Contestatie la executare

Deliberand asupra prezentei contestatii retine urmatoarele;
Prin contestatia inregistrata sub nr. X  din data de 30.12.2014 pe rolul Judecatoriei B contestatoarea X. in contradictoriu cu intimata X a formulat contestatie la executare impotriva:
- deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 03.12.2014 de AJFP X - Inspectia Fiscala, inregistrata la emitent sub nr. X
- procesului verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile imobile nr. 312867/04.12.2014 emis de AJFP B in dosarul fiscal nr. X
- procesului verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile mobile nr. 312867/04.12.2014 emis de AJFP B in dosarul fiscal nr. 24388 si a anexei nr. X la acest proces verbal;
- masurii popririi asiguratorii impotriva conturilor contestatoarei, inclusiv impotriva adresei de infiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti nr. 312865/04.12.2014 emisa de AJFP B in dosarul fiscal nr. X catre Banca X si a adresei de infiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti nr. 312865/04.12.2014 emisa de AJFP B in dosarul fiscal nr. X catre X, solicitand anularea(desfiintarea) actelor si masurilor asiguratorii dispuse si suspendarea executarii efectelor actelor contestate indicate anterior.
   Contestatia a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 150 lei.
In motivarea cererii contestatoarea arata, in rezumat, ca la data de 11.12.2014 i s-au comunicat prin posta actele atacate pe care le considera netemeinice si nelegale. Prin acestea s-au instituit masuri asiguratorii asupra unor bunuri mobile si imobile care ii apartin in valoare de 1.000.552 lei, masuri luate in vederea garantarii unei presupuse obligatii fiscale a sa in valoare totala de 870.069 lei, invocandu-se efectuarea unei inspectii fiscale partiale, neindividualizata prin numar sau perioada. Se arata de contestatoare ca nu datoreaza sumele de bani indicate in cadrul deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 22450/04.12.2014 si pentru care s-au instituit masurile asiguratorii, sens in care in mod gresit organul fiscal a emis decizie de instituire a masurilor asiguratorii pentru aceasta suma.
Contestatoarea arata ca nu exista titlu de creanta contra sa iar organele fiscale, contrar prevederilor art. 129 alin. 2 si art. 6 C.pr.fiscala, nu au indicat in concret daca exista si in ce ar consta pericolul de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului sau, situatii care sa pericliteze sau sa ingreuneze colectarea. Organele fiscale, contrar art. 6 C.pr.fiscala, nu indica situatii de fapt concrete care sa conduca la tezele premisa indicate la art. 129 alin. 2 C.pr.fiscala, iar la momentul actual intimata nu are impotriva sa o creanta certa, lichida si exigibila. Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 22450/04.12.2014 este emisa cu nerespectarea prevederilor art. 129 alin. 5 C.pr.fiscala, text care prevede obligativitatea argumentarii de organul fiscal a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, in fapt si in drept, iar intimata nu a indicat motivul de fapt pentru care prevederea legala i-ar fi aplicabila,  sustine de asemenea contestatoarea.
Se invoca de contestatoare si ca emiterea unei decizii de instituire a masurilor asiguratorii trebuie fundamentata pe un referat justificativ al masurilor asiguratorii care trebuie sa cuprinda o prezentare a starii de fapt fiscale a contribuabilului, constatata in urma unei documentari, informatii cu privire la istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si asociatilor/actionarilor majoritari, act obligatoriu pentru luarea acestei masuri care nu a fost intocmit in cauza.
Contestatoarea arata ca nu exista pericolul de sustragere, ascundere sau de risipire a patrimoniului, sens in care invoca prevederile art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 si art. 2.1 din Ordinul nr. 2065/2010 emis de ANAF privind procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de  O.G. nr. 92/2003. Se sustine si ca organul fiscal nu a facut dovada existentei acestui pericol si nici nu poate face o astfel de dovada intrucat situatia fiscala a societatii este una mai mult decat buna deoarece obligatiile bugetare au fost achitate intotdeauna in cuantumul si la termenele legale de plata, iar in prezent isi desfasoara activitatile normale, inclusiv de productie incaltaminte, are incasari si efectueaza in mod constant plati, efectueaza cu regularitate operatiunile comerciale date in obiectul sau de activitate, negociaza comenzi si efectueaza plati catre furnizori avand un numar important de angajati. Se invoca de contestatoare ca nu se poate aprecia ca ar exista riscul ascunderii, instrainarii sau risipirii patrimoniului, situatii care ar avea ca efect periclitarea sau ingreunarea colectarii din moment ce a  achitat la termen pana in prezent obligatiile fiscale iar organele fiscale, prin decizia de infiintare a masurilor asiguratorii apreciaza ca se vor stabili obligatii de plata suplimentare ca urmare a unor pretinse fapte ale unor terti, respectiv fapte ale furnizorilor sai, situatie nelegala.
Se arata de catre contestatoare ca faptele tertilor nu le pot fi imputate atat conform legislatiei nationale - art. 10 alin. 1 di Legea nr. 82/1991, art. 1512 din Codul fiscal, art. 21 pct. 44 din H.G. nr. 44/2004(care prevede ca este raspunzator cel care vinde si nu cumparatorul pentru neinregistrarea facturilor in evidentele fiscale ale vanzatorului), cat si ca urmare a legislatiei europene(art. 63 coroborat cu art. 62, art. 167, art. 168, art. 178 din Directiva CE 2006/112) si practicii CEDO aplicabile in cauza[cauza Bonika, cauza Maks Pen EOOD, afacerile Halifax(cauza C-255/02), Axel Kittel(cauza C-439/04) si Recolta Recycling(C-440/04)].
In acelasi timp, se invoca de contestatoare ca bunurile indisponibilizate prin actele contestate sunt evaluate de organele fiscale la suma totala de 1.000.552 lei, pe cand eventualele obligatii de plata conform aprecierii acelorasi organe, se ridica la suma de 870.069 lei si se sustine ca din acest motiv decizia de instituire a masurilor asiguratorii este netemeinica si nelegala ca urmare a faptului ca indisponibilizeaza active in mod excesiv, in sensul ca acestea sunt disproportionat de mari fata de pretinsul debit, nedatorat de  societate.
De asemenea, contestatoarea sustine si ca organul fiscal nu a individualizat fiecare bun in parte asupra caruia a instituit masura asiguratorie, nu este mentionata nici starea de uzura si eventualele semne  particulare ale fiecarui bun, ca procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile este lovit de nulitate si pentru ca poarta semnatura martorului B G care este angajata a intimatei, ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii si actele subsecvente nu au nici o finalitate deoarece eventualele sume stabilite ulterior in sarcina sa sunt total nedatorate, ca procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile imobile nr. X  si procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile mobile nr. X sunt netemeinice si nelegale si pentru ca figureaza ca debitor A V si nu societatea contestatoare.
In ceea ce priveste actele de infiintare a popririi se invoca faptul ca adresele de infiintare a popririi, precum si masura popririi trebuie anulate intrucat societatii i-au fost indisponibilizate bunuri mobile si imobile in valoare de 767.765 lei, suma care acopera mare parte din creanta, iar masura popririi incalca prevederile art. 142 C.pr.fiscala care instituie o ordine a executarii silite, respectiv ca trebuie sechestrate bunurile mobile si imobile care nu sunt folosite direct in activitatea care reprezinta principala sursa de venit a debitoarei si abia in lipsa unor astfel de bunuri sa se treaca la indisponibilizarea bunurilor folosite in activitatea ce constituie sursa de venit. Se sustine ca intimata a poprit toate conturile societatii paralizandu-i activitatea, iar blocarea activitatii, situatie iminenta ca urmare a blocarii conturilor este contrara interesului general deoarece va fi in imposibilitatea de a achita obligatiile fiscale declarate dar si a onora obligatiile contractuale.
In sustinerea contestatiei contestatoarea a depus la dosar inscrisurile de la filele 8-39 dosar.
Intimata a formulat intampinare in care a invocat exceptia tardivitatii contestatiei(exceptie respinsa prin incheierea din 11 martie 2015 - fila 151 dos.), iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei. Se arata de intimata ca in ce priveste cererea de suspendare a masurilor asiguratorii, nu s-a dovedit perturbarea activitatii si prejudiciul nejustificat. Se arata ca impotriva contestatoarei a fost emisa decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. X  potrivit referatului justificativ, prin care s-au stabilit obligatii de plata la bugetul consolidat al statului in cuantum de 870.069 lei, masura fiind dusa la indeplinire de organul fiscal care a intocmit procesele verbale de sechestru asigurator pentru bunuri mobile si imobile si adresele de infiintare a popririi mentionate de contestatoare in actiune. Intimata arata ca atat dispozitia cat si procesele verbale de sechestru au fost intocmite cu respectarea dispozitiilor legale incidente. La baza emiterii acestei decizii a stat, contrar sustinerilor contestatoarei, referatul justificativ al masurilor asiguratorii nr. X emis in conformitate cu X nr. 2605/2010. Motivatia dispunerii masurilor asiguratorii rezida in faptul ca la data inspectiei fiscale nu este posibila colectarea creantelor, in existenta pericolului sustragerii de la plata obligatiilor fiscale sau de la urmarire, al instrainarii bunurilor societatii de catre debitoare, comportamentul fiscal al societatii. S-a constatat ca societatile de la care contestatoarea a inregistrat TVA deductibila in perioada 22.03.2010-30.06.2014 nu au depus declaratii D394, sunt declarate inactive, au avut ca obiect de activitate alte activitati, nu functioneaza la sediul social si impotriva carora au fost sesizate organele de urmarire penala.
Intimata arata ca motivele invocate de contestatoare privind nelegalitatea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii sunt nefondate, bazate pe interpretarea gresita a dispozitiilor legale incidente intrucat decizia este motivata in fapt si in drept. Intimata mentioneaza ca motivul inexistentei unui titlu de creanta este nefondat, sens in care invoca dispozitiile Ordinului ANAF nr. 2605/21.10.2010, modificat prin Ordinului ANAF nr. 1296/21.05.2014, care la art. 2.1 lit. c mentioneaza ca masura asiguratorie poate fi dispusa de organul de control in situatia in care urmeaza sa fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere, iar potrivit art. 129 alin. 3 C.pr.fiscala aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Cu privire la sustinerea contestatoarei ca au fost indisponibilizate active in mod excesiv, intimata arata ca este nefondata avand in vedere ca din analiza raportului dintre sumele reprezentand valoarea bunurilor indisponibilizate(valoarea din contabilitate), 1.000.552 lei si valoarea obligatiilor fiscale stabilite - 870.069 lei, se constata ca au fost respectate prevederile art. 142 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 conform carora executarea silita a bunurilor proprietatea debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza de regula, in limita de 150% din valoarea creantelor fiscale. Si sustinerile privind procesele verbale de sechestru sunt nefondate, se arata de intimata, in preambulul acestora este mentionat ca debitor S.C. X., iar cu privire la incompatibilitatea dintre calitatea de executor fiscal si cea de martor la incheierea proceselor verbale de sechestru, normele fiscale de procedura nu prevad nici o interdictie in acest sens asa cum este prevazut in cazul procesului verbal de contraventie la art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001. 
In aparare intimata a depus inscrisurile de la filele 126-127 si la ultimul termen de judecata a comunicat in copie dosarul care priveste actele fiscale contestate.
Contestatoarea a formulat raspuns la intampinare in care a reiterat cele mentionate in contestatie, precum si ca intimata nu a raspuns concret motivelor din contestatie.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri. 
Din inscrisurile si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele;
Prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii nrX emisa de intimata A.J.F.P. B- Inspectia fiscala s-au stabilit estimativ in sarcina contestatoarei X . obligatii fiscale de plata in valoare totala de 870.069 lei reprezentand TVA(335.395 lei),  dobanzi/majorari/penalitati aferente TVA(190.430 lei), impozit pe profit(225.620 lei) si dobanzi/majorari/penalitati aferente impozitului pe profit(118.624 lei). In motivarea deciziei(filele 8-9 dos.) se mentioneaza ca in timpul efectuarii inspectiei fiscale partiale s-a constatat ca S.C. Alevado Safety S.R.L. a declarat achizitii de prestari servicii ”cusut fete de incaltaminte” de la o serie de societati care nu au avut personal angajat cu contract individual de munca pentru a efectua aceste activitati, societati care nu depun declaratii 394 sau care depun declaratii D394 fara a declara livrari catre aceasta societate, societati care au inscrise fapte in cazierul fiscal, sunt declarate inactive ca urmare a neindeplinirii obligatiilor declarative, au avut ca obiect de activitate alte activitati decat cel de fabricare a incaltamintei, au fost sesizate organele de urmarire penala pentru fapte care pot intruni elementele constitutive ale unei infractiuni, societati care nu functioneaza nici la sediul social declarat, nici la domiciliul fiscal, administratorii societatii nu au dat curs invitatiilor organelor de inspectie fiscala si s-au sustras de la efectuarea de inspectii fiscale. De asemenea, se precizeaza in decizie ca in perioada 22.03.2010-30.06.2014 X. a inregistrat de la societatile respective TVA deductibila in suma de 335.395 lei si cheltuieli cu prestarile de servicii ”cusut fete de incaltaminte” in suma de 1.410.122 lei, impozitul pe profit aferent fiind in suma de 225.620 lei, iar majorarile, dobanzile si penalitatile aferente in suma totala de 309.053 lei.
Intimata a retinut in decizie ca avand in vedere toate demersurile efectuate in vederea finalizarii inspectiei fiscale la contestatoare, precum si existenta elementelor de risc fiscal pentru care sunt necesare investigatii suplimentare privind realitatea si legalitatea tranzactiilor, pana la data incasarii debitului stabilit se impune luarea de masuri asiguratorii. In acest sens s-a dispus masura sechestrului asiguratoriu pentru bunuri imobile conform procesului verbal de sechestru nr. X in dosarul fiscal nr. 24388, masura sechestrului asiguratoriu pentru bunuri mobile conform procesului verbal de sechestru nr. X  in dosarul fiscal nr. 24388, precum si masura popririi asiguratorii asupra conturilor contestatoarei deschise la Banca X si X fiind emise doua adrese de infiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti nr. 312865/04.12.2014 in dosarul fiscal nr. 24388(filele 10-17 dos.).
In drept, in temeiul art. 129 alin. 1-3 din O.G. nr. 92/2003:
    (1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
     (2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
Din perspectiva acestor dispozitii legale este neintemeiata sustinerea contestatoarei referitoare la inexistenta unui titlu de creanta contra sa la momentul dispunerii masurilor asiguratorii, in contextul in care legea prevede posibilitatea de a dispune luarea lor chiar inainte de emiterea titlului de creanta. De altfel, intimata a depus la dosar la ultimul termen de judecata decizia de impunere privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala pentru persoane juridice emisa la data de 11.02.2015, decizie care priveste perioada verificata 23 aprilie 2010-30 iunie 2014.
Nu poate fi primita nici sustinerea contestatoarei potrivit careia decizia de instituire a masurilor asiguratorii nu este fundamentata pe un referat justificativ, acesta fiind anexat intampinarii, si nici aceea ca intimata a nesocotit prevederile art. 129 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, anume ca nu ar fi motivat decizia de instituire a masurilor asiguratorii. Din analiza acesteia instanta retine ca sunt dezvoltate pe larg considerentele pentru care s-au dispus masurile asiguratorii, intarite de dovada sesizarii organelor de cercetare penala. Astfel, declararea de catre contestatoare de achizitii de prestari servicii de la societati care nu depun declaratii 394 sau care depun declaratii D394 fara a declara livrari catre contestatoare, care sunt declarate inactive, care au avut ca obiect de activitate alte activitati decat cel de fabricare a incaltamintei, fiind sesizate organele de urmarire penala, sunt tot atatea argumente pentru a indreptati intimata sa aprecieze ca exista un risc fiscal ce a determinat luarea masurilor asiguratorii contestate. Totodata, din expunerea deciziei se releva comportamentul fiscal al contestatoarei care a inteles sa deruleze relatii contractuale cu societati care ridicau suspiciuni in privinta corectitudinii lor si in privinta carora se impunea, cu minime diligente, a verifica la Oficiul Registrului Comertului obiectul lor de activitate, precum si la Registrul contribuabililor inactivi, existenta sau nu a unei decizii de declarare in inactivitate, registrul fiind unul public; o astfel de decizie produce efecte fata de terti din ziua urmatoare datei inscrierii(art. 781 alin. 8 si alin. 10 din O.G. nr. 92/2003; art. 11 alin. 11 Codul fiscal). Pe de alta parte, organul fiscal a identificat prin procesul verbal nr. 11032/30.01.2015, citat in plangerea penala adresata Parchetului de pe langa Tribunalul B, ca X. a inregistrat in evidenta contabila si a declarat facturi de achizitie bunuri si prestari servicii de la mai multe societati, pentru care nu s-a putut stabili realitatea operatiunilor. Prin urmare, intimata are suspiciuni ca insasi contestatoarea a participat la astfel de tranzactii, cu consecinta diminuarii obligatiilor de plata catre bugetul de stat.
In consecinta, din analiza inscrisurilor cauzei se releva ca ceea ce se imputa contestatoarei sunt faptele sale proprii si nicidecum ale tertilor, insa oricum analiza bunei credinte a contestatoarei nu se poate verifica in cadrul prezentei contestatii la executare, motivele invocate de aceasta in sensul ca nu datoreaza sumele de bani indicate in decizia de instituire a masurilor asiguratorii putand fi valorificate numai in cadrul contestatiei la titlul de creanta(de care contestatoarea a uzat deja, potrivit sustinerii de la ultimul termen de judecata), data in competenta instantei de contencios administrativ.
Neintemeiate sunt si sustinerile cu privire la indisponibilizarea in mod excesiv a unor active ale contestatoarei, aceasta in raport de prevederile art. 142 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc o limita de 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, pentru executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii.
Din verificarea inscrisurilor depuse la dosar se evidentiaza ca intimata a individualizat in fiecare proces verbal de sechestru bunurile supuse masurii asiguratorii, asa cum figureaza acesta in contabilitatea contestatoarei, aspect sustinut in intampinare, necontestat in cauza.
In ceea ce priveste semnarea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile de catre angajata intimatei, B G, nu se poate retine nelegalitatea sa pentru acest motiv intrucat nu pot fi extinse prin analogie dispozitiile privitoare la audierea martorilor din dreptul procesual civil(art. 315 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.), care sunt de stricta interpretare, anume numai cu privire la audierea martorilor si in materie fiscala, dar nu si pentru semnarea unor acte fiscale.
Nu poate fi primita nici sustinerea ca procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile imobile nr. X si in procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile mobile nr. X sunt netemeinice intrucat nu se confirma ca debitor in cadrul acestora ar fi mentionata numita A V, in continutul acestor inscrisuri fiind mentionata contestatoarea X.
Contestatoarea arata, cu privire la masura popririi asiguratorii, ca i-au fost deja indisponibilizate bunuri mobile si imobile in valoare de 767.765 lei, suma care acopera cea mai mare parte din creanta pretinsa si ca nu au fost respectate prevederile art. 142 C.pr.fiscala care instituie o ordine a executarii silite. Din inscrisurile cauzei - extras de carte funciara depus de intimata - rezulta insa ca bunurile imobile care au fost evaluate la 700.000 lei sunt ipotecate in favoarea  Bancii X- Sucursala B pentru o creanta de aceeasi valoare(700.000 lei) rezultata dintr-un contract de credit, bunurile mobile(inclusiv sumele datorate de catre terti) au o valoare de 300.552 lei, astfel ca instituirea masurii popririi asiguratorii este justificata. Pe de alta parte, contestatoarea nu a dovedit utilizarea directa a spatiului(hotel si anexe) suspus sechestrului imobiliar        in activitatea ce constituie principala sursa de venit ori ca acest imobil este nemijlocit predestinat pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit(art. 142 alin. 11  din O.G. nr. 92/2003).
Pentru aceleasi considerente nici cererea de suspendare a masurilor asiguratorii(care, prin emiterea titlului de creanta si deci odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, devin executorii - art.129 alin. 3 teza finala din O.G. nr. 92/2003) nu este intemeiata.
In consecinta, in baza prevederilor legale enuntate si pentru considerentele expuse va respinge contestatia, ca neintemeiata.