Confirmare redeschidere urmarire penala

Deliberand asupra prezentei cauze penale, judecatorul de camera preliminara constata urmatoarele:
Prin sesizarea inregistrata pe rolul acestei instante la data de X sub nr. X, Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a solicitat, in conformitate cu prevederile art. 335 alin. 4 C. proc. pen. confirmarea redeschiderii urmaririi penale in dosarul penal nr. X al Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau.
In fapt, s-a retinut ca prin ordonanta data in dosarul X din data de X, procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau a dispus, in temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C. proc. pen., clasarea cauzei avand ca obiect infractiunea de inselaciune, prev. de art. 244 alin. 1 si 2 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.
Pentru a dispune astfel, procurorul a retinut ca la data de 18.07.2009, a solicitat efectuarea de cercetari fata de numitul CCI, administrator al SC SS SRL, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune intrucat a indus in eroare persoana vatamata cu privire la situatia a patru autoturisme achizitionate in sistem lease-back.
Cauza a fost conexata la alt dosar aflat in curs de cercetare, in care, prin Rezolutia organelor de urmarire penala s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de suspectul CCI, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 215 alin. 1,3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Prin Ordonanta nr. 590/P/2009 din 02.08.2013 s-a dispus extinderea cercetarilor, inceperea urmaririi penale si schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care este cercetat invinuitul CCI, retinandu-se, printre altele, comiterea infractiunii de inselaciune in dauna intrucat cu ocazia incheierii si executarii a patru contracte de leasing financiar, acesta a indus si mentinut in eroare partea vatamata incasand in mod injust suma de 350.099,16 euro, reprezentand contravaloarea a patru autoturisme ce nu au mai fost livrate si nici banii nu au fost returnati.
Prin Ordonanta nr. 590/P/2009 din 18.09.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmarire a invinuitului Cercasov Constantin-Ioachim, neinceperea urmaririi penale fata de acesta pentru unele dintre fapte si disjungerea cauzei cu privire la fapta de din parti, a
inselaciune savarsita in dauna.
Prin Ordonanta 766/P/2013 din 25.03.2014 s-a dispus clasarea privind pe suspectul CCI cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 244 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.        Avand
Prin Ordonanta nr. 327/II/2/2014 s-a dispus infirmarea Ordonantei
766/P/2013 din 25.03.2014 si reluarea urmaririi in cauza.
Din actele de cercetare si urmarire penala efectuate in cauza, rezulta ca suspectul a fost administrator, societate care a incheiat contractele de leasing financiar nr. 1102LE/2008, 1103LE/2008, 1104LE/2008 11344LE/2008, privitor la finantarea cumpararii unor autoturisme marca Suzuki.
Dupa ce sumele de bani destinate achizitiei autoturismelor, au fost virate in
contul, aceasta nu si-a indeplinit obligatiile si nu a achitat ratele stabilite conform graficelor.
Din cuprinsul contractelor de leasing depuse la dosar, rezulta ca era proprietarul si finantatorul bunurilor achizitionate
in leasing, iar SC SS SRL era utilizatorul acestor bunuri avand obligatia de a plati finantatorului sumele mentionate in contracte.
In temeiul pct. 4.5 din contract, partile au convenit ca finantatorul nu va efectua plata bunurilor decat dupa incasarea garantiei de la utilizator.
Contractele contin clauze cu privire la modalitati de plata si la situatia in
care partile nu isi vor indeplini obligatiile stabilite, inclusiv obligatia utilizatorului
de plata a ratelor.
Analizand continutul contractelor de leasing incheiate intre parti, se constata ca ambele parti nu au respectat prevederile contractuale inca de la data incheierii acestor contracte, prin reprezentantii sai, nu a luat masuri pentru ca bunurile finantate sa intre in proprietatea finantatorului, iar plata sa fie facuta dupa indeplinirea tuturor formalitatilor de inregistrare autoturismelor si dupa incasarea garantiei sau, in orice caz, dupa verificarea indeplinirii tuturor conditiilor ce se impuneau pentru intrarea bunurilor in proprietatea finantatorului, din punct de vedere scriptic, chiar daca in fapt, acestea se aflau in posesia utilizatorului, astfel cum se stabilise.
Din modul in care partile au actionat pentru respectarea prevederii contractuale si au pretins sau nu respectarea acestor contracte de catre cealalta parte, nu rezulta ca ar fi fost comisa infractiunea de inselaciune, nerespectarea acestor contracte fiind o asumare a riscului comercial.
Infractiunea de inselaciune este definita ca fiind inducerea in eroare prin
prezentarea ca fiind adevarata a unei fapte mincinoase sau prin prezentarea ca fiind mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul obtinerii unui folos.
Infractiunea se consuma in momentul in care autorul faptei induce in eroare persoana vatamata inocenta, care a respectat dispozitiile legale sau contractuale si a depus minime diligente pentru a cunoaste adevarul.
In cauza se constata ca SC SS SRL nu a indus in eroare cu prilejul incheierii si derularii contractelor de leasing, deoarece operatiunea de finantare era legala, convenita intre parti care si-au exprimat consimtamantul in scris si putea fi realizata, iar incalcarea contractelor, respectiv neindeplinirea intocmai a obligatiilor stabilite de catre una dintre parti, a fost acceptata de partenerul contractual, prin continuarea derularii contractului in alte conditii decat cele stipulate sau in conditii care nu ar fi condus la siguranta investitiei.
Avand in vedere tipul de leasing convenit de parti, in baza caruia era proprietarul si finantatorul bunurilor achizitionate in leasing iar SC SS SRL era utilizatorul acestor bunuri, procurorul a apreciat ca era normal ca finantatorul in calitate de proprietar al autoturismelor cumparate sa ia masuri minime de siguranta pentru garantarea investitiei, respectiv sa constate prin proprii angajati ca bunurile exista, sa procedeze la inmatricularea acestora pe numele sau, sa solicite si sa primeasca garantii din partea utilizatorului, astfel cum era mentionat si in contracte, precum si alte masuri menite sa diminueze riscul comercial ce exista in orice afacere.
Finantatorul putea sa nu solicite sa constate prin reprezentanti ca bunurile exista, sa nu ia masuri de inmatriculare a autovehiculelor pe numele sau, ceea ce ar fi presupus prezentarea acestora in vederea inmatricularii si sa lase toate aceste activitati in seama utilizatorului, dar procedand in acest mod si-a asumat riscul ca utilizatorul sa primeasca autovehiculele pe care sa le inmatriculeze pe numele sau sau al altuia, sa le utilizeze irational sau chiar sa nu primeasca in posesie aceste autovehicule.
In orice caz, primind finantarea, utilizatorul avea obligatia de a plati ratele, chiar daca finantatorul si proprietarul bunurilor nu a verificat existenta acestora si nu a cerut predarea acestor bunuri.
Finantatorul nu a luat toate masurile de siguranta si nici masuri privind respectarea cu strictete a prevederilor contractuale, acceptand derularea contractelor altfel decat era stipulat, motiv pentru care procurorul a apreciat ca in momentul incheierii contractelor de leasing, nu a fost indusa in eroare de catre suspect, iar modificarea ulterioara a seriilor de sasiu ale autoturismelor putea fi facuta legal daca initial a fost comisa o eroare sau daca autoturismele mentionate initial nu mai erau disponibile ori din alt motiv. Finantatorul avea insa dreptul de a refuza primirea unor noi facturi cu alte serii de sasiuri.
Modificarea seriilor de sasiuri a fost acceptata de catre finantator prin semnarea unor acte aditionale, ceea ce conduce la concluzia ca acesta nu a fost indus in eroare in timpul derularii contractelor, deoarece a acceptat aceasta schimbare.
Acceptand primirea unor facturi cu seriile de sasiu modificate, finantatorul a acceptat modificarea intelegerii initiale si nu poate pretinde ca a fost indus in eroare, stornarea facturilor fiind permisa chiar prin contracte.
Nu a rezultat din probe ca administratorul SC SS SRL ar fi indus in eroare finantatorul  in legatura cu derularea contractelor de leasing financiar mentionate in plangere, deoarece clauzele acestor contracte au fost respectate partial, ambele parti acceptand tacit incalcarea acestora de catre partener, concluzia rezultata din cercetari fiind ca fapta ce a produs un prejudiciu persoanei vatamate consta in neplata ratelor de catre utilizator insa aceasta fapta este o incalcare a contractelor ce atrage raspunderea civila, aceasta posibilitate, acest risc, fiind chiar prevazut si reglementat in cuprinsul contractelor si este de natura actelor de comert.
Fata de natura contractelor de leasing, care vizau bunuri supuse unor formalitati speciale - import, omologare, inmatriculare, etc. - se constata ca finantatorul nu putea fi indus in eroare si nu a fost indus in eroare cu privire la existenta acestor bunuri deoarece daca ar fi depus minime diligente, putea afla daca bunurile exista sau nu si putea face plata numai dupa ce se asigura de existenta bunurilor si indeplinirea formalitatilor de inregistrare a acestora la autoritatile competente.
Analizand contractele de leasing depuse la dosar, acestea fiind "legea partilor", se constata ca partile au convenit ca plata ratelor sa fie facuta prin emiterea de bilete la ordin dar prin contracte s-a impus si emiterea de catre utilizator a unei file cec in alb, cu titlu de garantie, ceea ce este ilegal.
Activitatile desfasurate de catre partile contractante, au respectat in mare parte prevederile contractuale, cu exceptia unor incalcari a prevederilor contractuale, care totusi au fost convenite prin acte aditionale sau acceptate tacit de catre parti, ambele parti avand posibilitatea de control totala pe fiecare etapa de derulare a contractelor si nici una din parti nu a afirmat ca s-ar fi produs o incalcare a contratelor, nu a solicitat rezilierea, pana cand s-a produs neplata ratelor, aceasta nerespectare a contractelor fiind de esenta actelor de comert, prevazuta in contracte comerciale, sanctionata prin plata de penalitati, fiind un risc asumat de fiecare comerciant si care nu atrage raspunderea penala.
Avand in vedere aceste imprejurari, rezulta ca in cauza sunt incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedura penala, respectiv fapta sesizata nu este prevazuta de legea penala.
Prin ordonanta procurorului-sef de sectie urmarire penala din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau din data de 12.03.2015 s-a dispus, in temeiul art. 336 alin. 1 C. proc. pen., art. 339 alin. 1, 2, 4 C. proc. pen., art. 304 alin. 1 C. proc. pen. si art. 335 alin. 1 C. proc. pen., admiterea plangerii formulata de petenta impotriva solutiei de clasare dispusa in dosarul nr. 766/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, infirmarea ordonantei cu acelasi numar din data de 22.01.2015 dispusa de procuror din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau si reluarea urmaririi penale in cauza.
Pentru a dispune astfel, procurorul-sef de sectie urmarire penala din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau a retinut ca exista elemente care sa conduca la retinerea infractiunii de inselaciune, neputand fi retinuta sustinerea procurorului de caz cu privire la caracterul strict civil al litigiului dintre cele doua parti.
Eventuala precautie deficitara de care ar fi dat dovada reprezentantii societatii de leasing nu conduce, in mod automat, la lipsa inducerii in eroare si, implicit, la lipsa caracterului penal al faptei.
Esential in retinerea unei infractiuni de inselaciune este actiunea faptuitorului de inducere in eroare a victimei, utilizarea de catre acesta a unor manopere dolosive, in scopul inselarii si prejudicierii victimei. Faptul ca, in unele situatii, aceasta din urma ii usureaza activitatea faptuitorului, prin lipsa de precautie sau vigilenta deficitara, nu conducea la neretinerea infractiunii de inselaciune.
Din plangerea societatii petitionare, se mai constata ca CCI nu i-a permis accesul executorului bancar in incinta show-room-ului, in vederea identificarii bunurilor in litigiu, relatandu-i acestuia ca autoturismele nu au fost predate. In situatia in care autoturismele nu au putut fi livrate din motive neimputabile societatii furnizoare si utilizatoare, aceasta ar fi dat dovada de transparenta si flexibilitate in raporturile cu societatea de leasing.
Din analiza continutului fisei de cazier a lui CCI, se constata ca in cursul anului 2011, acesta a fost condamnat de doua ori pentru savarsirea unor infractiuni de inselaciune, o data de Judecatoria Sector 3 Bucuresti (2 ani cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 4 ani) si o data de catre Judecatoria Sibiu (5 ani cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 5 ani). De altfel, din continutul sentintei penale pronuntate de aceasta din urma instanta, rezulta ca suspectul a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni de inselaciune comise intr-un mod de operare aproape identic cu cel din prezenta cauza. De asemenea, din continutul aceleiasi fise de cazier rezulta ca susnumitul a fost sanctionat in anul 2010 de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau cu 1000 lei amenda administrativa pentru savarsirea unei infractiuni la legea cecului. Totodata, prin ordonanta nr. 590/P/2009 din 18.09.2013 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmarire penala a lui CCI,   pentru  savarsirea  infractiunii  de inselaciune si aplicarea fata de acesta a unei amenzi administrative in cuantum de 1000 lei.
Se constata, asadar, ca suspectul a mai intreprins astfel de activitati infractionale, nefiind strain de acestea, fapt ce constituie un element important cu privire la savarsirea unei infractiuni de inselaciune si in prezenta cauza.


Analizand actele si lucrarile dosarului, judecatorul de camera preliminara constata urmatoarele:
Judecatorul de camera preliminara apreciaza, in conformitate cu dispozitiile art. 335 alin. 4 raportat la art. 335 alin. 1 C. proc. pen., ca in prezenta cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru redeschiderea urmaririi penala fata de suspectul CCI
Astfel, se constata ca, in mod corect s-a retinut de catre procurorul-sef de sectie urmarire penala din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau ca nu a existat imprejurarea pe care se intemeia solutia de clasare.
