Partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial

Deliberand asupra prezentei cereri retine urmatoarele;
Prin cererea inregistrata sub nr. X din 31.01.2013 pe rolul Judecatoriei Breclamantul C T M in contradictoriu cu parata B CT a solicitat ca pe baza probelor care se vor administra sa se dispuna obligarea paratei sa ii remita contravaloarea in lei a sumei de 30.000 euro care este bun propriu, sa se constate ca singurele bunuri comune dobandite in timpul casatoriei cu parata sunt veniturile incasate din munca, sa se constate ca reclamantul are o contributie de 90% la dobandirea veniturilor, sa fie obligata parata sa ii remita contravaloarea in lei a sumei de 193.000 USD care sa ii fie imputata intrucat nu a fost cheltuita in interesul casatoriei si sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
Ulterior, la termenul de judecata din 28.10.2015 reclamantul a precizat actiunea in sensul ca intelege sa majoreze cuantumul pretentiilor pentru capatul 1 de cerere de la suma de 30.000 euro la suma de 35.000 euro, precum si cel al capatului 4 de cerere de la suma de 193.000 dolari la suma de 196.829 dolari.
In motivarea cererii reclamantul arata ca s-a casatorit cu parata la data de 23.08.2003, iar prin sentinta civila nrX. pronuntata de Judecatoria B, ramasa irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei, ca nu au avut copii iar in 2010 a adoptat-o pe fiica paratei dintr-o casatorie anterioara, Burduja Alexandra Maria, care la data adoptiei era majora. Dupa casatorie reclamantul a locuit cu parata in apartamentul proprietatea acesteia din B str. X nr. X, in primii 2 ani, iar ulterior, pana la divort, pe str. X nr. X bis, tot in apartamentul proprietatea sotiei. Reclamantul mentioneaza ca in octombrie 2006 a plecat in strainatate si primul loc de munca a fost in Republica X  la o companie americana, iar din 2009 lucreaza in A, insa incepand cu 2006 a lucrat permanent in strainatate in tarile mentionate, iar acasa nu a venit decat in concediu o data sau de doua ori pe an. De asemenea, reclamantul sustine ca pe tot parcursul casatoriei el a trimis in tara toti banii pe care i-a castigat, intre 3500-5000 USD/luna si chiar mai mult, intrucat angajatorul i-a asigurat cazare si masa, iar el nu retinea bani pentru nevoi proprii. Toate veniturile castigate din munca au fost transferate direct in conturile din Romania deschise la X si ulterior X cu intentia ca ele sa fie folosite in interesul casniciei, pentru acoperirea cheltuielilor normale si necesare si chiar pentru economisire.
Se arata de reclamant ca cu ocazia divortului, venind in tara si verificand conturile din banci, a constatat ca toti banii au fost cheltuiti de parata in interes personal, au fost risipiti fara ca ei sa dobandeasca vreun bun comun sau sa aiba vreo cheltuiala comuna importanta. Reclamantul mentioneaza ca accepta ca din veniturile sale totale sa fie afectat un procent de 10% cheltuielilor normale si necesare ale casatoriei insa diferenta trebuie sa fie imputata sotului risipitor.
Tot in timpul casatoriei, se mentioneaza de asemenea in cerere, reclamantul fiind angajat in strainatate si fiind tinut de contractul de munca, i-a dat procura paratei sa vanda apartamentul bun propriu al lui, mostenire de la parinti, parata l-a vandut cu pretul de 30.000 euro, iar cumparatorul a virat banii intr-un cont deschis special in acest scop, insa acesti bani au disparut si nu i-au fost remisi de fosta sotie.
In drept au fost invocate prevederile art. 385 C.civ. si art. 6731 si urm. C.pr.civ.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul paratei, a probei cu martori si a probei cu expertiza.
