Raspundere civila delictuala. Parintii majori nu raspund pentru faptele copilului lor major lipsit de discernamant.

Raspundere civila delictuala. Parintii majori nu raspund pentru faptele copilului lor major lipsit de discernamant.

Sectia I civila. Decizia civila nr. 17/RC/09.01.2012

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt sub nr. 9062/279/2009 din 12.10.2009, astfel cum a fost precizata la termenul de judecata din data de 05.05.2010, reclamanta I. I. a solicitat obligarea paratilor S. D., S. Gh. si S. I. V., sa ii plateasca suma de 30.000 lei cu titlu de despagubiri materiale si suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca este mama minorului I. G. F., care la data de 23.05.2007, cand avea doar 9 ani, a fost omorat prin inecare de paratul S. I. V. La cercetarea penala acesta a recunoscut fapta savarsita insa, in urma expertizelor medico - legale psihiatrice efectuate, s-a constatat ca sufera de encefalopatie cronica infantila si din acest motiv nu raspunde penal.
De aceea, prin sentinta penala nr. 44/P din 09.03.2009 Tribunalul Neamt a dispus luarea, fata de faptuitor, a masurii internarii medicale.
Cum din declaratia data in fata organelor penale de parata S. D., mama paratului S. I. V., reiese ca problemele psihice ale fiului sau ii erau cunoscute, considera ca parintii faptuitorului trebuie sa raspunda civilmente pentru fapta acestuia.
A mai aratat ca despagubirile materiale pretinse reprezinta cheltuielile cu autopsia, recunoasterea cadavrului, inmormantarea si pomenirile efectuate ulterior, conform obiceiului, pentru copilul sau, la care parintii paratului S. I. V. nu au contribuit cu nimic.
In privinta daunelor morale pretinse, a aratat ca desi suferinta morala cauzata de decesul fiului sau nu poate fi cuantificata, suma de 50.000 lei ar reprezenta o compensare minima pa care paratii S. D. si S. Gh. trebuie sa i-o acorde ca urmare a neglijentei si imprudentei lor in activitatea de supraveghere a copilului lor, despre care stiau ca este bolnav psihic.
In drept a invocat dispozitiile art. 998 si 999 din Codul civil si ale art. 14 din Codul de procedura penala.
In dovedire reclamanta a depus la dosar, in copie, declaratiile date in fata organelor penale de paratul S. I. V. si de martorii P. C. C. si T. A. I., rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt nr. 178/P din 17.12.2008, sentinta penala nr. 44/P/2009 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr. 1086/103/2009, expertiza medico - legala psihiatrica, bonuri si chitante fiscale.
Parata S. D. a depus intampinare in care a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratului S. G., intrucat a decedat in anul 1999, si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, deoarece nu poate avea calitatea de reprezentant legal al paratului S. I. V., care este major, si nici calitatea de parte responsabila civilmente potrivit art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala, iar in art. 1000 alin. 2 - 4 din Codul civil sunt prevazute in mod expres si limitativ cazurile de raspundere civila delictuala.
Pe fondul cauzei parata a precizat ca, prin rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt nr. 178/P/2008 din 17.12.2008, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de fiul sau S. I. V. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, deoarece nu raspunde penal, ca ea s-a ocupat de supravegherea acestuia in masura posibilitatilor, avand in vedere varsta lui, si ca nu i se poate imputa vreo culpa in conditiile in care victima nu a fost supravegheata corespunzator de numita I. E., careia ii fusese data in plasament.
Parata a precizat ca singura sa avere este o casa de locuit modesta, ca nu realizeaza venituri si are o stare materiala precara, solicitand respingerea actiunii ca inadmisibila, iar pe fond ca neintemeiata.
La aceasta intampinare reclamanta a formulat un „Raspuns”, in care a aratat ca nu a cunoscut ca S. G. era decedat la data formularii actiunii. Din acest motiv este de acord cu exceptia lipsei capacitatii de folosinta a acestui parat, nu si cu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S. D., avand in vedere temeiurile legale pe care le-a invocat, ca ea a cunoscut starea de boala a fiului sau si ca nu intereseaza posibilitatile sale materiale.
La termenul de judecata din data de 05.05.2010 instanta de fond a admis, in baza art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratului S. Gh, avand in vedere ca acesta era decedat la momentul introducerii cererii de chemare in judecata.
Prima instanta a administrat proba cu inscrisuri, a audiat martorii propusi de parti, a luat un interogatoriu paratei S. D. si a dispus atasarea, in vederea consultarii, a dosarului Parchetului de pe langa Judecatoria Piatra Neamt nr. 178/P/2008, iar la termenul de judecata din 30.03.2011 a respins exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, invocata de parati, deoarece potrivit art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru acordarea de despagubiri civile pentru daunele materiale si morale decurgand din cauzele penale, sunt scutite de taxe judiciare de timbru.
Prin sentinta civila nr. 1176 din 30.03.2011, astfel cum a fost indreptata prin incheierea de sedinta din 01.06.2011, Judecatoria Piatra Neamt a respins exceptiile privind lipsa propriei calitati procesuale pasive a paratei S. D. si privind lipsa calitatii acesteia de parte responsabila civilmente, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta I.I in contradictoriu cu paratii S. D. si S. I. V., si a obligat parata S. D. sa ii plateasca reclamantei suma de 10.000 lei cu titlu de despagubiri materiale, suma de 50.000 lei cu titlu de despagubiri morale si suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca la data de 23.05.2007 organele de politie de raza mun. Piatra Neamt au fost sesizate de faptul ca in canalul Bistrita, la CHE Vanatori, a fost gasit cadavrul unui minor, identificat ulterior ca fiind I. G. F.
