Cererea Parchetului pentru autorizare probe biologice prin metode noninvazive art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, in situatia in care persoana suspecta nu-si da consimtama...

Cererea Parchetului pentru                    
autorizare probe biologice                      
prin metode noninvazive                         
art. 5 alin. 3 din Legea
nr. 76/2008, in situatia
in care persoana suspecta
nu-si da consimtamantul.
Stabilirea categoriei de
persoane vizata de
dispozitiile Legii nr. 76/2008,
 respectiv de „suspecti”, ca
 fiind un element esential
in stabilirea domeniului de
aplicare a textului.



SENTINTA PENALA NR. 9/P


                                                
Prin cererea la Tribunalul Bucuresti Sectia I penala, PARCHETUL DE PE LANGA INALATA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, in contradictoriu cu intimatul , a solicitat instantei, ca in temeiul dispozitiilor Legii nr. 76/2008, sa dispuna autorizarea prelevarii de probe biologice prin metode noninvazive(celule epiteliale prin periaj al mucoasei bucale), fara acordul intimatului, care are calitatea de invinuit in dosarul penal nr. si cercetat pentru savarsirea infractiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. e si art. 176 lit. b Cod penal, in scopul administrarii probei ADN, stabilirea profilului genetic si includerea in Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
In motivarea cererii formulata de catre parchet, s-a aratat ca   prin rezolutia din 14.11.2010 a fost dispusa inceperea urmaririi penale impotriva inculpatului, sub aspectul savarsirii infractiunii de omor deosebit de grav, prevazuta si pedepsita de art. 174, 175 lit. e si art. 176 lit. b Cod penal. In sarcina inculpatului, s-a retinut ca la data de 14.11.20010, in jurul orei 13:00, a patruns in incinta barului , din municipiul Piatra Neamt avand asupra sa un pistol cu glont, arma cu care a tras asupra victimelor. In urma acestui atac, victima a decedat iar a necesitat interventie chirurgicala in regim de urgenta. Conform constatarii medico-legale nr. leziunile suferite de au necesitat 11-12 zile de ingrijiri medicale si chiar daca nu i-au pus viata in primejdie, mijlocul folosit de catre inculpat a fost de natura sa-i primejduiasca viata lui si a  altor persoane. 
Prin ordonanta din emisa de Parchetul ICCJ in dosarul penal nr., s-a dispus extinderea cercetarii  penale si inceperea  urmaririi  penale fata de numitul, sub aspectul comiterii infractiunii  de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta si pedepsita de art. 26 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. e si art. 176 lit. b Cod penal.  In esenta, s-a retinut in sarcina invinuitului ca anterior comiterii faptei l-a anuntat pe inculpatul se afla in barul si i-a pus acestuia la dispozitie arma de foc folosita in atac. S-a aratat ca, din raportul de expertiza criminalistica nr. in, intocmit de Institutul de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane,  rezulta ca pe elementele de munitie ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului, a fost pus in evidenta un amestec de profile genetice provenind de la minimum trei persoane, dintre care unul apartine inculpatului , proba astfel solicitata fiind necesara pentru identificarea si a altor persoane care au legatura cu fapta de omor.
Audiat la data de numitul a refuzat prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii profilului ADN, pentru comparatie si a refuzat semnarea procesului verbal incheiat de catre procuror. Sustine parchetul ca, pentru justa solutionare a cauzei este necesara prelevarea fara consimtamant de probe biologice de la invinuitul, fiind intrunite cerintele Legii nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, intrucat infractiunea de omor deosebit de grav este prevazuta la punctul 3 din Anexa 1 a legii, intre infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice.
S-a sustinut de asemenea ca, este indeplinita si conditia privind calitatea persoanei de la care se cere prelevarea probelor biologice, intrucat nu este doar suspect, ci chiar este invinuit de comiterea infractiunii de complicitate la omor deosebit de grav.
In  drept, cererea parchetului a fost intemeiata pe dispozitiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, art. 27 si art. 30 Cod procedura penala. In sustinerea cererii s-a depus ordonanta din 24.12.2010 data in dosarul nr., raportul de expertiza nr. al Institutului de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane. Urmare solicitarii Tribunalului Bucuresti, parchetul a inaintat, in copie,  un set de inscrisuri denumite acte de urmarire penala, efectuate in dosarul penal nr..
Din  oficiu, la termenul din Tribunalul Bucuresti a pus in discutie exceptia de necompetenta teritoriala in solutionarea cererii, iar in legatura cu exceptia invocata, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut ca Tribunalul Bucuresti este competent sa solutioneze cererea, ca instanta aflata pe raza parchetului care instrumenteaza urmarirea penala  si a depus la dosar doua hotarari judecatoresti din practica aceleiasi instante, in materia aplicarii Legii nr. 76/2008, respectiv sentinta penala nr. si nr..
Prin sentinta penala nr. din, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Neamt, apreciind ca sunt incidente dispozitiile art. 39 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, motivand ca primeaza competenta dupa teritoriu in favoarea Tribunalului Neamt, astfel cum este reglementata in dispozitiile art. 30 alin. 1 Cod procedura penala, intrucat fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala in dosarul penal nr. a fost savarsita pe raza municipiului Piatra Neamt, iar in situatia admiterii cererii de prelevare probe biologice, efectuarea operatiunilor de prelevare, pastrare si transport, urmeaza a fi efectuate de catre Serviciul Criminalistic al IPJ Neamt. 
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt la data de si a fost repartizata aleatoriu in sistem informatic, primind termen de judecata  la data de. Intrucat cererea are ca temei juridic dispozitiile unei legi speciale, respectiv cele prevazute de art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului Nationale de Date Genetice Judiciare, dar care nu prevede si procedura in care se judeca o astfel de cerere, se aplica dispozitiile comune pentru solutionarea unei cereri in procesul penal, in sensul ca, va fi judecata in sedinta publica, cu citarea persoanei suspecte de savarsirea unei infractiuni, in vederea respectarii dreptului de aparare al acesteia, cu participarea procurorului, instanta urmand a se pronunta printr-o hotarare. In acest sens, s-a exprimat si punctul de vedere al Comisiei de unificare a practicii judiciare din, sub aspect procesual partea care se adreseaza instantei are calitatea de petent, iar partea in contradictoriu cu care se desfasoara procedura are calitatea de intimat.
In cauza, s-a procedat la citarea intimatului  si s-a desemnat aparator din oficiu pentru acesta. La primul termen de judecata, din 20.01.2011 intimatul a solicitat amanarea pentru a fi asistat de aparator ales, iar la termenul de judecata din 26.01.2011, intimatul s-a prezentat in instanta, pesonal si asistat de aparator ales.
Examinand actele si lucrarile dosarului,  tribunalul costata ca intemeiata cererea formulata de catre parchet, motivat de urmatoarele:
In dosarul penal nr., PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, efectueaza urmarirea penala sub aspectul savarsirii infractiunii de omor deosebit de grav, comisa la data de 14.11.2010 de inculpatul, in prezent arestat preventiv, cauza in care intimatul a fost audiat, initial in calitate de martor.
Ulterior, prin ordonanta nr. din s-a dispus extinderea cercetarii  penale si inceperea urmaririi  penale fata de invinuitul, cu privire la savarsirea infractiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. e si art. 176 lit. b Cod penal, deoarece din cercetarile efectuate au rezultat indicii ca la comiterea infractiunii de omor, inculpatul a fost ajutat de acesta, prin faptul ca l-a anuntat despre prezenta fratilor  in barul din Piatra Neamt si i-a pus la dispozitie arma de foc folosita in atac. In concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuat la urmarirea penala sub nr.  din 22.11.2010, s-a relevat pe tuburile de cartus folosite la uciderea victimei si ridicate de la locul faptei, un amestec de profile genetice provenite de la minimum trei persoane, in care este inclus si cel al inculpatului . Intrucat procurorul de caz i-a solicitat intimatului sa se supuna prelevarii de probe biologice, datorita suspiciunii de complicitate la infractiunea comisa de inculpatul, iar acesta a refuzat, s-a solicitat de catre parchet, ca instanta de judecata, in baza prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008 sa dispuna prelevarea de probe biologice prin metode noninvazive, respectiv recoltarea de celule epiteliale prin periaj al mucoasei bucale, de la invinuit, fara acordul acestuia, in scopul respectarii principiului aflarii adevarului, lamurirea cauzei sub toate aspectele si identificarea tuturor persoanelor suspecte de savarsirea infractiunii.
Prin pozitia procesuala adoptata de catre intimatul invinuit atat in fata procurorului cat si in fata instantei, acesta a refuzat sa-si dea consimtamantul pentru prelevare de probe biologice si efectuarea expertizei ADN, motivand ca nu are nicio implicare in infractiunea de omor pentru care este cercetat inculpatul , iar extinderea cercetarii penale efectuata de catre parchet asupra sa in privinta savarsirii infractiunii de complicitate la omor deosebit de grav este abuziva.
Temeiul legal in baza caruia parchetul a solicitat administrarea probei, este Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, iar prin dispozitiile art. 3 si 4 se prevede ca probele biologice pot fi prelevate de la suspecti despre care exista date ca ar putea fi participanti la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, astfel cum aceste infractiuni sunt mentionate in anexa care face parte integranta din lege. Potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, in situatia in care persoana suspecta nu-si da consimtamantul cu privire la prelevarea probelor biologice, la solicitarea organelor judiciare de urmarire penala, acestea din urma sesizeaza instanta de judecata competenta pentru a dispune prelevarea de probe fara consimtamantul persoanei suspecte. Categoria de persoane vizata de dispozitiile Legii nr. 76/2008 este cea de suspecti, care potrivit acceptiunii semantice a cuvantului, este persoana ,,ce este banuita, care da de banuit, care inspira neincredere, dubios, indoielnic” si despre care exista date ca ar putea fi participant la savarsirea unei infractiuni contra vietii persoanei.
In cauza de fata, calitatea de suspect(care are caracter general), este dublata de calitatea de invinuit a intimatului dispusa prin ordonanta parchetului nr. din, cu privire la savarsirea infractiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art.  174, 175 lit. e si art. 176 lit. b Cod penal, asupra caruia exista date si indicii ca l-a ajutat pe inculpatul in momentele anterioare comiterii faptei de omor, l-a anuntat pe acesta din urma despre prezenta victimelor in barul si i-a pus acestuia la dispozitie arma de foc folosita in atac.
Pentru a da curs solicitarii formulata de catre parchet in scopul administrarii probei ADN fara consimtamantul invinuitului, tribunalul a avut in vedere existenta cadrului legal care sa permita dezlegarea unei astfel de pricini, dar si  impactul autorizarii prelevarii de probe biologice fara consimtamant asupra persoanei care ar putea fi obligata sa se supuna unei astfel de proceduri si daca o astfel de autorizatie ar putea aduce atingere drepturilor persoanei respective, astfel cum sunt protejate prin legi internationale si dreptul comunitar.
In dreptul intern obligatia organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata in respectarea si aplicarea principiilor care guverneaza desfasurarea procesului penal, este consacrat de art. 3 Cod procedura penala, potrivit caruia ,,in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului” , art. 62 Cod procedura penala – ,,in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata, sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe” si art. 63 Cod procedura penala , conform caruia ,,constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei”.
In dreptul comunitar, dispozitiile art. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului protejeaza dreptul la viata al oricarei persoane si instituie obligatia procedurala a organelor judiciare nationale, de a efectua o ancheta oficiala si efectiva privind stabilirea circumstantelor mortii unei persoane. Scopul unei asemenea anchete este de a asigura aplicarea efectiva a legilor interne care protejeaza dreptul la viata si tragerea la raspundere a celor vinovati pentru decesele survenite din cauza lor( Cauza nr. 57671/2000, Slimani c. Franta, hotararea din 27 iulie 2004). De asemenea, ancheta desfasurata de organele judiciare, trebuie sa fie apta sa conduca la identificarea si pedepsirea persoanelor responsabile, nefiind suficienta doar acordarea de despagubiri urmasilor victimei(Cauza Kaya c. Turciei, hotararea din 19 februarie 1998).
Prevederile art. 11 din Constitutia Romaniei, instituie obligatia statului roman ,,de a indeplini intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte” precum si cele ale art. 20 din Constitutie, referitor la Tratatele internationale privind drepturile omului. Astfel, art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a ONU prin Rezolutia nr. 217 A (III) din 10 decembrie 1948, prevede ca „Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri”. Acelasi document international prevede insa, la punctul 2 al art. 29, ca „In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege in scopul exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica”.
            Pe de alta parte, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, admite prin prevederile art. 8 punctul 2, amestecul unei autoritati publice in exercitarea dreptului la respectarea vietii private „in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora”.
         Pentru a nu se aduce atingere respectarii dreptului la viata privata in sensul prevederilor art. 8 din Conventie, ingerinta statului trebuie sa fie prevazuta de lege(in speta reglementarea din dreptul intern este materializata prin Legea nr. 76/2008), ingerinta sa indeplineasca un scop legitim(respectarea principiului aflarii adevarului in cauzele penale, lamurirea cauzei sub toate aspectele prin administrarea probelor necesare, apararea ordinii de drept, prevenirea comiterii faptelor penale, protejarea drepturilor si libertatilor cetatenilor) si totodata ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica, sa justifice exigenta de proportionalitate dintre scopul urmarit si respectarea dreptului la viata privata.
In jurisprudenta CEDO s-a statuat ca prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 6 paragraful 2 din Conventie este respectata si in situatia administrarii unor probe obtinute de la acuzat impotriva vointei sale, dar care au o existenta independenta de vointa suspectului; este cazul documentelor obtinute ca urmare a unei perchezitii precum si a probelor biologice pentru testul ADN(Cauza  Saunders c. Marii Britanii, hotararea  din 17 decembrie 1996).
Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare a fost adoptata de Romania pentru crearea cadrului legal intern aplicarii Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperarii transfrontaliere. Potrivit art. 1,  legea are drept scop ,,..constituirea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea si combaterea unor categorii de infractiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, in special dreptului la viata si la integritate fizica si psihica, precum si pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscuta, a persoanelor disparute sau a persoanelor decedate in urma catastrofelor naturale, a accidentelor in masa, a infractiunilor de omor sau a actelor de terorism”.
Mai mult, si Curtea Constitutionala a Romaniei s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, prin decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, prin care a statuat ca „drepturile consacrate de art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu sunt drepturi absolute, ele putand fi supuse anumitor limitari ori restrictii din partea autoritatilor. Intre componentele dreptului proteguit de art. 8 din Conventie se regaseste respectarea dreptului la viata privata, care insa poate fi supus anumitor ingerinte cu conditia ca acestea sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim, sa apara ca necesare intr-o societate democratica, sa priveasca un drept aparat de Conventie si sa fie proportionale cu scopul urmarit”. De asemenea, in considerentele deciziei mentionate Curtea Constitutionala a aratat ca „judecatorul, ca reprezentant al autoritatii,  in pofida absentei consimtamantului celui vizat, are dreptul sa dispuna cu privire la necesitatea prelevarii de probe biologice de la o anumita categorie de persoane, si anume aceea a suspectilor”. 
          In aceste conditii, cererea parchetului, participant autorizat la infaptuirea actului de justitie, care se supune principiului aflarii adevarului, este formulata din necesitatea fireasca a desfasurarii instructiei penale, genotiparea probelor biologice recoltate din campul infractiunii alaturi de probele de referinta recoltate de la persoanele ce fac parte din cercul de suspecti, este o masura necesara intr-o societate democratica si nu este contrara prevederilor art. 8 din Conventie.
Tribunalul constata ca solicitarea formulata de catre parchet in scopul prelevarii de probe biologice si a administrarii probei ADN, este pe deplin justificata, atat din ratiuni care privesc respectarea si aplicarea principiului aflarii adevarului ce guverneaza desfasurarea procesului penal, cat si in interesul intimatului - invinuit, acela de a fi eventual exclus din cercul de suspecti si inlaturarea acelei banuieli care planeaza asupra sa.
Legea nr. 76/2008 constituie cadrul legal adecvat solutionarii cererii de prelevare probe biologice, existand create garantii pentru infaptuirea interesului general, cu protejarea dreptului personal al intimatului. In plus, legiuitorul a emis si Norme metodologice care reglementeaza aplicarea Legii nr. 76/2008 si stabileste reguli clare, precise si detaliate cu privire la procedura care se urmeaza in situatia prelevarii unor probe biologice. Instrumentarea urmaririi penale necesita administrarea tuturor probelor necesare aflarii adevarului in scopul protejarii interesului general al societatii, caruia, interesul personal ii urmeaza si din acest punct de vedere formularea unei cereri intemeiata pe dispozitiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008 constituie mijlocul legal prin care se urmareste obtinerea unor probe in scopul de elucidare a tuturor aspectelor aparute in cauza.
         Nu poate fi suspectat organul de ancheta, de urmarirea unor scopuri care sa lezeze persoana intimatului si nici temerea acestuia in sensul contaminarii probelor biologice ce urmeaza a fi prelevate, intrucat procedurile reglementate de lege si normele de aplicare sunt de stricta reglementare si garanteaza securitatea materialului prelevat.  Dimpotriva, tribunalul apreciaza ca interesul personal al intimatului este subsumat interesului general al aflarii adevarului, avand in vedere ca potrivit art. 1 alin. 3 lit. a din Legea nr. 76/2008, compararea  profilelor genetice si a datelor  cu caracter personal, se efectueaza in scopul „excluderii persoanelor din cercul de suspecti si identificarii autorilor infractiunilor”.
Pentru considerentele de fapt si de drept retinute, tribunalul constata ca proba solicitata de parchet este necesara desfasurarii urmaririi penale, pentru clarificarea tuturor suspiciunilor aparute in cursul instrumentarii dosarului, pentru a identifica apartenenta profilelor genetice descoperite pe elementele de munitie, care pot avea ca rezultat si posibila excludere a intimatului din cercul de suspecti, si avand in vedere refuzul acestuia de a se supune prelevarii de probe biologice, in temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, va admite ca intemeiata cererea pentru autorizare prelevare de probe formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prelevarea probelor biologice de la intimat urmeaza a se efectua prin metode noninvazive(celule epiteliale prin periaj al mucoasei bucale), in conditii de deplina legalitate in sensul prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 de catre de catre personalul politiei instruit in acest sens, in cauza efectuarea operatiunilor de prelevare, pastrare si transport, urmand a fi efectuate de catre Serviciul Criminalistic al IPJ Neamt, astfel cum s-a solicitat prin cererea formulata de catre parchet.
In conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, masura dispusa de catre tribunal, va fi adusa la cunostinta intimatului.
Vazand si prevederile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala,