Drept civil. Minori ?i familie. Ordonan?a pre?edin?iala. Stabilirea unui program de vizita minor.

Prin sentinta civila nr. 3349 din data de 13.10.2014 a Judecatoriei Piatra-Neamt, s-a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect emiterea unei ordonante presedintiale formulata de catre reclamantii P.I.M., P.V., si P.I.in contradictoriu cu parata N.E.M..
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra-Neamt la data de 08.07.2014, sub nr. de dosar 6178/279/2014, reclamantii P.I.M., P.V. si P.I.au chemat in judecata parata N.E.M. si au solicitat ca, pe calea ordonantei presedintiale, sa se dispuna stabilirea provizorie a unui program de vizita pana la solutionarea definitiva a actiunii de drept comun, astfel: un program de vizita in favoarea tatalui P.I.M., cu preluarea minorului P. M. A., nascut la data de 12.12.2006, la domiciliul tatalui in primul si al treilea week-end pe luna, de vineri de la ora 18,00 pana duminica la ora 18,00, cate trei zile la sarbatorile de Paste, anual, la sarbatorile de iarna: de pe 24.12 pe 28.12 de Craciun, in anii pari, si de pe 28.12. pe 05.01, in anii impari, iar in vacanta de vara 45 zile, respectiv 15 iulie-31 august, in fiecare an.
Totodata, reclamantii au solicitat stabilirea unui program de vizita in favoarea bunicilor paterni P.V. si P. I., cu preluarea minorului P. M.A., nascut la data de 12.12.2006, la domiciliul acestora, astfel: in al doilea week-end pe luna, de vineri de la ora 18,00 pana duminica la ora 18,00, cate doua zile la sarbatorile de Paste, anual ; la sarbatorile de iarna de pe 19.12-24.12 de Craciun in anii pari si de pe 05.01-08.01, in anii impari si in vacanta de vara primele doua saptamani din luna iulie, in fiecare an. Reclamantii au solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat ca P.I.M. si parata au fost casatoriti din data de 10.09.2005 pana la data de 02.03.2010 cand a fost pronuntata sentinta civila nr. 1020/2010 de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2739/279/2009. Prin decizia civila nr. 245/AC/2010, pronuntata de Tribunalul Neamt, minorul a fost incredintat mamei, iar tatal a fost obligat la plata unei pensii de intretinere de 25% din veniturile nete realizate.
Prin sentinta civila nr. 3620/2013, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2190/279/2012, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul P.I.M. avand ca obiect reincredintare minor. Sentinta a ramas irevocabila prin respingerea apelului si recursului.
Reclamantii sustin ca parata le-a interzis orice legaturi personale cu minorul si refuza sa vorbeasca la telefon, desi, pana in urma cu doi ani, minorul a fost crescut de catre ei, la locuinta din Piatra Neamt, st. Banatului, nr. 56, judetul Neamt.
In cererea introductiva se mai sustine ca minorul a fost luat cu forta de catre parata la momentul executarii sentintei civile de divort nr. 1020/2010, modificata prin decizia civila 245/AC/2010, dupa mai multe incercari de executare, soldate cu refuzul copilului de a insoti mama.
De la acel moment, copilul a suferit o trauma psihica iremediabila deoarece despartirea de tata si bunicii paterni a fost brusca si fara posibilitatea de a-l putea vizita sau de a-l putea prelua la domiciliu, temporar.
Recent au aflat ca minorul este alergic, ca foloseste inhalatorul pentru a respira, ceea ce i-a ingrijorat, deoarece mama trebuia sa asigure un climat uscat, sa indeparteze alergenii, sa respecte programul de vaccinare, stiind ca in trecut nu le respectase si copilul a facut o forma de rahitism, iar in august 2009 a fost la un pas de septicemie, in perioada vacantei de vara.
Mama nu a tinut seama de atasamentul afectiv puternic dintre tata si copil, de trauma morala a indepartarii copilului de tata, refuzand sedintele psihologice alaturi de acesta si refuzand sa le permita vizitarea copilului.
In permanenta mama a exercitat o influenta negativa asupra copilului si i-a denigrat in fata acestuia, cu scopul de a-l indeparta, iar consecinta a fost drastica, minorul evidentiind crize de anxietate.
