Contestatie la executare

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la data de  + sub nr. 00 , contestatoarea L S.R.L. a formulat, in contradictoriu cu D.G.R.F.P. - A.J.F.P. si DGAF –, contesta?ie impotriva deciziei nr. 00 , a dispozitiilor de poprire si a proceselor verbale de sechestru mobiliar solicitand instantei anularea deciziei si a actelor administrative care au succedat-o si ridicarea masurilor dispuse prin acestea, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. 
In fapt, contestatorul a aratat ca  a fost supusa unui control tematic avand ca obiect stabilirea realitatii operatiunilor economice desfasurate, respectiv legalitatea si temeinicia inregistrarii unor cheltuieli privind diurna acordata salariatilor angajati cu contract de munca pe perioada determinata, in scopul prestarii temporare a unor servicii in favoarea unor utilizatori externi, eferente perioadei 2012- 2014. Mai arata ca in urma controlului inspectorii au estimat un prejudiciu de 1.238.569 lei dupa cum rezulta din procesul-verbal nr. X din Y, in aceeasi data procedandu-se la intocmirea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, fiind instiintati despre aceste masuri la data de 2014. Se precizeaza ca in acesta situatie a fosta dusa in imposibilitatea de a mai derula activitatea economica, cu consecinte dezastruoase constand in falimentarea societatii si disponibilizarea celor 33 de angajati, justificarea legiuitorului fiind aceea ca acesta masura se instituie doar cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
Contestatoarea invoca nelegalitatea acestei decizii de instituire a masurilor asiguratorii motivat de faptul ca suma pentru care s-a dispus masura asiguratorie este o estimare pur subiectiva a inspectorilor antifrauda, nefiind vorba de un titlu de creanta care sa fie titlul executoriu.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile din OG 92/3003.          Contestatoarea a depus la dosar, in copie, documentele care atesta actele de executare contestate.
           Cererea a fost timbrata cu 100 lei taxa de timbru. 
         Intimata ANAF a formulat intampinare  prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata si nefondata a contestatiei, avand in vedere obiectul de activitate al contestatoarei , ca  organul de control a apreciat ca societatea controlata a prejudiciat bugetele statului ca urmare a inregistrarii contabile eronate care s-au bazat pe interpretarea eronata a legislatiei care reglementeaza munca prin agent de munca, si fata de cuantumul mare al obligatiilor fiscale stabilite prind decizia contestata raportat la metoda frauduloasa si dolosiva de sustragere de la plata obligatiilor, perioada indelungata de sustragere, se creeaza pericolul ca suma de 1.238.569 lei sa nu poata fi recuperata in viitor.
S-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei ANAF in ceea ce priveste contestatia privind actele administrative ulterioare emiterii Deciziei nr. A, respectiv a Procesului verbal nr. B si a adresei de infiintare a popririi asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti iar prin Incheierea de sedinta din 2015 a fost admisa acesa exceptie si respinsa contestatia privind actele administrative ulterioare emiterii Deciziei nr. D formulata de contestatoarea L SRL in contradictoriu cu intimata ANAF ca fiind formulata fata de o persoana fara calitate procesuala pasiva.
Intimata D.G.R.F.P.– AJFP nu a formulat intampinare.
In drept intimata si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile din OG 92/2003 si din Codul fiscal.
Analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei,  instan?a re?ine urmatoarele:          
La data de 29.09.2014 contestatoarea a primit instiintarea ca s-a pus poprire asupra conturilor sale si decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. A emisa de catre intimata AGAF –
 In urma unui control tematic s-a concluzionat ca,  contestatoarea nu si-a indeplinit obligatiile fiscale de plata catre bugetul consolidat al statului, respectiv  suma de 1.238.569 calculata potrivit procesului-verbal intocmit in urma controlului nr. 00 si la aceeasi data intimata a emis decizia de instituire a masurilor asiguratorii (fila 11 ds. )iar in baza acesteia AFP a  emis adresa de infiintare a popririi asiguratorii asupra conturilor bancare ale contestatoarei .
