Acordare cheltuieli de judecata in recurs

Decizia civila nr. 985/RC/18.10.2011

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt sub nr. X, reclamanta C.M. a chemat in judecata pe parata N.A. pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa o oblige pe parata la plata sumei de 12.702,5 euro, a sumei de 7.362,5 lei, reprezentand imprumut nerestituit, precum si la plata dobanzii pana la plata integrala, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat in esenta ca la data de 23.04.2009 a imprumutat paratei suma de 5000 euro, cu termenul scadent la 6 luni si, in aceleasi conditii, i-a mai imprumutat suma de 3.000 euro - la data de 06.05.2009, precum si suma de 5000 lei, la data de 23.06.2009.
  A mai aratat ca parata a refuzat expres sa restituie aceste sume de bani, ceea ce a determinat-o pe reclamanta sa promoveze prezenta actiune. 
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile O. G. nr. 5/2001 si ale O. G. nr. 9/2000.
 La data de 23.04.2010 reclamanta a precizat actiunea, in sensul schimbarii temeiului de drept al actiunii, intr-o actiune de drept comun, in pretentii. Reclamanta a precizat si cuantumul in lei al pretentiilor sale civile, respectiv suma de 61.760 lei, raportat la care s-a calculat si taxa de timbru.
 La data de 02.06.2010, parata a depus intampinare, prin care a recunoscut debitul imprumutat, solicitand esalonarea datoriei intrucat situatia sa financiara este precara. A aratat ca a incercat inclusiv sa-si vanda apartamentul, pentru achitarea datoriilor, insa nu a reusit nici acest lucru.
 In ceea ce priveste insa dobanda solicitata de reclamanta, aceasta a aratat ca este de acord sa fie obligata la dobanda ce va fi calculata potrivit legii si nu la  cea indicata de reclamanta, fiind evident ca aceasta dobanda solicitata peste cuantumul legal este nelegal perceputa.
Prin incheierea sedintei camerei de consiliu din data de 11.08.2010, reclamanta a fost scutita in parte de obligatia de a achita taxa de timbru.
In cauza a fost administrata proba cu expertiza tehnica contabila.
Prin sentinta civila nr. 2233/20.04.2011 a Judecatoriei Piatra Neamt a fost admisa in parte actiunea si a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 42.532,63 lei reprezentand imprumut nerestituit si dobanda; s-a dispus ca debitul la care a fost obligata parata sa fie achitat esalonat, respectiv suma de 14.177,5 lei pana la data de 01.07.2011, iar diferenta de 28.355 lei pana la data de 01.09.2011; a fost respinsa cererea privitoare la cheltuieli de judecata solicitate de reclamanta, ca neintemeiata; a fost obligata parata la plata sumei de 711,5 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare  partiale, cheltuieli de care a fost scutita reclamanta in temeiul O. U. G. nr. 51/2008.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele: la data de 23.04.2009, reclamanta a imprumutat paratei suma de 5000 euro, cu termenul scadent la 6 luni si, in aceleasi conditii, i-a mai imprumutat suma de 3.000 euro la data de 06.05.2009, precum si suma de 5000 lei, la data de 23.06.2009.
Parata a recunoscut capitalul imprumutat, integral, obiectiile sale vizand exclusiv modalitatea de calcul a dobanzilor conventionale percepute de reclamanta, astfel ca, in ce priveste debitele principale, parata a fost obligata la restituirea lor, avand in  vedere si dispozitiile art. 1584 Cod civil.
 In privinta dobanzilor, instanta de fond a retinut concluziile expertului anume desemnat in cauza care, in cuprinsul raportului depus, a determinat modalitatea legala de calcul a dobanzii datorate in temei conventional, retinand in mod corect atat faptul ca imprumuturile au fost cu titlu oneros cat si dispozitiile imperative ale O. G. nr. 9/2000.
  Cu privire la acestea din urma, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 1 din OG nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002 "partile sunt libere sa stabileasca in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti", al carei cuantum este limitat neputand depasi dobanda legala decat cu cel mult 50%/an ". Astfel fiind, instanta de fond a retinut ca nu exista temei legal care sa permita stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al caror cuantum nu poate insa depasi dobanda legala decat cu cel mult 50% pe an.
 Expertul a aratat in concluziile sale finale si cuantumul in lei al totalului datorat de parata reclamantei, calculat cu respectarea dispozitiilor legale in materie, respectiv 43.332,63 lei.
La ultimul termen de judecata, parata a invederat ca a mai achitat din debit suma de 800 lei. Reclamanta a recunoscut aceste ultime plati efectuate, sustinand insa ca acestea ar urma vor fi avute in vedere in executarea silita a paratei si nu pot fi scazute din cuantumul pretentiilor ce fac obiect al acestei actiuni. Dincolo de imprejurarea ca nu se poate prezuma eventuala executare silita a paratei care are deschisa calea executarii de buna voie a obligatiilor prevazute in titlul executoriu, nu exista niciun temei legal potrivit caruia o plata efectuata in cursul procesului sa nu fie considerata valabila si sa nu-si produca astfel consecintele legale. Asa fiind, din suma totala datorata, instanta de fond a retinut ca valabila si achitarea sumei de 800 lei, de catre parata.
In consecinta, parata a fost obligata la a plati reclamantei suma de 42.532,63lei, reprezentand capital si dobanda, astfel cum acestea sunt detaliate in concluziile finale ale raportului de expertiza.
In privinta cererii de esalonare a debitului, la care reclamanta s-a opus expres, instanta de fond a apreciat-o ca fondata, retinand ca stabilirea unui termen de gratie in cauze precum cea  pendinte nu este interzisa de nicio dispozitie legala, raportat la dispozitiile art. 262 Cod procedura civila si art. 1101 Cod civil, si, fata de starea materiala precara a paratei, de recunoasterea pretentiilor reclamantei, de achitarea partiala a debitului.         
In temeiul art. 275 Cod procedura civila, instanta de fond a respins cererea de obligare a paratei la cheltuieli de judecata, avand in vedere recunoasterea pretentiilor (capital si dobanda legal datorata) prin intampinarea depusa in termen procedural, dupa precizarea temeiului de drept al actiunii.
In temeiul art. 18 din O. U. G. nr. 51/2008,  instanta de fond a obligat parata la a plati in parte, suma de 711,5 lei catre stat, avand in vedere pretentiile partial admise ale reclamantei. In acelasi temei, diferenta de taxa de timbru de care reclamanta a fost scutita, in cuantum de 711,5 lei, a ramas in sarcina statului.
Impotriva sentintei de mai sus a formulat recurs reclamanta C.M.
In motivare,  recurenta - reclamanta a aratat ca intelege sa critice sentinta instantei de fond doar cu privire la respingerea cererii de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Instanta de fond in mod gresit a respins cheltuielile de judecata efectuate de catre reclamanta la instanta de fond, motivand ca in virtutea art.275 Cod procedura civila aceste cheltuieli nu trebuie acordate, intrucat parata a recunoscut pretentiile reclamantei.
Pretentiile reclamantei izvorasc dintr-un act sub semnatura privata, act prin care intimata a imprumutat mai multe sume de bani de la recurenta cu scadenta la 6 luni. Aceste sume nu au fost restituite la data scadenta, motiv pentru care s-a promovat cererea de chemare in judecata dupa punerea in intarziere. Suma solicitata de catre recurenta si care a fost insusita de catre intimata prin redactarea si semnarea inscrisului sub semnatura privata nu a fost recunoscuta de intimata decat partial. Aceasta asa zisa recunoastere a pretentiilor recurentei s-a produs abia in luna iunie (la 6 luni de la chemarea in judecata si dupa acordarea mai multor termene) si atunci aceasta recunoasterea s-a facut doar pentru o parte din suma si de asemenea s-a refuzat restituirea integrala a sumei imprumutate cerandu-se o esalonare a platii. Nu critica solutia instantei de fond sub aspectul admiterii acestei cereri de esalonare care este nelegala, motivat de faptul ca pana la judecarea recursului si aceste termene de esalonare vor fi implinite.
Daca intimata nu este obligata la cheltuieli de judecata fata de recurenta in schimb este obligata la jumatate din taxa de timbru de care a fost scutita recurenta, catre stat.
In mod incorect se retine ca fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 275 Cod procedura civila, cand judecata a durat 1,4 ani, iar parata niciodata nu a recunoscut pretentiile reclamantei conform actului sub semnatura privata prin care s-a obligat.
In cazul nostru debitoarea a fost de drept in intarziere prin implinirea termenului de 6 luni  pana la data achitarii imprumutului ba mai mult nici pana la aceasta data imprumutul nu a fost restituit. Chiar daca pretentiile recurentei nu au fost admise in modalitatea in care s-a obligat intimata, ci asa dupa cum s-a stabilit prin expertiza contabila dispusa in cauza de catre instanta, nu se poate conchide ca nu sunt datorate cheltuielile de judecata si ne aflam in situatia recunoasterii la primul termen de judecata.
