Drept civil. Conditii pentru a fi angajata raspunderea pentru fapta proprie. Daune morale si stabilirea cuantumului acestora acordate tinand seama de asigurarea de raspundere civila profesionala

Prin sentinta civila nr. 37 pronuntata la data 13.01.2015 Judecatoria Tirgu Neamt a admis actiunea formulata de catre reclamanta F.R.in contradictoriu cu parata S.O.”Sf. D.”, sens in care a fost obligata parata S.O.”Sf. D.” - la plata sumei de 150.000 lei, reprezentand daune morale catre reclamanta F.R., precum si la plata sumei de 4.052,50 lei - cheltuieli reprezentate de onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru catre reclamanta.
Totodata a fost obligata parata S.O.”Sf. D.” - la plata catre Statul Roman a sumei de 2.052,50 lei - reprezentand ajutor public judiciar de care reclamanta a fost scutita prin incheierea de sedinta din data de 13.05.2014.
S-a admis in parte cererea de chemare in garantie formulate de parata S.O.”Sf. D.” in contradictoriu cu chemata in garantie SC O.V.I. GROUP SA, cu sediul in Bucuresti si in consecinta a fost obligata chemata in garantie la plata catre S.O.”Sf. D.”- Tg. Neamt a sumei de 25.000 euro reprezentand daune morale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatoreasca instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta F.R.in contradictoriu cu parata Spitalul Orasenesc Tg. Neamt si chemata in garantie SC O.V.I. GROUP SA, a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a prejudiciului suferit in data de 02.06.2011 pentru schimbul de bebelusi si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat in esenta urmatoarele: in data de 02.06.2014 s a internat la Spitalul Orasenesc Tg. Neamt pentru a beneficia de asistenta medicala de specialitate, intrucat intrase in travaliu, urmand sa dea nastere unui copil. In sala de nasteri a fost adusa si numita P.M., care si ea urma sa dea nastere unui copil, iar reclamanta a dat nastere unei fetite careia i a pus numele T., si care imediat dupa nastere avea fata albicioasa, era curata si avea parul scurt. Ulterior nasterii a fost dusa intr un salon, iar cand i a fost adusa fetita sa o alapteze, i a atras atentia faptul ca fetita avea parul inchis la culoare si ca mai avea puf pe fata. A mai aratat reclamanta, ca in acelasi salon a fost adusa imediat dupa nastere si numita P.M., care nascuse si ea o fetita pe nume F. si care i a relatat faptul ca avea RH negativ fiind ingrijorata ca fetita nascuta sa nu aiba RH pozitiv si astfel sa aiba anumite probleme de sanatate. S-a aratat ca in aceeasi zi in momentul in care asistenta medicala a efectuat controlul bebelusilor a observat ca pe mana fetitei reclamantei era o bratara cu numele P.F., moment in care reclamanta a intrat in panica si a inceput sa puna intrebari personalului din spital, iar conducerea spitalului – urmare a verificarilor efectuate a constatat ca intr adevar, dintr o eroare fetitele fusesera schimbate, insa urmare a verificarilor fiselor de observatie a celor doi bebelusi nu exista dubii ca bebelusul P.V. este de fapt copilul reclamantei, iar bebelusul F.T. este de fapt copilul numitei P.M..
Din cauza acestei grave neglijente a personalului medical, reclamanta a avut nevoie de tratament medical naturist, intrand in depresie, revenindu si foarte greu, iar in momentul in care s a produs acest incident personalul medical si conducerea spitalului nu a acordat niciun sprijin moral celor doua mame, mai mult decat atat s au comportat ca si cum ar fi fost vina reclamantei si a celeilalte paciente pentru regretabila greseala. In concluzie, reclamanta a aratat ca durerea sufleteasca cauzata nu poate fi stearsa niciodata, insa poate fi compensata prin obligarea paratei la plata unei indemnizatii care sa compenseze suferinta produsa.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 998 si 1000 din Codul civil.
Prin incheierea din data de 13.05.2014, reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii cu 50% a taxei judiciar de timbru, achitand o taxa judiciara de timbru in suma de 2.052,50 lei.
Legal citat, parata a formulat intampinare si cerere de chemare in garantie a numitei SC O.V.I. GROUP SA.
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate, aratand ca intr adevar in perioada 02.06.2011–06.06.2011 s a petrecut un incident regretabil la compartimentul neonatologie, ca celor doua fetite le au fost schimbate bratarile si astfel s a ajuns in situatia relatata de catre reclamanta, insa acest incident a fost remediat, iar pacientele nu au emis pretentii la externare. S-a mai aratat ca prejudiciul suferit de catre reclamanta nu a fost probat, intrucat aceasta a fost externata cu propriul copil, ca reclamanta a refuzat sprijinul financiar oferit de catre spital pentru efectuarea unui test ADN, iar in lipsa acestui test – din care sa rezulte ca reclamanta a plecat acasa cu un alt copil nu exista prejudiciu. A mai mentionat parata ca suma solicitata de catre reclamanta este exagerata, intrucat daunele morale trebuie sa fie proportionale cu prejudiciul suferit, neputandu se transforma intr o imbogatire fara justa cauza.
In concluzie mentioneaza ca nu sunt intrunite cerintele pentru aplicarea dispozitiilor art. 998 din Codul civil.
Prin cererea de chemare in garantie a solicitat ca, in eventualitatea in care ar cadea in pretentii, sa fie obligat asiguratorul sa achite suma de bani solicitata de catre reclamanta, deoarece intre parata si chemata in garantie s a incheiat polita de asigurare nr. 747704/22.12.2010 prin care chemata in garantie s a obligat sa acopere prejudiciul produs prin fapta asiguratului in caz de produce al acestuia.
Chemata in garantia a formulat intampinare, a solicitat respingerea cererii formulate de catre parata, intrucat prin polita de asigurare incheiata cu parata se acorda daune morale numai in caz de vatamare sau deces in limita de 25% din suma asigurata inscrisa in polita, iar daunele morale solicitate de catre reclamanta nu sunt consecinta vreunei vatamari corporale sau a decesului, nereprezentand risc asigurat, astfel incat aceasta suma nu este datorata de catre asigurator.
Chemata in garantie a depus la dosarul cauzei, in copie conditiile specifice a asigurarii de raspundere civila a personalului medical, a unitatilor sanitare si a furnizorilor de produse medical, precum si conditiile generale de raspundere civila profesionala .
Parata a formulat raspuns la intampinarea chematei in garantie, aratand ca polita de asigurare incheiata acopera si riscurile privind o vatamare mentala, suferinta sau soc, asa cum este definita vatamarea corporale prin conditiile generale ale conditiile generale de raspundere civila profesionala.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut ca in perioada 02.06.2011 – 06.06.2011 la S.O.”Sf. D.”- Compartimentul Neonatologie s a petrecut un incident ce a avut ca urmare inversarea a doi bebelusi datorita schimbarii bratarilor de la mainile acestora.
Urmare a reclamatiei facute de cele doua mame, reclamanta si numita P.M., s au efectuat cercetari de catre conducerea spitalului rezultand ca intr adevar dintr o eroare in intervalul sus mentionat (nu se cunoaste cu exactitate momentul) s a produs schimbarea celor doi bebelusi, insa identitatea bebelusilor a fost stabilita corect dupa examinarea acestora si coroborarea cu fisele de observatie intocmite bebelusilor cu ocazia nasterii.
Aceste aspecte au fost retinute si in cuprinsul raportului privind ancheta care a urmat cu ocazia cercetarii acestui incident de catre o comisie constituita conform deciziei nr. 130/09.06.2011.
Atat pe parcursul cercetarilor efectuate cu ocazia analizarii evenimentului produs, personalul responsabil cu ingrijirea nou nascutilor in intervalul 02.06.2011–06.06.2011 (asistenta medicala I.R.) in cadrul compartimentului neonatologie a recunoscut, in mod constant vinovatia in producerea incidentului, concluzionandu se (in cadrul raportului privind rezultatele anchetei efectuate –si in cadrul deciziei privind sanctionarea disciplinara a asistentei medicale I.R.) ca prin modul in care personalul de garda din data de 03.06.2011 a actionat, respectiv schimbarea bratarilor de identificare a celor doi bebelusi s au incalcat prevederile Ordinului MS. 418/2004 privind identificarea nou nascutului la nastere precum si atributiile prevazute in fisa postului.
De asemenea, numita I.R., audiata de catre instanta de judecata in calitate de martor a recunoscut ca s au schimbat cei doi bebelusi in intervalul 02.06.-2011–06.06.2011. Acelasi aspect l a declarat si asistenta sefa din cadrul S.O. T. N. cu ocazia audierii sale de catre instanta de judecata.
Astfel, vinovatia personalului medical din cadrul S.O. T. N. privind neglijenta in exercitarea atributiilor de serviciu a fost probata cu inscrisurile existente la dosar, cu declaratiile tuturor martorilor audiati si cu recunoasterea prin intampinare a paratei privind persoanele vinovate de producerea acestui eveniment.
Potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civil din 1864 (in vigoare la data producerii faptei ilicite – luna iunie 2011 si aplicabil in speta) „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra”, iar potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil din 1864, ,,stapanii si comitentii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s au incredintat”.
Fundamentul raspunderii intemeiate pe dispozitiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil din 1864 il reprezinta o prezumtie legala absoluta de culpa in sarcina comitentului, insa, in acelasi timp, pentru ca raspunderea comitentului sa fie angajata, sunt necesare anumite conditii.
Astfel, este necesar ca in persoana prepusului sa fie intrunite, pe de o parte, conditiile raspunderii pentru fapta proprie prevazute de art. 998–999 din Codul civil din 1864, iar pe de alta parte, conditiile speciale privind existenta raportului de prepusenie si cea a savarsirii faptei „in functiile incredintate”.
Asa fiind, instanta a analizat mai intai conditiile generale ce se cer intrunite pentru a se atrage raspunderea paratei si apoi conditiile speciale.
Potrivit prevederilor art. 998, 999 Cod civil din 1864, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s a ocazionat, a l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Analizand textul de lege sus evocat, instanta a retinut ca pentru a fi angajata raspunderea pentru fapta proprie se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu produs si existenta vinovatiei.
Prejudiciu a fost definit in doctrina ca fiind acel element esential al raspunderii delictuale, constand in rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
In speta, din inscrisul existent, precum si din notele explicative date de catre personalul medical care avea in atributiile de serviciu ingrijirea si intocmirea planului de ingrijire al nou nascutilor, rezulta ca in perioada 02.06.2011 – 06.06.2011 (nu s a putut stabili cu exactitate momentul) s a produs inversarea a doi bebelusi (doua fetite nascute in aceeasi zi), datorita inversarii etichetelor de la scutecele si capul celor doua fetite, astfel incat mamele celor doi bebelusi au primit alti copii decat copilul fiecareia, iar de producerea acestei greseli a fost gasita responsabila asistenta medicala I.R.care a procedat la inversarea bratarilor de la mana celor doi bebelusi nascuti in aceeasi zi (doar in baza declaratiilor celor doua mame) fara a aduce la cunostinta conducerii spitalului cele petrecute si a efectua o cercetare.
Toti martorii audiati in cauza au relatat instantei de judecata ca prin evenimentul produs s a creat un prejudiciu celor doua mame, iar conform declaratiei martorei M.M. reclamanta urmare a acestui eveniment s a atasat foarte greu de fetita, traind cu incertitudinea ca nu este fetita ei.
Faptul ca personalul medical din cadrul S. O.T. N. (respectiv toate asistentele medicale care erau de garda pe sectia obstetrica ginecologie in data de 02.06.2011 – data nasterii celor doi bebelusi, respectiv M.L., B.E., I.D. si Z.A.V. care nu au verificat daca bratarile aplicate la scutecul si capul celor doua fetite P. si F. corespund cu bratarile aplicate la mainile celor doua fetite, si nu doar asistenta medicala I.R.) a provocat prin faptele sale un prejudiciu reclamantei este dovedit si de inscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv notele explicative date de catre cele patru asistente medicale mentionate, precum si de cele relatate de medicul I.C.
Fapta ilicita - ca element al raspunderii delictuale, consta in orice fapta prin care, incalcandu se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Astfel, practica judiciara si jurisprudenta ofera notiunii de fapta ilicita o sfera mai larga, cuprinzand orice abatere de la normele legale – care incalca interese carora legea le da expresie si ocrotire.
Practic se retine raspunderea civila delictuala si atunci cand au fost prejudiciate anumite interese ale anumitor persoane.
In speta, din declaratiile martorilor I.R.si B.L. si din inscrisurile enumerate rezulta ca prin manifestarea exterioara a numitelor M.L., B.E., I.D., Z.A.V. si I.R.s a produs in contextul relatiilor sociale un fapt nepermis (atingerea adusa dreptului reclamantei la integritate psihica si afectiva), prin care s a incalcat norma dreptului obiectiv si s au produs prejudicii unui drept subiectiv.
Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs reclamantei este dovedita prin coroborarea inscrisurilor anterior mentionate si declaratiile martorilor audiati in cauza. Astfel, martorele M.M. si P.M. au aratat instantei de judecata, ca reclamanta, in timpul petrecut la spital a fost stresata, manifestand nervozitate, plangand la baie si inchizandu se in ea, iar dupa ce a fost externata a manifestat raceala fata de fetita nou nascuta datorita faptului ca avea incertitudinea ca nu este cu adevarat copilul ei.
In ceea ce priveste stabilirea vinovatiei personalului medical de garda in data de 02.06.2011 (respectiv numitele M.L., B.E., I.D., Z.A.V. care nu au verificat daca bratarile aplicate la scutecul si capul celor doua fetite P. si F. corespund cu bratarile aplicate la mainile celor doua fetite, desi aveau obligatia sa o faca, precum si numita I.R.care a procedat la inversarea bratarilor de la mana fetitelor F. si P. nascute in aceeasi zi fara a aduce la cunostinta conducerii spitalului cele petrecute si a efectua o cercetare), instanta de fond a apreciat ca aceasta imbraca forma culpei usoare, in sensul ca numitele M.L., B.E., I.D., Z.A.V. si I.R.au prevazut rezultatul faptei lor, nu l au acceptat, sperand in mod usuratic ca el nu se va produce.
Mai grav este faptul ca un incident similar s a produs si in perioada 2002–2005, asa cum a declarat martora B.L., iar personalul medical a continuat sa aiba aceeasi atitudine de neglijenta si indiferenta fata de atributiile de serviciu prevazute in fisa postului.
Interesanta si totodata cu consecinte deosebit de grave este practica personalului din cadrul sectiei obstetrica ginecologie din cadrul S. T. N., care din lipsa de timp refuza sa aplice bratarile pentru identificarea nou nascutilor si mamelor, astfel incat aceste bratari sunt aplicate de catre asistentele care preiau copii ulterior nasterii, aspect relatat de catre medicul I.C. si consemnat in cuprinsul raportului efectuat cu ocazia cercetarilor evenimentului.
In ceea ce priveste conditiile speciale care trebuie indeplinite pentru a se atrage raspunderea paratei, din dispozitiile legale prevazute de art. 1000 alin. 3 Cod civil din 1864 judecatorul fondului a retinut ca pentru angajarea raspunderii comitentului, este necesara si proba a doua elemente suplimentare: existenta raportului de prepusenie si comiterea faptei ilicite in cadrul functiilor incredintate de comitent prepusului.
In ceea ce priveste prima conditie, aceasta presupune un raport de subordonare voluntara intre prepus si comitent, cel din urma avand dreptul de a da dispozitii obligatorii si de a dirija activitatea primului, iar in literatura de specialitate se considera ca raportul de prepusenie are urmatoarele elemente constitutive: acordul de vointa expres sau tacit intre comitent si prepus; indeplinirea unor functii sau activitati de catre prepus in contul comitentului; acceptarea de catre prepus a pozitiei sale de subordonare fata de comitent.
Izvorul raportului de prepusenie poate consta in: contractul de munca (cel mai frecvent) sau in situatii ocazionale de creare a raportului de prepusenie (intre membrii de familie sau ai unui colectiv determinat, intre prieteni etc.).
In speta, din inscrisurile existente la dosar rezulta ca numitele M.L., B.E., I.D., Z.A.V. si I.R., responsabile in mare parte de evenimentul creat in perioada 02.06.-06.06.2011 sunt angajate ale paratei, raportul de prepusenie izvorand din contractul de munca incheiat intre parata si cele sus mentionate, intrucat activitatea lor nu beneficiaza de privilegiul independentei specific activitatii medicului.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie, respectiv savarsirea faptei prejudiciabile de catre prepus in cadrul functiilor incredintate de catre comitent, se retine ca prepusul trebuie sa actioneze, atunci cand savarseste fapta ilicita si prejudiciabila in interesul comitentului, in limitele functiilor ce i au fost incredintate si cu respectarea instructiunilor si ordinelor date de comitent.
In speta, din raportul privind rezultatele anchetei efectuate de comisia constituita conform deciziei nr. 130/09.06.2011 (fila 172), din decizia privind sanctionarea disciplinara a as. Med. I.R si din procesul verbal incheiat in data de 17.06.2011 rezulta ca as. Med. M.L., B.E., I.D., Z.A.V. si I.R.nu si au indeplinit obligatiile stabilite in fisa postului si astfel a fost cauzat un prejudiciu unui tert, in speta reclamanta.
Insumand cele sus evocate, instanta a retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1000 alin. 3 raportat la prevederile art. 998–999 Cod civil din 1864 pentru atragerea rapunerii delictuale a paratei, in calitate de comitent, pentru evenimentul produs in perioada 02.06.-06–06.2011 in cadrul S. O. T. N. si care au produs un prejudiciu personalitatii afective a reclamantei (durerile de natura emotionala determinate de inversarea bebelusilor).
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului moral suferit de reclamanta – estimat la suma de 150.000 lei, instanta de fond a retinut ca daunele morale se stabilesc in raport cu consecintele negative suferite de reclamanta, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, masura in care i a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
In cuantificarea prejudiciului moral, aceste conditii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs reclamantei, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daune morale.
Criteriul general evocat de CEDO consta in aceea ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa reputatiei, avand in vedere totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.
In situatia daunelor morale datorita naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exacta a acestora in bani nu este posibila, intinderea despagubirilor realizandu se prin apreciere raportata la elementele de fapt.
Aplicand aceste criterii si apreciind in mod echitabil, instanta de fond a admis cererea reclamantei pentru suma de 150.000 lei, avand in vedere ca prin fapta prepusilor sai parata a cauzat reclamantei un soc, cu urmari directe si concrete in plan afectiv, suferinta reclamantei avand rezonanta si in plan familial, avand nevoie de intelegere si increderea familiei extinse cu care convietuieste. Astfel, bebelusul nou nascut a fost privat de afectiunea mamei in primele luni de la nastere, fiind primit cu raceala in cadrul familiei reclamantei, tocmai datorita impactului asupra familiei reclamantei a incidentului produs in perioada 02.06.-06.06.2011, incident deosebit de grav pe care parata si personalul angajat din cadrul S. O. T.. N. nici macar nu il constientizeaza la adevarata gravitate.
In acest context se impune precizarea ca daunele morale acordate reclamantei nu au rolul unei sanctiuni pecuniare la adresa paratei, ci reprezinta o compensare a suferintei psihice resimtite de reclamanta si cauzata de atingerea adusa drepturilor sale la integritate afectiva.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, instanta de fond a avut in vedere ca potrivit art. 72 alin. 1 Cod procedura civila „partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.”
Astfel, daca cel garantat pierde procesul prin aceeasi hotarare instanta admite si cererea de chemare in garantie, daca o considera intemeiata.
In cauza de fata, cererea de chemare in garantie a fost formulata in temeiul raspunderii contractuale, intre parata si chemata in garantie SC O.V.I. GROUP SA incheindu se polita de asigurare nr. 747704/22.12.2010 cu perioada de valabilitate 01.01.2011 – 31.12.2011, iar prin semnarea politei de asigurare parata a fost de acord si cu conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala 13.02.01. W.001.0.1 si cu conditiile specifice privind asigurarea de raspundere civila a personalului medical, a unitatilor sanitare si a furnizorilor de produse si servicii medicale .
Potrivit art. 969 Cod civil din 1864, aplicabil in speta contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, iar potrivit dispozitiilor art. 20 raportate la cele ale art. 44 din Legea nr. 136/1995, in forma in vigoare la data producerii riscului, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, „Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit in masura in care acesta nu a fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului. Despagubirea se plateste asiguratului in cazul in care acesta dovedeste ca a despagubit pe cel pagubit”.
In speta, potrivit art. 4.1 lit. xii din conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala 13.02.01. W.001.0.1 rezulta ca asiguratorul nu plateste despagubiri pentru pretentii rezultate din sau in legatura cu daunele morale, iar potrivit art. 3.1 penultimul paragraf din conditiile specifice privind asigurarea de raspundere civila a personalului medical, a unitatilor sanitare si a furnizorilor de produse si servicii medicale”prin derogare de la conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala, asigurarea valideaza si pentru daunele morale produse ca urmare a exercitarii activitatii specifice fiecarui tip de asigurat. Daunele morale sunt acoperite intr o sublimita de 25% din limita de raspundere pe intreaga perioada de asigurare mentionata in Specificatia Politei, dar in nici un caz mai mult de 50.000 euro”.
Asa fiind, instanta constata ca polita de asigurare incheiata de catre parata acopera si riscurile produse de personalul medical pentru daune morale produse ca urmare a exercitarii activitatii specifice postului, conform art. 3.1punct B lit. iii rap. La penultimul paragraf din art. 3.1 din conditiile specifice privind asigurarea de raspundere civila a personalului medical, a unitatilor sanitare si a furnizorilor de produse si servicii medicale, astfel incat sustinerile chematei in garantie referitoare la faptul ca riscul produs nu acopera si daunele morale va fi inlaturat de catre instanta ca nefondat.
Drept urmare, avand in vedere polita de asigurare nr. … conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala 13.02.01. W.001.0.1 si conditiile specifice privind asigurarea de raspundere civila a personalului medical, a unitatilor sanitare si a furnizorilor de produse si servicii medicale valabile la data producerii riscului asigurat, instanta a apreciat ca cererea de chemare in garantie este intemeiata in aceeasi masura in care parata a cazut in pretentii fata de reclamanta, si vazand ca suma admisa de catre instanta de judecata cu titlu de daune morale se incadreaza in parte in limitele prevazute de penultimul paragraf al art. 3.1 din conditiile specifice privind asigurarea de raspundere civila a personalului medical, a unitatilor sanitare si a furnizorilor de produse si servicii medicale, judecatorul fondului a admis in parte cererea de chemare in garantie si a obligat chemata in garantie la plata sumei de 25.000 de euro (sublimita de 25% din suma asigurata) catre parata.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta a retinut ca potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila „partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata, iar in baza dispozitiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, conform carora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume.
Astfel, instanta de fond in temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedura civila a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in suma de 4.052,50 lei - reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv onorariul avocatului ales si taxa judiciara de timbru achitata de catre reclamanta conform chitantelor depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, in temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 instanta a obligat parata la plata catre stat a sumei de 2.052,50 lei, reprezentand ajutor public judiciar de care reclamanta a beneficiat prin incheierea de sedinta din data de 13.05.2014.
Instanta de judecata a respins cererea paratei de obligare a chematei in garantie la plata cheltuielilor de judecata, intrucat la dosarul cauzei nu au fost depuse documente justificative de unde sa rezulte ca parata a efectuat vreo cheltuiala judiciara in acest dosar.
Impotriva sentintei civile nr. 37 pronuntata la data de 13.01.2015 de catre Judecatoria Targu Neamt au formulat apel atat parata S.O.?,,S.D.,,T.N., cat si chemata in garantie SC O.V.I. Group, cu sediul in Bucuresti.
Apelanta SC O.V.I. Group a criticat sentinta ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
S-a aratat ca desi au invocat conditiile de asigurare si au dovedit ca asiguratorul nu acorda daune morale decat in caz de vatamare si deces, totusi instanta a ignorat aceste precizari si a obligat societatea sa plateasca catre S.O.?,,S.D.,,T.N. suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale. Au precizat ca intr adevar conditiile speciale prevad derogari in sensul ca se platesc despagubiri morale produse ca urmare a exercitarii activitatii specifice fiecarui tip de asigurat. Or, asiguratul in polita este „unitatea spitaliceasca”, iar activitatea care se presupune ca ar fi produs prejudicii morale este activitatea asistentelor. Cadrele medicale ar trebui sa aiba si ele asigurare de malpraxis, astfel ca in conditiile demonstrarii culpei, in limita sumei asigurate sa plateasca asiguratorul acelor persoane.
Activitatile pentru care ar trebui sa raspunda unitatea spitaliceasca sunt: daune (materiale si morale) ca urmare a cazarii, alimentatiei, igienei din unitatea sanitara sau daunele produse in unitatea de preventii, diagnostic si tratament in situatia in care sunt consecinta infectiilor nosocomiale, a utilizarii unor dispozitive si aparate medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare necorespunzatoare.
In consecinta, a precizat apelanta pentru daunele morale din astfel de activitati ar putea sa raspunda asiguratorul – societate, ori activitatile pentru care se solicita despagubiri nu se incadreaza in riscurile asigurate pentru o unitate spitaliceasca.
In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, considera ca in mod absurd se poate presupune existenta unui prejudiciu moral in conditiile in care eroarea a fost imediat remediata si reclamanta a plecat acasa cu propriul copil. Starea anxioasa, depresiva dupa nastere a reclamantei nu este un caz izolat, majoritatea femeilor suferind de acea depresie post partum, astfel ca prin intreaga motivare instanta nu face altceva decat sa reia cele expuse de reclamanta care exagereaza gravitatea situatiei, in scopul de a justifica acordarea unor daune morale in suma de 150.000 lei.
Apelanta a mai criticat faptul ca suma daunelor morale acordate de 150.000 lei este exagerata depaseste cu mult sumele acordate de instante pentru daune morale.
Astfel, a aratat ca pentru o cauza care are ca obiect o vatamare/deces din accident rutier, prin asemanare, daca pentru decesul copilului instanta acorda parintelui in medie daune de 120.000 lei; considera ca nu se poate acorda o suma mai mare reclamantei unde a existat o simpla eroare – fara consecinte.
In consecinta, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie si micsorarea daunelor morale, avand in vedere practica si jurisprudenta din Romania.
Cererea de apel a fost legal timbrata cu 50 lei taxa judiciara de timbru .
Apelanta parata S.O.?,,S.D.,,T.N. a criticat sentinta ca nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
S-a aratat ca instanta a admis actiunea retinand ca temei juridic raspunderea civila delictuala prin prejudicierea intereselor reclamantei F.R., insa din analiza pe care urmeaza a o expune se constata ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de lege pentru a putea fi obligati la plata daunelor morale in suma de 150.000 lei.
* O prima conditie a existentei raspunderii civile delictuale este dovedirea existentei unui prejudiciu suferit de reclamanta, insa aceasta nu a adus argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile nepatrimoniale i au fost afectate, astfel incat instanta de judecata sa poata gasi criterii de evaluare a intinderii prejudiciului moral suferit.
Considera ca reclamanta nu a dovedit cu documente medicale starea de depresie, tratamentul naturist urmat sau a unor sedinte de terapie in acest sens; timpul scurs pana la identificarea confuziei a fost extrem de scurt, imediat s au facut analizele celor 2 fetite nascute in ziua de 02.06.2011, copii fiind incredintati mamelor potrivit analizei RH, astfel ca sustinerea reclamantei ca”…un timp foarte indelungat nu a avut certitudinea ca fetita cu care a plecat acasa este fiica sa” este una eronata; medicii si asistentele si au exprimat regretul cu privire la incidentul nedorit care s a petrecut; ca aceasta incertitudine a fost produsa in mare parte si de reclamanta care a acceptat sa stea cu copilul sau si fara bratara de identificare.
* A doua conditie a existentei raspunderii civile delictuale o reprezinta existenta unei fapte ilicite, apelanta considerand ca inversarea nou nascutilor datorata neglijentei in exercitarea atributiilor de serviciu a asistentelor medicale nu reprezinta o fapta ilicita in sensul prevazut de legiuitor.
Apelanta a aratat ca in fapt a avut loc o incalcare formala a dispozitiilor art. 1 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 418/2004, intrucat bratara pentru identificare a fost aplicata fetitei in mod corect de catre asistenta medicala responsabila cu acest lucru, singura incalcare fiind reprezentata de faptul ca nu i s a aplicat inainte de a a i fi taiat cordonul ombilical, ci ulterior, dar tot in sala de nasteri si in prezenta mamei, aspect irelevant in aceasta cauza.
In al doilea rand reclamanta in mod eronat sustine ca a sesizat asistentei de serviciu faptul ca nou nascutul adus la alaptat are alte semnalmente, in contextul in care aceasta a semnalat doar faptul ca fetita adusa la alaptat are numele gresit pe bratara atasata. De altfel, la data de 04.06.2011, ca urmare a faptului ca asistenta medicala – care primise de la sala de nasteri pe nou nascuta P. a sesizat faptul ca semnele particulare pe care le stia la copilul P., apar la copilul care avea bratara cu numele F., procedandu se la inversarea corecta a bebelusilor, ca urmare a sesizarii asistentei medicale A. C..
In al treilea rand solicita a se retine si faptul ca la nasterea nou nascutului au fost respectate dispozitiile art. 8 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 418/2004, in sensul ca i a fost prezentat nou nascutul si i s a cerut confirmarea datelor inscrise pe bratara atasata la mana acestuia, ocazie cu care reclamanta putea sa identifice vreo greseala de identificare. In acest context, nu poate fi doar culpa asistentei medicale I.R.cu privire la schimbarea bratarii, intrucat a facut aceasta schimbare dupa ce reclamanta si a dat consimtamantul.
In al patrulea rand trebuie avut in vedere si timpul foarte scurt scurs intre momentul inversarii nou nascutilor si intrarea in normalitate, atata timp cat nasterea a avut loc pe data de 02.06.2011, iar intrarea in normalitate a avut loc pe data de 04.06.2011.
* A treia conditie a existentei raspunderii civilei delictuale este reprezentata de legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs reclamantei, conditie care in opinia apelantei nu este indeplinita in cauza ce se judeca deoarece reclamanta nu a dovedit prejudiciul produs.
Apelanta a mai precizat ca angajatele sale au sesizat inversarea bebelusilor, rolul acestei sesizari a fost tocmai acela de a nu prejudicia in nici un fel mamele cat si nou nascutii, prin integrarea acestora in familii care nu le apartin. In acest sens, pe baza analizelor medicale efectuate, cat si a sustinerilor asistentei medicale A. C.si a fisei de observatie, au putut sti cu exactitate identitatea nou nascutilor, oferind posibilitatea reclamantei de a nu mai avea nici un fel de suspiciune, insa aceasta a refuzat categoric sprijinul acordat.
In aceasta situatie, apelanta considera ca aceasta greseala pe care au facut o prin angajatele sale a fost acoperita tocmai prin conformarea reclamantei exprimata atat prin refuzul recoltarii probei ADN, dar si prin acceptarea de a fi externata din spital cu nou nascutul, fara a intreprinde si alte demersuri de identificare; desi avea posibilitatea de a solicita conducerii spitalului verificarea suspiciunii sale cu privire la identitatea copilului. Or, tocmai datorita acestei situatii apelanta considera ca reclamanta prin demersul judiciar doreste doar imbogatirea sa fara justa cauza, si nu repararea unui eventual prejudiciu care de altfel nu s a produs.
* In al patrulea rand in ceea ce priveste stabilirea vinovatiei personalului medical de garda din data de 02.06.2011 apelanta considera ca acestia nu au nicio culpa, atata timp cat bratarile pentru identificare au fost aplicate nou nascutilor in mod corect. Schimbarea bratarilor/identificarea gresita a nou nascutilor s a produs la solicitarea reclamantei care ar fi avut posibilitatea sa sustina ca fetita ce i s a adus la alaptat nu este a sa.
Fata de dispozitiile Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 418/2004 apelanta considera ca acestea au fost respectate de catre asistentele medicale de serviciu din acea zi neputand fi vorba de o culpa usoara asa cum a retinut instanta de fond. In ceea ce priveste vinovatia asistentei I.R.poate fi retinuta numai sub aspectul neinstiintarii medicului pediatru sau ginecolog, nu si sub aspectul inversarii bratarilor, intrucat aceasta a procedat astfel doar la solicitarea reclamantei, avand certitudinea ca mama copilului stie cel mai bine semnele de identificare ale acestuia.
* Totodata, apelanta a solicitat infirmarea sustinerilor instantei de fond referitoare la faptul ca solutia pronuntata se datoreaza atat faptului ca a mai existat un incident similar, cat si practica personalului din sectia obstretica ginecologie, care din lipsa de timp, refuza sa aplice bratarile pentru identificarea nou nascutilor, astfel incat aceste bratari sunt aplicate de catre asistentele medicale neonatologie care preiau copii ulterior nasterii, deoarece nu a existat un caz similar – ci de o alta natura si nu este instituita o astfel de practica.
* In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale acordate, apelanta a solicitat ca instanta sa tina cont de conditiile in care s a produs incidentul, dar si de consecintele produse.
Aceste daune, in opinia apelantei, trebuie sa fie juste si echitabile, cu atat mai mult cu cat in cauza nu s a produs o vatamare corporala, o suferinta fizica, astfel incat se impune realizarea unei proportionalitati intre prejudiciu si despagubire, cu atat mai mult cu cat nu s a produs un prejudiciu reclamantei.
Considera apelanta ca aceste daune morale solicitate de reclamanta ar trebui sa urmareasca doar compensarea asa ziselor suferinte psihice ale paratei si nu imbogatirea acesteia fara justa cauza.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a SC O.V.I. Group, apelanta a solicitat ca in baza Politei de asigurare nr…. din 22.12.2010 privind asigurarea de raspundere civila profesionala, sa se dispuna obligarea acestei societati la plata in totalitate a sumelor la care vor fi obligati sa le achite catre reclamanta cu titlu de daune morale si cheltuieli de judecata, intrucat Politia de asigurare poate asigura intreaga suma solicitata.
*Considera ca in mod gresit instanta de fond i a obligat la plata taxei judiciare de timbru in suma de 4.105 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru platita + ajutorul public judiciar acordat in conditiile in care unitatea beneficiaza de scutirea de la plata taxei de timbru in conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
In consecinta, au solicitat admiterea apelului sub toate capetele solicitate.
Cererea de apel este scutita de la plata taxei de timbru potrivit dispozitiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 29.04.2015 petentele B.E., I.R., I.D., M.M.L. si Z.A.V. au formulat cerere de interventie accesorie in interesul apelantei parate S.O.?,,S.D.,,T.N., precizand ca justifica interes interventia lor deoarece instanta de fond a stabilit ca”…vinovatia personalului medical de garda din ziua de 02.06.2011 imbraca forma culpei usoare”. In esenta au aratat prin cererea depusa la filele 51–54 ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile legale pentru existenta raspunderii civile delictuale, ca reclamanta nu a facut dovada existentei prejudiciului suferit, ca practic inversarea bratarilor bebelusilor a avut loc o data cu solicitarea reclamantei de a inversa bratarile, iar cea care a sesizat a fost una dintre asistentele medicale – A.C. tocmai pentru a nu prejudicia in nici un mod mamele nou nascutilor; iar in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale solicita sa se tina cont de conditiile producerii incidentului si de consecintele produse.
Tribunalul la termenul din 27.05.2015 a admis in principiu cererea de interventie accesorie constatand ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 63 si urmatoarele din Cod procedura civila si a dispus din oficiu necesitatea administrarii probei cu expertiza medico legala psihiatrica a reclamantei in vederea verificarii si stabilirii existentei prejudiciului suferit de aceasta, fiind depuse obiective de toate partile din dosar, precum si efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei F.R..
Raportul realizat de Biroul – Protectia Copilului si Autoritatea Tutelara din cadrul Directiei de Asistenta Sociala T.N. a fost depus pentru termenul din 11.11.2015, iar expertiza medico legala psihiatrica a reclamantei realizata de Institutul de Medicina Legala Iasi pentru termenul din 03.02.2016 .
Tribunalul, analizand sentinta sub aspectele criticate si din oficiu, precum si in conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 1 noul Cod de procedura civila, constata ca apelurile declarate sunt, in parte, intemeiate pentru considerentele ce urmeaza a fi retinute:
Potrivit dispozitiilor art. 477 Cod procedura civila instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelanti, precum si cu privire la solutiile care sunt de partea din hotarare care a fost atacata.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 998–999 din Codul civil (vechiul cod in vigoare la data savarsirii faptelor) pentru a fi angajata raspunderea pentru fapta proprie se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu produs si existenta vinovatiei.
In esenta, apelanta parata S.O.?,,S.D.,,T.N. critica sentinta civila pronuntata de Judecatoria Targu Neamt pe motiv ca in cauza pendinte aceste conditii nu sunt indeplinite.
Apelanta critica considerentele avute in vedere la solutionarea fondului cauzei, precum ca inversarea nou nascutilor s a datorat neglijentei in exercitarea atributiilor de serviciu a asistentelor medicale, intrucat acestea nu reprezinta o fapta ilicita in sensul prevazut de legiuitor.
In speta, asa cum a retinut si judecatorul fondului din raportul privind rezultatele anchetei efectuate de comisia constituita la nivelul spitalului – comitentului, din decizia nr. 130/09.06.2011, din decizia privind sanctionarea disciplinara a asistentei medicale I.R si din procesul verbal incheiat in data de 17.06.2011, a rezultat fara a exista dubii sau contestatii, ca prepusii sai - asistentele medicale: M.L., B.E., I.D., Z.A.V. si I.R.nu si au indeplinit obligatiile stabilite in fisa postului, fiind incalcate prevederile Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 418/2004 privind identificarea nou nascutului si atributiile specifice din fisa postului.
Aceste incalcari ale atributiilor de serviciu au fost realizate de asistentele medicale de serviciu (la acea data) cu vinovatie - judecatorul fondului retinand in mod elegant o culpa usoara in sarcina acestora, desi din intreg materialul probator rezulta ca au dat dovada de neglijenta si indolenta fata de viata si destinul unor nou nascuti si a familiilor acestora, cu o singura exceptie - asistenta medicala A.C. care a avut reprezentarea gravitatii situatiei create, urmarile ce pot sa se produca si a prejudiciului cauzat reclamantei.
In ceea ce priveste a doua conditie - legatura de cauzalitate intre fapta ilicita produsa cu vinovatie de prepusii comitentului si prejudiciul produs reclamantei - conditie care in opinia apelantei nu este indeplinita in cauza, deoarece reclamanta nu a dovedit prejudiciul produs, tribunalul va retine ca nici aceasta critica nu este intemeiata deoarece din probele administrate la instanta de fond respectiv: din declaratiile martorelor P.M. si M.M., reiese fara dubiu ca pe parcursul zilelor petrecute in spital 02–06.06.2011, reclamanta F.R.a manifestat nervozitate, fiind stresata in permanenta, plangand la baie, inchizandu se in ea, iar dupa externare a manifestat raceala fata de bebelus din cauza incertitudinii asupra identitatii acestuia.
Pentru verificarea legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, si respectiv de a fi analizat existenta prejudiciului, instanta de apel a dispus suplimentarea cercetarii judecatoresti prin realizarea unei raport de ancheta sociala la domiciliul reclamantei si a unei expertize medico legala psihiatrica realizat de Comisia de expertiza din cadrul Institutului de Medicina Legala Iasi.
Din ancheta sociala depusa pentru termenul din 11.11.2015 realizata de Biroul – Protectia Copilului si Autoritatea Tutelara reiese ca reclamanta F.R.a absolvit in 2006 cursurile Facultatii de Economie si Administratia Afacerilor din cadrul Universitatii”Alexandru Ioan Cuza”- Iasi, ca a lucrat din anul 2007 pana in 2011-in fiecare an avand functia de economist, s a casatorit la 22.09.2007 si mai are un copil minor, nascut la data de 28.05.2008.
Potrivit starii de sanatate relatata de persoanele care au intocmit ancheta sociala, reclamanta nu este in evidenta cu boli cronice, fiind clinic sanatoasa potrivit adeverintei medicale nr. 4699/04.11.2015 eliberata de medicul de familie dr. L.L.A.; fiind specificat totodata de acestia ca in urma declaratiei numitei M.M. – vecina acestora a reiesit ca sotii F. pe care ii cunoaste din 2007-data la care acestia s au casatorit, sunt un cuplu dedicat cresterii si ingrijirii copiilor, exceptie facand „…o perioada de 5 luni, dupa ce s a nascut copilul F.T., dupa care, tot conform declaratiei, treptat aceasta si a schimbat comportamentul”.
Din raportul de expertiza medico legala psihiatrica realizat de Comisia de expertiza din cadrul Institutului de Medicina Legala Iasi, reiese ca la data examinarii reclamantei F.R.– 03.11.2015 - aceasta prezenta diagnosticul de: „Configuratie depresiv Anxioasa in context situational, tendinte impulsive cu elemente de exaltare insuficient cenzurate, cu tendinte la izolare sociala”, ca aceasta afectiuni necesita consulturi psihiatrice periodice de specialitate.
S-a mai apreciat de catre comisia de specialitate ca din punct de vedere al inscrisurilor prezentate se poate concluziona „…ca imediat dupa producerea evenimentului din data de 02.06.2011 (schimbul de bebelusi) aceasta a prezentat diagnosticul de Reactie mixta depresiva si anxioasa suferinta in post partumul imediat, reactie ce caracterizeaza debutul unui stres post traumatic”, iar in absenta unui tratament corespunzator poate evolua fie spre atenuare si disparitie, fi sa persiste.
In speta, simptomatologia prezentata de reclamanta a persistat in absenta administrarii unui tratament specific, fiind cel mai probabil intretinut de contextul situational juridic.
Conform examenului psihologic efectuat in luna mai 2015- „realitatea traumatizanta – schimbul de bebelusi la nastere – s a implementat in matricea emotional – afectiva a personalitatii reclamantei, constituind sursa etiologica – pivot a Sindromului de stres post traumatic, prin reactualizarea permanenta repetitiva a evenimentului.
Comisia de experti cu ocazia reexaminarii din luna iulie 2015 au concluzionat ca reclamanta prezenta diagnosticul de „tulburare mixta depresiva si anxioasa”, iar ulterior in noiembrie 2012 s a constat o scadere in intensitate a simptomatologiei depresiv anxioase, in absenta efectuarii unui tratament specific, ceea ce demonstreaza posibilitatea normalizarii starii psihice a reclamantei.
Totodata, s a precizat ca raspuns la obiectivul instantei, ca din copia foii de internare a reclamantei in sectia obstetrica ginecologie din perioada 02–06.06.2011 nu apar consemnate examinari psihiatrice sau psihologice efectuate acesteia, anterior sau ulterior nasterii, si nu pot trage concluzii certe asupra legaturii de cauzalitate intre evenimentul incriminat (schimbul de bebelusi) si starea actuala a mamei.
Tribunalul analizand concluziile celor doua raporturi va retine ca reclamanta a dovedit ca inainte de incident a avut o viata normala de familie, absolvind cursurile unei institutii superioare de invatamant, a lucrat in diverse locuri, si a format o familie, la momentul incidentului fiind la al doilea copil, aspecte care conduc la concluzia ca starea depresiv anxioasa s a instalat la momentul producerii schimbului de copii, a incertitudinii ca bebelusul cu care s a externat nu este al sau, manifestand raceala si ezitare in cresterea acestuia chiar in primele luni de viata a acestuia – cand se cunoaste ca tocmai in aceste prime zile din viata fiecarui copil, rolul si afectiunea mamei este definitorie pentru sanatatea viitorului adult. In consecinta, se va retine existenta prejudiciului cauzat reclamantei F.R.si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si acesta.
De asemenea, tribunalul nu va inlatura sustinerea facuta de instanta de fond precum ca: solutia pronuntata se datoreaza atat faptului ca a mai existat un incident similar, cat si practica personalului din sectia obstetrica – ginecologie, care din lipsa de timp, refuza sa aplice bratarile pentru identificarea nou nascutilor, astfel incat aceste bratari sunt aplicate de catre asistentele medicale neonatalogie care preiau copii ulterior nasterii, deoarece nu a existat un caz similar – ci de o alta natura si nu este instituita o astfel de practica.
Aceasta perceptie asupra activitatii cadrelor medicale in cauza nu poate fi schimbata printr o dispozitie a unei instante de judecata, ci doar prin schimbarea atitudinii cadrelor medicale in raport cu pacientii, prin eficientizarea si in acelasi timp a responsabilizarii activitatii lor, printr o implicare atat profesionala superioara, dar si de natura afectiva la limita pacient cadru medical - aspect care este in mare suferinta in S.O.?,,S.D.,,T.N.. Doar pacientii si respectiv media pot determina schimbarea perceptiei asupra activitatii cadrelor medicale ca rezultat imediat si direct al modificarii atitudinii mai sus aratate a acestora, fapt pentru care va respinge criticele aduse prin motivele de apel invocate, ca nefondate.
In analiza si stabilirea existentei prejudiciului moral, tribunalul va avea in vedere si considerentele deciziei nr. 153 din 27 ianuarie 2016 pronuntata de Sectia I civila a ICCJ – definit”…in doctrina si in jurisprudenta ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau morala, pe care le resimte victima - trebuie luat in calcul caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale, carora le a fost cauzat prejudiciul, situatia personala a victimei, tinand cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele savarsirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei…. . In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila…. .”
Fata de cele retinute apelul declarat parata S.O.?,,S.D.,,T.N. este insa intemeiat doar sub aspectul cuantumului mare al prejudiciului acordat de instanta de fond.
Daunele morale constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la viata, la sanatate si integritate corporala, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare. Repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, fara distinctie. Scopul acordarii daunelor morale consta in realizarea, in primul rand, a unei satisfactii morale pentru suferinte de acelasi ordin, iar nu a unei satisfactii patrimoniale.
Despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin insasi destinatia ei – aceea de a usura situatia persoanei lezate, de a i acorda o satisfactie, o categorie juridica cu caracter special, nu poate fi refuzata, din cauza imposibilitatii, cu totul firesti, de stabilire a unei concordante valorice exacte intre cuantumul sau si gravitatea prejudiciului la a carui reparare este destinata sa contribuie.
Repararea daunelor morale este si trebuie sa fie inteleasa intr un sens mai larg, nu atat ca o compensare materiala, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de masuri nepatrimoniale si patrimoniale, al caror scop este acela ca, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, sa ofere victimei o anumita satisfactie sau usurare, pentru suferintele indurate.
Repararea prejudiciului moral trebuie sa fie realizata printr o compensare echitabila, aceasta presupune ca nu se poate ignora natura valorilor lezate dar nici nu se poate constitui in temei al imbogatirii, pentru ca s ar deturna finalitatea acordarii daunelor morale, care trebuie sa se produca, in primul rand, pe plan afectiv si moral.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare. Cu toate acestea, cuantificarea valorica, materiala trebuie admisa printre masurile de reparare a prejudiciilor morale, in virtutea acelorasi ratiuni, pentru care sunt admise si asa zisele mijloace adecvate de natura nepatrimoniala, adica pentru faptul ca, desi nu compenseaza nimic, in sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumita compensatie pentru raul suferit, o anumita satisfactie sau usurare a suferintelor suportate, care poate fi nu atat un efect al cuantumului sumei acordate – desi nici acest aspect nu este de neglijat – cat al simplului fapt ca despagubirea i a fost recunoscuta si acordata.
Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizeaza in echitate, pastrand principiul proportionalitatii si justului echilibru intre natura valorilor lezate si sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor in bani, intrucat valorile ocrotite nu pot fi evaluate in bani, existand practic o incompatibilitate intre natura nepatrimoniala a prejudiciului si caracterul patrimonial al despagubirii.
Desi legiuitorul nu a conturat criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina si jurisprudenta au consacrat totusi anumite repere pentru cuantificarea despagubirilor acordate cu acest titlu, cum este echitatea si proportionalitatea, in scopul asigurarii unui echilibru intre prejudiciul moral suferit care nu va putea fi inlaturat niciodata in totalitate, la cuantificarea despagubirilor acordate, in asa fel incat sa permita celui prejudiciat sa beneficieze de o reparatie de natura a atenua suferintele morale suferite, fara a se ajunge insa la situatia imbogatirii fara just temei.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului a stabilit faptul ca, criteriul echitatii in materia despagubirilor morale are in vedere necesitatea ca persoana vatamata sa primeasca o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, in acelasi timp, despagubirile sa nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului si nici venituri nejustificate pentru victime.
Pornind de la criteriul echitatii si proportionalitatii in stabilirea prejudiciului suferit de reclamanta, raportat la situatia financiara a spitalelor, in general din Romania, si ca o sanctiune excesiva va afecta pe viitor actul medical, Tribunalul va reduce daunele acordate de instanta de fond de la 150.000 lei la 50.000 lei – urmarindu se inscrierea acestora in plafonul despagubirilor acordate de asigurator potrivit Politei de asigurare nr. … privind asigurarea de raspundere civila profesionala, considerente pentru care in temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedura civila va admite apelul paratei S.O.?,,S.D.,,T.N. si va obliga chemata in garantie sa plateasca in totalitate daunele morale si cheltuieli de judecata.
In ceea ce priveste apelul declarat de chemata in garantie SC O.V.I. Group, Tribunalul va retine ca s a solicitat admiterea cererii, modificarea sentintei, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie si micsorarea daunelor morale, avand in vedere practica si jurisprudenta din Romania, criticand in esenta ca activitatile pentru care se solicita despagubiri nu se incadreaza in riscurile asigurate pentru o unitate spitaliceasca.
In analiza cererii de apel se va avea in vedere Polita de asigurare nr. … privind asigurarea de raspundere civila profesionala incheiata intre parata S.O.?,,S.D.,,T.N. si chemata in garantie.
La filele 121–129 – (dosar fond) au fost depuse – Conditiile Generale ale Asigurarii de Raspundere Civila Profesionala – care la punctul 4.1-xii exclud”…pretentii de despagubiri rezultate din sau in legatura cu daunele morale”, insa in clauzele din cadrul–Conditiilor Specifice sunt inscrise la pct. E, prin derogare de la conditiile generale ca”…asigurarea valideaza si pentru daunele morale produse ca urmare a exercitarii activitatii specifice fiecarui tip de asigurat. Daunele morale sunt acoperite intr o sublimita de 25% din limita de raspundere pe intreaga perioada de asigurare mentionata in Specificatia Politei, dar in nici un caz mai mult de 50.000 euro.”
In consecinta, cum polita de asigurare prevede in mod expres o clauza speciala pentru asigurarea acestui tip de activitati ale asiguratului, tribunalul urmeaza a respinge apelul chematei in garantie sub acest aspect.
Insa, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedura civila sa admita cererile de apel doar sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale pentru considerentele aratate mai sus, avand ca si criteriu de apreciere acoperirea acestor daune de catre polita de asigurare, pentru a nu afecta pe viitor actul medical.
Astfel, in temeiul art. 72 si urmatoarele din Cod procedura civila va obliga chemata in garantie SC O.V.I. Group sa plateasca paratei S.O.?,,S.D.,,T.N. suma de 50.000 lei reprezentand daunele morale ce urmeaza a fi platite reclamantei F.R..
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 453, alin. 1 Cod procedura civila va obliga chemata in garantie SC O.V.I. Group sa plateasca paratei S.O.?,,S.D.,,T.N. suma 4.052,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariul avocatului reclamantei si taxa de timbru, precum si suma de 2.052,50 lei ce reprezinta ajutorul public judiciar de care a fost scutita reclamanta la instanta de fond, potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.