            Potrivit art.129 alin.2 din OG 92/2003 ( Codul de Procedura Fiscala), se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
            In conformitate cu alin.5 al aceluiasi articol, decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent, iar potrivit alin.11, impotriva actelor prin care se dispun si se aduc la indeplinire masurile asiguratorii , cel interesat poate formula contestatie in conformitate cu art.172.
           Aplicand dispozitiile legale enuntate mai sus la situatia de fapt retinuta in speta, instanta apreciaza ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii  emisa de catre intimata este nelegala pentru urmatoarele considerente:
            Inspectorii fiscali au motivat necesitatea luarii acestei masuri, prin aceea ca suma sustrasa de la plata in perioada 2012-2014 este foarte mare, de 1.238.569 lei, dupa ce anterior, in cuprinsul aceleasi decizii au justificat din ce se compune suma stabilita.
Textul de lege prevazut la  art. 129 alin.2 din OG 92/2003 face referire la faptul ca se impune instituirea unei asemenea masuri cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
In scopul inlesnirii executarii creantelor si pentru a elimina eventualele posibilitati de sustragere de la executare, legea prin reglementarile prevazute in art. 129 Cod procedura fiscala permite luarea unor masuri menite sa asigure eficacitatea pana la capat a actiunii judiciare. Masura popririi are ca efect indisponibilizarea averii debitorului astfel incat trebuie analizat daca este proportionala cu scopul urmarit, acela de asigurare a executarii creantelor fiscale si daca este mentinut justul echilibru intre cerintele creditorului fiscal si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.
Instanta retine de asemenea faptul ca potrivit art.129 alin.5 din OG nr.92/2003, „decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent”.
Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. VV din W  reproduce o parte din  formularea textului de lege, in sensul ca se indica faptul ca s-a sustras o suma de la plata, fara a se explica in concret care sunt elementele care au determinat o astfel de apreciere.
Mai mult decat atat, instanta observa ca textul de lege are in vedere situatia in care debitorul se sustrage de la plata sumei care a fost stabilita de organul de control ca fiind  prejudiciul cauzat statului si nu faptul ca s-ar fi sustras de la plata unor obligatii fiscale care au condus la stabilirea prejudiciului. Astfel, mai intai se constata eventualul prejudiciu, dupa care daca se constat ca sunt indeplinite conditiile de la art. 129 alin. 2 Cod procedura fiscala.
Totodata, potrivit art. potrivit art.2.1 din Ordinul nr.CC emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, invocat de intimata, punctul 5.1.1., in situatia in care organul de control, in timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile prealabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii impreuna cu organul de control.
Aprecierea acestui pericol nu este insa subiectiva, ci trebuie justificata prin raportare la continutul declaratiilor fiscale si a situatiei financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari (mod de declarare si plata, situatii de atragere a raspunderii solidare, situatii de insolventa sau de insolvabilitate etc) astfel cum rezulta din prevederile punctului 5.1.1 si 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Mai mult cele 2 conditii enumerate de punctul 5.1.1., respectiv cand organul de control constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, trebuie indeplinite in mod cumulativ , aspect care nu este indeplinit in cazul de fata.
            In aceste conditii, instanta apreciaza ca nu exista  proportionalitatii intre ingerinta in dreptul de proprietate garantat de catre Constitutie si Codul Civil, dar si de art.1 Protocol 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care la randul sau face parte din dreptul intern, si legitimitatea luarii acestei masuri de catre un organ al statului, nefiind expuse motivele care o justifica.
            Fata de cele expuse anterior, instanta urmeaza sa admita  cererea  si sa anuleze decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. WW emisa de catre intimata Directia Generala Antifrauda Fiscala – DGAF1 si pe cale de consecinta va dispune anularea adreselor de  infiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti din conturile contestatoarei nr. XX si nr.  YY depuse la de catre  intimata.
Instanta va respinge cerere privind anularea proceselor verbale de sechestru ca fiind fara obiect motivat de faptul ca din actele emise de intimata nu rezulta ca s-ar fi intocmit astfel de procese-verbale.
Instanta va lua act de faptul ca nu se solicita cheltuieli de judecata.