Plangere contraventionala, desfasurare activitate fara autorizatie de functionare

OBIECT: Prin sentinta civila nr 1628/9.03.2016 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr 15757/180/2015 s-a respins plangerea contraventionala formulata de reclamanta SC R. SRL in contradictoriu cu P.L.M. Impotriva procesului verbal de contraventie seria PLB nr 00011751/3.12.2015.
CONSIDERENTELE SENTINTEI CIVILE RECURATE:
„.Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PLB nr 00011751 din 03.12.2016 petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 900 lei conform art  13 lit b pc 13.10 din HCL 223/2001 pentru savarsirea contraventiei prevazute de art 6 lit i din acelasi act normativ retinandu-se ca la data de 03.12.2015 ora 12.30 s-a constatat ca agentul economic desfasoara activitatea de "Alimentatie publica-Restaurant" fara a detine autorizatie de functionare si profil de activitate valabila emisa de P.B.
Potrivit art 34 din OG 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului verbal  si hotaraste asupra sanctiunii.
Sub aspectul legalitatii procesului verbal, instanta constata ca au fost respectate conditiile formale prevazute de OG 2/2001 privind intocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absoluta. Acesta cuprinde toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind incheiat cu respectarea prevederilor legale. 
Se retine ca petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, iar la o analiza formala nu a fost identificata nicio cauza de nulitate care sa fie invocata din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanta apreciaza ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovatiei petentei, ci dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul .
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007). Petenta beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie care insa nu este absoluta, dupa cum nu este absoluta nici prezumtia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.
Instanta constata ca procesul-verbal reprezinta un mijloc de proba si contine constatari personale ale agentului aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. Se apreciaza ca faptele constatate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
In ceea ce priveste probatoriul, art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune ca instanta il va asculta pe titularul plangerii si va administra orice probe prevazute de lege pentru a stabili temeinicia si legalitatea procesului-verbal.
Afirmatiile contestatoarei pot avea o valoare probatorie proprie, daca se coroboreaza cu alte mijloace de proba, ori cel putin cu anumite date cuprinse in procesul-verbal, si daca in urma aprecierii nemijlocite a sinceritatii, instanta si-a format convingerea intima  ca petenta a relatat adevarul.
Petenta nu a contestat ca nu detinea autorizatie de functionare. Instanta nu poate lua in considerare apararile acesteia, nefiind de natura  a inlatura caracterul contraventional al faptei. Totodata se retine ca fapta imbraca forma vinovatiei impuse de lege pentru a constitui contraventie. Imprejuarea ca nu a obtinut autorizatia de functionare intrucat nu i se elibereaza certificatul fiscal motivat de faptul ca nu a achitat impozitul pe care apreciaza ca  a fost stabilit in mod gresit nu prezinta relevanta in speta, nefiind exoneratoare de raspundere. Instanta are in vedere ca in situatia in care nu i-ar fi fost solutionata cererea de eliberarea a autorizatiei de functionare, aceasta avea posibilitatea introducerii unei actiuni impotriva autoritatii pe calea contenciosului administrativ. Astfel, aceasta avea  o serie parghii puse la dispozitie de normele legale pentru  a statua asupra situatiei sale juridice. Insa, in orice caz nu putea desfasura activitate fara detinerea autorizatiei de functionare,   imprejurare ce ii este imputabila sub forma contraventiei pentru care a fost sanctioata.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca procesul verbal este legal si temeinic intocmit.
In privinta individualizarii sanctiunii, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001  sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social  al faptei savarsite,  tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Pe langa gradul de pericol social abstract al unei fapte apreciat ca atare de legiuitor la momentul incriminarii, contraventia prezinta si un grad de pericol social concret, raportat la criteriile aratat anterior
Instanta apreciaza ca amenda in cuantum de 900 lei aplicata este proportionala  cu  gradul de pericol social. Sanctionarea prin aplicarea amenzii nu este un scop in sine, ci educarea subiectilor de a respecta normele in materie este scopul, aplicarea sanctiunii avertismentului nu  ar fi fost suficienta pentru a semnala pericolul social al faptei si a determina petenta sa se conformeze dispozitiilor legale in conditiile in care acesta a desfasurat activitate fara autorizatie din anul 2014 (asa cum reiese din sustinerile petentei care a invederat ca a depus cererea de obtinere a autorizatiei la data de 21.11.2014).
Fata de aceste imprejurari instanta va respinge plangerea contraventionala ca neintemeiata.”
CALEA DE ATAC EXERCITATA IN CAUZA: Impotriva acestei sentinte a formulat apel petenta, solicitand schimbarea in tot a sentintei, admiterea plangerii contraventionale, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca prin plangerea formulata a ridicat critici sub aspectul temeiniciei procesului verbal, pentru lipsa vinovatiei. S-a indicat ca vinovatia reprezinta pozitia psihica pe care o persoana o are fata de o anumita fapta si fata de urmarile acesteia, in cazul de fata lipsa autorizatiei de functionare nu reprezinta o fapta ilicita imputabila societatii cu autoritatii care a refuzat eliberarea autorizatiei pentru lipsa certificatului fiscal. S-a mai subliniat ca a realizat demersuri in obtinerea autorizatiei, a formulat cereri, a purtat corespondenta pentru obtinerea autorizatiei, iar orice actiunea pe calea contenciosului administrativ ar fi fost fara efecte. Apelanta a mai precizat ca a formulat contestatie impotriva deciziei de impunere prin care P.B. a calculat din oficiu impozit pe cladire majorat, impozit care a fost anulat prin sentinta civila nr 4 din dosarul nr 1673/110/2015, iar din cauza impozitului eronat stabilit se afla in imposibilitatea obtinerii certificatului fiscal. 
