Actiune in constatare

Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 26.11.2015 sub nr. de dosar ,,,, reclamantul B, ,a a chemat in judecata pe parata BRD Finance IFN S.A., solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate caracterul abuziv al clauzei prevazute in contractul de credit nr. ,,,, la art. 4 – comision lunar de administrare, sa se elimine acest comision si sa fie obligata parata la restituirea sumei de 1642,55 lei plus dobanda legala, suma incasata drept comision de administrare.
Cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat, in esenta, ca prin conventia de credit nr. ,,, a imprumutat de la parata suma de 28.501,44 lei pentru achizitionarea unui autoturism marca Renault Clio, credit garantat cu ipoteca mobiliara si asigurare de viata.
Contractul avea toate clauzele pre-formulate la data semnarii, si nici o clauza nu a fost negociata, nici anterior incheierii conventiei si nici in momentul incheierii acesteia.
Incasarea unui comision in cuantum de 0,4% lunar creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Au fost incalcate prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociata direct cu consumatorul.
Clauza privind introducerea comisionului de administrare nu este definita in contract si nu a fost negociata la incheierea contractului.
Comisionul reprezinta 1/3 din cuantumul ratei lunare.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Directiva Consiliului 93/13/CEE.
In dovedire, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei o serie de inscrisuri (f. 7-34).
Cererea de chemare in judecata este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.

Parata, legal citata, a depus la dosar intampinare (f. 37-42), prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, parata a aratat, in esenta, ca nu poate fi retinuta lipsa unei negocieri directe a clauzei contractuale privind stabilirea comisionului lunar de administrare a creditului curent, deoarece reclamantul nu a solicitat modificarea clauzelor contractuale privind comisionul de administrare, iar initiativa nu putea veni decat din partea sa, astfel ca nu se aplica prezumtia de ne-negociere a clauzei.
Clauza referitoare la comision este un element ce formeaza costul total al creditului, iar acest cost impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului de credit, o componenta esentiala a obiectului contractului.
Nu poate fi retinuta o incalcare a bunei-credinte de catre parata, deoarece buna-credinta a profesionistului se prezuma, iar reclamantul nu a facut dovada contrara. Atat timp cat consumatorul a putut lua cunostinta de cuantumul pretului si de natura si continutul serviciilor prestate, in baza unei clauze redactate intr-un mod usor de inteles, acesta nu se mai poate plange ulterior de costurile prea mari ale contractului, asumate in mod deliberat prin semnarea acordului.
Nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, intrucat comisionul lunar de administrare a creditului curent poate fi perceput conform art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010 si se aplica la soldul curent al creditului.
Instantele nu pot aprecia asupra cuantumului acestui tip de comision, deoarece parata este un comerciant privat, iar comisionul se aplica pentru servicii prestate in interesul clientului. Cuantumul comisionului se incadreaza in limitele practicate si de alte institutii financiare ce acorda acelasi tip de servicii financiare.
Instantele nu pot cerceta caracterul abuziv al unor clauze referitoare la caracterul adecvat al pretului contractului, iar comisionul lunar de administrare a creditului curent intra in sfera notiunii de pret al contractului de credit.
Pentru aceleasi motive, parata nu poate fi obligata nici la restituirea acestor sume catre reclamant.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 205 C. pr. civ.
In dovedire parata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Parata a depus la dosarul cauzei o serie de inscrisuri (f. 43-54).

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
I. In fapt, intre reclamantul B, A,, in calitate de imprumutat, si parata BRD Finance IFN S.A., in calitate de creditor, s-a incheiat contractul de credit auto nr. ,,,, in valoare de 28.501,44 lei, avand ca obiect finantarea cumpararii unui autoturism marca Renault Clio (f. 7-20).
La art. 4 al contractului, intitulat „Costuri aferente”, a fost instituit un comision lunar de administrare a creditului curent de 0,4%, calculat la valoarea soldului curent al creditului (f. 8).
Conform graficului de rambursare, in perioada 03.09.2014 – 03.12.2015 parata a incasat un comision de administrare in cuantum total de 1642,55 lei (f. 32).
Contractul de credit a fost garantat cu o asigurare de viata (f. 21-27) si un contract de ipoteca mobiliara (f. 28-29).
II. In drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesioni?ti si consumatori, ”(1) Orice contract incheiat intre profesioni?ti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru in?elegerea carora nu sunt necesare cuno?tin?e de specialitate.
(2) In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
(3) Se interzice profesioni?tilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”.
In spe?a, instan?a observa ca reclamantul B,A, are calitatea de consumator, a?a cum este ea definita de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, intrucat este o persoana fizica ce, in temeiul unui contract care intra sub inciden?a prezentei legi, ac?ioneaza in scopuri din afara activita?ii sale comerciale, industriale sau de produc?ie, artizanale ori liberale.