Parata a formulat intampinare in care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata intrucat s-a casatorit la data de X august X, la acea data avea doi copii minori – A M nascuta la X si D B, nascut la data de X, a aratat ca dupa casatorie in primul an au locuit in apartamentul ei din strada X nr. X, apoi in apartamentul tatalui ei din str. Xnr. X pana la divort. Pana in 2006 cand a plecat sa munceasca in Irak, fostul sot nu a avut loc de munca,  singurul venit al familiei fiind realizat de ea la doua locuri de munca, iar suplimentarea veniturilor pentru intretinerea casei si a copiilor era facuta de tatal ei, T V. Tot in acea perioada a avut contractate doua credite de nevoi personale, unul de 500 euro inchis in 2004 si al doilea de 3600 lei inchis in 2009. Pe tot parcursul casatoriei fostul sot a trimis bani in tara intr-un cont deschis pe numele lui la care ea a fost imputernicita, imputernicirea pe cont fiindu-i ridicata cand au hotarat sa divorteze.
Veniturile trimise in primul an au acoperit o parte din datoriile facute pana in momentul plecarii reclamantului la munca si cele prilejuite de plecarea lui. Parata mentioneaza ca in primul an reclamantul a avut un singur concediu, in iunie 2007 in care a fost o saptamana pe litoral in Romania, iar in urmatorii ani(2008-2012) avand 3-4 concedii pe an: Corfu in 2008 – 800 euro pe bilet si 2500 euro cheltuiti acolo, in 2009: martie, in Egipt(impreuna) – 2800 euro biletul si 9000 USD cheltuiti acolo, mai in Grecia(singura) – 200 euro biletul si 500 euro cheltuieli, iulie, in Creta(impreuna cu copiii) – 8700 lei biletul, august, in Italia(impreuna cu copiii) – 2500 euro, octombrie, circuit de o saptamana in tara – 1500 dolari, iar in 2010-2012, 3-5 zile in fiecare concediu pe Valea Prahovei, 400-600 dolari. In octombrie 2010, arata de asemenea parata, au fost vizitati de un coleg din USA, toate cheltuielile fiind suportate de ei, respectiv 1500 dolari.
De asemenea, parata arata ca in august 2007 socrul ei a decedat, fostul sot nu a venit la inmormantare, ea sustine ca s-a ocupat de tot, cheltuielile pentru inmormantare si pomenirile fiind suportate din banii familiei. In decembrie 2007 fostul sot si-a schimbat compania, in vederea angajarii a plecat in SUA, la Houston si a luat cu el toate economiile familiei de la acea data(4000 USD). Din Houston a trimis pachet cu haine, electronice, ceasuri si bijuterii pentru intreaga familie. Din 2006 a contractat linii de credit in vederea acoperirii cheltuielilor, din 2007 fostul sot si-a facut asigurare de pensie privata la ING(100 euro/luna), in fiecare concediu petrecut in Romania reclamantul pleca cate 2-3 zile la o manastire din Suceava unde dona sume importante de bani. Pentru achizitionarea de bunuri on-line din baza militara unde lucra, cand in urma cumparaturilor facute la plecarea din tara ramanea fara lichiditati, parata sustine ca ii trimitea reclamantului bani din tara prin Western Union.
De asemenea, parata arata ca reclamantul a achizitionat de-a lungul timpului, on-line sau din aeroporturile de tranzit: 4 laptopuri HP, cate unul pentru fiecare membru al familiei, aparat foto performant Nikon, doua camere de filmat, telefoane mobile(12 bucati), smart phone(2 bucati),  harduri externe(1 terra – 4 bucati), culere(7 bucati), DVD-writer extern, componente de calculator, iar cand a parasit domiciliul, reclamantul a luat absolut toate aceste bunuri care in prezent sunt in posesia sa. Parata arata si ca ea alimenta cardul ING cu lei si acesta il folosea la magazinele din baza pentru cheltuieli personale, diferite de cazarea si masa care erau asigurate; in aprilie 2008 parata sustine ca a trimis reclamantului pachet prin DHL, valoarea declarata a pachetului fiind de 1000 USD, dar cea reala a fost mult mai mare(ochelari heliomatici, de vedere, medicamente si un vaccin), iar atunci cand greutatea bagajului depasea pe cea admisa pentru bagaje de avion, reclamantul trimitea acasa pachete din Irak, primind astfel 4 pachete.
Parata sustine si ca reclamantul nu avea incredere in sistemul bancar romanesc, de aceea in fiecare luna, aceasta scotea banii din banca si ii depunea in seiful din casa sau in caseta de valori din BCR. In escala pe care o facea in Dubai,  reclamantul cumpara lingouri de aur de 700-800 g, diamante sau bijuterii din duty-free, iar in tara investea in certificate de trezorerie si ca toate acestea, inclusiv cea mai mare parte din bijuteriile pe care le-a facut cadou familiei, in momentul despartirii le-a luat si sunt tot in posesia sa.  
  De asemenea, parata sustine ca niciodata in conturile curente din banci nu a existat o suma mai mare de 10.000 USD, ca o parte din salariu era retinut de reclamant pentru cumparaturi personale, iar la venirea in fiecare concediu aducea diverse cadouri pentru familie si prieteni: laptopuri, telefoane mobile, aparat foto, camere de filmat si alte maruntisuri. Cand au hotarat sa divorteze, in aprilie 2012, parata arata ca reclamantul a luat din locuinta, in lipsa ei, bunurile proprii dar si toate bunurile dobandite in timpul casatoriei – bijuterii, inclusiv cele pe care i le facuse cadou ei, lingourile de aur, titlurile de valoare si alte bunuri aduse de reclamant sau cumparate in timpul calatoriilor.
In ceea ce priveste apartamentul bun propriu al reclamantului, parata mentioneaza ca in urma decesului tatalui reclamantului, acesta din urma a mostenit apartamentul pentru care a primit procura sa il vanda. Apartamentul era degradat, arata parata, a fost nevoita sa cheltuiasca sume de bani pentru reamenajarea lui, iar dupa vanzare actele si toate cheltuielile legate de eliberarea lui(transportul mobilei intr-o locatie aflata la 80 km), au fost platite din banii obtinuti, iar restul au fost pusi intr-un cont la X, ulterior la X, datorita neincrederii reclamantului in BT. La acest cont, arata parata, a avut imputernicire si a scos sume de bani pentru diferite necesitati sau pentru achizitionarea de lingouri de aur din Dubai. Banii nu au disparut, arata parata, reclamantul a avut cunostinta de modul cum au fost cheltuiti, iar restul i-a retras chiar reclamantul in ianuarie 2012.
In 2010, arata de asemenea, parata, reclamantul a adoptat-o pe fiica ei, A M, contribuind financiar la cheltuielile pentru intretinerea ei la facultate.
In consecinta, parata sustine ca toti banii au fost cheltuiti in timpul casatoriei, o parte din aceste sume se regaseste in bunurile mobile indicate, care sunt in posesia reclamantului si ca daca ar fi avut la dispozitie toate aceste sume nu ar fi fost nevoie sa ia creditele X – 12.000 lei, BT – 10.000 lei, X – 3300 lei, X – 13.000 lei. 
In aparare parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, probei cu interogatoriul reclamantului si probei cu martori.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori si proba cu expertiza contabila.
Din analiza probelor administrate in cauza instanta retine urmatoarele;
Partile au fost casatorite in perioada 23 august 2003-28 iunie 2012, casatoria fiind desfacuta prin acord conform sentintei civile nr. 5959/28.06.2012 pronuntata de Judecatoria B in dos. nr. X filele 8-12 dos. vol. 1). La incheierea casatoriei cu reclamantul, parata avea in intretinere doi copii minori - A M, nascuta la X(atunci in varsta de aproape 1X ani) si D B nascut la data de X(in varsta de Xani). Din casatoria partilor nu au rezultat copii, dar reclamantul a inteles sa o adopte pe fiica reclamantei, A M(sentinta civila nr. Xpronuntata de Tribunalul B, dos., depusa la fila 11 dos. vol. 1).
In drept, avand in vedere data desfacerii casatoriei, 28 iunie 2012, ulterior intrarii in vigoare la 01.10.2011 a noului Cod civil, interpretand per a contrario dispozitiile art.39 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, modificata, retine ca temeiul de drept material este dat de prevederile art. 669 din noul Cod civil. Totodata, in conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 71/2011, modificata si art. 385 alin. 1 din noul C.civ. stabileste ca regimul matrimonial al comunitatii legale a incetat intre soti la data de 27 aprilie 2012 cand a fost introdusa cererea de divort.
Cu privire la primul capat de cerere astfel cum a fost precizat, respectiv obligarea paratei sa ii remita reclamantului contravaloarea in lei a sumei de 35.000 euro care este bun propriu, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare autentic nr. 106/08 februarie 2008 incheiat la BNP X B reclamantul C T-M, prin mandatar parata C T-C a vandut numitului D A-C imobilul situat in B str. X nr. X sc. X, ap. X pentru pretul de 30.000 euro(filele 12-13 si 14 vol. 1 dos.). In contract se mentioneaza ca apartamentul a fost dobandit de vanzator prin mostenire, conform certificatelor de mostenitor nr. 111 si 112/2007 emise de BNP X B, imobilul fiind anterior proprietatea tatalui reclamantului. Pretul apartamentului a fost virat initial intr-un cont in euro al paratei deschis la Banca Y(suma a fost de 35.000 euro si nu de 30.000 euro), iar apoi in contul Y in euro deschis la data de 09 iunie 2008 – titular reclamantul C T-M, parata fiind imputernicita pe acest cont de sotul sau, ca de altfel pe toate conturile detinute de acesta. Conform raportului de expertiza contabila, reclamantul a constituit un depozit pe trei luni in valoare de 35.000 euro cu scadenta la 23.10.2008. Dupa data scadentei, pe 28.10.2008 au fost constituite doua depozite, unul de 4.200 euro si altul de 25.000 euro care sunt lichidate in data de 18.10.2010 si respectiv in 22.10.2010. Din concluziile raportului de expertiza contabila se releva ca din contul in euro deschis la X parata a retras in total pe baza imputernicii pe care o avea de la reclamant, suma de 17.450 euro. Banii nu au fost retrasi de parata toti odata, ci treptat in diverse transe(anexa nr. 3  la raportul de expertiza contabila – fila 40 vol. 5 dos.). Desi nu este mentionat expres, este de presupus ca si reclamantul, la randul sau a efectuat retrageri din acest cont in conditiile in care pentru diferenta de 25.640 euro care figureaza retrasa nu sunt explicatii bancare cu privire la persona care a procedat la aceasta operatiune bancara. Acest lucru se poate prezuma si din faptul ca expertul contabil a mentionat in raportul de expertiza ca in perioada in care reclamantul a fost in tara pe durata casatoriei a efectuat retrageri de 22.600 euro.
In consecinta, cum parata a fost imputernicita de sotul sau inclusiv pe contul in euro deschis la X unde a fost virata contravaloarea apartamentului bun propriu al reclamantului, imputernicire pe care parata a primit-o inca din 18.06.2008 si a fost mentinuta pana in 17.04.2012(fila 20 vol. 5, raportul de expertiza contabila), instanta prezuma ca aceasta a fost mandatata sa foloseasca banii cum crede de cuviinta de vreme ce nu s-a facut dovada unui mandat cu puteri limitate. In acelasi timp, cum reclamantul a inteles sa procedeze in acest mod este de inteles ca a dat destinatie comuna sumei reprezentand pretul apartamentului bun propriu. In acest sens este si declaratia martorei reclamantului, V  N Acare a afirmat ca banii proveniti din pretul apartamentului „au fost cheltuiti in familie,” iar martorul M L propus de asemenea de reclamant, a declarat ca fostul sot i-a permis paratei sa retraga o parte din suma provenita din acest apartament pentru a achizitiona o masina.
Potrivit art. 31 lit. f din Codul familiei(in vigoare la data instrainarii apartamentului bun propriu) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare, constituie bun propriu. Din probele administrate in cauza s-a relevat ca parata a predat reclamantului pretul apartamentului mostenire, insa acesta din urma a inteles sa dea destinatie comuna sumei de bani reprezentand „bun propriu”, considerente pentru care cererea de obligare a paratei sa ii remita reclamantului contravaloarea in lei a sumei de 35.000 euro este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Referitor la celelalte capete de cerere, instanta retine urmatoarele:
Dupa incheierea casatoriei partile au locuit in apartamentul proprietatea paratei din B, str. X si apoi, pana la desfacerea casatoriei in alt imobil, de asemenea bun proprietatea paratei din B, Si nr. 1X bis. Impreuna nu au dobandit nici un bun imobil.
La inceputul casatoriei, timp de aproximativ trei ani, reclamantul nu a avut un loc de munca, obisnuia sa picteze biserici si tablouri, pe care le valorifica, iar parata a lucrat pe toata durata casatoriei in calitate de profesor de mecanica la Liceul X B si ulterior la Grupul Scolar Industrial X . Conform raportului de expertiza contabila venitul lunar al reclamantei  in ultimii sase ani ai casatoriei a fost de aproximativ 1900 lei(fila 23 vol. 5 dos.). Desi parata a realizat venituri inferioare reclamantului, aceasta la randul sau a adus ca aport in casatorie locuinta care era proprietatea tatalui sau, munca sa in gospodarie, a primit si ajutorul financiar al tatalui sau, expert auto care practica meseria inclusiv dupa pensionare(declaratia martorului paratei, Serban Liviu Lica).
   Din octombrie 2006 reclamantul a plecat sa lucreze in Republica X, pana in 2009, de unde primea un salariu lunar de aproximativ 4000-4500 dolari, iar din 2009 pana in 2012(cand au divortat) in Afganistan, venitul lunar fiind de circa 3000-4000 dolari, potrivit martorei reclamantului, V NA(declaratia de la filele 35-37 vol. 2 dos.) si confirmat de raportul de expertiza contabila realizat in cauza. Parata a recunoscut la interogatoriu ca reclamantul primea salariul direct in cont, ca toate conturile comune deschise pe parcursul casatoriei au fost alimentate de reclamant cu sume provenite din salariul acestuia din strainatate dar si banii proveniti din vanzarea apartamentului tatalui reclamantului, precum si ca era imputernicita pe toate aceste conturi(interogatoriul de la filele 19-28 vol. 2 dos., aspect confirmat si de raportul de expertiza contabila – fila 20 vol. 5 dos.). Societatea angajatoare, atat din Irak, cat si cea din Afganistan, ii asigurau reclamantului cazarea si masa, dar reclamantul se intorcea periodic in tara, de regula de 3-4 ori pe an, cand retragea sume importante de bani din conturile pe care le avea in tara(conform raportului de expertiza contabila in aceste perioade de revenire reclamantul a retras 14.460 lei, 26.635,46 USD si 22.600 euro).
Cand se intorcea in Romania reclamantul obisnuia sa faca concedii cu familia(parata impreuna cu cei doi copii), in tara dar si in strainatate, acestea din urma uneori foarte costisitoare(Egipt, Corfu, Grecia, conform dovezilor depuse de parata la filele 39, 42-47 vol. 1 dos.), dar mergea in concediu si singur. Din strainatate reclamantul obisnuia sa achizitioneze aur si bijuterii din aur pe care le-a depus intr-o caseta de valori la X.; in acest sens parata a depus la dosar la filele 40-42 vol. 1 chitante care atesta cumpararea de astfel de bunuri, precum si contractul nr. X incheiat cu B.C.R. prin care institutia bancara a pus la dispozitie reclamantului caseta de valori in scopul pastrarii de bunuri fara valoare declarata. Conform contractului parata a fost imputernicita si pentru utilizarea acestei casete de valori, aspect recunoscut de aceasta si la interogatoriu. De asemenea, din strainatate reclamantul aducea diverse daruri familiei sale, inclusiv bijuterii, asa cum a relatat martora paratei, C C.
Cei doi soti au avut domiciliul comun in apartamentul proprietatea paratei din B, X nr. 1X bis, mostenire de la tatal ei. Acest apartament a fost renovat pe durata casatoriei, a fost zugravit, au fost schimbate obiectele sanitare, a fost montata gresie, faianta, a fost montata centrala termica, a fost refacut un balcon si a fost izolat, au fost montate alte usi si parchet, a fost instalat aparat de aer conditionat[potrivit martorilor reclamantului(filele 35-39 vol. 2) si ai paratei, S LL si C C(filele 52-56)]. Toate aceste cheltuieli au fost facute din banii comuni ai celor doi soti si cu acordul reclamantului care a fost instiintat de parata(asa cum a declarat martora acesteia, C C).
