Plangere contraventionala

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
 La data de +, sub nr. 0 , a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau, plangerea formulata de petentul T , impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei seria  0 nr. ++  incheiat de I., prin care a solicitat anularea acestuia, in subsidiar inlocuirea amenzii cu avertisment si anularea masurii complementare de suspendare drept de conducere. 
Plangerea a fost formulata potrivit art. 31 din O.G. nr.2/2001 in termen legal iar potrivit art. 19  din OUG 80/2013 a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 20 lei  (fl.4 ).
           In motivarea plangerii, petentul a aratat ca cele consemnate in cuprinsul procesului verbal nu corespund realitatii, ca nu a circulat cu viteza de 102 km/h, ca agentul a intocmit procesul-verbal pe baza celor spuse de colegul sau de la R, ca acesta a refuzat sa scrie obiectiunile sale astfel ca ele a refuzat sa semneze procesul-verbal care i-a fost comunicat prin posta la …... Mai arata ca procesul-verbal a fost intocmit in localitatea L la ora 13,30 insa in continutul sau se face vorbire de fapta de la ora 17,24, ca daca se retine ca ora ar fi 17,30 intre cele 2 localitati este o distanta de 15 km si nu este posibil sa fie parcursa intr-un timp asa de scurt, ca cel care a intocmit procesul-verbal nu era operatorul radar si nu a constatat fapta prin propriile simturi si ca el a circulat ci viteza legala putand exista disfunctii la cinemometrul sau sa se fi suprapus imaginile cu un alt autovehicul ori sa nu se fi tinut cont de eroarea maxima tolerata de 4 km/h la viteze mai mari de 100 km/h. Petentul a mai invocat in apararea sa jurisprudenta CEDO, respectiv Cauza A contra Romaniei in sensul ca sarcina probei revine intimatei.
             Plangerea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a) raportat la art. 34 si 38 alin. 3 din OG nr.2/2001, art. 192 NCPC.
            A fost anexat plangerii, in copie procesul verbal de constatare a contraventiei si a solicitat proba cu inscrisuri si cu expertiza asupra cinemometrului, fiind incuviintata proba doar proba cu inscrisuri.
Intimata a depus intampinare prin care solicita respingerea plangerii deoarece procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care organul constatator  solicita mentinerea acestuia si a sanctiunii aplicate.
La intampinarea au fost anexate  raportul  si atestatul agentului constatator, CD-R  cu inregistrarea in format digital a faptei, Atestatul operatorului si Buletinul de verificare metrologica nr. ……… din ………….. care masoara in regim stationar.
  In drept, organul constatator si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art. 205, art. 315 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedura civila, OUG nr.195/2002 Republicata si O.G.nr.2/2001, completata si modificata iar in temeiul art. 411 C.P.Civila a solicitat judecata in lipsa.
           Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
           Prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria 0   nr. +, petentul T a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 945 lei, luandu-se si masura complementara de retinere a permisului de conducere in vederea suspendarii  dreptului de a conduce, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 49, alin.1, rap. la art.102, alin.3, lit. e   din OUG nr.195/2002.
           S-a retinut ca in ziua de …………, petentul a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare WW  pe DN 2 E 85 – interiorul localitatii R, , cu viteza peste limita maxima admisa de lege, fiind inregistrat de dispozitivele de masurare a vitezei Trucam cu 102 km/h pe sector de drum cu limita de viteza de 50 km/h.
           Verificand legalitatea procesului verbal contestat, in conformitate cu art.34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementeaza conditiile necesare pentru incheierea sa valabila.
Petentul a afirmat ca este trecuta data si ora de constatare a faptei ca fiind ……….., ora 13,30 insa din procesul-verbal depus de petent la fila 9 si  de intimata la fila 22 rezulta ca data intocmirii procesului verbal este ……………. iar ora este 17,30
A mai aratat petentul ca nu ar fi putut parcurge distanta de 15 km dintre localitatea R si C in 6 minute.  Din vizionarea CD-ului cu inregistrarea faptei  rezulta clar ca fapta a fost savarsita in R la ora 17:24:12 iar in functie de viteza de deplasare si traficul zonei ,  distanta dintre cele 2 localitati poate fi parcursa intr-un interval mai lung sau mai scurt de timp, agentul constatator consemnand ora intocmirii procesului – verbal (care reprezinta acelasi moment cu cel al constatarii faptei) ca fiind 17,30, petentul nedovedit ca ar fi fost vorba de o alta ora.
Instanta nu poate retine critica petentului ca procesul-verbal de contraventie este lovit de nulitate pe motiv ca acesta este emis si semnat de o alta persoana decat cel care a constatat contraventia, intrucat potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite in mod generic agenti constatatori. Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin incheierea procesului-verbal – „a constata” avand intelesul de stabilire a faptei contraventionale in cuprinsul procesului-verbal. De altfel, art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, insa nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi. O interpretare contrara, ce ar impune identitate intre persoana care percepe in mod nemijlocit fapta si persoana care incheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la incheierea procesului-verbal in toate acele situatii in care nu a fost de fata la savarsirea faptei contraventionale.
Pe de alta parte, instanta constata ca potrivit art. 180 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, in cazul in care constata incalcari ale normelor rutiere, agentul constatator incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Cand insa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181 alin.1, politistul rutier este cel care incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca in situatia in care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi incheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006, conditie care a fost indeplinita in cauza. Prin urmare, nulitatea procesului-verbal ar putea interveni doar in situatia in care exista neconcordante intre viteza consemnata in procesul-verbal de contraventie si viteza care reiese din inregistrarea video,  aspect ce va fi analizat in continuare. 
In ce priveste autotestarea cinemometrului, instanta retine ca potrivit art. 3.2.6  din Norma de metrologie legala ……….. cinemometrul trebuie sa fie prevazut cu o functie de autotestare, care sa poata pune in evidenta orice defect sau dereglare functionala, ce pot avea influenta asupra exactitatii de masurare.
Aceasta functie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului, avand si posibilitatea de a fi activata manual de catre operator, ori de cate ori se considera necesar. In cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocata.
 Insa, eficacitatea functiei de autotestare este o cerinta premergatoare admiterii la verificarea metrologica. Cum potrivit art. 1.2 din Norma, pentru a putea fi introduse pe piata, puse in functiune sau utilizate in masurarile de interes public, cinemometrele radar prevazute la punctul 1.1 trebuie sa indeplineasca atat cerintele metrologice si tehnice prevazute   de aceasta norma, cat si cerintele aplicabile din norma de metrologie legala …………., rezulta ca la emiterea buletinului de verificare metrologica functia de autotestare a fost verificata. 
Prin urmare, buletinul de verificare metrologica eliberat pentru un cinemometru, confera masuratorilor efectuate cu acesta prezumtia de veridicitate; este astfel o conventie instituita prin lege, imprejurarea ca determinarile realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprima realitatea. Or, la dosarul cauzei s-a depus de catre intimata buletinul de verificare metrologica pentru cinemometrul de contro rutier tip ……………  din care rezulta ca aparatul avea verificare metrologica valabila la data constatarii faptei, iar acesta este destinat utilizarii in regim stationar; totodata, operatorul radar RV   avea atestat de operator  ……………., ceea ce inseamna ca inregistrarea efectuata indeplineste toate conditiile prevazute de lege, neexistand niciun dubiu cu privire la veridicitatea masuratorilor efectuate.
In ceea ce priveste sustinerea petentului in sensul ca agentul constatator nu a tinut cont  de normele metodologice ……… care se refera la erorile maxime tolerate pentru cinemometrul care  a efectuat inregistrarea vitezei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, mijloc tehnic omologat si verificat metrologic reprezinta dispozitivul destinat masurarii vitezei.
Norma de Metrologie Legala  ………………… 05 prevede ca aparatele pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)” stabilesc erorile maxime tolerate pentru masurarea vitezei (…) - in regim de deplasare, pentru masurarea vitezei autovehiculelor aflate in trafic eroarea maxima tolerata este de ± 4 km/h pentru viteze pana la 100 km/h si ± 4 % din valoarea masurata, pentru viteze egale sau mai mari decat 100 hm/h.
Ori aceste erori sunt cerinte minimale prevazute pentru atestarea legalitatii determinarilor facute cu un cinemometru. Mai mult, utilizarea termenului de eroare tolerata presupune ca legiuitorul a inteles sa accepte ca valide masuratorile care se incadreaza  in limitele stabilite.
Astfel, potrivit  pct 5.1 din Norma metrologica, atestarea legalitatii unui cinemometru se realizeaza numai dupa demonstrarea conformitatii acestuia cu cerintele metrologice si tehnice indicate in tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabila pentru introducerea pe piata si punerea in functiune, respectiv pentru utilizare. 
Potrivit pct 5.2 din Norma metrologica, atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare. 
Instanta retine ca metrologia legala ca activitate reglementata prin O.G. 20/1992 cu modificarile si completarile ulterioare asigura exactitatea si uniformitatea masurarilor efectuate in domenii de interes public, conferind astfel credibilitate rezultatelor obtinute .
Prin urmare, buletinul de verificare metrologica eliberat pentru un cinemometru, confera masuratorilor efectuate cu acesta prezumtia de veridicitate; este astfel o conventie instituita prin lege imprejurarea ca determinarile realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprima realitatea. Asa fiind, eroarea maxim tolerata nu poate fi avuta in vedere ulterior admiterii la verificarea metrologica. Daca s-ar proceda altfel, s-ar ajunge in situatia  incertitudinii tuturor determinarilor de interes public supuse cerintelor de metrologie legala deoarece toate mijloacele de masurare stiintifica au o anumita eroare tolerata.
In speta, din inscrisurile depuse de intimata rezulta ca viteza autovehiculului condus de petent este cea inscrisa in procesul verbal iar aparatul radar are verificare metrologica valabila.
In ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta retine ca potrivit art. 1 din OG nr.2 /2001 “constituie contraventie   fapta  savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege […]”. In ceea ce priveste latura obiectiva a faptei asa cum a fost retinuta de agentul constatator in sarcina petentului  elementul material consta  intr-o actiune, respectiv, de a conduce autoturismul in localitate cu viteza de 102 km/ h, cu 52 km mai mult fata de viteza legala maxima admisa in localitate. Pentru a antrena raspunderea petentului este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acestuia.
In ceea ce priveste jurisprudenta Cedo invocata de petent, instanta retine in conformitate cu aceasta ca procedura de judecata privind contraventiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Conventie, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind sa asigure o protectie procedurala adecvata. Masurile pozitive pe care statul este obligat a le lua in acest sens constau mai ales in a-l informa pe acuzat, in cel mai scurt termen posibil, despre natura si cauza acuzatiei ce i se aduce, de a-i acorda timpul si inlesnirile cerute pentru pregatirea apararii, de a-i asigura dreptul de a se apara el insusi sau beneficiind de asistenta unui aparator, de a i se permite audierea martorilor acuzarii si de a se obtine citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii. Totusi, Curtea in cauza J impotriva F, dupa ce opereaza o distinctie intre „infractiuni” ca nucleu dur al dreptului penal si restul „faptelor penale”, altele decat infractiunile, stabileste ca „garantiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Conventie nu se vor aplica in cazul „faptelor penale”, altele decat infractiunile, cu toata strictetea.
 Fara indoiala ca prezumtia de nevinovatie garantata de art. 6 par. 2 din Conventie priveste si problema sarcinii probei, insa statele parti la Conventie pot stabili in dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atat mai mult cu cat art.6 par. 2 permite existenta unor prezumtii de fapt sau de drept. In cauza S impotriva F, Curtea a stabilit ca prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, de vreme ce in fiecare sistem de drept sunt operante prezumtii de drept sau de fapt, iar Conventia nu le interzice in principiu, atata timp cat statele respecta anumite limite si nu incalca drepturile apararii. Si in cauza A impotriva R, Curtea constata ca finalitatea art.6 din Conventie nu este de a inlatura prezumtiile ca cea de legalitate, din materie contraventionala, ci de a determina statele „sa includa aceste prezumtii in limite rezonabile luand in calcul gravitatea mizei si pastrand dreptul la aparare.”
Intimata si-a indeplinit aceasta obligatie deoarece din inregistrarea de pe CD-ul vizionat in timpul sedintei de judecata, rezultand ca petentul a circulat cu viteza de 102 km/h in localitate, reiesind cu claritate ca masina lui avea aceasta viteza si ca  era in localitate. De altfel, acest nu contestat faptul ca s-ar fi aflat in localitate ci ca a circulat cu viteza legala.
Instanta mai retine ca potrivit art. 49 al. 1 din OUG nr.195/2002, „limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h”, iar depasirea acestei viteze cu mai mult de 50 km/h constituie contraventia prevazuta de art.102 al.3 lit.e din acelasi act normativ si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
          Potrivit dispozitiilor  O.U.G. 195 / 2002 republicata, constatarea vitezei se face, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic iar intimata a facut dovada verificarii metrologice a cinemometrului de contro rutier tip ,,,,,,,,,,,,,, (fila 25).
Petentul nu a reusit sa rastoarne cele mentionate in procesul-verbal de contraventie si nici ca aceste mentiuni nu corespund realitatii, simplele sale afirmatii   referitoare la faptul ca  nu a rulat cu viteza de 101 km/h  nefiind in masura sa dovedeasca netemeinicia procesului - verbal. Mai multe din  inregistrarea video rezulta ca petentul a circulat  cu viteza de 102 km/h.
In cauza, petentul a beneficiat de toate mijloacele procesuale pentru a-si exercita dreptul la aparare, insa aceasta exercitare trebuie facuta cu buna-credinta. Simpla introducere a plangerii contraventionale nu scuteste petentul de sarcina probei in situatia in care fapta contraventionala retinuta in sarcina sa este dovedita cu mijloace tehnice dovedite a fi omologate si care prezinta un grad inalt de veridicitate, din inregistrarea video (care cuprinde cerintele enumerate de art. 3.5.1 din NML 021/2005) reiesind cu certitudine ca petentul avea viteza de 102 km/h in interiorul localitatii, motiv pentru care instanta constata ca procesul-verbal este legal si temeinic intocmit.
 Apreciind ca intre fapta comisa si sanctiunea aplicata exista proportionalitate, astfel cum impune jurisprudenta CEDO in materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi, instanta va respinge plangerea.
In ceea ce priveste cererea subsidiara, instanta apreciaza ca fapta savarsita prezinta un grad de pericol social ridicat, conducerea cu o viteza extrem de mare pe drumurile publice afectand grav securitatea traficului rutier. Contraventia savarsita de catre petent este sanctionata cu o sanctiune inclusa in categoria IV, fiind considerata de legiuitor cu un grad de pericol social ridicat, de vreme ce pe langa sanctiunea principala se aplica si o sanctiune complementara, astfel ca nu se impune inlocuirea amenzii cu avertisment si nici restituirea permisului.