Examinand recursul declarat in cauza, Tribunalul constata ca este fondat, pentru urmatoarele motive:
Recursul vizeaza doar capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata facute la instanta de fond. Acest capat de cerere a fost respins prin sentinta recurata cu motivarea ca intimata – parata a recunoscut pretentiile reclamantei reprezentand capital si dobanda legal datorata prin intampinarea depusa in termen procedural, dupa precizarea temeiului de drept al actiunii.
Aceasta motivare insa nu poate fi retinuta. Astfel, prin conventia partilor, necontestata de catre parata N.A, acestea au stabilit de comun acord nu doar termenele la care parata urma sa restituie sumele imprumutate, si pe care nu le-a respectat, dar si procentul dobanzii pe care aceasta urma sa o plateasca reclamantei.
Prin intampinarea depusa la dosar, parata a recunoscut fara rezerve doar sumele pe care le-a imprumutat de la reclamanta cu titlu de capital. In ce priveste dobanzile, parata a aratat ca nivelul acestora depaseste plafonul stabilit prin dispozitiile O.G. 9/2000, astfel incat acea clauza este nula. Cu privire insa la „intinderea” nulitatii, parata a aratat ca se pot contura doua puncte de vedere, unul potrivit caruia nulitatea este partiala, dobanda prevazuta de parti fiind inlocuita de dobanda legala, si un altul potrivit caruia nulitatea este totala, astfel ca nu ar trebui sa plateasca nici un fel de dobanda.
Fara a se exprima foarte clar, parata a opinat in final ca punctul de vedere corect este acela potrivit caruia intreaga clauza cu privire la plata dobanzii este nula de drept, si prin urmare reclamanta nu ar trebui sa primeasca nici un fel de dobanda.
In aceste conditii, in niciun caz recunoasterea facuta de catre parata prin intampinarea depusa nu poate fi apreciata ca intrunind exigentele art. 275 Cod procedura civila recunoastere care sa duca la exonerarea paratei de la plata cheltuielilor de judecata.
Mai mult decat atat, obligatia paratei era consemnata intr-un act sub semnatura privata, astfel ca reclamanta nu avea posibilitatea de a trece la investirea cu formula executorie, iar apoi sa solicite executarea silita a obligatiei. Parata a avut un comportament culpabil prin aceea ca, desi partile stipulasera termenele la care sumele urmau a fi restituite, le-a lasat sa treaca fara a-si executa obligatia. Singura cale pe care reclamanta putea sa isi recupereze sumele imprumutate era chemarea in judecata a paratei, ceea ce reclamanta a si facut. Asa fiind, cheltuielile ocazionate de chemarea in judecata a paratei se cuvin a fi puse in sarcina acesteia.
Pe de alta parte, pretentiile reclamantei au fost admise doar in parte, avand in vedere ca a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 61.760 lei, iar instanta a admis actiunea doar pentru suma de 42.523,63 lei. Asa fiind, taxa de timbru ce urmeaza a fi suportata de catre parata va trebui sa fie proportionala cu pretentiile admise reclamantei. Si aceasta taxa de timbru urmeaza a fi redusa la jumatate, deoarece in fata instantei de fond reclamantei i-a fost admisa o cerere de ajutor public judiciar, dispunandu-se ca aceasta sa suporte doar jumatate din taxa de timbru legal datorata.
In plus, la instanta de fond reclamanta a fost asistata de aparator ales, onorariul acestuia fiind de 2.000 lei. Fata de complexitatea cauzei, care nu este una deosebita, Tribunalul apreciaza ca onorariul avocatului este excesiv de mare, iar obligarea paratei la suportarea acestuia in intregime fiind deosebit de impovaratoare. Asa fiind, in temeiul art. 274 al. 3 Cod procedura civila, Tribunalul va diminua onorariul avocatului la suma de 1.000 lei, suma ce este apreciata ca fiind corespunzatoare fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Concluzionand asupra celor de mai sus, se impune ca parata sa fie obligata la plata sumei de 2461 lei cheltuieli de judecata in fata instantei de fond, compusa din 1000 lei onorariu avocat, 300 lei onorariu expert si 1161 lei taxa timbru.
De asemenea, in ce priveste cheltuielile de judecata din recurs, Tribunalul a obligat pe intimata N.A, ca parte cazuta in pretentii, in temeiul art. 274 al. 1 Cod procedura civila, la plata sumei de 500 lei reprezentand onorariu avocat.