In timpul casatoriei partilor a decedat si tatal reclamantului, G I care a avut o suma de bani economisita pentru inmormantare(50-60 milioane de lei vechi potrivit martorei paratei, C C, 180 milioane de lei vechi, potrivit martorei reclamantului, V N A. Reclamantul nu a venit la inmormantarea tatalui sau, se afla la lucru in strainatate. Pentru inmormantare parata a apelat la serviciile unei firme de pompe funebre(conform declaratiei martorei C C), a organizat masa de pomenire la un restaurant dar banii pe care tatal reclamantului i-a avut nu au fost suficienti, asa cum a declarat aceasta la interogatoriu. De altfel, parata insasi a relatat martorei Vc faptul ca pentru toata inmormantarea a cheltuit peste 150 milioane de lei vechi.
La randul sau, parata, si-a ingrijit tatal inainte de decesul acestuia timp de aproximativ un an de zile, obligatie morala fireasca pe care a dus-o la indeplinire in conditiile in care partenera de viata a acestuia urmarea sa il duca la un azil de batrani(declaratia martorei C C).
Conform acelorasi martori ai paratei, dar si potrivit martorei reclamantului V N A, cand venea in tara reclamantul mergea periodic la cabinete stomatologice unde efectua lucrari dentare, iar parata, a avut si ea probleme de sanatate serioase atat la glanda tiroida, dar si cu inima. Toate acestea reprezinta cheltuieli comune obisnuite in orice casatorie.
In plus, parata are doi copii care la data incheierii casatoriei erau minori. De altfel, fiica paratei a fost adoptata de reclamant. Este de notorietate faptul ca intretinerea si educatia corespunzatoare a copiilor presupun costuri semnificative, chiar si dupa majorat acestia au nevoie de sprijin pana la obtinerea unui loc de munca.
Conform dovezilor depuse de parata, aceasta ii trimitea reclamantului sume de bani prin X pentru diverse nevoi pe care reclamantul le avea distinct de cele asigurate de angajator(fila 52 vol. 1), in plus reclamantul a incheiat cu X o asigurare de viata, precum si un contract pentru pensie privata(filele 49-52 vol. 1).
La toate aceste cheltuieli se adauga cele uzuale privind hrana, utilitatile, plata impozitelor pentru bunurile imobile, ca si cele neprevazute cum sunt un imprumut dat unei persoane ori solicitat pentru indeplinirea unor nevoi obisnuite ale casatoriei.
In consecinta, instanta retine ca reclamantul nu dovedit folosirea de catre parata a banilor comuni in alt scop decat pentru nevoile casatoriei, astfel ca solicitarea acestuia de a fi obligata sa ii restituie suma de 196.829 dolari este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Neintemeiata este si solicitarea reclamantului de a se constata ca are o contributie de 90% la dobandirea veniturilor, in conditiile in care instanta nu a fost investita cu un capat de cerere privind dobandirea unor bunuri mobile sau imobile concrete, analiza contributiei sotilor la dobandirea unor bunuri fiind raportata la veniturile acestora si nu invers. Atat fostul Cod al familiei cat si noul Cod civil fac vorbire de notiunea de „dobandire.” Aceasta desemneaza din punct de vedere juridic a deveni titularul drepturilor si obligatiilor patrimoniale, respectiv al drepturilor reale privind bunuri mobile sau imobile, precum si al drepturilor de creanta, prin intermediul unor acte sau fapte juridice, ori in puterea legii. In cauza reclamantul nu a investit instanta cu un astfel de capat de cerere.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, in baza art. 6731  C.pr.civ.(din 1865) si art. 669 din noul Cod civil., va respinge actiunea astfel cum a fost precizata, ca nefondata.
In temeiul art. 274 C.pr.civ.(din 1865), va obliga reclamantul sa plateasca paratei cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 200 lei reprezentand onorariu de avocat.