Drept civil. Caracter simulat, sub forma donatiei, al contractului de vanzare-cumparare

Deliberand asupra apelului civil de fata, constata ca prin sentinta civila nr. 1386 din data de 11.11.2015 Judecatoria Bicaz a admis in parte actiunea in declararea simulatiei formulata de reclamantul-parat C.D. in contradictoriu cu paratii C.D. si C.M. si cu parata-reclamanta D.A.G., a admis in totalitate cererea reconventionala avand acelasi obiect formulata de parata-reclamanta si, in consecinta, a constatat caracterul simulat, sub forma donatiei deghizate, al Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. … la Biroul Notarului Public M.M, in privinta celor doua terenuri instrainate prin acest contract.
Prin aceeasi hotarare instanta de fond a respins capatul de cerere privind constatarea caracterului simulat sub forma interpunerii de persoane in ceea ce priveste calitatea de donatar doar a reclamantului-parat; a constatat ca in Contractul autentificat sub nr. … au calitatea de donatari atat reclamantul-parat cat si parata-reclamanta; a respins cererea reclamantului-parat de acordare a cheltuielilor de judecata si l-a obligat pe acesta din urma sa ii plateasca paratei-reclamante suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Judecatoria Bicaz a retinut ca prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat de Biroul Notarului Public M.M din Bicaz sub nr. …. paratii C.D. si C.M. au vandut cumparatorilor C.D. si D.A.G. un teren compus din suprafata de 989 mp si din suprafata de 1176 mp teren fanete situate in intravilanul comunei Tarcau, judetul Neamt.
Potrivit art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei – in vigoare la data incheierii contractului – imobilul a devenit bun comun al cumparatorilor.
A mai retinut si ca simulatia este reglementata de art. 1175 din vechiul Cod civil, care prevede ca „Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect in contra altei persoane”. Acest text de lege defineste simulatia ca fiind operatiunea juridica ce consta in incheierea si existenta concomitenta, intre partile contractante, a doua contracte: unul aparent sau public, prin care se creeaza o situatie juridica aparenta, contrara realitatii, iar celalalt secret, ce da nastere situatiei juridice reale dintre parti si care anihileaza sau modifica efectele produse in aparenta de contractul public.
Contractul aparent are rolul de a disimula intentia reala a partilor cu scopul de a ascunde fata de terti, prin crearea unei false aparente, adevaratele raporturi juridice dintre parti, al caror izvor principal este si ramane actul aparent.
Astfel cum reiese din sustinerea si recunoasterea reclamantului-parat, coroborata cu recunoasterea paratei - reclamante si cu raspunsurile la interogatoriu ale paratilor C.D. si C.M., pretul stipulat in Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. -- nu a fost achitat pentru ca, in realitate, contractul a fost o donatie.
In privinta beneficiarilor donatiei, prima instanta a apreciat ca aceasta s-a facut in favoarea ambilor soti C.D. si C.A.G., intrucat prezenta acesteia din urma la notariat si semnarea de catre ea a contractului nu a fost una intamplatoare, ci una voita si cu acordul reclamantului-parat, sotii intentionand sa-si construiasca o casa pe terenul dobandit iar vanzatorii si-au dat acordul in acest sens. Intentia instrainatorilor ca de donatie sa beneficieze ambii soti reiese si din declaratia martorei G.I. care a auzit in comunitate ca terenul a fost dat ambilor soti „pentru ca atunci erau in relatii bune, parata urma sa aiba un copil”, iar martorul M.S. a declarat ca stia ca reclamantul voia sa isi edifice casa pe terenul instrainat.
Mai mult, in aliniatul 3 al contractului s-a prevazut in mod expres ca cele doua terenuri vor fi bunuri comune ale celor doi soti, fiind incidenta teza finala a art. 31 alin. 1 lit. b) din Codul Familiei.
Prima instanta a mai retinut ca, pentru a fi in prezenta simulatiei, este necesar ca actul secret sa fie incheiat anterior sau concomitent cu actul public, insa aceasta conditie nu este indeplinita in speta. Prin Contractul autentificat sub nr. 523/2003 s-a creat o anumita aparenta juridica ce nu corespundea realitatii, vointa reala a partilor fiind cea de a dona imobilele ambilor soti, iar prin acest fapt se anihileaza in tot aparenta juridica creata prin actul autentic.
Dispozitiile art. 977 din vechiul Cod civil au consacrat principiul prioritatii vointei interne in conformitate cu care, daca intre vointa interna sau reala si declaratia publica de vointa exista neconcordante, are intotdeauna prioritate vointa reala. Din probatoriul administrat reiese ca prin incheierea Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 523/17.04.2003 paratii C.D. si C.M.au urmarit in realitate sa doneze – si nu sa vanda – imobilele atat reclamantului-parat C.D. (fiului lor) cat si paratei-reclamante D.A.G. (nora lor), nu numai fiului lor.
Impotriva sentintei civile nr. 1386 din data de 11.11.2015 a Judecatoriei Bicaz a declarat in termen legal apel reclamantul-parat C.D., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie si care a invocat faptul ca intentia reala a paratilor CV.D. si C.M. – parintii sai – a fost sa transmita doar in patrimoniul lui dreptul de proprietate asupra celor doua terenuri. Insa, pentru ca la acel moment era casatorit cu parata-reclamanta, singura modalitate de incheiere la notar a contractului de vanzare-cumparare a fost aceea a semnarii lui de ambii cumparatori, prezenta paratei-reclamante la incheierea contractului fiind obligatorie.
In privinta clauzei de la art. 3 din contract, ea se explica prin aceea ca notarul public a inserat clauzele specifice unui contract de vanzare-cumparare. Partile nu au dorit inserarea respectivei clauze astfel ca este gresita concluzia primei instante in sensul ca ar fi incidente prevederile art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei.
Pe de alta parte, intrucat Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 523/17.04.2003 a fost simulat, nu se poate retine aplicabilitatea unei clauze a acestuia. Suma prevazuta in contract ca pret al vanzarii nu s-a achitat si de aceea s-a incheiat de fapt un contract de donatie in care doar el are calitatea de donatar deoarece parintii sai au intentionat sa ii transmita doar lui dreptul de proprietate asupra celor doua terenuri. Faptul ca el si fosta lui sotie au dorit sa construiasca o casa pe acel teren nu conduce in mod necesar la concluzia ca donatia s-a facut in favoarea ambilor soti pentru ca exista posibilitatea legala ca o persoana sa construiasca pe terenul altei persoane si de a dobandi un drept de superficie asupra acelui teren.
Prin incheierea din data de 07.03.2016 instanta de control judiciar a admis cererea apelantului de acordare a unui ajutor public judiciar sub forma esalonarii platii taxei judiciare de timbru in cuantum de 851,50 lei in 10 rate lunare.
Intimatii-parati C.V.D. si C.M. au depus intampinare prin care au solicitat admiterea apelului declarat de reclamantul-parat C.D.D. deoarece au intentionat sa transmita dreptul de proprietate asupra celor doua terenuri numai in patrimoniul acestuia, nu in cel comun al reclamantului-parat si al paratei-reclamante. Contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat de ambii soti pentru a crea aparenta validitatii lui, acesta constituind si motivul pentru care contractul a fost semnat si de parata-reclamanta.
Si parata-reclamanta D.A.G. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel deoarece, daca este adevarat ca contractul de vanzare-cumparare a fost simulat, in sensul ca nu s-a platit pretul stipulat in acesta, paratii C.V.D. si C.M. au intentionat sa transmita dreptul de proprietate in patrimoniul comun al sau si al reclamantului-parat, nu numai in patrimoniul acestuia din urma. Prima instanta a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei, avand in vedere si dispozitiile art. 3 din Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 532/17.04.2003, impotriva carora reclamantul-parat nu a putut face proba contrara.
De altfel, donatarii au vandut terenurile in discutie in anul 2012 fara ca reclamantul-parat sau ca paratii sa conteste calitatea de bun comun a imobilelor, contestarea fiind formulata mult mai tarziu, cand procesul de partaj de bunuri comune pe care l-a initiat era intr-o faza destul de avansata iar reclamantul-parat a inteles ca ar fi avantajat prin scoaterea din masa de partaj a acestor imobile.
La aceasta intampinare apelantul C.D. a redactat un raspuns in care a reluat argumentele din cererea sa de apel si din intampinarea si intimatilor C.V.D. si C.M. privitoare la faptul ca numai el a facut obiectul gratificarii.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate in raport de motivele invocate precum si din oficiu, potrivit art. 479 din noul Cod de procedura civila, Tribunalul constata ca apelul declarat de reclamantul-parat nu este fondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod just ca pretul stipulat in Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. -- nu a fost achitat de fostii soti C.D.D. si C.A.G – si nici nu a fost cerut, de altfel, de paratii C.D. si C.M.– pentru ca, in realitate, ei au dorit sa instraineze cu titlu gratuit cele doua terenuri in suprafata de 989 mp si de 1176 mp din intravilanul comunei Tarcau, judetul Neamt.
S-a creat astfel aparenta unui contract de vanzare-cumparare prin intermediul caruia partile au urmarit sa disimuleze adevarata lor vointa juridica. Reclamantul-parat nu a explicat in actiune care a fost motivul pentru care partile au recurs la simulatie – desi explicatia ar fi fost necesara pentru relevarea vointei lor interne. Se poate prezuma insa ca instrainatorii nu au intentionat sa pretinda bani de la copilul si de la nora lor si ca ar fi dorit sa incheie cu ei un act care sa nu poata fi atacat pentru eventuala atingere adusa rezervei succesorale prin liberalitati excesive.
Si in privinta identitatii persoanelor gratificate prima instanta a retinut in mod just ca transferul dreptului de proprietate s-a facut in patrimoniul comun al fostilor soti C.D.D. si C.A.G.. Din probele administrate in cauza nu reiese ca intentia reala a paratilor C.V.D. si C.M. ar fi fost de a transmite doar in patrimoniul reclamantului-parat acest drept, si nicio prezumtie – fie ea si simpla – nu opereaza in acest sens. Dimpotriva, dorinta oricarui parinte este sa contribuie la trainicia si stabilitatea caminului copilului sau si sa nu recurga la masuri discriminatorii de natura sa creeze tensiuni intre copilul sau si sotul acestuia, mai ales atunci cand se asteapta sa aiba un nepot de la ei.
Martorul M.S. a fost singurul care a sustinut teza reclamantului-parat, insa el a aratat ca ar fi stiut de intentia paratilor C.V.D. si C.M. chiar de la acestia, de la reclamantul-parat si de la vecini. Aceasta declaratie este in mod evident nesincera pentru ca unui act secret nu i se face o asemenea publicitate.
Nu poate fi primita nici apararea reclamantului-parat si a paratilor C.V.D. si C.M. in sensul ca prezenta paratei-reclamante la incheierea Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. -- ar fi fost obligatorie intrucat la acel moment apelantul era casatorit cu ea, pentru ca normele legale nu impun prezenta obligatorie a partilor la incheierea unui contract de vanzare-cumparare, in persoana sau prin mandatar. In realitate, daca in acest contract ar fi figurat in calitate de cumparator numai reclamantul-parat, notarul era obligat sa insereze in contract mentiunea ca terenurile devin bunuri comune ale cumparatorului si ale sotiei acestuia conform art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei.
Intrucat, in speta, simulatia a imbracat forma unui contract deghizat – cel de vanzare-cumparare fiind de fapt de donatie – iar deghizarea a fost totala, s-ar fi putut sustine ca mentiunea prin care cumparatorii declarau ca au cumparat terenurile (impreuna, in sensul de dobandire in patrimoniul comun) nu ar fi corespuns adevarului, daca aceasta sustinere ar fi fost dovedita de reclamantul-parat.
Pe de alta parte, este, intr-adevar, posibil ca o persoana sa construiasca pe terenul altei persoane si sa dobandeasca un drept de superficie asupra acelui teren. In speta insa este evident ca reclamantu-parat a invocat caracterul simulat al Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. .-- si ca el ar fi singurul beneficiar al bunurilor din contractul de donatie deghizat doar pentru a le scoate din masa de partaj.
Pentru motivele ce preced, in temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedura civila Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul-parat care, ca parte cazuta in propriile pretentii, va fi obligat, potrivit art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, sa ii restituie intimatei D.A.G. cheltuielile de judecata efectuate de ea in apel, constand in onorariul aparatorului ales, in cuantum de 1000 lei.