Pana la momentul luarii minorului de catre parata, acesta a fost ingrijit de catre ei, in sensul ca ii cumparau haine, alimente, jucarii, jocuri, il duceau la gradinita, asigurandu-i un trai decent.
Din momentul in care mama l-a preluat fortat in data de 18.07.2011, copilul a facut atacuri de panica, crize de anxietate, fiindu-i dor de tata si de bunica paterna si simte nevoia sa fie in preajma lor, fapt ce a fost comunicat la ultimele convorbiri telefonice din 2013.
Reclamantii sustin ca pentru ei trauma psihica este mult mai puternica, deoarece iubesc copilul foarte mult si sufera enorm din lipsa lui.
Desi in raportul de ancheta psihosociala nr. 22447 din 16.07.2012 intocmit de autoritatea tutelara Piatra Neamt au fost identificate nevoile copilului referitoare la asigurarea unui mediu familial normal si echilibrat, unui climat de securitate, stabilitate si apartenenta la o familie, cu recomandarea ca nu trebuie atras in conflictele dintre parinti, fiind necesar a mentine legatura cu ambii parinti, parata nu se ocupa indeajuns de copil, nu identifica sau ignora nevoile copilului, interzicandu-le pastrarea legaturilor personale.
In cererea introductiva, se mai arata ca interesul minorului este sa mentina legaturile personale cu ambii parinti, iar programul de vizita propus este mult mai restrans fata de perioada in care acesta sta cu mama.
In aparare, la data de 01.08.2014, parata N.E.M. a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In motivarea in fapt a cererii, parata a aratat ca s-a casatorit cu reclamantul P.I.M., in anul 2005, iar la data de 12.12.2006 s-a nascut minorul P. M.A..
Prin sentinta 1020 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, s-a declarat desfacuta casatoria partilor din culpa comuna si incredintarea catre tata a minorului M.A., cu obligarea sa la plata unei pensii de intretinere. Sentinta a fost modificata de Tribunalul Neamt in sensul ca a dispus incredintarea catre mama a minorului.
In timpul procesului de divort, a promovat pe calea ordonantei presedintiale, doua actiuni, una pentru stabilirea unui program de vizita si una avand ca obiect incredintare provizorie a minorului pe timpul procesului de divort.
In perioada desfasurarii procesului la Judecatoria Piatra Neamt, minorul a locuit impreuna cu mama.
Prin sentinta civila nr. 2862 din 05.06.2009, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, s-a admis actiunea reclamantului avand ca obiect stabilirea unui program de vizita pe calea ordonantei presedintiale.
Parata sustine ca, desi intre parinti au existat divergente legate de relatia lor, s-a straduit intotdeauna sa mentina un echilibru astfel incat copilul sa sufere cat mai putin.
Pe de alta parte, reclamantul a incalcat orice norme legale si morale care ar fi trebuit sa guverneze orice actiune legata de copilul sau.
In sentinta civila nr. 2862 din 05.06.2009 se mentioneaza faptul ca nu s-a opus actiunii introduse de tata, insa subliniaza temerea sa ca minorul sa fie luat de tata la domiciliul sau.
Temerea sa a fost indreptatita, deoarece, chiar daca a permis tatalui sa ia copilul oricand dorea, atat in timpul programului de vizita si chiar in afara acestuia, dupa pronuntarea sentintei de divort a preluat copilul la program si nu i l-a restituit, retinandu-l impotriva vointei sale si nepermitandu-i sa-l vada.
Desi copilul este atasat de ea, reclamantul si parintii acestuia au incercat sa-l influenteze si sa-i altereze sentimentele de afectiune, spunandu-i tot felul de lucruri neadevarate. Acest lucru influenteaza negativ relatia mama-fiu, esentiala la o varsta atat de frageda si are consecinte grave asupra cresterii si educarii normale a minorului.
La data de 07.06.2010 a mers la domiciliul reclamantului, unde se afla minorul si, in momentul in care a luat copilul in brate, spunandu-i acestuia ca va lua copilul, a fost lovita si brutalizata de sotul sau. Ulterior, de fata cu minorul, reclamantii au injurat-o si calomniat-o, in public, intr-un mod greu de descris.
Incercarea de a pune in executare hotararile judecatoresti, prin care i se incredinta minorul, s-a transformat intr-o aventura fara sfarsit deoarece, timp de mai bine de 2 ani, nu a reusit sa ia minorul datorita opozitiei reclamantului, care efectiv a ascuns minorul sau i l-a smuls din brate, in fata executorului judecatoresc.
Avand in vedere preocuparea sa pentru soarta copilului, a urmat sedintele de consiliere psihologica recomandate de instanta, iar reclamantul a intrerupt aceste sedinte fara explicatii plauzibile.
Parata sustine ca reclamantul pune mai presus interesul sau personal si a refuzat de buna-voie sa execute o hotarare judecatoreasca, fortand-o sa apeleze la organele de executare.
Reclamantul este cel care traumatizeaza minorul, care isi protejeaza cu violenta dreptul de a fi tata.
Fata de recomandarea specialistilor referitoare la faptul ca minorul trebuie indepartat din familia reclamantului, care ii afecteaza negativ atat sanatatea psihica, cat si dezvoltarea fireasca, a luat decizia de a pleca in strainatate pentru a fi ferit de scene si agresiuni verbale si fizice.
Parata sustine ca minorul s-a integrat foarte bine in colectivitate si nu mai necesita suport psihologic.
In perioada in care minorul a locuit la tatal sau a fost chinuit, fiind purtat, in mod nejustificat, la doctori si psihologi.
Parata sustine ca reclamantii exercita in mod abuziv dreptul lor subiectiv de a avea relatii personale cu minorul.
Asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, programul solicitat de catre reclamanti ocupa aproape in totalitate programul minorului ignorand hotararile judecatoresti, care au stabilit ca ea este cea care trebuie sa se ocupe de cresterea si educarea minorului.
In opinia paratei, reclamantii incearca sa foloseasca in mod abuziv un mijloc procesual, dreptul de a avea legaturi cu minorul, in scop contrar, urmarind stabilirea pe cai colaterale ca minorul sa fie reincredintat tatalui si familiei paterne.
Programul solicitat de catre reclamanti ar ocupa aproape integral timpul liber al minorului, iar interesul minorului de a pastra legaturile cu toate rudele ar fi afectat, balanta fiind inclinata, in mod brutal, in favoarea familiei paterne.
Prin urmare, exista o situatie clara a deturnarii dreptului de la ratiunea sa intrinseca.
In acest sens, se arata ca intre fostii soti exista si in prezent o stare de conflict, care s-a intretinut si familia paterna extinsa.
Parata subliniaza ca, in pofida divergentelor avute cu fostul sot, a incercat sa mentina un echilibru pentru ca minorul sa sufere cat mai putin, ceea ce nu a facut si reclamantul.
In intampinare, se mai arata ca reclamantii incearca sa influenteze copilul si sa-i altereze sentimentele de afectiune pe care le are fata de mama.
Astfel, se poate constata existenta unui abuz emotional care consta in expunerea repetata a copilului la situatii al caror impact emotional depaseste capacitatea sa de integrare psihologica.
Acest abuz vine din partea unor adulti, cu care se afla in relatii de incredere, raspundere sau putere cu copilul. In concret, aceste acte imbraca forma unor umiliri verbale si nonverbale, intimidari, amenintari, terorizari, restrangeri ale libertatii de actiune, denigrari, acuzatii nedrepte, discriminari, ridiculizari si alte atitudini ostile fata de unul din parintii sai sau fata de alte persoane apropiate acestuia.
Instanta este obligata sa tina cont, in primul rand, de interesul superior al copilului, sa vegheze la respectarea conditiilor pentru ca acest copil sa aiba parte de o dezvoltare armonioasa.
Minorul trebuie sa se bucure de stabilitate, iar legaturile cu familia paterna trebuie facute firesc si nu cu forta.
In concluzie, se solicita respingerea actiunii.
Analizand actele dosarului, precum si sustinerile partilor, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, reclamantul P.I.M. si parata N.E.M. s-au casatorit la data de 10.09.2005, iar din aceasta relatie a rezultat minorul Pintilie Mihai-Alexandru, nascut la data de 12.12.2006.
Prin sentinta civila nr. 1020 din 02.03.2010, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2739/279/2009, s-a dispus, inter alia, desfacerea casatoriei incheiata intre parti si incredintarea catre tata,  spre crestere si educare, a minorului Pintilie Mihai-Alexandru, nascut la data de 12.12.2006.
Prin Decizia civila nr. 245/AC pronuntata la data de 22.11.2010 de Tribunalul Neamt, in dosarul nr. 2739/279/2009,  s-a schimbat in parte sentinta civila nr. 1020 din 02.03.2010, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2739/279/2009, dispunandu-se incredintarea mamei, spre crestere si educare, a minorului Pintilie Mihai-Alexandru, nascut la data de 12.12.2006 si obligarea tatalui sa contribuie lunar la intretinerea minorului cu cate 25% din veniturile nete realizate, incepand cu data pronuntarii deciziei si pana la majoratul acestuia.
Prin sentinta civila nr. 3620 din 01.10.2013, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2190/279/2012, s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de catre reclamantul P.I.M. avand ca obiect reincredintarea minorului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut, in esenta, ca, din raportul de ancheta psihosociala intocmit de autoritatile engleze, a rezultat ca parata locuieste cu minorul impreuna cu un barbat cu care minorul are o „relatie pozitiva si grijulie” si pe care il identifica in desene drept tatal sau, desi este constient ca nu este tatal sau biologic. S-a mentionat ca parata este in curs de obtinere a inregistrarii in calitate de asistenta medicala in Regatul Unit, venitul gospodariei fiind asigurat numai de partenerul sau care este liber profesionist ca instalator de ferestre. Cu privire la dezvoltarea copilului, s-a precizat ca minorul este elev la Scoala Primara Town Farm unde s-a integrat bine, avand multi prieteni care il viziteaza si acasa si pe care si el ii viziteaza la ei acasa. S-a mai aratat ca minorul are o stare de sanatate buna, avand probleme cu o alergie, dar in urma tratamentului simptomele s-au ameliorat, mentionandu-se ca minorul are acces la serviciile locale de sanatate, fiind inscris la un cabinet medical local. Sub acest aspect, s-a mai consemnat ca minorul manifesta o frica considerabila fata de figuri necunoscute ale autoritatii, mai mult decat ar fi de asteptat din partea unui copil de varsta sa, de exemplu atunci cand intalneste un politist pe strada, iar noaptea nu ii place sa doarma singur, mama sa dormind in dormitorul sau in fiecare noapte.
In ceea ce priveste mediul copilului, s-a aratat ca locuinta familiei este un apartament care se compune din doua dormitoare, o baie si o combinatie de bucatarie si salon, existand o mica gradina in spatele proprietatii. Minorul are propriul dormitor care are o dimensiune potrivita, fiind curat, ordonat si cu multe jucarii adecvate varstei.
Recomandarea autoritatii engleze care a efectuat ancheta sociala a fost  ca aranjamentele actuale pentru ingrijirea lui M.A. sa fie mentinute si ca el sa ramana in custodia mamei sale. S-a precizat ca „nevoia cea mai semnificativa a lui M. A. … este cea a unei perioade extinse de stabilitate si consecventa in aranjamentele pentru ingrijirea sa”. Alte recomandari privesc mentinerea contactului telefonic cu tatal sau, nu mai putin de o data pe luna, precum si realizarea unei analize a riscului si intreprinderea unui Raport privind Dorintele si Sentimentele in ceea ce priveste parerile lui M.. A.cu privire la orice contact direct cu tatal sau.
Instanta a mai retinut ca argumente hotaratoare pentru aceasta solutie, pe de o parte, rezultatul evaluarilor psihologice la care a fost supus minorul si, pe de alta parte, conduita reclamantului legata de respectarea intocmai a hotararilor judecatoresti si conflictul puternic dintre parata si reclamant si familia acestuia, conflict caracterizat inclusiv prin violente fizice la adresa paratei. In ce priveste evaluarea psihologica a minorului, s-a retinut ca in Raportul de evaluare psihologica intocmit la data de 23.09.2010 de Serviciul pentru Copilul Neglijat, Abuzat, Traficat, Exploatat, Delincvent, la solicitarea Sectiei civile a Tribunalului Neamt, in dosarul nr. 5963/279/2010, s-a aratat, in mod repetat si chiar accentuat, ca minorul prezinta un nivel semnificativ de frustrare, consecinta a privarii sale de prezenta si afectiunea materna, de sprijinul mamei sale, de care are o trebuinta inconstienta profunda. De asemenea, si anterior intocmirii acestui raport, la o evaluare psihologica facuta de psihologul principal C. V. (fila 68), in fisa intocmita se arata ca minorul prezenta, printre alte trasaturi de personalitate, dependenta afectiva de mama sa, fata de care manifesta un atasament stabil, el afirmand, chiar, ca vrea sa stea cu ea.
Prin decizia civila nr. 60/AC din 12.02.2014, pronuntata de Tribunalul Neamt, in dosarul nr. 2190/279/2012, s-a respins ca nefondat, apelul  declarat de reclamantul P.I.M. impotriva sentintei civile nr. 3620 din 01.10.2013, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2190/279/2012.
In drept, conform art. 996 Cod procedura civila, ,,instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Cu privire la cererea de emitere a ordonantei presedintiale instanta, verificand conditiile de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala, a constatat urmatoarele:
Cu privire la conditia de admisibilitate a urgentei, instanta a retinut ca  aceasta nu este prezumata de lege, deoarece art. 919 Cod procedura civila prezuma urgenta doar in cazurile in care obiectul cererii de emitere a ordonantei presedintiale intra in categoria cererilor enumerate limitativ, astfel incat reclamantul trebuie sa justifice conditiile de admisibilitate ale cererii, stabilite de art. 996 din acelasi act normativ potrivit caruia instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
In acest sens, instanta a avut in vedere ca, in aplicarea art. 8 din Conventie Europeana a Drepturilor Omului, statele membre au o serie de obligatii pozitive, inerente asigurarii respectului efectiv al vietii de familie, care impun luarea unor masuri de protectie a titularilor dreptului conferit de Conventie.
Astfel, in cadrul relatiei dintre parinti si copii, exercitiul drepturilor parintesti reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar respectul pentru viata familiala implica, in materia separatiei copiilor de parinti, obligatia pozitiva a statului de a lua toate masurile necesare, atat pentru a mentine legaturile personale, cat si pentru a reuni copilul cu parintele sau, tinand cont de interesul superior al minorului.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca urgenta este data de imprejurarea ca interesul minorului impune pastrarea relatiilor personale cu ambii parinti, iar impiedicarea parintelui si bunicilor paterni de a stabili legaturi personale poate avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si, mai ales, psihice, a copilului.
Sub acest aspect nu este de neglijat nici faptul ca, data fiind varsta minorului, intreruperea legaturilor dintre aceasta si familia paterna va putea avea drept consecinta instrainarea copilului de propriul parinte, o relatie ulterioara fiind greu de reconstituit.
Referitor la temeinicia cererii reclamantilor, instanta a retinut ca pastrarea legaturile personale dintre familia paterna si copil, in mod regulat, contribuie substantial la satisfacerea nevoilor de ordin emotional si afectiv al minorului, care presupune asigurarea unui mediu familial si social stabil, din care trebuie sa faca parte ambii parinti, precum si dezvoltarea unei relatii paterne firesti si a unei comunicari fara niciun fel de restrangere.
In acest sens, in conformitate cu prevederile art. 401 din Noul Cod civil parintii au dreptul de a avea legaturi personale cu copii lor.
Instanta a avut in vedere ca, prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui si al familiei paterne de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al acestuia din urma.
In speta, instanta a apreciat ca exista motive intemeiate de natura a determina convingerea instantei ca instituirea, in procedura ordonantei presedintiale, a unui program de vizita in favoarea tatalui si bunicilor paterni, nu este in concordanta cu interesul superior al copilului, fiind susceptibil de a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala si morala a copilului.
La pronuntarea solutiei cu privire la cererea reclamantilor, s-a avut in vedere interdictia prejudecarii fondului care opreste instanta de a verifica legatura afectiva care exista intre familia paterna si copil precum si conditiile materiale existente in Marea Britanie.
Astfel, instanta este abilitata sa verifice doar aparenta dreptului, cu observarea principiului superior al minorului. Or, in sentinta civila nr. 3620 din 01.10.2013, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2190/279/2012 s-a retinut ca recomandarea autoritatii engleze care a efectuat ancheta sociala a fost  ca aranjamentele actuale pentru ingrijirea lui M. A. sa fie mentinute si ca el sa ramana in custodia mamei sale. S-a precizat ca „nevoia cea mai semnificativa a lui M.A.… este cea a unei perioade extinse de stabilitate si consecventa in aranjamentele pentru ingrijirea sa”. Alte recomandari privesc mentinerea contactului telefonic cu tatal sau, nu mai putin de o data pe luna, precum si realizarea unei analize a riscului si intreprinderea unui Raport privind Dorintele si Sentimentele in ceea ce priveste parerile lui M. A. cu privire la orice contact direct cu tatal sau.
Analizand, atat cat permite procedura speciala a ordonantei presedintiale, instanta a constatat ca realizarea unei analize a riscului si intreprinderea unui raport privind dorintele si sentimentele in ceea ce priveste parerile lui Mihai Alexandru cu privire la orice contact direct cu tatal sau si bunicii paterni nu este posibila pe calea ordonantei presedintiale, deoarece, in raport de dispozitiile art. 998 alin. (3) Cod procedura civila este inadmisibila efectuarea unui raport de ancheta psihosociala la locuinta minorului din Marea Britanie.
In cauza concreta dedusa judecatii, instanta a apreciat ca, pentru stabilirea unui program de vizita care sa aiba in prim plan interesul superior al minorului este necesara realizarea unui raport de evaluare psihologica a minorului, proba care nu poate fi administrata pe calea sumara a ordonantei presedintiale, urmand ca instanta investita cu solutionarea fondului dreptului de a avea legaturi personale sa administreze probele necesare pentru solutionarea cererii.
Pe de alta parte, conduita reclamantului legata de respectarea hotararilor judecatoresti si de privarea minorului de prezenta si afectiunea materna, dar si conflictul puternic dintre parata si reclamant, conflict caracterizat inclusiv prin violente fizice, aspecte retinute in sentinta civila nr. 3620 din 01.10.2013, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr. 2190/279/2012, a creat convingerea instantei ca demersurile reclamantilor nu au in prim plan interesul superior al minorului, ci propriile orgolii si interese.
In acest sens, instanta a avut in vedere si programul de vizita propus de catre reclamanti din care rezulta numarul mare de zile afectate vizitelor, alternanta intre perioada propusa in favoarea tatalui si bunicilor paterni cu ignorarea recomandarii persoanelor specializate referitoarea la perioada de stabilitate de care are nevoie minorul, dar si a faptului ca minorul locuieste in alta tara, iar o eventuala deplasare si readucere a minorului in si din tara intr-un interval scurt de timp, presupune un efort substantial si obositor din partea copilului.
  II. Calea de atac
  Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, criticand-o ca nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Pastrarea legaturilor cu copiii este un drept conferit de lege parintilor, care trebuie respectat, chiar si atunci cand minorul este intr-o tara straina. Chiar daca variantele de program propuse prin cererea introductiva nu au fost agreate de instanta, aceasta putea stabili orice alta varianta.
Atat tatal, cat si bunicii isi doresc foarte mult sa-si vada copilul (respectiv nepotul), ei fiind cei care s-au ocupat de cresterea lui pana cand a fost luat de mama. Intimata le-a interzis orice legatura cu minorul, nu ii permite sa vorbeasca cu ei la telefon.
Copilul a fost luat cu forta de catre parata la momentul executarii sentintei civile de divort, dupa mai multe incercari de executare soldate cu refuzul copilului de a insoti mama.
In permanenta mama a exercitat o influenta negativa asupra minorului si i-a denigrat pe reclamanti in fata acestuia, incercand sa-l indeparteze de ei, consecinta fiind ca minorul a dezvoltat crize de anxietate si traume psihice.
Mama nu se ocupa indeajuns de copil, nu identifica sau ignora nevoile acestuia, interzicand pastrarea legaturilor personale.
In cauza sunt indeplinite conditiile ordonantei presedintiale, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
In mod eronat instanta s-a raportat la raportul de ancheta psiho-sociala intocmit de autoritatile engleze in anul 2012, intrucat lucrurile s-au schimbat in prezent, relatia cu tatal si bunicii racindu-se ca urmare a interzicerii de catre intimata a contactului cu acesta. Si raportul de evaluare psihologica putea realizat in dosar, asa cum s-a mai facut si in alte cauze similare, primordiale fiind aflarea adevarului si asigurarea interesului minorului.
Partile au depus la dosar, in copie, inscrisuri in dovedirea sustinerilor si in aparare.
  III. Solutia instantei de apel
Examinand apelul formulat prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul retine urmatoarele:
Particularitatea spetei deduse judecatii rezida in conflictul extrem de puternic existent intre parintii minorului, respectiv intre tata si rudele acestuia (pe de o parte) si mama (pe de alta parte), fapt ce a condus, de-a lungul timpului, la o relatie extrem de dificila a acestora cu propriul copil (respectiv nepot).
Este de subliniat, in primul rand, ca, dincolo de orgoliile si interesele personale invocate de prima instanta, nu poate fi pusa la indoiala afectiunea puternica pe care o manifesta fata de minor ambii parinti, dar si bunicii reclamanti in cauza, iar despartirea de acesta le produce o mare suferinta.
  Cat priveste minorul, acesta s-a atasat mai mult de unul sau de altul dintre parinti sau bunici in functie de timpul petrecut impreuna cu acestia. Daca intr-o prima perioada, cat a locuit in Piatra-Neamt la locuinta tatalui si a bunicilor paterni, a fost puternic legat afectiv de acestia, manifestand o anumita rezerva fata de mama, fapt ce a facut extrem de dificila punerea in executare a hotararii de incredintare de catre aceasta, in prezent, copilul este integrat in noul mediu de viata al mamei din Marea Britanie, exercitarea legaturilor cu tatal si bunici paterni fiind substantial ingreunata atat de distanta, dar si de starea conflictuala dintre parti relevata de probele administrate in cauza.
Desi a retinut ca interesul minorului impune pastrarea relatiilor personale cu ambii parinti, iar impiedicarea parintelui si a bunicilor paterni de a stabili legaturi personale poate avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si, mai ales, psihice, a copilului, prima instanta a respins, totusi, cererea de stabilirea a unui program de vizita.
S-a apreciat ca aceasta masura nu ar fi in interesul minorului, fiind susceptibil de a-i primejdui dezvoltarea psihica, fizica, intelectuala si morala, iar interdictia prejudecarii fondului opreste instanta de a verifica legatura afectiva care exista intre familia paterna si copil, precum si conditiile materiale existente in Marea Britanie.
De asemenea, s-a retinut ca recomandarea autoritatii engleze care a efectuat ancheta sociala in dosarul nr. 2190/279/2012 a fost  ca aranjamentele actuale pentru ingrijirea lui M. A. sa fie mentinute si ca el sa ramana in custodia mamei sale, recomandandu-se realizarea unei analize a riscului si intreprinderea unui Raport privind Dorintele si Sentimentele in ceea ce priveste parerile lui M. A. cu privire la orice contact direct cu tatal sau.
Prima instanta a constatat ca realizarea unei analize a riscului si intreprinderea unui astfel de raport nu este posibila pe calea ordonantei presedintiale, urmand ca instanta investita cu solutionarea fondului dreptului de a avea legaturi personale sa administreze probele necesare pentru solutionarea cererii.
  Tribunalul apreciaza, insa, ca, si in lipsa acestui raport, dar avand in vedere situatia de fapt relevata de probele administrate deja in cauza, este posibila stabilirea unei modalitati de pastrare a legaturilor personale cu minorul de catre tata si bunicii paterni, chiar in conditiile restrictive de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.
  Este de domeniul evidentei faptul ca trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiei dintre copil si parintele care nu locuieste cu el, rolul ordonante presedintiale fiind acela de a apara pe cei implicati de orice prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului.
  Desi provizorii, in aceasta materie a relatiilor interpersonale, masurile luate pot avea consecinte importante in viitor, impunandu-se detasarea de fondul conflictual intretinut de persoanele majore din anturajul minorului.
Este adevarat ca referatul de ancheta sociala intocmit la 26.04.2013 de Raportorul pentru copii si familie din Marea Britanie recomanda o analiza a riscului in ceea ce priveste relatiile dintre parinti, ca urmare a acuzatiilor de violenta domestica facute de parata la adresa fostului sot. Nu rezulta, insa, ca tatal sau bunicii ar fi manifestat fata de minor violente, astfel incat sa existe suspiciuni ca integritatea fizica a acestuia ar fi primejduita in vreun fel.
Speta pune mai mult problema consecintelor pe plan psihic asupra minorului ale ostilitatilor si relatiilor extrem de tensionate dintre parinti. Dar situatia aceasta este frecvent intalnita in cazul cuplurilor cu copii care se despart, in fiecare caz impunandu-se gasirea unor solutii de asigurare a unui minim contact cu minorul si pentru parintele (sau alte rude apropiate) care nu locuiesc cu acesta.
Relatiile dintre copii si parinti (sau alte rude apropiate) nu pot fi interzise total decat in cazuri de exceptie, caracterizate prin existenta unor riscuri majore la adresa minorilor. Or, prezenta speta nu releva pana in prezent existenta unor astfel de cazuri, dusmania dintre parinti trebuind a fi gestionata intr-un alt mod decat prin interzicerea contactului cu copilul, ea influentand stabilirea in concret a programului de vizita.
Faptul ca nu s-a intocmit raportul recomandat de un psiholog la un anumit moment dat privind „dorintele si sentimentele minorului Mihai-Alexandru cu privire la orice contact cu tatal sau” nu poate impiedica stabilirea pentru acesta a unui program de vizita, in conditii adaptate situatiei personale a minorului.
Au trecut trei ani de cand copilul locuieste cu mama (intr-o tara straina), legaturile cu tatal si bunicii paterni fiind aproape inexistente, iar solutionarea actiunii pe fond (respinsa in prima instanta ca nefiind de competenta instantelor romane) pare destul de indepartata. Or, asa cum s-a mai amintit, trecerea timpului afecteaza ireversibil relatiile personale interumane, refacerea lor fiind deosebit de anevoioasa (fapt intamplat intr-o prima faza cu mama copilului, careia reclamantii i-au interzis contactul cu acesta, pe fondul dusmaniei si a ostilitatilor existente intre ei).
  Daca copilul este bine integrat in noul mediu din Marea Britanie, stabilirea unor contacte directe cu tatal si bunicii paterni la anumite intervale de timp poate asigura normalitatea relatiilor si cu acestia, cu atat mai mult cu cat mama a pretins in mod constant ca nu se opune unor astfel de relatii.
Nu rezulta din probele administrate ca minorul ar suferi daca si-ar revedea bunicii si tatal, care l-au crescut o lunga perioada de timp, adultii fiind cei care trebuie sa constientizeze ca este imperios necesara adoptarea unui comportament civilizat in relatiile dintre ei, altfel putandu-se ajunge la ruperea legaturilor cu propriul copil (de catre unul sau altul dintre parinti).
Situatia de fapt din cauza impune, insa, ca programul de vizita sa nu se realizeze in variantele avansate de reclamanti, care presupun aducerea copilului in tara. In primul rand, fata de intervalul de timp scurs, se impune o perioada de reacomodare a minorului cu reclamantii, pastrarea lui in mediul cu care s-a obisnuit (teritoriul Marii Britanii), evitarea unor schimbari de trai majore care i-ar putea dauna.
Mai mult, atat parintii (ambii), cat si bunicii trebuie sa demonstreze ca pot avea relatii normale, care sa nu-l afecteze negativ pe copil, ca pot coopera, astfel incat fiecare sa-si poata exercita drepturile si sa-si indeplineasca obligatiile parintesti firesti.
  In considerarea acestor aspecte, Tribunalul apreciaza ca, pentru inceput, este oportuna vizitarea minorului de catre reclamanti in Marea Britanie, doar in timpul zilei (sambata si duminica, nu si in timpul noptii), intre orele 10-18, in primul si al treilea week-end din fiecare luna.
Schimbarea acestui program, aparent restrictiv, poate fi obtinuta oricand, in masura evolutiei favorabile a relatiilor dintre parti, si dintre acestea si copil, dupa cum orice influenta negativa asupra minorului poate antrena masuri corespunzatoare din partea autoritatilor.
Pentru considerentele de fapt expuse, in temeiul art. 401 C.civ., art. 14 din Legea nr. 272/2004 si art. 480 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelul formulat si va schimba in totalitate sentinta primei instante, in sensul admiterii in parte a actiunii reclamantilor si stabilirii unui program de vizita a minorului conform celor mai sus expuse.
In temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., intimata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de apelanti la fond si in apel, constand in contravaloarea taxei de timbru.