Pretentii

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau, sub nr. 0 din +  reclamanta F  a chemat in judecata pe parata D solicitand obligarea acesteia la restituirea sumei de 57.500 dolari, la plata dobanzii legale calculate la acesta suma incepand cu data de 10.08.2014 pana la achitarea integrala,  cu cheltuieli de judecata.
  In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca In anul 2010 s-a inteles cu parata  sa-i vanda apartamentul proprietatea ei din Bacau, ca in perioada august 2010-septembrie 2011 i-a dat paratei suma totala de 57.500 $ in transe cu titlu de avans din pretul pentru apartament, ca parata vroia mai multi bani dara ca  nu mai putea sa-i dea si in aceasta situatie i-a comunicat ca renunta la cumpararea apartamentului si sa-i dea banii inapoi. Mai arata ca parata i-a precizat ca va incerca sa vanda apartamentul la altcineva pentru a-i restitui banii, ca a dat o declaratie in fata unui avocat in acest sens, ca ulterior parata nu i-a mai raspuns la telefon, nu a facut nimic sa vanda apartamentul  iar in luna martie 2014 a notificat-o sa-i dea banii in termen de 6 luni. Reclamanta precizeaza ca parata si-a facut o casa in O cu banii ei, nu se mai grabeste sa vanda apartamentul, cere un pret mare ca sa nu se vanda iar in aceasta situatie ea nu-si va mai primi banii niciodata, ea fiind in varsta si bolnava.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 4937 lei.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar inscrisuri si a solicita proba cu inscrisuri si cu martorul CT, probe admise si administrate de instanta.
Parata a depus intampinare prin care a solicitata respingerea actiunii motivat de faptul ca s-a obligat intr-adevar sa-i restituie avansul dar la data vanzarii apartamentului unei alte persoane, o obligatie sub conditie potestativa simpla care depinde atat de vointa ei cat si de un element exterior vointei sale, in speta gasirea unui cumparator. Mai arata ca nu este in culpa pentru ca nu a impiedicat in vreun fel vanzarea apartamentului, ca este firesc sa  obtina un pret bun pe apartament pentru a-i putea restitui avansul, ca imobilul ridicat la O a fost facut cu banii obtinuti de fiica sa dintr-un credit de 0 euro pentru care s-a ipotecat cu apartamentul in cauza din Bacau, intentia sa fiind de a achita acest credit cu banii din vanzarea apartamentului si de a radia ipoteca, ca in iulie 2010 s-a pensionat, avand tot interesul sa vanda apartamentul, ca dupa ce i-a dat avansul reclamanta nu i-a mai raspuns la telefon astfel ca nu a putut sa vanda altcuiva cu toate ca a avut oferte bune in anul 2010-2011, ca in luna mai 2012 au stabilit ca reclamanta sa vina in tara sa cumpere apartamentul procurand in acest sens certificatul fiscal insa acesta i-a spus ca nu mai vrea sa-l cumpere din motive personale, astfel ca a doua zi, 15.05.2015 a data declaratia certificata de avocat. In final precizeaza ca a scos apartamentul la vanzare prin mica publicitate, incheind si un contract cu o agentie imobiliara si a postat anunturi pe site-uri imobiliare insa ca urmare a prabusirii preturilor nu a mai gasit cumparatori, dupa luna mai 2012 apartamentul fiind vizitat de cateva persoane dar niciuna dintre ele nu s-a arata interesata sa-l cumpere.
In sustinerea intampinarii parata a depus inscrisuri si a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei si cu martorii CG si DC, probe incuviintate si administrate de instanta.
Reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care arata ca nu s-a stabilit un pret cert pentru apartament, parata tot cerea bani spunand ca nu este suficient cat a trimis, ca preturile au crescut iar cand a  ajuns la suma de 57500 $ si-a dat seama ca nu este o persoana serioasa si neavand un contract ferm a hotarat sa nu mai cumpere apartamentul, parata fiind de acord cu restituirea banilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Tinand seama de momentul intervenirii intelegerii intre parti (anul 2010), de dispozitiile art.6 alin.2 din Noul Cod civil, instanta are  in vedere dispozitiile legale incidente la momentul incheierii acesteia , respectiv Codul civil din 1864.
In anul 0 intre parti a intervenit o intelegere verbala prin care parata a fost de acord sa vanda iar reclamanta sa cumpere un apartament situat in Bacau, fara a se stabili o data concreta pentru intocmirea actelor si nici un pret ferm.
Cu toate ca nu s-a prevazut explicit  pretul apartamentului este clar ca partile au discutat cu privire la acesta si modalitatea de achitare, astfel ca nu se poate vorbi de absenta acestuia, reclamanta achitand in transe suma totala de 57.500 $ iar parata primind aceste plati.
Acesta aspect rezulta din cererea introductiva coroborata intampinarea depusa de parata,  raspunsul la interogatoriul luat reclamantei si declaratia paratei, astfel incat se poate aprecia ca intre parti a existat o conventie privind promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare.
Parata a declarat ca intentia sa a fost sa vanda apartamentul pentru a putea sa acopere un credit achizitionat de fiica sa la data de X pentru construirea unei case la O, credit care a fost garantat cu ipoteca  asupra apartamentului in cauza. Acest aspect nu a fost insa cunoscut de reclamanta care a platit paratei in perioada august 2010-septembrie 2011, in transe suma totala de 57.500 $, suma recunoscuta de parata in declaratie., afland de ipoteca pe parcursul procesului.
In aceste conditii, afirmatia paratei referitoare la dorinta de a vinde apartamentul pentru a  acoperi creditul fiicei nu este sustinuta de atitudinea sa  fata de promisiunea de vanzare dintre parti. Astfel, cu toate ca apartamentul era ipotecat nu a adus la cunostinta reclamantei acest aspect, pentru ca reclamanta sa faca intelegerea in cunostinta de cauza, a incasat diferite sume de bani de la reclamanta care in total echivaleaza aproximativ cu valoarea creditului de 43.200 euro dar nu a facut dovada stingerii nici macar in parte a acestui credit, intre timp a participat la construirea acestei case de la o unde de altfel si locuieste in prezent, fara ca in concret sa finalizeze intelegerea cu reclamanta.
Din raspunsul la interogatoriul luat reclamantei, rezulta ca in luna mai + partile s-au inteles sa perfecteze actele de vanzare-cumparare cu privire la apartament, ca reclamanta a venit in tara dar ca din cauza unor probleme familiale si a ”starii ei civile” a preferat sa renunte la achizitionarea acestuia, solicitant paratei sa-i fie restituiti banii.
Parata a declarat la data de +  ca a primit suma de 57.500 $ de la reclamanta cu titlu de avans din pretul apartamentului, obligandu-se sa-i restituie suma primita drept avans din pret, la data vanzarii apartamentului unei terte persoane.
Nici de aceasta data partile nu au stabilit un termen limita pentru restituirea sumei de 57.500 lei, astfel ca in absenta unui element viitor si sigur ca realizare pana la care sa fie amanata plata, actul juridic este afectat de conditie suspensiva.
Astfel, potrivit art. 1006 din Vechiul cod civil „Conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de un eveniment, pe care si una si alta din partile contractante poate sa-l faca a se intampla, sau poate sa-l impiedice.” iar potrivit art. 1017 „Obligatia, sub conditie suspensiva, este aceea care depinde de un eveniment viitor si necert. Obligatia conditionala nu se perfecteaza decat dupa indeplinirea evenimentului.”
Important in prezenta cauza este natura acestei conditii suspensive.
La dosar s-a depus un extras de pe e-mail din care rezulta ca parata a introdus pe un site imobiliar oferta de vanzare a apartamentului la data de A,  deci la un an de zile dupa declaratia data, activata la B, solicitand initial un pret de 57.000  euro, care a fost modificat la data de C la suma de 49.000 euro.
Din declaratiile martorilor audiati, instanta retine ca parata a dat anunt la ziar, ca din anul 2011 a inchiriat apartamentul si ca atunci cand veneau potentiali cumparatori sa vizioneze apartamentul li se permitea accesul, nestiind insa care era pretul solicitat. Martorul DC a precizat ca s-a ocupat de formalitatile privitoare la anunt, ca pretul initial solicitat de parata a fost 60.000 euro dar nu a gasit cumparator si a scazut la 55.000 euro, dar nici in conditiile acestea nu a reusit sa-l vanda.
Instanta apreciaza ca in aceasta situatie, elementul exterior despre care face vorbire in intampinare care compune conditia  potestativa simpla este de fapt tot un element lasat la aprecierea subiectiva a paratei. Acest element nu consta numai in dorinta terilor de a cumpara, care de altfel s-a si materializat, ci si in aceea ca parata sa fie de acord cu vanzarea, ceea ce nu s-a concretizat pana in prezent, fiind nemultumita de pretul oferit. Actul juridic ar fi fost afectat de o conditie potestativa simpla in situatia in care s-ar fi stabilit in declaratia data de parata si pretul pentru care acesta ar fi fost dispusa sa vanda; intr-o astfel de situatie restituirea banilor nu ar fi depins exclusiv de vointa paratei ci si de vointa unei terte persoane care ar fost determinata (identificata) prin oferta de pret cert. In aceste conditii, parata ar putea sa nu accepte niciodata un alt pret decat cel pe care l-ar solicita si care nu este determinat printr-un fapt exterior vointei ei, si prin urmare sa nu mai restituie nicicand banii reclamantei.
Din aceste considerente, instanta apreciaza ca, conditia impusa de parata in declaratie, respectiv faptul ca va restitui banii cand va vinde apartamentul,  este una pur potestativa  deoarece implica vointa exclusiva a debitoarei, interzisa de lege., potrivit art. 1010 Cod civil, nefiind in  prezenta unei conditii potestative simple si nici mixta.
De altfel, reclamanta nici nu a semnat declaratia unilaterala data de parata in fata avocatului, insa este evident ca a avut cunostinta de continutul acesteia, prevalandu-se de ea in cauza de fata.
 Intrucat reclamanta nu a primit suma platita, a notificat-o pe parata la data de Q, punandu-i in vedere ca in termen de 6  luni de la primirea notificarii sa-i restituie suma de 57.500 $, dupa care in cuprinsul aceleasi notificari indica ca data limita de plata , ziua de W.   Parata nu s-a conformat acestei solicitari si nici pana la momentul solutionarii cauzei nu a achitat suma ceruta.
In conditiile in care avansul a  fost achitate de reclamanta din pretul apartamentului  si cum vanzarea nu s-a mai perfectat, neavand relevanta in cauza de fata (fata de obiectul ei) cui apartine culpa, instanta apreciaza intemeiata cererea astfel cum a fost formulata si in consecinta va obliga pe parata sa restituie  reclamantei suma de 57.500 dolari americani.
Avand in vedere faptul ca reclamanta a acordat paratei un termen limita pana la care sa plateasca, dupa aceasta data fiind pusa in intarziere, instanta va obliga parat si la plata dobanzii legale calculata la suma datorata incepand cu data de 10.08.2014 si pana la plata efectiva.
In baza art. 453 NCPC, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 5937  lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru de  4937 lei  si suma de 1000 lei onorariu de avocat.