APARARILE INTIMATEI:
Prin intampinarea formulata intimata a solicitat respingerea cererii de apel, procesul verbal fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de articolul 17 din OG 2/2001, societatea desfasurand activitate comerciala fara a detine autorizatie de functionare si profil de activitate valabila.
ANALIZA INSTANTEI:
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, Tribunalul retine ca nu este intemeiata, solutia pronuntata fiind corect argumentata, iar situatia de fapt fiind stabilita dupa o judicioasa apreciere a probelor. 
Din examinarea procesului verbal de contraventie nr 00011751/3.12.2015 se observa faptul ca petenta apelanta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 900 lei pentru incalcarea prevederilor articolului 6 litera i din HCL 223/2001, retinandu-se in sarcina acesteia faptul ca desfasoara in spatiul controlat activitate de alimentatie publica-Restaurant fara a detine autorizatie de functionare si profil de activitate emisa de P.M.B.
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului procedura de judecata privind contraventiile se supune regulilor prevazute de articolul 6 din Conventie, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind sa asigure o protectie procedurala adecvata(CEDO, Engel c Olanda, 8 iunie 1976). Prezumtiile relative nu contravin exigentelor Conventiei referitoare la dreptul la un proces echitabil, urmand a se verifica daca aceste prezumtii, cum este cea de legalitate si veridicitate a procesului verbal retinuta de instanta de fond, nu impun o sarcina excesiva in privinta apararii celui acuzat (cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria).
In cazul de fata vinovatia contravenientului a fost stabilita pe baza constatarilor organului de control, partea nedepunand niciun inscris din care sa rezulte indeplinirea conditiei legale pentru desfasurarea activitatii, recunoscand de altfel faptul ca nu a fost eliberata un act administrativ. Fata de tipul de contraventie retinut in sarcina partii si anume desfasurarea activitatii fara autorizatie de functionare, instanta de apel apreciaza faptul ca in cauza era utila doar proba cu inscrisuri, partea avand sarcina de a dovedi ca la momentul controlului aceasta obligatie era indeplinita, persoana juridica trebuind sa depuna toate diligentele pentru a obtine inscrisul oficial anterior desfasurarii activitatii.
Apararea apelantei petente a fost construita pe neintrunirea elementelor constitutive ale contraventiei, sub aspectul laturii subiective, partea apreciind ca lipsa actului administrativ a fost determinata de pasivitatea autoritatii publice, care refuza eliberarea actului desi obligatiile fiscale stabilite in sarcina contribuabilului sunt nelegale, fiind anulate prin hotarare judecatoreasca.
Vinovatia, ca element constitutiv al contraventiei, reprezinta atitudinea psihica a persoanei fata de fapta, presupunand sub aspect intelectiv facultatea psihica de a avea reprezentarea activitatii si a consecintelor acesteia, iar sub aspect volitiv orientarea libera a energiei fizice pentru realizarea scopului urmarit.  Pentru identificarea laturii subiective a contraventiei trebuie verificat daca activitatea ilicita a persoanei s-a bazat pe convingerea si libertatea sa de deliberare si rezolutie, elemente care se identifica in speta de fata, societatea desfasurand activitatea, cunoscand ca nu a fost eliberat actul administrativ impus de lege, prevazand si acceptand rezultatul faptei.
Existenta unui litigiu intre parti cu privire la obligatiilor fiscale stabilite nu determina exonerarea societatii de raspundere, partea avand posibilitatea legala de a contesta refuzul autoritatii de emitere a actului, respectiv de invocare a excesului de putere in conditiile definite de Legea 554/2004, instanta sesizata cu solutionarea plangerii contraventionale neputand extinde controlul judecatoresc asupra conflictului nascut din nesolutionarea cererii petentului de eliberare a autorizatiei de functionare.
Avand in vedere descrierea faptei realizata de agentul constatator in cadrul actului sanctionator cat si elementele constitutive ale contraventiei definite de articolul 6 litera i din HCL 223/2001 instanta apreciaza faptul ca a fost respectat principiul legalitatii, fiind intrunite trasaturile faptei retinute in sarcina partii.
Cererea de inlocuire a sanctiunii amenzii in cuantum de 900 de lei cu sanctiunea avertisment a fost respinsa in mod corect, raportat la perioada de desfasurare a activitatii in lipsa autorizatiei cat si la stabilirea in cursului aceluiasi an a sanctiunii avertisment pentru aceiasi fapta. Instanta apreciaza ca aplicarea sanctiunii avertisment nu este de natura sa inlature imperativul protejarii interesului social si al ordinii de drept, efectuarea demersurilor pentru obtinerea actului administrativ neputand constitui o circumstanta atenuanta, atat timp cat nu a contestat si nu s-a stabilit caracterul nelegal al refuzului autoritatii.
In jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene s-a statuat faptul ca regimul sanctiunilor trebuie in special sa asigure o protectie juridica efectiva ?i eficienta a drepturilor pe care legea le prevede, iar rigoarea sanctiunilor trebuie sa fie adecvata gravitatii incalcarilor pe care le reprima, in special prin asigurarea unui efect realmente disuasiv (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 iunie 1994, Comisia/Regatul Unit, C 383/92, Hotararea Draehmpaehl), respectandu se in acelasi timp principiul general al proportionalitatii (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 noiembrie 2003, Lindqvist, C 101/01, Hotararea din 5 iulie 2007, Ntionik ?i Pikoulas, C 430/05).
Instanta de apel apreciaza ca a fost respectat principiul proportionalitatii sanctiunii, cererea apelantei fiind nefundamentata.
Avand in vedere aceste aspecte, fata de dispozitiile articolului 480 Cod pr cv va respinge apelul ca nefondat, sentinta civila nr 1628/2016 pronuntata de Judecatoria Bacau fiind temeinica si legala.