Pretentii

Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 31.07.2015 sub nr. de dosar ………., reclamanta Tribunalul Vaslui, prin reprezentant legal, a chemat in judecata pe para?ii O. L., C. N., V. T., I. E., B. A., M. M., A. D., F. C., R.M., A. G., G. M., P. E., P.. R. si D. L., solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea acestora la plata sumelor de bani incasate de ace?tia in tran?e, in baza sentin?ei nr. 20/04.09.2008, pronun?ata de Curtea de Apel Ia?i in dosar nr. ,,,,, sume actualizate la data pla?ii.
In motivarea ac?iunii, reclamanta a aratat, in esen?a, ca prin sentin?a nr. ,,, pronun?ata de Curtea de Apel Ia?i in dosar nr. ,,, s-a dispus obligarea reclamantei la plata catre para?i a diferen?elor de salarii, calculate pe baza unor anumite valori de referin?a sectoriala, incepand cu 01.01.2005 ?i pana la 31.03.2008.
Prin sentin?a nr. ,, a Cur?ii de Apel Ia?i, s-a dispus completarea sentin?ei nr. ,,, in sensul admiterii ac?iunii formulata de C, N,.
Avand in vedere dispozi?iile art. 274 Codul Muncii ?i O.U.G. nr. 71/2009, reclamanta a efectuat in perioada 2010-2015 o serie de pla?i par?iale ale drepturilor salariale catre para?i, in baza sentin?ei nr. 20/04.09.2008.
Ulterior, in perioada 07.01.2015 – 03.02.2015 a avut loc o misiune de audit financiar la sediul reclamantei, iar in urma verificarilor efectuate s-a constatat ca Ministerul Justi?iei formulase recurs impotriva sentin?ei nr. 20/04.09.2009, recurs care fusese admis prin Decizia nr. ,,, pronun?ata de Curtea de Apel Ia?i ?i prin care se dispusese respingerea ac?iunii para?ilor din prezenta cauza in ceea ce privea drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2005 – 31.03.2008.
Reclamanta a invederat ca nu a avut cuno?tin?a despre recursul declarat de Ministerul Justi?iei, iar Decizia nr. 570/19.05.2009, fiind irevocabila, nu i-a fost comunicata, raportat la prevederile Codului de procedura civila in vigoare la acel moment.
Astfel, modificarea titlului executoriu in baza caruia s-au efectuat pla?ile de drepturi salariale impune restituirea de catre para?i a sumelor de bani primite, sume actualizate la data pla?ii.
Reclamanta a mai aratat ca nu ii poate fi opusa excep?ia prescrip?iei extinctive pentru perioada care depa?e?te 3 ani anterior introducerii ac?iunii, deoarece a luat cuno?tin?a despre pla?ile nedatorate efectuate catre para?i abia in luna martie 2015, odata cu finalizarea misiunii de audit financiar.
In drept, reclamanta a invocat dispozi?iile art. 24, 94 C. pr. civ., art. 993, 1092 C. civ de la 1864, art. 1341 alin. 1, art. 1470 ?i art. 2528 C. civ., art. 256 alin. 1 ?i 274 Codul muncii, Decretul nr. 167/1958, O.U.G. nr. 71/2009.
In temeiul art. 127 alin. 2 ?i 3 C. pr. civ., reclamanta a ales competen?a de solu?ionare a cererii de chemare in judecata la Judecatoria Bacau.
In dovedire, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de inscrisuri (f. 11-22).
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozitiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Para?ii, legal cita?i, au depus la dosar intampinare (f. 66-69), prin care au invocat excep?ia necompeten?ei materiale a Judecatoriei Bacau ?i excep?ia prescrip?iei dreptului la ac?iune pentru sumele achitate la data de 30.09.2010 ?i 24.04.2012.
Pe fond, au solicitat admiterea in parte a ac?iunii, compensarea sumelor solicitate de reclamanta cu alte sume datorate de aceasta in baza altor hotarari judecatore?ti ?i acordarea unui termen de gra?ie de 1 an ?i 6 luni.
In motivarea intampinarii, para?ii au aratat, in esen?a, ca Judecatoria Bacau nu este competenta a solu?iona cauza, deoarece sumele solicitate au natura unor drepturi salariale, competent in acest caz fiind Tribunalul Bacau.
Sumele achitate de reclamanta la data de 30.09.2010 ?i 24.04.2012 sunt prescrise, deoarece momentul la care reclamanta trebuia sa cunoasca faptul ca achita sume nedatorate era momentul efectuarii fiecarei pla?i.
Reclamantei ii incumba obliga?ia de a urmari parcursul dosarului in care fusese obligata la plata ?i de a cere o copie de pe Decizia nr. 570/19.05.2009, astfel ca nu se poate re?ine ca nu a cunoscut situa?ia sumelor achitate para?ilor.
Pe fond, para?ii au motivat ca la data de 01.07.2015 au primit adrese din partea reclamantei, prin care erau incuno?tin?a?i ca s-au achitat drepturi salariale in mod nedatorat ?i ca trebuiau sa restituie aceste sume de bani, cu dobanzi ?i penalita?i.
Para?ii au raspuns ca sunt de acord par?ial cu restituirea sumelor, mai pu?in cele achitate in data de 30.09.2010 ?i 24.04.2012, care erau prescrise. Au solicitat e?alonarea sumelor ce trebuiau restituite ?i au fost de acord cu compensarea acestora cu sumele ce para?ii le aveau de primit de la reclamanta in baza altor hotarari judecatore?ti (sentin?a nr. ,,, ,, ?i ,).
Para?ii au mai aratat ca, pana la primirea adreselor din data de 01.07.2015, ace?tia au avut reprezentarea faptului ca sumele de bani achitate in contul lor, separat de salariul lunar, reprezentau de fapt drepturile salariale ca?tigate prin sentin?ele nr. ,,, , ?i ,, iar nu sumele de bani aferente sentin?ei nr. ,,, pronun?ata de Curtea de Apel Ia?i in dosarul nr. ,,.
Para?ii au motivat ca nu au solicitat niciodata punerea in executare a sentin?ei nr. ,,, aceasta nefiind investita cu formula executorie.
Sumele de bani erau virate in contul de salarii, fara a exista vreo men?iune cu privire la ce reprezentau, aspect care nu se regasea nici pe flutura?ul de salariu.
In drept, para?ii au invocat dispozi?iile art. 205 C. pr. civ.
In dovedire, para?ii au solicitat incuviin?area probei cu inscrisuri.
Para?ii au depus la dosar o serie de inscrisuri (f. 71-229).
La data de 09.10.2015, reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinare (f. 234-235), prin care a solicitat respingerea excep?iilor necompeten?ei materiale ?i prescrip?iei dreptului la ac?iune.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii para?ilor de e?alonare a sumelor datorate ?i constatarea faptului ca o compensare nu poate opera decat pentru tran?a a treia din sumele de incasat din alte titluri executorii.
In motivarea raspunsului la intampinare, reclamanta a aratat, in esen?a, ca obiectul cauzei il constituie preten?iile intemeiate pe plata nedatorata, astfel ca Judecatoria Bacau este competenta sa solu?ioneze cauza.
Reclamanta a cunoscut paguba ?i pe cel care raspunde de ea abia la data finalizarii misiunii de audit financiar. Nu se poate re?ine ca era obligata sa cunoasca aceste elemente, intrucat Ministerul Justi?iei a alocat in continuare sume de bani necesare achitarii drepturilor salariale restante ale para?ilor, iar Decizia nr. ,,, fiind irevocabila, nu i-a fost comunicata, raportat la dispozi?iile procedurale in vigoare la acea data.
Astfel, termenul de prescrip?ie a inceput sa curga de la data finalizarii misiunii de audit financiar, excep?ia prescrip?iei fiind, astfel, neintemeiata.
Pe fond, reclamanta a aratat ca nu se poate solicita e?alonarea sumelor de plata, aceasta fiind specifica modului de executare a unui titlu executoriu.
De asemenea, nu se poate dispune compensarea sumelor cerute cu cele datorate de reclamanta in baza altor hotarari judecatore?ti decat pentru tran?a a treia, tran?a a patra urmand a fi platita incepand cu data de 01.02.2016.
In drept au fost invocate dispozi?iile art. 201 alin. 2 C. pr. civ.
La data de 11.11.2015, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare (f. 253), prin care a solicitat obligarea para?ilor la plata de dobanzi ?i penalita?i aferente sumelor incasate necuvenit, calculate de la data pla?ii fiecarei sume ?i pana la achitarea integrala a debitului.
In drept au fost invocate dispozi?iile art. 731 din Legea nr. 500/2002, art. 119, 120 ?i 1201 din C. pr. fiscala, art. 204 C. pr. civ.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei extras din Decizia nr. 1/23.02.2015 a Camerei de Conturi a Jude?ului Vaslui (f. 275).
La termenul de judecata din data de 13.11.2015 (f. 254-255), instan?a a luat act de modificarea cererii de chemare in judecata, a respins ca neintemeiata excep?ia necompeten?ei materiale a Judecatoriei Bacau ?i a dispus unirea cu fondul a excep?iei dreptului material la ac?iune pentru o parte din sumele solicitate.

La data de 23.11.2015, para?ii au depus la dosar intampinare la cererea modificatoare (f. 277-281).
In motivare, para?ii au aratat, in esen?a, ca au fost de buna-credin?a la primirea sumelor de bani nedatorate, neavand reprezentarea ca acestea erau drepturile salariale ca?tigate prin sentin?a nr. ,,, ci cele din sentin?ele,,,, aceasta deoarece nu cerusera niciodata punerea in executare a sentin?ei nr. ,,, cunoscand ca a fost desfiin?ata.
Sumele de bani erau virate in contul de salarii, fara a exista vreo men?iune cu privire la ce reprezentau, aspect care nu se regasea nici pe flutura?ul de salariu.
Verificarea legalita?ii creditelor bugetare incumba reclamantei.
Crean?a reclamantei este una civila, astfel ca se aplica dispozi?iile art. 1645 C. civ.
In dovedire para?ii au depus la dosar copie dupa flutura?ii de salariu (f. 282-285).
La termenul de judecata din data de 04.12.2015 (f. 292), instan?a a incuviin?at pentru ambele par?i proba cu inscrisuri.
Prin incheierea din data de 29.12.2015 (f. 296), instan?a a dispus repunerea cauzei pe rol ?i citarea reclamantei cu men?iunea de a depune inscrisuri ?i precizari suplimentare.
La data de 10.03.2016, reclamanta a depus la dosar Decizia nr. ,, a Camerei de Conturi Vaslui, Raportul Camerei de Conturi ?i Situa?ia debitelor ramase de plata dupa compensarea cu tran?ele 3 ?i 4 aferente anului 2016, impreuna cu dobanzile ?i penalita?ile de intarziere datorate de para?i.
La data de 21.03.2016, para?ii au depus la dosar concluzii scrise.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
I. In fapt, prin sentinta nr. 20/04.09.2008, pronuntata de Curtea de Apel Iasi – Sectia litigii de munca si asigurari sociale in dosar nr. 534/45/2008, s-a dispus obligarea reclamantei Tribunalul Vaslui la plata catre para?ii O, L,, V, T,, I, E,, B, A,, M, M,, A, D,, F, Corneliu, R, M,, A,G,, G, M,, P, E,, P, R, si D, L, a diferen?elor de salarii, calculate pe baza unor anumite valori de referin?a sectoriala, incepand cu 01.01.2005 ?i pana la 31.03.2008 (f. 11-14).
Prin sentinta nr. ,,,, pronuntata de Curtea de Apel Iasi – Sectia litigii de munca si asigurari sociale in dosar nr. ,,, s-a dispus completarea sentintei nr. ,,, in sensul obligarii Tribunalului Vaslui la plata acelorasi diferen?e de salarii si catre parata C, N, (f. 15).
Impotriva sentintei nr. ,,, a declarat recurs Ministerul Justitiei, iar prin Decizia nr. ,,, pronun?ata de Curtea de Apel Ia?i – Sectia litigii de munca si asigurari sociale s-a dispus admiterea recursului si s-au respins ac?iunile para?ilor din prezenta cauza fata de reclamanta Tribunalul Vaslui, in ceea ce privea drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2005 – 31.03.2008 (f. 16-21).
Cu toate acestea, in baza sentin?ei nr. 20/04.09.2008, reclamanta a efectuat in perioada 2010-2015 o serie de pla?i par?iale ale drepturilor salariale catre para?i, astfel cum au fost acestea detaliate in adresa nr. ,,, comunicata paratilor (de ex.: f. 95-96).
Ulterior, in perioada 07.01.2015 – 03.02.2015 a avut loc o misiune de audit financiar la sediul reclamantei, iar in urma verificarilor efectuate s-a constatat ca Ministerul Justi?iei formulase recurs impotriva sentin?ei nr. ,,, recurs care fusese admis prin Decizia nr. ,,.
Astfel, prin Decizia nr. 1/23.02.2015, Camera de Conturi a Judetului Vaslui a dispus luarea de masuri pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit si perceperea de majorari/penalitati de intarziere pentru acestea (f. 275).
Pentru punerea in aplicare a deciziei Camerei de Conturi Vaslui, Tribunalul Vaslui a emis la data de 01.07.2015 catre fiecare dintre parati adresa nr. 3408/A, prin care i-a incuno?tin?at ca fusesera achitate drepturi salariale in mod nedatorat ?i ca acestia trebuiau sa restituie acele sume de bani, cu dobanzi ?i penalita?i (f. 95-96 si urm.).
Para?ii au raspuns ca sunt par?ial de acord cu restituirea sumelor, mai pu?in cele achitate in data de 30.09.2010 ?i 24.04.2012. Au solicitat e?alonarea sumelor ce trebuiau restituite ?i au fost de acord cu compensarea acestora cu sumele ce para?ii le aveau de primit de la reclamanta in baza altor hotarari judecatore?ti – sentin?a nr. 661/12.06.2008, 190/01.04.2008 ?i 8/02.09.2008 (f. 97-98).

II. In drept, referitor la exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, in ceea ce priveste sumele achitate de reclamanta la data de 30.09.2010 si 24.04.2012, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil la data efectuarii primei plati nedatorate – 30.09.2010), „Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei”, iar conform art. 2528 C. civ. (aplicabil la data efectuarii celei de-a doua plati nedatorate – 24.04.2012), „(1) Prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul actiunii in restituire intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau gestiunea de afaceri”.
In speta, instanta observa ca momentul de la care trebuie calculat inceputul prescriptiei extinctive este cel obiectiv (data la care pagubitul, Tribunalul Vaslui, trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea – adica data efectuarii primei plati nedatorate – 30.09.2010), iar nu cel subiectiv (data finalizarii misiunii de audit financiar – februarie 2015).
Aceasta deoarece, Tribunalului Vaslui, in calitate de parte in dosarul nr. ,, aflat pe rolul Curtii de Apel Iasi, ii incumba obligatia de a urmari parcursul dosarului si de a se informa in legatura cu eventuale schimbari ale solutiei initiale pronuntata prin sentinta nr. ,,, lucru pe care, insa, nu l-a facut.
Astfel, este foarte greu de acceptat teza reclamantei, conform careia ar fi aflat ca nu datora drepturile salariale platite paratilor abia la data finalizarii misiunii de audit financiar – februarie 2015, adica la o distanta de aproape 6 ani de la data pronuntarii Deciziei nr. ,,, in conditiile in care in cadrul Tribunalului Vaslui sunt angajati profesionisti ai dreptului.
De asemenea, apararea reclamantei, conform careia Ministerul Justi?iei alocase in continuare sume de bani necesare achitarii drepturilor salariale restante ale para?ilor, nu poate fi nici ea primita, intrucat verificarea legalita?ii creditelor bugetare era o obligatie care incumba tot reclamantei.
In concluzie, instanta retine in sarcina Tribunalului Vaslui o lipsa de diligenta in ceea ce priveste obligatia sa de a se informa cu privire la situatia sentintei prin care fusese obligata la plata unor drepturi salariale catre paratii din prezenta cauza, lipsa de diligenta ce a avut drept consecinta prescrierea dreptului reclamantei de a solicita restituirea drepturilor salariale platite cu titlu nedatorat la datele de 30.09.2010 si 24.04.2012.
Fata de aceste aspecte, instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, invocata de parati prin intampinare, in ceea ce priveste sumele achitate de reclamanta la data de 30.09.2010 si 24.04.2012 si sa respinga ca prescrisa cererea reclamantei de obligare a paratilor la restituirea sumelor incasate de acestia la data de 30.09.2010 si 24.04.2012.
Pe fond, potrivit art. 1341 alin. 1 Noul Cod Civil, ”cel care plate?te fara a datora are dreptul la restituire”.
Acest text prevede varianta simplificata a no?iunii de plata nedatorata, care poate fi definita ca acel fapt juridic licit, care consta in executarea de catre o persoana, din eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru altul.
Faptul platii nedatorate da nastere unui raport de obligatii in temeiul caruia cel care a platit este creditor al obligatiei de restituire a prestatiei executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiasi obligatii.
Pentru nasterea obligatiei de restituire, plata nedatorata trebuie sa indeplineasca anumite conditii.
In Noul Cod Civil, conditiile sunt aproximativ aceleasi raportat la reglementarea anterioara, ?i anume:
1. sa existe o plata in sens obiectiv;
2. datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe;
3. plata sa fie facuta din eroare (condi?ie relativa, nu este in toate cazurile necesara).
In speta, instanta observa ca toate cele trei conditii sunt indeplinite, aspect care, de altfel, nu a fost negat de catre paratii din prezenta cauza.
Astfel, avand in vedere ca Tribunalul Vaslui a efectuat in perioada 13.07.2012 – 31.03.2015 plati nedatorate de natura unor drepturi salariale catre parati (f. 5-8) si ca, ulterior, intre reclamanta si parati a intervenit o compensare a acelor sume cu sumele ce para?ii le aveau de primit de la reclamanta in baza altor hotarari judecatore?ti - sentin?a nr. ,,, ,, ?i ,, (f. 291), instanta retine ca reclamanta este indreptatita a primi de la parati doar diferenta dintre suma achitata in perioada 13.07.2012 – 31.03.2015 si sumele compensate, reprezentand transele 3 si 4 din sumele ce trebuiau achitate in baza sentintelor anterior mentionate.
In concluzie, instanta urmeaza sa admita in parte cererea de chemare in judecata si sa oblige paratii la restituirea catre reclamanta a sumelor de bani constand in drepturi salariale incasate nedatorat, actualizate la data platii, astfel:
1) O, L, – 8013 lei;
2) C, N, – 6435 lei;
3) V, T, – 7754 lei;
4) I, E, – 8114 lei;
5) B, A, – 6704 lei;
6) M, M, – 6735 lei;
7) A, D, – 6721 lei;
8) F, C, – 4296 lei;
9) R, M, – 9140 lei;
10) A, G,– 8086 lei;
11) G,M, – 1069 lei;
12) P, E, – 1689 lei;
13) P, R, – 2966 lei;
14) D, L, – 351 lei.
Apararea reclamantei, conform careia, in prezenta cauza, paratii nu ar putea solicita instantei sa dispuna o esalonare a platii sumelor incasate nedatorat, nu poate fi primita.
Aceasta deoarece, potrivit art. 397 alin. 3 teza I C. pr. civ., „in cazurile in care instanta poate da termen pentru executarea hotararii, ea va face aceasta prin chiar hotararea care dezleaga pricina, aratand si motivele pentru care a acordat termenul”.
Asadar, instanta observa ca paratii au solicitat acordarea unui termen de gratie, care nu este altceva decat un beneficiu acordat debitorului, prin hotararea pronuntata asupra fondului, pentru executarea obligatiei sale la o anumita data sau in mod esalonat.
Astfel, tinand cont de cuantumul sumelor la care paratii au fost obligati prin prezenta hotarare, instanta considera oportuna acordarea unui termen de gratie in favoarea acestora, intrucat executarea imediata a sumelor in intregimea lor ar putea aduce prejudicii paratilor, care au calitatea de salariati bugetari.
In concluzie, instanta urmeaza sa dispuna esalonarea sumelor datorate de parati in 12 rate lunare egale.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratilor la plata de dobanzi si penalitati, aferente sumelor incasate nedatorat, instanta urmeaza a-l respinge ca neintemeiat.
Aceasta deoarece, conform art. 1645 alin. 1 C. civ., „daca a fost de buna-credinta, cel obligat la restituire dobandeste fructele produse de bunul supus restituirii si suporta cheltuielile angajate cu producerea lor”, iar potrivit art. 14 alin. 2 C. civ., „buna-credinta se prezuma pana la proba contrara”.
Astfel, la data incasarii sumelor platite in mod nedatorat de catre reclamanta, paratii erau prezumati a fi de buna-credinta, reclamanta nefacand dovada contrara, astfel ca paratii dobandesc „fructele” acelor sume de bani, neputand fi obligati la restituirea lor.