In concret, reclamantul a incheiat contractul de credit pentru satisfacerea unor nevoi personale – achizi?ionarea unui autoturism.
De asemenea, parata BRD Finance IFN S.A. are calitatea de profesionist, astfel cum aceasta este definita de dispozi?iile art. 2 alin. 2 din acela?i act normativ, deoarece este o persoana juridica autorizata care, in temeiul unui contract care intra sub inciden?a prezentei legi, ac?ioneaza in cadrul activita?ii sale comerciale.
A?adar, contractul incheiat intre par?ile din prezenta cauza intra sub inciden?a Legii nr. 193/2000, iar interesul protec?iei consumatorului ocrotit de acest act normativ este unul de ordine publica, astfel ca incalcarea interdic?iei de a stipula clauze abuzive este sanc?ionata cu nulitatea absoluta.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000, ”(1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insa?i sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obliga?iile par?ilor”.
Din textul legal anterior enun?at rezulta ca, pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata a avea caracter abuziv, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele condi?ii:
a) clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul;
b) clauza sa incalce exigen?ele bunei-credin?e;
c) clauza, prin ea insa?i sau impreuna cu alte prevederi din contract, sa creeze in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Cu privire la prima condi?ie, instan?a re?ine ca, potrivit art. 4 alin. 2 ?i 3 din Legea nr. 193/2000, ”(2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influen?eze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condi?iile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard pre-formulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens”.
In spe?a, instan?a observa ca art. 4 din contractul incheiat intre par?i, intitulat „Costuri aferente”, prin care a fost instituit un comision lunar de administrare a creditului curent de 0,4%, este o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, aceasta facand parte dintr-un contract standard pre-formulat.
Aceasta deoarece, din analiza ansamblului contractului rezulta ca acesta a fost redactat in intregime sau aproape in intregime de catre operatorul economic prestator de servicii (parata BRD Finance IFN S.A.), consumatorul-reclamant neputand modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci avand doar posibilitatea de a le accepta sau nu.
A?adar, voin?a clientului s-a rezumat doar la a semna sau nu contractul, singura optiune a sa fiind aceea de a putea alege intre diferite tipuri standard de contracte pre-formulate.
Or, negocierea unui contract presupune oferirea unei ocazii efective de a discuta o anumita clauza ori mai multe si de a le modifica in urma negocierii si nu poate fi echivalenta cu posibilitatea consumatorului de a alege intre diferite tipuri de contracte.
Prin urmare, instanta va inlatura sus?inerile paratei referitoare la negocierea clauzelor contractuale, avand in vedere ca nu a probat faptul ca reclamantul a avut alte posibilita?i in afara de a accepta in intregime actul sau de a-l refuza in intregime, cu toate ca sarcina probei ii revenea acesteia, conform art. 4 alin. 3 teza a II-a din Legea 193/2000 – ”daca un profesionist pretinde ca o clauza standard pre-formulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens”.
De asemenea, nu se va re?ine apararea paratei, conform careia clauza a fost clar ?i inteligibil exprimata, prin formula procentuala ?i grafic de rambursare.
Aceasta deoarece, chiar daca in art. 4 se prevede ca procentul comisionului lunar de administrare a creditului este de 0,4%, calculat la valoarea soldului curent al creditului, iar din graficul de rambursare al creditului rezulta suma pe care reclamantul o avea de suportat, in nici un alt loc din contract nu se mai explica ce este acest comision lunar de administrare a creditului, de ce este perceput, care sunt activitatile asumate de catre parata in schimbul perceperii comisionului de administrare, nefiind enumerate in mod clar serviciile efectuate de aceasta in schimbul perceperii comisionului.
Termenul utilizat este generic (”comision de administrare”) si permite bancii sa disimuleze alte costuri interzise in mod expres de reglementarile in materie.
In ceea ce prive?te cea de-a doua condi?ie, instan?a o re?ine ca fiind indeplinita, clauza atacata de reclamant fiind contrara exigen?elor bunei-credin?e.
Mai intai, este de notat faptul ca, in materia contractelor de credit, consumatorul se afla intr-un raport de inferioritate fa?a de profesionist, din cel pu?in trei perspective:
- tehnica, deoarece profesioni?tii cunosc foarte bine produsele sau serviciile pe care le comercializeaza, in timp ce consumatorii au pu?ine cuno?tin?e in acest sens;
- economica, intrucat profesioni?tii dispun de resurse financiare mai mari fa?a de consumatori;
- juridica, consumatorii neavand in general posibilitatea de a negocia si influen?a in vreun fel clauzele contractuale.
Tocmai pentru a compensa acest dezechilibru, se cere profesioni?tilor sa ac?ioneze cu buna-credin?a.
Pentru a se putea re?ine buna-credin?a, CJUE a aratat in cauza C-415/11 Mohamed Aziz c. Caixa d’Estalvis de Catalunya din 14.03.2013 ca instan?a trebuie sa verifice daca vanzatorul sau furnizorul, ac?ionand in mod corect ?i echitabil fa?a de consumator, se putea a?tepta in mod rezonabil ca acesta din urma sa accepte clauza in discu?ie in urma unei negocieri individuale.
Or, nu se poate spune ca, in spe?a, reclamantul ar fi acceptat clauza prevazuta la art. 4 din contract in urma unei negocieri individuale, intrucat aceasta clauza il obliga sa suporte un cost suplimentar ?i nejustificat, de natura a-i agrava situa?ia in rela?ia contractuala cu parata.
A treia condi?ie, referitoare la dezechilibrul semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor, este ?i ea indeplinita.
Astfel, prin cuantumul sau, comisionul apare ca fiind nejustificat si dispropor?ionat, de vreme ce pentru acest cost al creditului nu este explicitata nici o condi?ie sau situa?ie care il impune ca fiind necesar, fie determinate in concret, fie determinabile in raport de anumi?i factori de pia?a.
Or, este cat se poate de evident faptul ca perceperea lunara de catre banca a unei sume consistente de bani, necauzata de o necesitate obiectiva, con?ine un echivoc care na?te un dubiu puternic in sensul justificarii unui asemenea cost, dubiu care nu poate decat profita consumatorului, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Se creeaza a?adar un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obliga?iile par?ilor, exprimat prin plata de catre consumator a unui cost al creditului care, in fapt, reprezinta o dobanda mascata.
Apararea paratei, conform careia nu ar exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obliga?iile partilor, intrucat comisionul lunar de administrare a creditului curent poate fi perceput conform art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010 si se aplica la soldul curent al creditului, nu poate fi re?inuta.
Aceasta deoarece, de?i legisla?ia na?ionala (O.U.G. nr. 50/2010) permite existen?a unui comision de administrare in contractele de credit, acest comision de administrare trebuie sa fie unul justificat si sa reflecte costul real al opera?iunii de administrare, sa fie unul rezonabil si transparent, adica sa respecte principiul bunei-credin?e si al echita?ii, condi?ie care, a?a cum s-a aratat anterior, nu este indeplinita in spe?a.
In contextul dat, instanta re?ine ca acest comision de administrare, calculat ?i perceput lunar, disimuleaza, in fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului, creand bancii un avantaj concuren?ial contrar uzan?elor cinstite fata de celelalte banci.
Acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientului, aduce atingere si mediului concuren?ial al bancii, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.
In final, apararea paratei, potrivit careia instan?ele nu ar putea cerceta caracterul abuziv al comisionului lunar de administrare a creditului curent, deoarece acesta ar intra in sfera no?iunii de pre? al contractului de credit, nu poate fi nici ea primita.
Aceasta deoarece, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, ”evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerin?ele de pre? si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj u?or inteligibil”.
Instanta apreciaza ca textul de lege indicat limiteaza interventia instantei in definirea notiunilor de obiect al contractului, de pret al contractului si de plata, insa nu interzice instantei sa evalueze modul cum se calculeaza o parte din pretul contractului.
Desi, in principiu, clauzele asociate obiectului principal al contractului nu pot forma obiect de analiza din perspectiva aplicarii regulilor protectiei consumatorului, in situatia in care aceste clauze nu sunt suficient de clar exprimate, intr-un limbaj usor inteligibil, este permisa analizarea acestora si aprecierea lor ca avand caracter abuziv.
Prin urmare, instanta poate analiza din punct de vedere al caracterului abuziv clauza dedusa judecatii in prezenta cauza, avand in vedere considerentele expuse mai sus, precum si dispozitiile art. 11 alin. 1 din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, respectiv art. 20 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Includerea comisionului de administrare in capitolul „costuri” nu implica in mod automat calificarea acestuia ca facand parte din obiectul principal al contractului si excluderea sa de la analiza din perspectiva caracterului abuziv al clauzelor care il stipuleaza.
Pentru considerentele anterior men?ionate, instanta urmeaza sa admita cererea formulata de reclamant, sa constate nulitatea absoluta a clauzei prevazute la art. 4 (Costuri aferente) din contractul de credit auto nr. ,,,, referitoare la comisionul lunar de administrare a creditului, aceasta avand caracter abuziv ?i, in consecin?a, sa dispuna derularea contractului in lipsa acesteia.
De asemenea, fata de caracterul nedatorat al comisionului de administrare, va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 1642,55 lei, reprezentand comision de administrare incasat de parata in perioada 03.09.2014 – 03.12.2015, precum ?i la plata dobanzii legale aferente acestei sume, de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari pana la data achitarii efective a debitului.
Referitor la cheltuielile de judecata, instan?a, in baza art. 453 alin. 1 C. pr. civ., urmeaza sa oblige parata la plata catre reclamant a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat).