Acordare despagubiri civile solicitate de catre persoana care a fost condamnata politic

(Sentinta civila nr. 79/AC din data de 23.03.2012 pronuntata de Tribunalul Neamt)

Domeniu Despagubiri, penalitati | Dosare Tribunalul Neamt | Jurisprudenta Tribunalul Neamt

Acordare despagubiri civile solicitate de catre persoana care a fost condamnata politic

Sectia I civila. Sentinta civila nr. 79/AC/23.03.2012

Prin sentinta civila nr. 3145 din 06.06. 2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt au fost respinse exceptia netimbrarii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Ministerul Administratiei si Internelor. Totodata a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si a Inspectoratului de Politie Judetean Neamt fiind astfel respinsa actiunea fata de acesti parati pe acest considerent.
Actiunea formulata de reclamantul HO in contradictoriu cu paratii MA, SV, BM si Ministerul Administratiei si Internelor a fost respinsa ca nefondata.
In motivare, prima instanta a retinut ca prin actiunea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Neamt, la data de 25.05.2005, completata ulterior, reclamantul HO a chemat in judecata pe paratii: MA, SV, BM, Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul de Politie Judetean Neamt solicitand ca acestia sa fie obligati sa-i plateasca suma totala de 450.000 lei (4.500.000.000 lei vechi) cu titlu de daune morale.
A precizat ca paratii, persoane fizice, in calitatea lor de fosti ofiteri in cadrul Departamentul Securitatii Statului, i-au violat secretul corespondentei si i-au interceptat convorbirile telefonice, ingradindu-i drepturile constitutionale, atingandu-i demnitatea, lezandu-i onoarea, cinstea, prestigiul si reputatia de medic primar - sef de sectie, producandu-i o suferinta psihica imensa prin arestarea si condamnarea la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare potrivit sentintei penale nr. 1413 din 16. 12. 1985 a Judecatoriei Piatra Neamt, condamnare pentru care a fost reabilitat ulterior, prin sentinta penala nr. 117 din 30.11.1997 a Tribunalului Neamt. A mai subliniat faptul ca, a formulat o plangere penala impotriva celor trei fostii ofiteri, insa prin Rezolutia din 14. 04. 2003 pronuntata de Parchetul Militar Bacau, in dosarul nr. xx, s-a dispus neinceperea urmaririi penale, ca urmare a implinirii termenului de prescriptie a raspunderii penale.
Paratii MA si SV, prin intampinare, dar si paratul BM, oral, au invocat exceptiile prescriptiei si netimbrarii actiunii, iar pe fond, au solicitat respingerea actiunii, aratand ca nu exista un raport de cauzalitate intre interceptarea corespondentei si a convorbirilor telefonice a reclamantului din perioada 1978-1989 si, condamnarea penala pe care acesta a suportat-o, ca au actionat in baza unor ordine si instructiuni administrative pe care erau obligati sa le respecte, in cadrul indeplinirii atributiilor de serviciu, urmarirea desfasurata de ei in ceea ce-l priveste pe reclamant vizand prevenirea unor infractiuni contra securitatii statului.
Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul de Politie Judetean Neamt, au invocat lipsa calitatii procesuale pasive, aratand ca Politia Romana a luat fiinta prin Legea nr. 218 din 2002. Separat, Ministerul Administratiei si Internelor a invocat necompetenta materiala a tribunalului in solutionarea prezentei actiuni civile.
La randul lui, Ministerul Economiei si Finantelor a sustinut pe cale de exceptie faptul ca, nu are calitate procesuala pasiva, deoarece nu raspunde pentru faptele altor institutii si persoane fizice.
Initial, prin sentinta civila nr. 134 din 17.03.2006, Tribunalul Neamt a respins exceptiile netimbrarii, necompetentei materiale, prescriptiei si a lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor. A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si a Inspectoratului de Politie Judetean Neamt. Pe fond, a admis in parte actiunea si i-a obligat pe paratii persoane fizice, in solidar cu Ministerul Administratiei si Internelor, sa plateasca reclamantului suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, la care s-au adaugat 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a motivat pe de o parte ca, tribunalul este competent material sa judece, intrucat litigiul se afla in curs de solutionare la data schimbarii competentei, iar pe de alta parte ca, actiunea nu trebuia timbrata deoarece vine dintr-o cauza penala si ca dreptul de a actiona in materie civila s-a nascut abia la data de 14.04.2005 cand, s-a dispus neinceperea urmaririi penale, latura civila neputand fi rezolvata. Totodata s-a retinut si ca paratii, persoane fizice, nu au fost angajatii Ministerului Finantelor ci ai paratului Ministerul de Interne, continuat de Ministerul Administratiei si Internelor si ca, Inspectoratul Judetean de Politie a fost citat gresit, prin intermediul Ministerului Administratiei si Internelor, fata de care este subordonat.
In ceea ce priveste fondul cauzei s-a motivat ca, paratii, persoane fizice, in calitatea lor de angajati ai fostei Securitati, ar fi efectuat acte de urmarire informativa nelegale, ce au constituit apoi acte de urmarire penala, finalizate prin condamnarea reclamantului la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, in baza sentintei penale nr. 1413 din 16.12.1985 a Judecatoriei Piatra Neamt.
Pornind de la aceasta hotarare, ulterior, prin sentinta penala nr. 117 din 30.10.1997, Tribunalul Neamt l-a achitat pe reclamant pentru luare de mita si a incetat procesul penal pentru savarsirea infractiunii de primire de foloase necuvenite, din considerentele ei rezultand fara echivoc ca, achitarea penala a reclamantului ar fi fost impusa de alte ratiuni decat cele legale si ca, s-a constatat astfel o legatura de cauzalitate intre faptele paratilor persoane fizice si condamnarea nelegala a reclamantului care a suportat suferinte imense, de ordin psihic si afectiv, fiindu-i lezata onoarea, demnitatea si prestigiul profesional de medic si de sef de sectie.
Apelurile formulate de paratii persoane fizice si de paratul Ministerul Administratiei si Internelor, au fost admise prin decizia nr. 262 din 13.12.2006 a Curtii de Apel Bacau, hotarare ce a schimbat partial sentinta, respingand ca nefondata actiunea. Pentru a hotari astfel s-a retinut faptul ca nu s-a dovedit existenta unui raport de cauzalitate, necesar intre activitatea desfasurata de parati, in calitate de angajati la Departamentul Securitatii Statului si condamnarea penala suportata de reclamant si ca, activitatea lor ar fi determinat si contribuit la cauzarea prejudiciului moral invocat.
Prin Decizia nr. 6381 din 4.10.2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantului si a casat deciziile atacate, trimitand cauza la Judecatoria Piatra Neamt spre competenta solutionare, cu motivarea ca litigiile civile sub 500.000 lei sunt date judecatoriei in prima instanta spre solutionare ca si competenta materiala.
In rejudecare, prin sentinta civila nr. 4285 din 7.11.2008, Judecatoria Piatra Neamt a respins ca fiind prescrisa actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii, persoane fizice si cu paratul Ministerul Administratiei si Internelor si pentru lipsa calitatii procesuale pasive in ceea ce priveste pe paratul Ministerul Finantelor Publice. Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut dupa adoptarea Constitutiei din 1989 si ca, paratii au fost angajatii Departamentului Securitatii Statului, nefiind prepusii Minsterului Finantelor Publice.
Apelul reclamantului a fost admis prin decizia nr. 198 din 10.11.2009 a Tribunalului Neamt, hotarare ce a desfiintat sentinta civila mentionata mai sus, decizie care a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea ca dreptul la actiune s-a nascut abia la data de 28.10.2003 cand, reclamantul a luat cunostinta de numele paratilor, persoane fizice, din actele cu caracter informativ puse la dispozitie de arhiva C.N.S.A.S.
In continuare, recursurile introduse de parati au fost respinse ca nefondate, iar aderarea paratului Inspectoratul de Politie al Judetului Neamt, la recursul paratului Ministerul Administratiei si Internelor a fost respinsa ca inadmisibila, prin decizia nr. 511 din 26.04.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bacau. Pentru a dispune astfel instanta de control judiciar a retinut ca, actiunea a fost introdusa in termenul de prescriptie de 3 ani, termen socotit de la 14.04.2005 cand a fost data Rezolutia de neincepere a urmaririi penale de catre Parchetul Militar Bacau si ca, aderarea la o cale de atac este specifica doar apelului.
Cererile de contestatie in anulare si de revizuire, introduse de cei trei parati, persoane fizice, impotriva deciziei civile mentionate mai inainte, au fost respinse, ca nefondata, prin decizia nr. 1413 din 24.11.2010 si ca inadmisibila, prin decizia nr. 1211 din 27.10.2010, ambele fiind pronuntate de Curtea de Apel Bacau. Pentru a dispune in acest mod s-a retinut pe de o parte faptul ca, nu sunt evidentiate motivele de contestatie in anulare potrivit art. 317 si art. 318 Cod procedura civila, iar pe de alta parte ca, prin decizia civila revizuita nu s-a evocat fondul.
In rejudecare, cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt, la data de 6.01.2011, sub nr. XXXX
Exceptia netimbrarii a fost solutionata prin trimitere la dispozitiile art. 15 lit. o din Legea nr. 146 din 1997, privind taxele de timbru, care statueaza in sensul ca, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru actiunile pentru daune materiale si morale decurgand din cauze penale, asa cum este si actiunea de fata, motiv pentru care, exceptia invocata de parati a fost respinsa pe acest considerent.
Calitatea procesuala pasiva a paratului Ministerul Administratiei si Internelor a fost retinuta intrucat, paratii (persoane fizice) au avut calitatea de prepusii ai fostului Minister de Interne, a carui personalitate este continuata in prezent de Ministerul Administratiei si Internelor.
Referitor la paratul Ministerul Economiei si Finantelor si Inspectoratul Judetean de Politie Neamt, acestia nu au nici un raport de drept material cu reclamantul si cu paratii din prezenta cauza, deoarece paratii, persoane fizice, nu au fost angajatii Ministerului Economiei si Finantelor si Inspectoratul Judetean de Politie Neamt a fost gresit citat in proces, datorita existentei paratului Ministerul Administratiei si Internelor, fata de care este subordonat.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost irevocabil inlaturata prin decizia civila nr. 198 din 10.11.2009 a Tribunalului Neamt si decizia nr. 511 din 26.04.2010 a Curtii de Apel Bacau astfel ca acest aspect nu mai poate fi reluat in discutie.
Pe fond, actiunea civila a fost apreciata ca neintemeiata. S-a retinut ca, reclamantul nu a dovedit faptul ca a fost condamnat penal pentru deschiderea corespondentei si ascultarea convorbirilor telefonice, activitatea informativa desfasurata de paratii persoane fizice, in calitate de ofiteri ai fostei Securitati, avand drept scop verificarea incalcarii legii in ceea ce priveste securitatea statului si nu urmarirea penala pentru infractiuni de luare de mita si primirea de foloase necuvenite.
Prima instanta a motivat faptul ca, din actele dosarului a rezultat ca reclamantul si sotia sa se aflau sub observatia Securitatii inca din anii 1972 � 1973, datorita deplasarilor in strainatate si a intentiei lor nedisimulate de a ramane in Occident, situatii care nu au avut nicio legatura cu trimiterea in judecata a reclamantului pentru luare de mita si primirea de foloase necuvenite.
Faptul ca dupa 1989, martorii care au dat declaratii in dosarul penal al reclamantului si-au schimbat depozitiile nu reprezinta o dovada ca activitatea informativa licita sau ilicita a Securitatii ar fi determinat condamnarea penala a reclamantului, motiv pentru care actiunea in daune a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva sentintei civile nr. 3145/06.06.2011 a Judecatoriei Piatra Neamt a declarat apel reclamantul HO, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. XXXX, fiind indicate ca motive de nelegalitate si netemeinicie urmatoarele:
Instanta de fond a facut o insuficienta verificare a situatiei de fapt astfel cum rezulta si din actele dosarului. A dovedit ca statul roman a organizat un sistem represiv si abuziv, folosindu-l impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale, constitutionale, garantate in ceea ce-l priveste si anterior anului 1989. Si dupa acest moment, statul roman a ocrotit, protejat pe de o parte, prin nereglementare, iar pe de alta parte, prin nesanctionare, sistemul statal anterior anului 1989. Solicitarea de relatii de la autoritatile implicate s-a soldat cu un raspuns tardiv, trunchiat ori contradictoriu, pana la momentul cand a decis sa sesizeze Parchetul militar.
Faptul ca a fost victima unei represiuni penale, dar si a unei persecutii politice rezulta din urmarirea si din inscenarea careia i-a cazut victima. Se constata o lipsa de interes si de vointa din partea statului roman, de a se integra in lumea statelor democratice care-si asuma trecutul, iar autorii abuzurilor, a crimelor, raspund fara a fi invocate diferite reglementari protectioniste.
Apelantul reclamant a criticat hotararea primei instante pe care o apreciaza ca fiind o insusire a hotararilor pronuntate anterior, superficiala si fara o analiza profunda a aspectelor deduse judecatii. Astfel, datorita presiunilor efectuate de Securitate prin reprezentantii sai paratii, asupra organelor de militie de la acea vreme si asupra sistemului judiciar s-a procedat la arestarea, condamnarea si purtarea sa prin diferite locuri de detentie, incepand cu Piatra Neamt, apoi Bacau, Rahova, Tulcea, Chitila si subunitatile din Delta, respectiv Periprava si Salcia.
Intimatii parati nu au fost simple unelte ale sistemului Securitatii, ei au fost decidenti adevarati in materie de persoane, cu functii importante de raspundere si de conducere la acea vreme. Invocarea ordinului superiorului este irelevanta cata vreme urmarirea sa este dovada activitatii represive a statului totalitar prin reprezentantii Securitatii, in slujba careia intimatii parati au fost bine remunerati.
Ancheta efectuata in dosarul nr.xx a scos la iveala conduita intimatilor parati a caror tragere la raspundere penala nu a mai fost posibila intrucat a intervenit prescriptia raspunderii. Chiar daca trecerea timpului i-a ajutat sa scape de raspunderea penala, acestia trebuie sa raspunda civil.
Indiferent care sunt sustinerile intimatilor parati, poate fi angajata raspunderea comitentului ca o consecinta a prejudiciilor cauzate si a modului de organizare si functionare a institutiei. Intimatii parati nu trebuie sa raspunda in functie de circumstante, angajarea raspunderii lor trebuie sa se realizeze potrivit gravitatii faptelor comise. Daca s-ar accepta o alta interpretare s-ar ajunge numai la o reparatie formala, simbolica, de care apelantul reclamant ar beneficia. Suma solicitata, de 450.000 lei noi este una corespunzatoare, raportat si la practica judiciara a CEDO.
Avand in vedere criticile formulate mai inainte apelantul reclamant a solicitat admiterea caii de atac, schimbarea hotararii pronuntata de instanta de fond, iar pe fond admiterea actiunii asa cum a fost precizata.
Intimatul parat Inspectoratul de Politie al Judetului Neamt si-a fundamentat apararile numai in ceea ce priveste calitatea sa procesuala prin intampinarea depusa pentru termenul de judecata din data de 04.11.2011 prin intermediul careia a aratat urmatoarele:
In mod corect prima instanta a respins actiunea apelantului reclamant, admitand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, prin raportare la Decretul nr. 4 din 62.12.1989, privind trecerea in componenta Ministerului Apararii Nationale a Departamentului Securitatii Statului si a altor organe din subordinea Ministerului de Interne. Astfel, au fost trecute in subordinea Ministerului Apararii Nationale: Departamentul Securitatii Statului si Comandamentul Trupelor de Securitate, impreuna cu organele si unitatile din subordinea acestora, fiind incluse structura, bugetul, personalul, armamentul, munitia, tehnica din dotare, fondurile fixe, activul si pasivul din tara si din strainatate.
Ulterior, prin Decretul C.P.U.N. nr. 181/27.03.1990, activul si pasivul Departamentului Securitatii Statului au fost preluate de catre Serviciul Roman de Informatii de la Ministerul Apararii Nationale. Aceasta institutie a preluat spre conservare, folosinta si fondurile de arhiva ce priveau siguranta nationala ale fostelor organe de informatii cu competenta pe teritoriul Romaniei. Au fost invocate prevederile art. 12 alin. 1 si ale art. 13 alin. 2 din O.U.G. nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor cu modificarile si completarile ulterioare, dar si dispozitiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.
Intimatul parat Ministerul Administratiei si Internelor a formulat la randul lui o intampinare prin intermediul careia a adus argumente privind inexistenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita, prejudiciu si existenta unei vinovatii, in masura sa atraga raspunderea sa civila delictuala. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 1169 din noul cod civil, apelantul reclamant trebuia sa faca dovada existentei conditiilor necesare angajarii raspunderii. Condamnarea pentru mai multe fapte concurente la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, dar si interzicerea unor drepturi, dispusa in baza sentintei penale nr. 1413 din 16.12.1985 a Judecatoriei Piatra Neamt, nu justifica pretentiile acestuia intrucat, aceasta pedeapsa a fost data in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Ministerul Administratiei si Internelor a concluzionat pornind de la rationamentul expus mai inainte in sensul ca, daca in sarcina paratilor ar putea fi retinuta savarsirea unor fapte ilicite in masura sa-i produca apelantului reclamant un prejudiciu, fapta acestuia ii poate exonera partial sau total de raspundere pe intimatii parati, persoane fizice. Invocarea arestarii si condamnarii ca urmare a interceptarii corespondentei si a convorbirilor telefonice nu este sustinuta de niciun mijloc de proba, acestea fiind simple supozitii, intrucat motivul arestarii sale a fost savarsirea unor infractiuni.
Apelantul reclamant nu a dovedit ca a fost condamnat penal datorita deschiderii corespondentei si ascultarii convorbirilor telefonice, aceasta activitate informativa desfasurata de intimatii parati persoane fizice, avand drept scop incalcari ale legii privind securitatea statului si nu urmarirea penala pentru infractiuni de luare de mita si primire de foloase necuvenite.
Astfel, apelantul reclamant impreuna cu sotia sa erau sub supravegherea Securitatii inca din anii 1972-1973, datorita deplasarilor in strainatate si a intentiei acestora, nedisimulata, de a ramane in Occident, imprejurari ce nu au nicio legatura cu faptele pentru care a fost condamnat penal. Mai mult decat atat, faptul ca dupa anul 1989 unii martori din dosarul penal si-au schimbat depozitiile nu este o dovada ca activitatea informativa a Securitatii ar fi determinat condamnarea penala a apelantului reclamant.
Intimatii parati SV si BM prin intampinarea formulata pentru termenul de judecata din data de 20.01.2012 au aratat in aparare urmatoarele:
Instanta a facut o corecta aplicare a legii. Astfel, pentru a retine raspunderea civila delictuala, astfel cum a fost precizata ca temei legal actiunea, trebuia dovedita existenta unei cauze ilicite, cum este definita de art. 998 si urmatoarele din Codul civil. Totodata trebuia dovedita existenta unui raport specific intre activitatea desfasurata de ei si prejudiciul creat reclamantului prin arestarea si condamnarea acestuia pentru infractiuni de drept comun respectiv, de luare de mita, primire de foloase necuvenite si purtare abuziva.
In principiu, pentru a fi posibila raspunderea civila delictuala, fapta producatoare de prejudicii trebuie sa fie cauza daunei provocate altuia. Prin urmare, intre fapta si prejudiciu trebuie sa existe o relatie de forma cauza-efect. Cauza trebuie sa fie specifica si cautata in inlantuirea unor situatii si in urmarirea unor serii de evenimente, pentru a-l gasi pe acela care trebuie sa fie determinant pentru producerea prejudiciului.
Reclamantul a fost urmarit informativ in temeiul legii si a actelor normative in vigoare la acea data. Intrucat impotriva acestuia nu era inceputa urmarirea penala, supravegherea lui operativa s-a realizat in conformitate cu prevederile legale nefiind aplicabile, in ceea ce-l priveste, dispozitiile art. 33 din Constitutia anterioara si ale art. 98 din cod procedura penala.
Potrivit art.33 din Decretul nr. 16/1976, instructiunile, ordinele si alte acte normative date in aplicarea legii erau semnate de ministri sau, dupa caz de presedintii ori alti conducatori ai organelor centrale ale administratiei de stat. Astfel, interceptarile s-au efectuat in cadrul urmaririi operative, in temeiul unor norme interne, folosite in scopul intocmirii dosarelor de urmarire informativa care aveau ca baza: ,,Ordinul Presedintelui Consiliului Securitatii Statului cu privire la munca de securitate pe anul 1971�,,,Ordinul nr. 0001450/1978 a M.I.�,,,Instructiunile nr. D- 00190/1987� si,,Instructiunile nr. D-00159/1985�.
Intrucat nu au fost incalcate prevederile legale in vigoare, valabile la acel moment, interceptarile au fost realizate in mod corespunzator, in vederea intocmiri dosarului de urmarire operativa. Astfel, documentele obtinute de reclamant de la C.N.S.A.S., depuse la dosar, au evidentiat faptul ca interceptarile s-au facut doar in scopul mentionat mai sus.
Condamnarea reclamantului pentru savarsirea unor infractiuni de drept comun nu are nicio legatura cu activitatea pe care au desfasurat-o, bazata pe interceptarile la care acesta s-a referit si care nu puteau fi date publicitatii. Din probele administrate in cauza nu se poate dovedi ca arestarea reclamantului s-ar fi realizat datorita folosirii dosarului de urmarire informativa.
Conduita culpabila a reclamantului a determinat condamnarea sa si nu activitatea lor, desfasurata in calitate de fosti angajati ai Departamentului Securitatii Statului, acesta pastrand in continuare calitatea de fost condamnat. Interceptarea corespondentei si a convorbirilor telefonice s-a realizat in concordanta cu dispozitiile legale in vigoare la acel moment.
In mod gresit reclamantul a indicat prevederile hotararii date in revizuirea hotararii de condamnare. Astfel, sentinta penala nr. 117/1997 pronuntata de Tribunalul Neamt nu face decat sa schimbe incadrarea juridica a faptei din luare de mita in primire de foloase necuvenite si nicidecum nu s-a dispus achitarea pentru faptele pentru care a fost condamnat. Prin schimbarea incadrarii juridice, pentru anumite fapte de primire de foloase necuvenite, s-a dispus incetarea procesului penal ca efect al aplicarii Decretului de gratiere nr. 185/1986.
In perioada in care reclamantul a fost urmarit informativ a detinut functii de conducere, a facut calatorii in strainatate si a fost in masura sa-si valorifice talentul prin aparitii pe postul public de televiziune, avand o viata sociala obisnuita.
Pentru a fi dovedita existenta unui prejudiciu trebuia administrat un probatoriu in acest sens, avand in vedere dispozitiile legale care statueaza in sensul: ,,Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca�. Daca un prejudiciu moral, finalizat prin compensatii materiale, poate fi apreciat de catre instanta avand in vedere consecintele negative pe care le sufera o persoana prin lezarea onoarei sau reputatiei, ori alte suferinte de ordin psihic, in cazul raspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie dovedit, nefiind suficientele prezumtiile. In consecinta, prejudiciul trebuie sa existe, sa fie cert si sa nu fi fost reparat.
Intimatul parat MA, la randul lui si-a indicat apararile prin intampinarea depusa pentru termenul de judecata din data de 20.01.2012 (filele 56- 59) prin intermediul careia a aratat urmatoarele:
Apelantul a afirmat in mod repetat ca, statul roman a organizat un sistem represiv si abuziv, a cultivat si protejat sistemul anterior anului 1989, iar paratii, persoane fizice, sunt autorii urmaririi si persecutiilor sale ilegale. A mai aratat acesta ca, asumarea trecutului este imputabila statului roman, ca producerea prejudiciilor a fost cauzata de sistem, strict raspunzator atat ca partas la abuzuri cat si pentru faptul ca a acoperit drepturile cetateanului, lasandu-le nereglementate strict si transparent.
In realitate, apelantul a confundat raspunderea solidara reglementata de art. 1039-1056 Cod civil cu obligatia �in solidum� prevazuta de art. 1000 alin.3 Cod civil si anume raspunderea comitentului pentru faptele prepusului. Inseamna ca raspunderea comitentului si a prepusului poate fi angajata in baza a doua obligatii independente si distincte, dar alaturate, repararea prejudiciului integral apartinand fiecaruia, victima putand sa se indrepte impotriva oricaruia dintre ei, sau a ambilor. Avand in vedere faptul ca in cauza au fost citate nu mai putin de patru institutii cu o aparenta calitate de comitent, in mod corect instanta de fond a retinut existenta acestei calitati numai pentru Ministerul Administratiei si Internelor.
Raspunderea statului si a organelor sale nu se poate baza, raportat la situatia invocata de apelant, pe prevederile art. 998-999 Cod civil, ci numai pe baza unora speciale care, in prezent sunt cele reglementate de art. 504 Cod procedura penala. Din continutul sentintei penale nr. 1413/1985 a Judecatoriei Piatra Neamt, revizuita prin sentinta penala nr. 117/30.10.1997 a Tribunalului Neamt nu rezulta ca, apelantul ar fi fost condamnat pe nedrept si astfel nu este indeplinita acea conditie in masura sa atraga existenta raspunderii prevazuta de art. 504-507 Cod procedura penala. De asemenea, nu poate fi angajata obtinerea unor despagubiri de catre apelant in baza Legii 221/2009 intrucat aceasta cale a fost deja folosita in dosarul nr. xxx inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt, dosar suspendat in prezent.
In mod gresit apelantul a sustinut ca procurorul ar fi retinut faptul ca paratii, persoane fizice, sunt autorii urmaririi si persecutiilor ilegale si ca, acestia s-au dovedit definitiv vinovati de savarsirea unor infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciu.
In realitate, prin Rezolutia de neincepere a urmaririi penale pronuntata de Parchetul Militar Bacau in dosarul nr. Xx la data de 14.04.2005, masura neinceperii urmaririi penale a fost dispusa fata de MA si alte persoane pentru savarsirea infractiunii de violare a secretului corespondentei si abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, ca urmare a implinirii termenului de prescriptie a raspunderii penale. Intrucat nu exista o hotarare definitiva de condamnare in materie penala, in cauza nu opereaza autoritatea de lucru judecat a instantei penale in ceea ce priveste existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. In consecinta, apelantul reclamant trebuie sa probeze in totalitate angajarea raspunderii civile delictuale.
In calitatea sa de fost ofiter de securitate cu statut militar, MA respecta intocmai actele normative care ii reglementau activitatea si pentru a caror incalcare putea raspunde penal si disciplinar. In continuare, au fost indicate dispozitiile mai multor acte normative anterioare anului 1989 si anume: Decretul nr.295/1968 privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Securitatii Statului, Decretul nr. 130/1972 privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne, Instructiunile nr. D-00190/1987 privind organizarea si desfasurarea activitatii informativ-operative a organelor de securitate emise de Departamentul Securitatii Statului, Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Securitatii Statului nr. 00092019/13.11.1974 si Directiva de cenzurare secreta a corespondentei nr. 80 din 20.03.1954 a Ministerului Afacerilor Interne. Ultimul act normativ era in masura sa confere supravegherii informative caracterul de forma principala a muncii Securitatii, cu sarcina obtinerii de date utile, fiind chiar obligatoriu sa conlucreze cu organelor de militie pentru aceasta activitate.
Astfel, informatiile obtinute de Securitate si comunicate eventual organelor de politie au fost o consecinta a activitatii sale specifice si nicidecum obiectivul acesteia asa cum gresit a sustinut apelantul. Dosarul penal al apelantului si condamnarea lui au avut la baza numai probele administrate de organele de militie si de procuratura, neexistand nicio dovada de folosire a unor informatii si probe obtinute de organele de securitate.
Nu exista nicio infractiune in sarcina sa privitoare la apelantul HO in masura sa fi atras incalcarea drepturilor acestuia, intimatul actionand strict in indeplinirea sarcinilor de serviciu, specifice unui ofiter de securitate.
Art. 33 din Constitutia valabila pana in anul 1989, garanta secretul corespondentei si a convorbirilor telefonice, secret ce a fost respectat de organele de securitate datorita principiului conspirativitatii ce-i guverna activitatea, in raport de prevederile art. 28 din Constitutia care garanta inviolabilitatea corespondentei. Supravegherea si urmarirea informativa a apelantului s-a desfasurat cu totala discretie si cu respectarea secretului corespondentei si a convorbirilor telefonice, asa incat nu s-a adus niciun fel de atingere drepturilor si libertatilor cetatenesti ale acestuia.
Desi apelantul vorbeste de acte ce atesta fara tagada implicarea directa a celor trei fosti securisti in cercetarea penala facuta de organele de politie, de acte si ordine ale conducatorilor Securitatii din perioada 1876-1985, privind cercetarea penala efectuata de militie precum si de presiunile efectuate de Securitate prin reprezentantii sai, paratii, persoane fizice, asupra militienilor si asupra justitiei, acesta nu a depus niciun inscris in dovedire. Astfel, nu a depus acte si nu a indicat in mod concret care din dovezile scrise, deja prezentate, ce ar confirma existenta reala a afirmatiilor sale.
Fosta Lege nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica a promovat raspunderea morala, politica si juridica a persoanelor care au participat la activitatea de politie politica comunista, creand premisele unei raspunderi colective. Acest act normativ a fost declarat neconstitutional prin decizia nr. 51/2008 a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial nr. 96 din 06.02.2008. Ulterior, legiuitorul a corectat imperfectiunea legislativa prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008 care nu mai promoveaza raspunderea juridica, morala si politica a persoanelor ce au participat la activitatea de politie comunista si nici nu mai creeaza premisele unei forme de raspundere colectiva pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii in conditiile lipsei de vinovatie si a vreunei incalcari a drepturilor si libertatilor omului.
Apelantul este deja beneficiarul unor masuri reparatorii in temeiul sentintei civile nr. 8170 din 20.12.1999 a Judecatoriei Piatra-Neamt, astfel ca obtinerea altor despagubiri in virtutea aceleiasi calitati ar incalca atat legea cat si opinia instantei de contencios constitutional exprimata prin practica sa.
Intimata parata, Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Neamt in numele si pentru Ministerul Finantelor Publice, in calitate de reprezentant legal al Statului roman a reluat in intampinarea depusa la filele 60-62 aceleasi aparari mentionate si in fata instantei de fond si anume:
Nu are calitate procesuala pasiva, intrucat celor trei parati chemati in judecata li se imputa fapte savarsite cu prilejul executarii functiei lor, iar acestia au fost angajati ai Departamentului Securitatii Statului, apartinand Ministerului de Interne. Raspunderea civila delictuala a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice poate avea ca fundament doar raspunderea comitentului pentru fapta prepusilor, ori din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca intre Ministerul Finantelor Publice si intimatii parati, persoane fizice, ar exista un raport de prepusenie, de natura sa atraga raspunderea pentru fapta altuia.
Ministerul Finantelor Publice reprezinta statul ca subiect de drepturi si obligatii in fata organelor de judecata, doar daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ. Statul are o raspundere directa, dar numai pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale, conform dispozitiilor art. 504 Cod procedura penala, neputand fi antrenata raspunderea acestuia conform art. 998-999 Cod civil. In finalul apararilor indicate intimatul parat sustine legalitatea argumentelor retinute de instanta de fond in ceea ce priveste faptul ca apelantul reclamant nu a dovedit existenta unei legaturi intre condamnarea sa penala, deschiderea corespondentei, ascultarea convorbirilor telefonice si activitate informativa desfasurata de paratii, persoane fizice, ofiteri ai fostei Securitati.
Pe parcursul administrarii probelor, in fata instantei de control judiciar au fost depuse mai multe inscrisuri obtinute de apelantul reclamant ca urmare a demersurilor efectuate de acesta in deconspirarea activitatii intimatilor parati, persoane fizice, a fost administrata proba testimoniala fiind audiati in calitate de martori numitii: RV propus de HO, AD pentru I.P.J. Neamt, JN pentru MA si HI pentru Ministerul Administratiei si Internelor, declaratiile acestora fiind anexate la dosarul cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului in functie de cererea formulata, apararile indicate in toate etapele procesuale, documentele depuse si intreg probatoriul administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul HO a chemat in judecata pe paratii, persoane fizice, BM, MA si SV in calitate de fosti ofiteri in cadrul Departamentul Securitatii Statului, apartinand paratului Ministerul de Interne pentru ca, in solidar cu Statul roman prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, reprezentat prin Directia Generala a Finantelor Neamt sa fie obligati la plata unei sume totale de 4.500.000.000 lei vechi, respectiv cate 1.500.000.000 lei vechi, fiecare parat, cu titlu de despagubiri civile cuvenite, urmare a violarii secretului corespondentei, a interceptarii convorbirilor telefonice, dar si ca o consecinta a savarsirii de catre acestia a unor abuzuri in serviciu, prin ingradirea mai multor drepturi.
Urmare a numeroaselor demersuri ale reclamantului, derulate pe o perioada indelungata, foarte multi ani, pe langa Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (C.N.S.A.S), in baza Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, acesta a intrat in posesia unor documente din cuprinsul carora a rezultat ca, paratii, persoane fizice, care au facut parte din Serviciul de Securitate din cadrul Inspectoratului Judiciar Neamt, i-au adus in mod direct, in aceasta calitate, grave prejudicii prin atingerea demnitatii, lezarea onoarei, cinstei si reputatiei sale, de medic primar specialist-sef sectie, prin stigmatizarea sa devenind un paria al societatii.
Reclamantul a sustinut ca a suferit o durere psihica ce nu poate fi descrisa cu ocazia arestarii sale nelegale, la data de 20.06.1985, arestare finalizata prin pronuntarea sentintei civile nr. 1413 din 16.12.1985 de catre Judecatoria Piatra � Neamt, in dosarul nr. xx, prin intermediul careia a fost condamnat la o pedeapsa cu executarea in regim de detentie, de trei ani si sase luni inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b si c din codul penal, pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
Faptele apelantului reclamant retinute in hotararea mentionata mai sus au fost reconsiderate ca urmare a pronuntarii de catre Tribunalul Neamt a sentintei penale nr. 117 la data de 30 octombrie 1997. Prin intermediul acesteia a fost admisa cererea de revizuire formulata de HO privind sentinta penala nr. 1413 din 16.12.1985 a Judecatoriei Piatra Neamt. Hotararea a fost anulata pentru infractiunile de luare de mita prevazute de art. 254 Cod penal, revizuientul fiind achitat in baza art.10 lit. a din cod procedura penala pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita savarsite in luna februarie 1985 (martor DC) si mai 1983 (martor GI).
Totodata, a fost inlaturata masura confiscarii sumei de 4.500 lei, iar in baza art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. g, ambele din cod procedura penala si ale art. 1 din Decretul nr. 185/02.06.1986 s-a constatat ca fiind incetat procesul penal pentru savarsirea infractiunii de primire de foloase necuvenite prevazuta de art. 256 Cod penal (prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de luare de mita) savarsite in anul 1983 (GA), martie 1985 (UE), martie 1985 (BA) si aprilie 1985 (CS).
Pe langa schimbarea esentiala a conditiei sale de fost condamnat pentru savarsirea unor infractiuni grave, importanta a fost motivarea solutiei adoptata de instanta dupa 12 ani de la pronuntarea primei hotarari definitive, argumentele solutiei de revizuire retin printre altele faptul ca, a rezultat fara echivoc imprejurarea ca anchetarea revizuentului a fost impusa de alte considerente decat cele legale, ca administrarea probatoriului in faza de cercetare penala s-a realizat cu incalcarea regulilor procedurale care trebuiau sa asigure respectarea principiul aflarii adevarului. Martorii amintiti mai inainte au declarat ca, in momentul arestarii doctorului H, declaratiile la organele de militie si la procuratura au fost date sub presiune, sau ca au fost scrise dinainte si, desi ele au fost retractate ulterior, in fata instantei de judecata, nu au fost retinute ca atare.
In motivare cererii de acordare daune, reclamantul a aratat ca paratii, persoane fizice, au fost cercetati de Ministerul Public prin Parchetul Militar Bacau in dosarul nr. XX, fiind dispusa impotriva acestora neinceperea urmaririi penale pe considerentul ca a intervenit una din cauzele ce inlatura raspunderea penala si anume prescriptia prevazuta de art. 121 si art.122 alin.1 cod penal.
In cadrul cercetarilor efectuate de Parchetul Militar Bacau, din documentele depuse in dosarul cauzei odata cu plangerea formulata, a rezultat faptul ca, o perioada lunga de timp, intre anii 1978-1989, i-au fost ascultate telefoanele si violata corespondenta prin intermediul celor trei parati persoane fizice fara ca organele de securitate sa aiba data in acest scop o autorizare a organului judiciar competent. Astfel, paratii au desfasurat diferite activitati prin intermediul carora au eludat dispozitiile legale, dar mai ales pe cele constitutionale, valabile in legea fundamentala si anterior anului 1989, dispozitii ce impuneau in mod obligatoriu obtinerea unei autorizari.
La solicitarea organelor de cercetare penala, Serviciul Roman de Informatii (Biroul de Relatii cu Publicul) a facut precizarea prin adresa nr. yy din 31.03.2005 ca, in perioada mentionata mai inainte, existau anumite norme interne in baza carora se realiza interceptarea convorbirilor telefonice si verificarea corespondentei unor cetateni aflati in atentia organelor de securitate, dar si o metodologie folosita in scopul intocmirii dosarelor de urmarire informativa pentru categoriile de persoane mentionate mai inainte.
Serviciul Roman de Informatii a comunicat Parchetului Militar Bacau faptul ca, metodologia de lucru avea in vedere obtinerii de informatii, verificarea si completarea lor, utilizarea mijloacelor speciale tehnico� operative, retinerea materialelor (trimiteri postale) cu relevanta pentru activitatea organelor de securitate. Toate acestea se obtineau in baza aprobarilor date de conducerile unitatilor centrale, teritoriale, iar in masura in care materialele urmau a fi utilizate ca probe in dosarele de urmarire penala, retinerea se realiza pe baza ordonantei emisa de organele de procuratura.
In motivarea Rezolutiei de neincepere a urmaririi penale din 14.04.2005, data in dosarul nr. XX de Parchetul Militar Bacau, s-a aratat faptul ca, prin continutul adresei mentionata mai inainte a fost justificata activitatea de interceptare a unor convorbiri telefonice si verificarea corespondentei fundamentata doar pe: ,,Ordinul Presedintelui Consiliului Securitatii Statului cu privire la munca de securitate pe anul 1971�,,Ordinul nr. 0001450 din 01.07.1978 al Ministerului de Interne�,,Instructiunile nr. D00190/1978� si ,,Instructiunile nr. D-00159 din 20 aprilie 1985�.
Activitatile desfasurate de organele de securitate pe baza de ,,ordine� si ,,instructiuni� au avut loc totdeauna cu eludarea dispozitiilor legale, procedurale si constitutionale, nefiind obtinute autorizarile corespunzatoare a organelor judiciare competente. Nesocotirea prevederilor mentionata mai inainte, a fost motivata in rezolutia de neincepere a urmaririi penale si pe considerentul ca, pe o perioada indelungata, cand au fost savarsite faptele de verificare, interceptare, a convorbirilor telefonice, a corespondentei ori realizarea altor ingradiri, nu s-au administrat probe care sa conduca la concluzia ca, a existat si o autorizare, aprobare a procurorului ori a instantei de judecata.
Mai mult decat atat, prin adresa nr. 405/VIII-1/2005 din 03.06.2004, Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt a confirmat absenta oricarei aprobari sau autorizari, in ceea ce-l priveste pe apelantul reclamant HO, pentru perioada 1977-1988, care trebuiau date in vederea interceptarii si copierii corespondentei, ori a ascultarii convorbirilor telefonice.
Nici ,,ordinele� si nici ,,instructiunile� interne ale structurii de securitate nu puteau inlatura obligativitatea respectarii prevederilor legale in ceea ce priveste conditiile si modalitatea in care era posibila ingradirea unor drepturi si libertati ale cetatenilor tarii, chiar si in acele timpuri cand, regimul comunist nesocotea ca o regula constanta si cele mai elementare principii.
Astfel, art. 98 din Cod procedura penala, in vigoare inainte de anul 1989, dispunea in ceea ce priveste retinerea si predarea corespondentei si a altor obiecte ca: ,,Organul de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, ori instanta de judecata, daca interesul urmaririi penale sau al judecatii cere, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si orice alta corespondenta, ori obiecte trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect�, iar art. 33 din Constitutia de la acea vreme proclama ca: ,,Secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice este garantat�.
Prin urmare, in situatia in care informatiile despre apelantul reclamant nu erau in masura sa confirme desfasurarea de catre acesta a unei activitati de pericol pentru siguranta statului, se impunea in mod obligatoriu arhivarea cazului si nu continuarea desfasurarii unei activitati de urmarire informativa sicanatorie. Cu toate acestea, o perioada de aproximativ 16 ani, apelantul reclamant a fost in atentia organelor de securitate, in special prin intermediul celor trei intimati parati care, prin masurile dispuse de cele mai multe au dat impresia unui demers privat si nu a unuia de interes public (obstesc in viziunea regimului anterior).
Printre primele justificari consemnate de organele de securitate, in posesia carei a intrat reclamantul, acesta a devenit subiect al urmaririi informative in baza unei sesizari anonime primita la data de 15.01.1975, prin intermediul careia s-a mentionat faptul ca in realitate, acesta urmarea sa calatoreasca si sa ramana in strainatate impreuna cu sotia sa, pentru ca mai apoi, prin intermediul Crucii Rosii internationala sa depuna toate diligentele necesare pentru a i se trimite si copiii din tara. Totodata in sesizarea mentionata s-au facut si referiri cu privire la faptul ca apelantul reclamant facea afirmatii ostile la adresa politicii interne si externe a statului roman, iar la locul de munca adopta o atitudine necuviincioasa fata de bolnavi si colegi. Aspectele aratate mai inainte au fost consemnate intr-un document avand numarul de intrare yy din data de 07.02.1980, intitulat,,nota� emis de Ministerul de Interne - Inspectoratul Judetean Neamt de Securitate (filele 113-115, dosar nr. XX, finalizat prin pronuntarea sentintei civile nr. 198/AC din 10.11.2009 de catre Tribunalul Neamt ).
Procedura lucrarii ,,operative� realizata de organele de securitate, asa cum a fost ea divulgata de cei care au luat parte in mod direct la desfasurarea ei, incepea dupa ce mai intai o persoana era turnata de surse. Aceasta categorie putea include: colaboratori, informatori, dar si surse autorizate, agenti infiltrati, persoane de incredere si gazde. Dupa ce se obtineau informatiile, in cel mult 30 de zile, ofiterul sesizat trebuia sa hotarasca daca deschidea sau nu un dosar de urmarire informativa. Se facea apoi un plan care era aprobat de superiorul ofiterului si de insusi secretarul partidului, responsabil de caz. Fara aprobarea partidului nu se facea nimic. Odata inceput filajul, tehnica de interceptare telefonica se monta atat in birourile celor vizati, cat si in casele acestora. La aceasta operatiune, contribuiau persoane de diferite categorii profesionale, intrucat Securitatea a reprezentat �bratul inarmat al partidului�, puterea acesteia neavand nicio limita. Avand in vedere scopurile sale, a fost aberant sa se aprecieze ca au existat �securisti buni� alaturi de cei rai. Diferente existau, incontestabil, intre ei: cei mai de la varful organizatiei trasau strategiile de urmat, cei din esaloanele medii organizau practic actiunile, ajutati de �tehnicieni� (�specialisti� in ascultarea convorbirilor, controlul corespondentei, cenzura de toate felurile, recrutarea informatorilor, etc). Executantii de rang inferior arestau, spionau, torturau si ucideau.
Securitatea a fost parte a unui sistem politic a carui regula a permis si/ sau a impus �o aplicare nelegitima, imprevizibila si difuza, chiar si in ceea ce priveste oameni evident nevinovati, a unor mijloace coercitive interzise de ordinea legala proclamata�. A fost o institutie caracteristica unui sistem ce a obstructionat, a anulat activitatea juridica si a transformat guvernul de la acea data ,,intr-un agent activ in lupta pentru putere�. Securitatea, ca instrument represiv, a impus si a aparat, incalcarea drepturilor si libertatilor inscrise in Constitutia comunista, drepturi care incetau sa functioneze atunci cand o actiune sau atitudine era considerata drept potrivnica ordinii de stat, desi potrivit art. 28: ,,Cetatenilor Republicii Socialiste Romania li se garanteaza libertatea cuvantului, a presei, a intrunirilor, a mitingurilor si a demonstratiilor�.
Organizarea primelor mari procese-spectacol staliniste, care si-au gasit ulterior corespondent in prigoana publica indreptata impotriva intelectualilor, in anii 1980, sub pretextul participarii la activitati potrivnice statului, nu a avut doar menirea sa pedepseasca, ci si sa intimideze. Aceste masuri faceau parte din acelasi scenariu, care s-a regasit sub aspecte diferite in toate statele din estul si centrul Europei. Si in Romania, in momentul in care opozitia anticomunista interna fusese practic decimata, in urma actiunilor brutale ale Securitatii, actiunile represive au vizat practic, prin masuri de control, fiecare cetatean. Fara ca acestea sa-si piarda fondul in timp, ele si-au schimbat doar forma.
Viata apelantului reclamant HO a intrat in atentia aparatului represiv al organelor de securitate care, prin intermediul exponentilor sai, respectiv a paratilor BM, SV si MA, au marcat pentru totdeauna existenta acestuia sub toate dimensiunile si anume, atat viata personala, sociala, dar si cariera profesionala.
Desi intr-unul dintre rapoartele intocmite de Securitate, si anume nr. yy din 24.05.1985, s-a mentionat faptul ca HO ,,este lucrat printr-un dosar de urmarire informativa�, deschis pe baza datelor din care rezulta ca acesta intretinea legaturi cu unele persoane ce aveau preocupari evazioniste, ale caror idei le sustinea si el, in realitate, din toate ,,consemnarile� existente la dosarul cauzei a rezultat faptul ca intreaga urmarire a apelantului reclamant a avut o alta motivatie si un cu totul alt scop decat cel aparent invocat.
Potrivit unei adrese comunicata apelantului reclamat sub nr. yy la data de 07.03.2001, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a confirmat faptul ca, din documentele arhivate a rezultat ca, acesta a fost urmarit de Securitate intre anii 1976- 1980 pentru ,,afirmatii ostile la adresa statului�, iar intre anii 1984-1989 pentru ,,relatii cu unele persoane (medici) care, la randul lor, intretin legaturi suspecte cu cetateni straini cu preocupari evazioniste�. Prin aceeasi adresa, C.N.S.A.S. a explicat ca sintagma ,,preocupari evazioniste� desemna in limbajul folosit de cadrele Ministerului de Interne inainte de 1989, intentia de a parasi tara in mod ilegal, ca transfug.
HO, absolvent al facultatilor de medicina si drept a avut calitatea de medic primar si a fost sef sectie obstretica si ginecologie la Spitalul Judetean Piatra Neamt. In sarcina sa au fost puse presupuse legaturi pe care acesta le-ar fi avut cu anumite persoane ce intrau sub incidenta legii penale. Apelantul reclamant a fost recunoscut de intreaga comunitate medicala ca fiind un adevarat profesionist, un specialist in domeniul sau, dar in acelasi timp si o persoana ce a manifestat o opozitie vehementa impotriva regimului comunist, regim care nu a reusit sa-i corupa in niciun mod nici caracterul si nici aptitudinile profesionale.
Cunoscut cel mai mult sub numele conspirativ ,,Ovidiu�, apelantul-reclamant a fost denuntat de surse si diferiti agenti informativi ca avand o atitudine ostila fata de activitatea desfasurata de membrii fostului Partid Comunist Roman in randurile caruia nu a intrat niciodata, blamand sedintele interminabile tinute pe linie de ,,partid� pe care le aprecia ca fiind o pierdere de timp, un motiv de ,,barfa�, in cadrul carora erau aduse in discutie numai ,,baliverne�, ripostand in sensul ca ,,...in partid au patruns toate lichelele...�,,care, in loc sa munceasca, se tin de sedinte�. Atitudinea acestuia a fost mereu una deschisa, ea fiind consemnata in acest mod in majoritatea ,,notelor� existente la dosarul cauzei, sub forma mentiunilor aratate mai inainte.
Infruntand obedienta sistemului si absurdul vremurilor, apelantul poate fi considerat un model de rezistenta in lupta anticomunista, rezistenta dusa intr-o alta forma, caracterizata prin aceea ca, intr-un timp in care majoritatea cetatenilor se multumeau sa treaca neobservati, pentru a nu face obiectul vreunei anchete a organelor de politie, ori si mai grav a celor de securitate, HO a avut o atitudine deschisa, de revolta si dispret fata de toate nelegiuirile existente. A fost cel care a abordat toate aspectele la care majoritatea cetatenilor tarii refuzau sa le gandeasca.
In anul 2008, Curtea de Apel Bacau i-a recunoscut apelantului reclamant calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, ca urmare a pronuntarii in dosarul nr. XX a sentintei civile nr. 109 din 14.10.2008, hotarare ce a ramas irevocabila prin respingerea ca nefondat a recursului prin decizia civila nr. 1454 din 17.03.2009 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (filele 62-70 dosar Tribunalul Neamt). Aceasta solutie nu i-a adus insa si o reparatie a prejudiciului suferit, ea a reprezentat numai o recunoastere a unei situatii de fapt, in care apelantul reclamant a fost un personaj central.
A criticat politica interna a statului, sustinand ca se cheltuiau sume enorme in timp ce nivelul de trai in tara era scazut. A facut aprecieri negative fata de masurile luate de stat, cu privire la cresterea natalitatii, in situatia in care, nu s-au creat in acelasi timp si conditii materiale. Astfel, potrivit unei note intocmita la data de 16.05.1984, semnata de sursa Ion Petraru (fila 78, dosar nr. xx, Curtea de Apel Bacau, finalizat prin pronuntarea deciziei nr. 262/13.12.2006), prin intermediul careia s-au transcris sustinerile facute de HO la o plenara (in mod public), acesta declara ca se impunea ca: ,,femeile gravide sa fie bine alimentate, sa se infiinteze niste magazine speciale de unde sa se poata aproviziona cu alimente consistente�. Rezultatul pozitiei sale publice a fost in sensul ca, imediat a fost chemat la organele superioare care i-au promis ca va fi scos din ,,functiune si trimis la tara�.
O alta Nota a I.J.Neamt � Securitate, intocmita la data de 17.06.1985 retinea ca, in perioada gerului din 1985, dr. HO ar fi cerut sprijinul Comitetului judetean de partid Neamt, in vederea asigurarii conditiilor de clima necesare desfasurarii unei activitati normale in maternitate, insa in loc sa gaseasca intelegere ar fi fost aspru criticat pentru ca nu-si exercita cu competenta atributiile de serviciu.
De asemenea, acesta a subliniat deseori ca, legile interne erau doar de forma, pentru a fi aplicate numai celor mici, oamenilor de rand, ca sistemul functioneaza pe baza de ,,pile�, ca sunt promovati cei care au relatii, ori sunt membri de partid, totul fiind guvernat dupa legea relatiilor si sloganul: ,,ai pile - esti om, nu, mori - nebagat in seama�.
Atunci cand se referea la activitatea din domeniul stiintei, proiectarii, apelantul reclamant afirma ca: ,,oamenilor din domeniul stiintei, numai formal li se acorda atentie, pretinzandu-li-se sa-si stoarca mintea, pentru ca in realitate ei sunt desconsiderati�. Adept al unui mod occidental de recunoastere a valorilor, pe langa conditiile de viata cu mult diferite, incomparabil superioare, HO, facea permanent, in mod deschis aprecieri, comparatii cu situatia existenta in tara, valabila atat pentru oamenii de rand, dar si pentru intelectuali.
De multe ori in referatele, notele, provenite de la surse, de la informatori, dar mai ales in cuprinsul rapoartelor sau a altor documente intocmite de cei trei parati, care au avut functii importante in structurile Securitatii, a fost surprinsa in mod unanim, sub diferite forme, atitudinea de revolta a apelantului reclamant cu privire la regimul comunist, fara a fi scos in evidenta un demers anume al acestuia in masura sa creeze o situatie de pericol la adresa sigurantei si securitatii statului in adevaratul inteles al cuvintelor.
Preocuparile organelor de securitate in ceea ce-l privea pe apelantul reclamant au pornit de la o motivare nesustenabila, referitoare pe de o parte, la comportamentul necorespunzator al acestuia in societate, comportament caracterizat prin faptul ca era considerat o persoana recalcitranta, vesnic nemultumita si pusa pe scandal, iar pe de alta parte, datorita legaturilor pe care le avea cu diferite persoane banuite de evazionism, respectiv de legaturi cu strainatate si alti cetateni care au parasit clandestin teritoriul Romaniei.
Instanta constata insa ca dosarul informativ inregistrat pe numele apelantului reclamant a fost intocmit pe baza unor activitati ale Securitatii, mai vechi de anul 1976, contrar celor sustinute oficial de C.N.S.A.S. In cuprinsul dosarului nr.xx in cadrul caruia s-au efectuat cercetarile penale, in ceea ce-i priveste pe paratii BM, MA si SV sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 195 Cod penal, la fila 10, se regaseste o corespondenta expediata la data de 11.06.1973 apelantului din localitatea Vocklabruck. Acest document interceptat de organele de securitate si indosariat sub nr. xx, nu cuprindea decat cateva insemnari, redate in trei fraze, in cuprinsul carora titularul facea aprecieri cu privire la zilele de concediu petrecute de apelant in Austria.
Mai tarziu, corespondenta apelantului reclamant, expediata de acesta, ori primita de la sotie, de la prieteni, ori de la cunoscuti, a facut obiectul unei vaste operatiuni de interceptare. La dosarul cauzei se regasesc fotocopiile cartilor postale care-l vizau, ori transcrierile unora dintre ele, sub forma unor note de informare, note asupra carora paratii concluzionau prin simple rezolutii de forma: ,,Ovidiu scrie familiei aspecte de ordin personal�,, Numai aceasta nota ne poate forma convingerea asupra eficientei cu care l-am lucrat� (col. BM) �Se confirma pozitia sa dusmanoasa� (col. MA).
Prin activitatea lor, paratii au adus apelantului reclamant un prejudiciu care nu va putea fi niciodata reparat, indiferent care ar fi intinderea despagubirilor ce se vor acorda. Astfel, in cuprinsul unei Note intocmite la data de 02.05.1985, de fostul sef al Securitatii de la acea vreme, paratul MA, se consemna ca trebuiau luate masuri pentru a urmari discret cum se actioneaza in cazul H. Se sugera ca ,, acum ar fi momentul sa se actioneze si pe linie de militie, sens in care cu cat mai putine cadre se impune sa se conlucreze�. Totodata s-a mai retinut in cuprinsul acestui document si faptul ca este cazul sa se �intreprinda si alte actiuni impotriva acestuia�, in masura sa-l compromita (col. MA).
Masurile conspirative si diligentele organelor de securitate s-au finalizat in sensul celor aratate mai sus, la data de 20.06.1985 apelantul reclamant fiind arestat pentru savarsirea unor fapte considerate infractiunii de luare de mita, unele dintre ele vechi si de aproape 5 ani. Ulterior, acesta a fost condamnat prin sentinta penala nr.1413 din 16.12.1985 de Judecatoria Piatra Neamt la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare.
Apelantul-reclamant a fost ,,lucrat informativ� si in perioada cand se afla in regim de detentie, imprejurare ce rezulta din ,,Planul de Cooperare� intocmit de Serviciu I al Securitatii, plan care a fost intocmit si aprobat de col. BM si de lt. col. SV, parati in cauza de fata (fila 75 dosar nr. xx Curtea de Apel Bacau). S-a facut mentiunea desfasurarii in Penitenciarul Bacau a unei retele informative pe langa �Ovidiu�, nume sub care a fost cunoscut apelantul reclamant la un moment dat in limbajul organelor de securitate.
O alta Nota informativa inregistrata sub nr. yy/ 2.09.1985, avand ca sursa pe numitul ,,Bistrita�, fost coleg de camera cu apelantul-reclamant, timp de 40 de zile, pana la plecarea la Penitenciarul Bacau, vorbeste despre comportamentul acestuia din perioada de detentie si despre toate incercarile acestei persoane infiltrata de a lua cunostinta de intentiile celui arestat, dar si despre demersurile pe care urma sa le faca in continuare.
Una din cele mai semnificative note informative existente la dosar, din perioada de detentie, este cea intocmita si inregistrata sub nr. yy/2.09.1985, nota in cuprinsul careia sunt descrise in amanunt toate suferintele, trairile celui arestat, respectiv a apelantului reclamant, opozitia lui fata de regimul comunist, fiind relatata intreaga tactica a organelor de securitate, prin intermediul careia in celula a fost infiltrata o sursa care a adoptat un anumit comportament in masura sa-i castige increderea pentru a cunoaste toate intentiile de viitor.
Concluziile Notei privind analiza dosarului informativ �Ovidiu�, intocmita cu indicativul Strict Secret de catre organele de securitate, inregistrata sub nr. yy/30.04.1986, au retinut un numar de 4 masuri precis delimitate, pentru a caror indeplinire au fost stabilite termene, iar ca persoana insarcinata cu indeplinirea celor dispuse a fost mentionat paratul SV. Acesta a fost cel care a urmarit pas cu pas indeplinirea tuturor obiectivelor stabilite de Securitate, a coordonat si strans informatiile cel priveau pe apelantul reclamant, de la surse, informatori si alte persoane �dispuse� sa colaboreze cu sistemul de �tip caracatita� al fortelor opresive de la acea data, intruchipate in structurile de securitate.
Dispozitiile au fost urmate de actiuni pe toate planurile si anume de interceptare a corespondentei, ascultare ambientala prin montarea diferitelor dispozitive, in locuinta ori la locul de munca, folosirea surselor, respectiv a turnatorilor, ori munca ofiterilor aflati sub acoperire, etc.
Dupa eliberarea din detentie o alta Nota confirma faptul ca, medicul HO, prin decizia ministrului sanatatii a fost incadrat ca medic primar III de medicina generala, la Dispensarul Urban nr. 2 B. S-a mai retinut ca, in mod tacit, contrar dispozitiilor mentionate mai inainte, acesta era folosit de conducerea Spitalului orasenesc B, cu acordul Directiei Sanitare Judetene pentru acordarea de asistenta medicala in cadrul spitalului, in probleme de obstretica si ginecologie, unde facea si interventii chirurgicale, pentru care semnau alti medici. De asemenea era trimis sa faca munca de control si indrumare la unele dispensare medicale comunale in probleme de obstretica si ginecologie.
Profesionalismul apelantului reclamant poate fi sintetizat prin afirmatia facuta cu ocazia completarii probatoriului, in fata instantei de control judiciar, de catre martorul RV. Acesta a precizat ca doctorul HO nu a avut niciodata un deces maternal, aspect deosebit de important pentru domeniul in care si-a practicat meseria si anume acela de obstretica�ginecologie. Recunoasterea calitatilor profesionale ale apelantului au fost certificate si de alti martori audiati chiar la solicitarea paratilor, inclusiv a unui martor ce si-a recunoscut in mod deschis, in instanta, calitatea de ,,fost securist� (de care este chiar mandru si in prezent) si care, in timpul cand servea structurii de securitate, s-a ocupat de domeniul invatamantului, dar si de cel al sanatatii, imprejurare ce i-a permis ,,sa-l lucreze informativ pe apelantul reclamant�.
Securitatea din cadrul Inspectoratului Judetean Neamt a comunicat si cerut altor organe similare din Bacau, Bucuresti, Buzau, Vaslui, Dolj, etc. monitorizarea apelantului reclamant si astfel, identificarea oricarei situatiei in care acesta se gaseste. Exemplificam in acest sens cu un inscris inaintat Securitatii, prin Inspectoratului Municipiului Bucuresti al M.I., semnat de Seful Securitatii � col. MA si de Seful Serviciului I - lt. col. BM.
Alaturi de apelantul reclamant a fost ,,lucrata informativ� si sotia acestuia, HE, medic, persoana ce a facut obiectul mai multor manevre ale organelor de securitate datorita activitatilor desfasurate de sotul ei, inclusiv de ascultare ambientala, prin exploatarea unei instalatii de tip AST, montata in apartamentul situat in aleea P, nr. 3, bloc. x.
Intre mentiunile existente in documentul intocmit de Securitate si intitulat Sarcina ,,T� s-a dispus ca ,,instalatia� sa fie realizata in incaperile imobilului si sa functioneze de la data de 25.02.1978 pana la data de 25.07.1978, interesand mai multe probleme, printre care si intentiile acesteia si ale sotului sau de a ramane in strainatate sau de a comite alte fapte ,,antisociale� cu ocazia excursiilor pe care doreau sa le efectueze. Astfel de dispozitii nu au fost singulare, in timp fiind repetate masuri identice, in vederea aducerii la indeplinire a obiectivelor stabilite, urmarite.
Dispozitiile de utilizare a mijloacelor de interceptare T.O. de catre Securitate, prin intermediul celor trei exponenti, paratii BM, MA si SV, care au avut ca persoana vizata pe apelantul reclamant, se regasesc in numeroasele adrese si rapoarte intocmite cu ocazia desfasurarii operatiunilor in anii 1978, 1979, 1981. Argumentele din documentatiile intocmite si inregistrate de cele mai multe ori sub mentiunea ,,strict secret�, respectiv motivarea organelor de securitate, era totdeauna aceeasi. In afara unor justificari generale, nu a existat nicio clipa indiciile unor banuieli concrete in ceea ce-l priveste pe apelantul reclamant care sa poata permite acceptarea unei monitorizarii atat de indelungata.
Interceptarile telefonice au atins dimensiuni de necrezut in ceea ce-l priveste pe apelantul reclamant. Din multitudinea exemplelor care pot fi date sub acest aspect, instanta retine situatiile in care fie apelantul era sunat de prieteni, fie acesta incerca sa-si sune cunostintele. Intr-una dintre relatari, si anume in cea transcrisa la data de 23.03.1988, ora 23, s-a consemnat faptul ca ,,obiectivul vrea sa vorbeasca la telefon, insa nu-i vine tonul. Pe acest fond in camera se aude postul de radio Europa Libera�.
Numeroasele transcrieri ale interceptarilor telefonice, care apar de cele mai multe ori sub forma unui dialog, sunt insotite si de concluziile celui care efectua interceptarea. Redam cu titlu exemplificativ o parte neinsemnata din multele abordari pe care cei pusi sa reprezinte ,,timpanul� Securitatii le aveau in transcrierile convorbirilor telefonice, sub forma: ,,Obiectivul suna la...... Ii raspunde.... care tocmai fuma, fapt pentru care obiectivul o invidiaza....�,,,Obiectivul este sunat de o prietena de familie (nu-i rezulta numele) care-l invita sa mai treaca si pe la ei, invitatie acceptata de obiectiv si pe care o va onora joi dupa amiaza...�,, Obiectivul este sunat de sotia sa din R.F.G., care-i comunica ca a trimis scrisoare si fotografii....�.
Toate solici

Sursa: Portal.just.ro