Pretentii -obligatia de a face

            Asupra cauzei civile de fata,constata urmatoarele:
            Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub numarul 6188/291/2014( prin stramutare de la Jud.R.) reclamantul  B.C.D. in contradictoriu  cu paratii S. N.A. P. DIN ROMANIA - prin reprezentantul sau  legal –PRES. S.I. si C. I. a solicitat urmatoarele: obligarea paratilor sa inceteze a mai emite cu incalcarea prezumtiei de nevinovatie  comunicate de presa privitoare la reclamant, obligarea paratilor, in solidar la pata catre reclamant a sumei de X lei daune morale, obligarea paratilor la publicarea hotararii judecatoresti ca urmeaza a fi pronuntata in cauza,pe cheltuiala lor, intr-un ziar central de larga circulatie in termen de 20 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii sub sanctiunea platii daunelor cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de intarziere, obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
         In motivare, reclamantul a aratat ca detine functia de sef al P.M.R. Jud. NT iar paratii i-au adus, in cursul anului 2012-2013 si cu precadere in anul 2014, grave prejudicii morale,proferand la adresa sa injurii care i-au lezat onoarea,demnitatea,stirbindu-i autoritatea in functia pe care o detine.
        S-au exemplificat in acest sens  comunicatele de presa intitulate ,, Starea de normalitate impusa prin plangeri penale la IPJ Nt”, ,, Cum trag unii sefi cu dintii de functii”, ,, Ultragierea agentilor, povara sefilor”,afirmatiile liderului de sindicat sustinute in emisiunea ,, N” la postul de televiziune R..TV, articolul publicat in ziarul local ,, Monitorul de Roman „ intitulat ,, Politistul C. cere demisia sefului P.”.
           In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1349-1395 NCC, art 451-455 NCPC,art 30 din Constitutia Romaniei, art 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului .
         In dovedirea cererii reclamantul a depus acte la dosarul cauzei solicitat proba cu inscrisuri,martori, interogatoriul paratilor.
        Paratii, legal citati, au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea ca nefondata a actiunii motivat de faptul ca prin continutul comunicatelor emise de catre acestia nu reiese faptul ca reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu cert,raportat la afectarea reputatiei, ca nu s-au depasit limitele dreptului oricarei persoane la libera exprimare, ca prejudiciul moral invocat in cauza nu este dovedit, ca aceste comunicate vizeaza activitatea  manageriala a reclamantului si privesc situatii de fapt petrecute in realitate , ca intre reclamant si sindicat exista o stare de polemica generata de atitudinea de desconsiderare a muncii sindicale de catre reclamant.
        In drept, paratii au invocat dispozitiile art 205 CPC.
       In dovedirea intampinarii, paratii au depus inscrisuri la dosarul cauzei si au solicitat proba cu martori, inscrisuri, interogatoriu.
       Ulterior, paratul C. I. a invocat in instanta exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
       Cu privire  aspectele invocate de parat intitulate exceptia lipsei calitatii de organ de conducere si de reprezentant legal al P. M. R. reclamantului,prin Incheierea de sedinta publica din data de 13.04.2016 instanta apreciind ca acestea  nu au caracterul de veritabile exceptii procesuale, nu vizeaza conditiile de exercitare ale actiunii civile, ci privesc o chestiune de fond in legatura  cu functia detinuta de reclamant,urmand a fi analizata pe fondul cauzei.
       La dosarul cauzei au fost depuse de asemenea inregistrari pe suport informatic (CD).
       In cauza au fost audiat patru martori si s-a administrat proba cu interogatoriu .
       Analizand actele si lucrarile dosarului,instanta retine urmatoarele:
       Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active, a reclamantului,  avand in vedere faptul ca acesta invoca faptul ca i-au fost produse de catre parati prejudicii personale morale,proferandu-se la adresa sa injurii care i-au lezat onoarea,demnitatea,stirbindu-i autoritatea in functia pe care o detine, rezulta existenta unei identitati intre reclamant si subiectul raportului juridic litigios dedus judecatii, conform dispozitiilor art 36 CPC, astfel incat va fi respinsa aceasta exceptie ca nefondata.
       In ceea ce priveste fondul cauzei,  instanta retine ca din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta faptul  ca prin mai multe comunicate de presa si emisiuni televizate au fost sustinute de catre parati mai multe afirmatii conform carora reclamantul , in calitate de sef al P. M. R., ar considera ca subalternii sunt la cheremul sau daca indraznesc  sa nu se prezinte din timpul liber la sedintele de bilant, pentru a fi sala plina si a aplauda reusitele conducerii, ca acesta isi asuma meritele altor politisti, ,, trage cu dintii de functii”, ca acesta a incercat sa musamalizeze o infractiune de ultraj, ca a obligat subalternii sa desfasoare activitati politienesti cu mijloace proprii,ca starea de normalitate este impusa prin plangeri penale la IPJ Nt, ca acesta a afirmat ca politistii sunt ,,simpli purtatori de bastoane.”
         Din declaratia martorului S. V.T. rezulta ca au existat discutii intre reclamant si parat, ca nu are cunostinta si nu a auzit ca reclamantul sa fi musamalizat vreun dosar, ca nu are cunostinta de evenimentul din data de  X ,  nu cunoaste ca  reclamantul sa fi afirmat in mass-media ca politistii sunt prosti, ca martorul si-a mai luat masina personala la serviciu din lipsa de autovehicule, dar nu i s-a impus asa ceva, ca a vazut ca reclamantul si familia acestuia erau abatuti, insa nu i-a intrebat din ce cauza.
       Martorul S.C.L. avand calitatea de agent de politie in M. R.Jud. Nt, afirma ca intre reclamant si parat exista o stare conflictuala,ca s-au facut mai multe plangeri de catre parat la adresa reclamantului in urma unei acuzatii de ultraj in care paratul C. I. a fost parte vatamata, ca au fost emise comunicate de presa de catre ambii parati, prin care era denigrata persoana reclamantului, ii era mentionat numele gresit, ca reclamatul nu a dispus o cercetare impotriva nimanui pe motiv ca ar fi parasit sala de sedinta si s-ar fi deplasat la grupul sanitar, ca reclamantul nu a obligat niciodata agentii de politie sa isi foloseasca masinile personale in interes de serviciu, ca nu s-au folosit de catre paratul C. I. injurii la adresa reclamantului.
    Din depozitia martorului B. G. reiese ca acesta a luat cunostinta de comunicatele de presa emise de sindicat iar acestea nu contineau expresii denigratoare, injurii de natura a afecta imaginea reclamantului, acestea facand doar referire la activitatile sale in calitate de sef de politie si la unele lacune manageriale , ca martorul a fost sanctionat disciplinar  fiindca nu a participat la o sedinta de bilant de analiza profesionala tinuta intr-o zi libera, ca existat o actiune  cu hotii de locuinte iar martorul crede ca s-a dispus sa se foloseasca masinile personale, dar nu-si aduce aminte exact, ca martorul detine functia de prim –vicepresedinte al noului sindicat infiintat, ca a vazut un interviu la o televiziune locala in care reclamantul a afirmat ca politistii sunt simpli purtatori de bastoane, ca nu este contestata de catre colegi calitatea de bun politist a reclamantului, ci doar activitatea manageriala care ar suferi unele influente externe si interne si ca nu exista personal suficient la compartimentul de siguranta .
       Martorul R. I., de profesie agent de siguranta publica, declara ca actiunile sindicale s-au desfasurat in limita legalitatii, ca anumiti ofiteri faceau controale la agentii de siguranta publica cu masina personala, dar nu cunoaste daca s-a impus acest lucru de catre reclamant, ca se afla in sala de sedinta in urma cu aproximativ X ani, cand loctiitorul IPJ Nt  a propus sanctionarea numitului B. G. pe motiv ca acesta a lipsit la o sedinta de bilant la care nu era obligatorie prezenta, ca nu cunoaste ca reclamantul sa fi musamalizat  vreun caz de ultraj sau sa vi favorizat vreun suspect in dosarele cercetate,ca in prezent imaginea reclamantului este una corecta, dar la inceput au existat unele abuzuri,  ca reclamantul l-a obligat pe martor in anul X  sa ia un caine de serviciu in dotare.
      In drept,  potrivit dispozitiilor art  1349  CPC:
  (1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
    (2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
    (3) In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.
    (4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.
      ART. 1357 CPC prevede urmatoarele:
     ,, Conditiile raspunderii
    (1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
    (2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
       Potrivit ART. 1358 CPC , pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.
         Art. 1357 Cod pr. Civ prevede ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare iar autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa iar art 1381 consacra dreptul la reparatie pentru orice fel de prejudiciu cauzat de o fapta ilicita.
       In ceea ce priveste drepturile invocate de catre reclamant ca ar fi fost incalcate prin faptele paratilor  art 71, 72 si 73 din Codul civil consacra dreptul la viata privata, dreptul la demnitate , dreptul la propria imagine.
        Potrivit art 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dreptul la libera exprimare este garantat, insa exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati,poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica  pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora, cu referire la aspectele ce vizeaza speta de fata.
         In ceea ce priveste continutul libertatii de exprimare, conform jurisprudentei  Curtii Europene a Drepturilor Omului in aceasta materie , acesta cuprinde doua componente, respectiv libertatea de opinie si libertatea de exprimare.
       Un aspect foarte important cu privire la libertatea de opinie pe care reclamantul sustine ca paratii si-au exercitat-o in mod excesiv, pagubitor si defaimator fata de acesta, este acela ca, potrivit jurisprudentei CEDO( cauzele Oberschlick impotriva Austriei, De Haes si Gijsels impotriva Belgiei, Harlanova impotriva Letoniei, Cumpana si Mazare impotriva Romaniei) , exprimarea unei opinii semnifica, in ultima analiza, formularea unei judecati de  valoare cu privire la un anumit fapt social si nu trebuie sa fie confundata cu relatarea unor activitati umane sau a unor imprejurari sau fapte ce se petrec in viata  de zi cu zi, consecinta fiind ca , daca materialitatea faptelor poate fi probata, judecatile de valoare nu se preteaza la demonstrarea exactitatii lor si, mai mult, a pretinde o asemenea demonstratie inseamna a aduce o atingere insasi libertatii de opinie, element fundamental al dreptului garantat de articolul 10 din Conventie.
              Din perspectiva celei de-a doua componente a dreptului la libera exprimare, libertatea de informare ( comunicare)nu presupune numai libertatea de a difuza informatii, ci luarea in considerare, de asemenea, a libertatii cititorului , auditoriului, publicului in general,  de a primi informatii in mod liber si din diverse surse , aceasta trebuind sa fie exercitata, de principiu,  fara nicio  ingerinta din partea autoritatilor publice intr-o societate democratica.
             Astfel cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, reclamantul exercita si a exercitat o functie publica, respectiv aceea de sef al P.M. R. iar paratii au calitatea de S. N.  al A.P.din Romania si respectiv  vicepresedinte al sindicatului, criticile admisibile cu privire la comportamentul functionarilor publici  fiind , din perspectiva articolului 10 si interpretarea  jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, mai largi la adresa functionarilor decat pentru un simplu particular iar ingerintele in exercitiul dreptului de exprimare trebuind sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesare intr-o societate democratica, sa fie proportionale cu scopul urmarit.
           Instanta apreciaza ca afirmatiile publice  facute prin comunicate de presa si emisiuni televizate la adresa reclamantului sunt in legatura directa cu functia publica detinuta de acesta si de managementul realizat la conducerea P. M. R. in raport de angajatii acestora ale caror interese sunt sustinute in mod public de sindicatul legal constituit din care acestia fac parte  iar jurisprudenta CEDO a considerat ca, in cadrul unor dezbateri publice privitoare la o problema de interes general in care erau in joc reputatii profesionale, o anumita doza de exagerare avea a fi tolerata( cauza Nilsen si Johnsen impotriva Norvegiei) , aceste polemici , pe alocuri virulente,  la adresa reclamantului, in calitatea mentionata anterior, situandu-se insa in limitele interne si externe ale  dreptului la libera exprimare  garantat de articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
                Aceste afirmatii publice reprezinta judecati de valoare cu privire la anumite fapte sociale legate de modul in care se desfasoara activitatea P. M.R. de felul in care sunt respectate regulile de conduita  in raport de agentii de politie de catre conducerea acestei institutii, judecatile de valoare nepretandu-se  la demonstrarea exactitatii lor si, mai mult, a pretinde o asemenea demonstratie inseamna a aduce o atingere insasi libertatii de opinie, element fundamental al dreptului garantat de articolul 10 din Conventie.
             Instanta retine ca in cauza de fata  nu s-a facut dovada unei fapte ilicite savarsite de catre parati prin exercitarea dreptului acestora la libera exprimare si, pe cale de consecinta, nici a celorlalte elemente ale raspunderii civile delictuale , ca afirmatiile publice  proferate de catre parati nu au  fost de natura sa lezeze onoarea si demnitatea reclamantului astfel ca , avand in vedere toate aspectele expuse in precedent, urmeaza a  fi respinsa actiunea ca nefondata.