Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Respingerea recursului. Conditii.

R O M A N I A
TRIBUNALUL PENTRU MINORI SI FAMILIE BRASOV



DECIZIA PENALA NR 21/R                               

      Cu participarea procurorului  din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov.

      Pe rol fiind solutionarea recursului formulat Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov  impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din .2010 in dosarul nr. 2010 .
      Dezbaterile in  cauza de fata au fost inregistrate conform dispozitiilor art.304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta intimatul inculpat K.F. in stare de arest preventiv, detinut in Penitenciarul Codlea , personal si asistat de avocat din oficiu T.L.A. , cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Instanta procedeaza la identificarea recurentului-inculpat K.F., cu datele de stare civila, potrivit dispozitiilor art.318 Cod procedura penala.
      Recurentul inculpat K.F., fiind intrebat arata ca este de acord ca asistenta juridica sa ii fie asigurata de avocatul desemnat din oficiu T.L.A. .
Intrebate fiind, partile arata ca nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta acorda cuvantul in sustinerea recursului.
      
      
      Reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, avand cuvantul,solicita admiterea recursului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov  impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din .2010 in dosarul nr. 2010 prin care s-a admis  cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul K.F.  R.  si s-a dispus punere in liberate a acestuia. Instanta de fond desi a retinut ca se poate retine fata de inculpat o banuiala  rezonabila  in ceea ce priveste  fapta retinuta  in sarcina sa ca desi nu se neaga pericolul social concret  si modalitatea de savarsire a faptei   a considerat ca perioada de timp scursa de la data privarii de liberate a inculpatului  si pana in prezent este suficienta. Considera ca acest interval de timp  nu este un criteriu pentru analizarea oportunitatii sau neoportunitatii liberarii provizorii a acestui inculpat. Acest inculpat nu se gaseste in situatia de a beneficia de o institutie de care a mai beneficiat in trecut .In concluzie apreciaza ca incheierea Judecatoriei Brasov este neintemeiata si solicita admiterea recursului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov .
      Avocat T.L.A. pentru intimatul inculpat K.F.    solicita respingerea recursului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov  impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din .2010 in dosarul nr. 2010.Considera ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 160/2 Cod de procedura penala respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este  mai mica de 18 ani  si nu exista un pericol  ca inculpatul odata eliberat  ar savarsi o noua infractiune sau ar avea un comportament ce ar duce la distorsionarea  principiului aflarii adevarului.  Totodata considera ca  admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legala si temeinica, iar instanta a analizat in mod corect  legalitatea  in fond a cererii fata de circumstantele reale  ale faptei si  circumstantele personale ale inculpatului si a considerat  nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive .
      Intimatul inculpat K.F. avand ultimul cuvant solicita sa fie judecat in stare de liberate deoarece parintii sai sunt foarte bolnavi, el sufera de  spasmofilie si de epilepsie , iar boala i s-a agravat de cand se afla in stare de arest.   
       

T R I B U N A L U L,

asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:

      Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de martie 2010, in dosarul nr. 2010 al acestei instante, a fost admisa, in baza art. 160/2 si urmatoarele C. pr. pen., raportat la art. 160/8a C. pr. pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul K.F. R., detinut in Penitenciarul Codlea, in baza mandatului de arestare preventiva nr. 1/06 ianuarie 2010 emis de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov. S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului K.F. R., daca nu este arestat in alta cauza.
      In baza art. 160/8a C. pr. pen., raportat la art. 160/2 al. 3 C. pr. pen., prima instanta l-a obligat pe inculpatul K.F. R. sa respecte urmatoarele obligatii:
      a) sa nu depaseasca limita teritoriala a localitatii Sacele, jud. Brasov, decat cu acordul instantei de judecata si al organului de urmarire penala;
      b) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
      c) sa se prezinte la organul de politie, respectiv Politia mun. Sacele, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
      d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura;
      e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme. 
      In baza art. 160/2 al. 3/2 C. pr. pen., s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de aceasta masura arestarii preventive.
       In baza art. 160/2 al. 4 C. pr. pen., s-a dispus comunicarea unei copii a incheierii, dupa ramanerea definitiva, autoritatilor mentionate in art. 145 al. 2/1 C. pr. pen.
      In baza art. 189 C. pr. pen., s-a stabilit ca onorariul aparatorului din oficiu sa se vireze din fondurile Tribunalului Brasov, fiind inclus in cheltuielile judiciare.
      In baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lasate in sarcina acestuia.
      
      In considerentele incheierii s-a retinut de catre prima instanta faptul ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov cu numarul /P/2010 din data de  februarie 2010, inregistrat pe rolul Judecatoriei Brasov sub dosar numar  2010, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a  inculpatului K.F. R. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g si i C. pen., cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. c C. pen.  
      S-a retinut ca stare de fapt ca, in noaptea de 05/06 ianuarie 2010, inculpatul K.F. R., impreuna cu minorii K.F. si S D, au incercat sa patrunda in sediul „Vel Pitar” situat pe, prin incercari repetate de dezactivare a sistemului  de alarma cu ajutorul unui levier, in scopul de a sustrage diverse bunuri.
      In cursul urmaririi penale, fata de inculpatul K.F. R., prin incheierea nr.  din data de  ianuarie 2010, pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, in dosarul penal nr. 1372/2010, s-a dispus arestarea preventiva pentru o perioada de 30 de zile, cu incepere de la data de  ianuarie 2010 si pana la data de  februarie 2010, inclusiv, retinandu-se ca temei concret prevederile art. 148 al. 1 lit. f C. pr. pen., masura arestarii preventive fiind mentinuta prin incheierea de sedinta din data de  februarie 2010.
      La momentul dispunerii masurii arestarii preventive, s-a apreciat de catre instanta ca sunt indeplinite conditiile legale, existand indicii temeinice in sensul art. 143 C. pr. pen., din care reiese savarsirea de catre inculpat a faptei pentru care este invinuit. De asemenea, instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 148 lit. f C. pr. pen., raportat la circumstantele reale ale comiterii faptei, dar si la circumstantele personale ale  inculpatului.
      Prima instanta a retinut ca la data de  ianuarie 2010 a fost inceputa urmarirea penala fata de numitul K.F. sub aspectul savarsirii tentativei la infractiunea de furt calificat, fapta prevazuta de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 al. 1 C. pen., 209 al. 1 lit. a, g si i C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C. pen., confirmata prin rezolutia procurorului din data de  ianuarie 2010, iar prin ordonanta procurorului din data de  ianuarie 2010 s-a pus in miscare actiunea penala relativ la savarsirea acestei infractiuni.
      In sarcina inculpatului s-a retinut ca la data de  ianuarie 2010, ora 02.00, inculpatul K.F. R., impreuna cu doi inculpati minori, a incercat sa patrunda in magazinul apartinand S.C. „VEL PITAR” S.R.L., pe timpul noptii, prin efractie, cu ajutorul unui levier pe care inculpatul il avea asupra sa.
      Pentru considerentele de mai sus, instanta de fond a constatat ca masura arestarii preventive a fost luata cu respectarea prevederilor legale.
      Analizand aceasta cerere prin prisma art. 160/2 al. 1 C. pr. pen., retinand ca pedeapsa pentru infractiunile pentru care inculpatul este cercetat nu depaseste 18 ani, prima instanta a admis in principiu cererea de liberare provizorie.
      In ceea ce priveste temeinicia cererii, judecatorul fondului a avut in vedere dispozitiile art. 160/2 al. 2 C. pr. pen., conform carora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti. De asemenea, conform art. 160/8a al. 6 C. pr. pen., cererea se respinge in cazul in care nu este intemeiata. Prin urmare, din continutul acestor texte legale, rezulta ca  indeplinirea conditiilor prevazute de lege nu atrage automat acordarea liberarii provizorii, instanta apreciind intotdeauna si asupra temeiniciei cererii formulate. Pe cale de consecinta, chiar daca formal conditiile prevazute de lege sunt intrunite,  instanta poate aprecia in raport de fapta de care este acuzat inculpatul, de consecintele pe care aceasta le-a provocat sau le poate provoca, de temeiurile avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive, daca cererea formulata de inculpat este intemeiata.
      Prima instanta a apreciat ca, in conformitate cu art. 5 din CEDO, se poate retine fata de inculpat o banuiala rezonabila in ceea ce priveste fapta retinuta in sarcina sa, aspect ce rezulta din analiza probelor administrate in cauza pana in acest moment. Se impune a se mentiona ca, in aceasta faza procesuala, nu trebuie stabilita vinovatia unei persane, acesta fiind scopul urmaririi penale, in urma caruia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata.
      In ceea ce priveste temeiul care a stat la baza privarii de libertate a inculpatului, instanta de fond a constatat ca s-a retinut cel prevazut de art. 148 lit. f C. pr. pen., pericolul pentru ordinea publica subzistand, avand in vedere natura si modalitatea concreta de comitere a faptei, imprejurarile si modalitatile in care s-a actionat, urmarile produse, gravitatea faptei, antecedentele penale.
      S-a mai retinut ca instrumentul juridic al liberarii provizorii sub control judiciar porneste chiar de la premisa faptului ca pericolul concret pentru ordinea publica a fost corect analizat si subzista in aceeasi intensitate, deoarece prin masurile si obligatiile pe care le impune celui arestat limiteaza acest pericol si il impiedica sa se manifeste.
      Potrivit dispozitiilor art. 160/1 C. pr. pen., in tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
      In ceea ce priveste conditiile liberarii provizorii, potrivit art. 160/4 C. pr. pen.,  raportat la art. 160/2 C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani;   liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
      De asemenea, potrivit art. 136 al. 2 C. pr. pen., scopul masurilor preventive (pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei) poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
      Prima instanta a apreciat ca cererea inculpatului este intemeiata si prin prisma practicii Curtii Europene, care impune ca judecatorul national sa analizeze daca alte masuri mai putin severe pot fi acordate in cauza, aceasta fata de caracterul exceptional al privarii de libertate (cauzele Vrencev vs. Serbia – 2008, Saadi vs. Regatul Unit – 2008, Witold Litwa vs. Polonia – 2000, Hilda Hafsteinsdittir vs. Islanda – 2004, Enhorn vs. Suedia – 2005, Ambruszkiewicz vs. Polonia – 2008).
      Liberarea provizorie sub control judiciar, asa cum s-a aratat mai sus, este o modalitate de individualizare a executarii unei masuri privative de libertate,  putandu-se acorda in masura in care sunt indeplinite cerintele art. 160/2 si urmatoarele C. pr. pen., in acest sens acordarea acesteia este o facultate pe care o analizeaza instanta de judecata, urmand ca in situatia inculpatului, aceasta cerere sa fie analizata atat prin prisma circumstantelor reale ale faptei ce i se imputa, a efectului mediat al acestora, dar si prin prisma circumstantelor personale ale acestuia.
      Astfel, instanta de fond a constatat ca inculpatul este cercetat pentru o infractiune ce prezinta prin ea insasi un pericol social generic. Cu toate acestea, s-a apreciat ca inculpatul nu se gaseste in vreunul din cazurile prevazute de art. 160/2  C. pr. pen., cand liberarea provizorie nu se poate acorda, existand temerea ca prin aceasta se va zadarnici aflarea adevarului in cauza. 
      Avand in vedere timpul scurs de la data privarii de libertate a inculpatului si pana in prezent, temeiul care a stat la baza privarii sale de libertate cel prevazut de art. 148 lit. f C. pr. pen. este compatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, deoarece garantiile de ordin procesual prezentate de inculpat, precum si obligatiile ce se vor impune in sarcina sa sunt de natura a apara ordinea publica si de a asigura buna desfasurare a procesului penal.
      Prima instanta a avut in vedere la solutionarea cererii si actele depuse la dosar de inculpat, din care rezulta ca mama si tatal sau sunt bolnavi, tatal sau fiind diagnosticat cu cancer la rinichi.
      In temeiul considerentelor expuse, instanta de fond, in baza art. 160/2 si urmatoarele C. pr. pen., raportat la art. 160/8a C. pr. pen., a admis cererea formulata de inculpat si a dispus punerea in libertate provizorie sub control judiciar, considerand ca prin aceasta se realizeaza cerinta unei proportionalitati, intre interesul public aparat si privarea de libertate a inculpatului, masura fiind echilibrata si justifica atat apararea interesului public si individual, cat si buna desfasurare a procesului penal, aceasta prin masurile si obligatiile ce vor fi impuse inculpatului.

      Impotriva acestei incheieri a declarat recurs, in interiorul termenului prevazut de lege, Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii atacate si, pe cale de consecinta, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat.
      In motivarea orala a recursului, reprezentantul Ministerului Public a aratat ca intervalul de timp scurs de la momentul arestarii preventive a inculpatului si pana in prezent nu poate constitui un criteriu pentru analiza oportunitatii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpat, mai ales avandu-se in vedere ca acesta a mai beneficiat de clementa organelor judiciare si in trecut.
      
      Examinand incheierea atacata, in baza actelor si lucrarilor dosarului, instanta de control judiciar constata ca recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov este nefondat, pentru considerentele ce vor fi aratate:

In mod corect a apreciat prima instanta de judecata ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul K.F. R. indeplineste conditiile enuntate de prevederile art. 160/2 C. pr. pen. pentru a fi admisa.
Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instantei nu depaseste 18 ani. De asemenea, in cauza nu exista date din care sa rezulte ca inculpatul va incerca, daca va fi pus in libertate, sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba.
      In ceea ce priveste necesitatea impiedicarii inculpatului de a reitera aceeasi conduita infractionala, chiar daca acesta a mai beneficiat de curand de clementa organelor judiciare, fiind pus in libertate sub control judiciar prin hotararea pronuntata la data de  septembrie 2009 de Tribunalul Brasov, tribunalul specializat apreciaza ca perioada petrecuta in stare de detentie constituie un avertisment pentru inculpat, iar obligatiile impuse acestuia de prima instanta, potrivit prevederilor art. 160/2 al. 3 C. pr. pen., sunt de natura a reprezenta o garantie in ceea ce priveste limitarea pericolului pentru ordinea publica pe care l-ar putea constitui punerea in libertate a inculpatului. 
      Pentru considerentele ce preced, tribunalul specializat, in baza art. 385/15 al. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen., urmeaza a respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de  martie 2010, in dosarul nr. 2010 al acestei instante, incheiere care va fi mentinuta.
      In baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs raman in sarcina acestuia, din care suma de 100 de lei, reprezentand onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa Baroului Brasov din fondurile Ministerului Justitiei.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

      In baza art. 385/15 al. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de  martie 2010, in dosarul nr. 2010 al acestei instante, pe care o mentine.
In baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs raman in sarcina acestuia, din care suma de 100 de lei, reprezentand onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avanseaza Baroului Brasov din fondurile Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12 martie 2010.


??

??

??

??




1