Judecatorul de camera preliminata retine ca la data de 18.01.2008 persoana vatamata a incheiat 3 contracte de leasing financiar privind finantarea a 3 autoturisme Suzuki, iar pentru 2 dintre ele au fost incheiate la 23, respectiv 24.01.2008 acte aditionale prin care se modifica seria sasiu a autovehiculelor.
In toate aceste contracte, furnizorul bunurilor este si utilizator, respectiv SC S SRL Bacau (in prezent SC SS SRL), administrat de catre CCI, in aceste contracte fiind vorba despre operatiuni de lease-back, autoturismele fiind achizitionate pentru a fi expuse in show-room.
Persoana vatamata, in calitate de finantator, a achitat catre SC S SRL Bacau pretul autoturismelor, fara ca acestea sa fie livrate vreodata.
Aprecierea procurorului in sensul ca persoana vatamata  nu a dat dovada de diligenta in ceea ce priveste desfasurarea relatiilor contractuale cu SC SS SRL, administrata de numitul CCI, este nefondata in conditiile in care aceasta a procedat la verificarea din punct de vedere juridic si financiar a acestei societati comerciale, verificari in urma carora s-a constatat ca indeplineste conditiile de finantare.
De asemenea, faptul ca persoana vatamata a efectuat plata catre furnizor, fara ca inainte sa incaseze garantia de la utilizator, care este unul si acelasi in prezenta cauza, nu reprezinta o incalcare a obligatiilor contractuale de catre persoana vatamata ci o renuntare la o garantie contractuala facuta in baza bunei-credinte in desfasurarea relatiilor intre profesionisti.
Faptul ca persoana vatamata si-a sumat in acest mod riscul ca utilizatorul bunurilor primite in leasing sa nu achite contravaloarea acestora, nu poate constitui sub nicio forma o cauza exoneratoare de raspundere pentru cei ce se fac vinovati de comiterea de infractiuni. De asemenea, neplata ulterioara a ratelor nu poate constitui un litigiu de natura civila, in conditiile in care modul de operare al suspectului si valoarea prejudiciului sunt de natura sa ateste ca faptele astfel comise reprezinta infractiuni.
In ceea ce priveste modul de operare al suspectului, judecatorul de camera preliminara retine ca acesta a emis facturi fiscale de avans 100% dupa ce persoana vatamata a achitat integral pretul autovehiculelor, dupa care a stornat aceste facturi, desi masinile nu au fost livrate.
Judecatorul de camera preliminara apreciaza, in consens cu procurorul-sef de sectie urmarire penala din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, ca suspectul CCI a dat dovada de lipsa de transparenta in relatia cu persoana vatamata prin refuzarea accesului executorului bancar, trimis de aceasta, in incinta show-room-ului, in vederea identificarii bunurilor in litigiu, relatandu-i acestuia ca autoturismele nu au fost predate.
Totodata, judecatorul de camera preliminara constata ca din fisa de cazier a suspectului reiese ca acesta a fost condamnat de doua ori pentru savarsirea unor infractiuni de inselaciune, si ca a mai fost cercetat penal pentru comiterea unor astfel de infractiuni.
Judecatorul de camera preliminara considera ca sustinerea procurorului de caz conform careia infractiunea se consuma in momentul in care autorul faptei induce in eroare persoana vatamata inocenta, care a respectat dispozitiile legale sau contractuale si a depus minime diligente pentru a cunoaste adevarul, este incorecta, avand in vedere ca aceasta infractiune, ca orice alta infractiune contra prejudiciului, se consuma in momentul in care se produce o paguba.
Iar in prezenta cauza, prejudiciul invocat de persoana vatamata, produs ca urmare a conduitei ilicite a suspectului este foarte ridicat (f. 131 dos. u.p.).
Din cuprinsul ansamblului probator administrat pana la acest moment de catre organele de urmarire penala, rezulta suspiciunea rezonabila ca suspectul CCI, a indus in eroare persoana vatamata cu ocazia incheierii unor contracte de leasing, iar ulterior nu a achitat ratele si a pastrat autovehiculele, producand astfel un prejudiciu important in dauna acesteia.
Ca urmare, in baza art. 335 alin. 4 C. proc. pen., constatand legalitatea si temeinicia ordonantei prin care s-a dispus redeschiderea urmaririi penale, va confirma masura dispusa.
In baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Admite cererea Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, avand ca obiect confirmarea redeschiderii urmaririi penale. 
In baza art. 334 C. proc. pen. constata legalitatea si temeinicia ordonantei nr. 88/II/2/2015 din data de 12.03.2015 emisa de procurorul-sef de sectie urmarire penala din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau in dosarul nr. 766/P/2013 si confirma redeschiderea urmaririi penale fata de suspectul Cercasov Constantin loachim, sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 244 alin. 1 si 2 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 din C. pen. 
In baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Fara cale de atac.