In urma cercetarilor s-a stabilit ca minorul a fost impins in apa de paratul S. I. V., cu intentia de a-l ineca, in urma unei certe cu victima, care a incercat sa il loveasca.
Desi faptuitorul era major la data savarsirii faptei, in urma expertizelor medico - legale psihiatrice efectuate s-a constatat ca nu are discernamant critic si de aceea nu raspunde penal, deoarece sufera de retardare mintala medie – imbecilitate, pe fond de encefalopatie cronica infantila.
In consecinta, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de parat, in baza dispozitiilor art. 10 lit. e) din Codul de procedura penala, iar ulterior, prin sentinta penala nr. 44/P/2009 Tribunalul Neamt a dispus luarea masurii de siguranta a internarii medicale a paratului.
Referitor la exceptiile privind lipsa propriei calitati procesuale pasive a paratei S. D. si privind lipsa calitatii acesteia de parte responsabila civilmente, prima instanta a constatat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 1000 alin. 2 din Codul civil, conform carora „tatal si mama sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii”, din moment ce paratul S. I. V. era major la data comiterii faptei delictuale. Sunt insa aplicabile dispozitiile art. 998 din Codul civil, potrivit carora „Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, si cele ale si art. 999 din Codul civil, potrivit carora „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.
Instanta de fond a apreciat ca, in cazul persoanelor majore lipsite de discernamant ca efect al retardului mintal, sarcina ocrotirii lor revine parintilor, mai ales atunci cand nu sunt puse sub interdictie judecatoreasca.
In consecinta, chiar daca raspunderea paratei nu poate fi angajata in temeiul art. 1000 alin. 2 din Codul civil, raspunderea ii revine, ca urmare a insuficientei supravegheri a paratului S. I. V., in temeiul art. 998 - 999 din Codul civil. Aceasta deoarece, din actele de urmarire penala, din Adresa nr. 5251/21.09.2010 a Primariei comunei Dumbrava Rosie si din raspunsul la interogatoriul luat paratei S. D., reiese dincolo de orice dubiu ca paratul S. I. V. se afla in paza si supravegherea mamei sale.
Fiind intrunite, in persoana paratei S. D., conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, instituite prin dispozitiile art. 998 si 999 Cod civil, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, rezultand din faptul ca paratul S. I. V. este autorul infractiunii de omor calificat asupra victimei I. G. F., fapta pe care a comis-o fara a avea insa discernamant, precum si imprejurarea ca faptuitorul se afla sub supravegherea paratei, instanta de fond a considerat neintemeiate exceptiile invocate de parata.
Aceasta si pentru ca raspunderea civila delictuala este antrenata chiar si pentru cea mai simpla culpa, iar obligatia de reparare a prejudiciului este integrala. Si cand fapta delictuala este comisa de un major iresponsabil, ar fi total lipsit de echitate si contrar normelor de convietuire sociala ca prejudiciul produs sa nu fie reparat in nici un mod, iar partea vatamata sa suporte toate consecintele, fara a putea obtine recuperarea daunelor de natura atat morala si materiala.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a considerat ca actiunea reclamantei este intemeiata in parte deoarece a facut proba unui prejudiciu material in cuantum de 10.000 lei, iar daunele morale pretinse, in cuantum de 50.000 lei, sunt de natura sa ii ofere o satisfactie echitabila pentru pierderea cauzata de uciderea copilului sau.
Fiind cazuta in pretentii, in temeiul art. 274 din Codul de procedura civila, parata S. D. a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, in cuantum de 2500 lei, reprezentand onorariul de avocat.
Impotriva acestei sentinte au declarat in termen legal recurs paratii S. D. si S. I. V., care au criticat-o pentru gresita respingere a exceptiilor privind netimbrarea actiunii, a lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S. D. si a lipsei calitatii acesteia de parte responsabila civilmente.
Au invocat ca, in conditiile in care fata de paratul S. I. V. s-a dispus neinceperea urmaririi penale, actiunea trebuia timbrata la nivelul pretentiilor, ca nu sunt intrunite cerintele art. 998 - 999 din Codul civil pentru raspunderea paratei S. D. pentru fapta paratul S. I. V., intrucat nu a cunoscut ca acesta are discernamantul critic diminuat si nici nu a putut prevedea ca situatia in care se afla paratul poate avea consecinte asupra altei persoane.
Pe de alta parte, fata de imprejurarile in care a fost savarsita fapta de omor, paratei nu i se poate imputa vreo culpa, cu atat mai mult cu cat ea s-a ocupat, in masura posibilitatilor, de supravegherea fiului sau.
Paratii au criticat hotararea si cu privire la cuantumul pretentii lor admise, pe care l-au considerat prea mare in raport de posibilitatile materiale ale paratei S. D. si de lipsa vinovatiei acesteia.
In drept au invocat prevederile art. 304 pct. 9 si ale art. 312 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Intimata - reclamanta I.I a depus intampinare (f. 13 - 15) in care a aratat ca recursul este neintemeiat, deoarece prima instanta a admis in mod just si argumentat exceptiile invocate de parati, iar despagubirile acordate acopera doar partial prejudiciul pe care l-a suferit in urma mortii fiului sau.
Analizand argumentele invocate precum si din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedura civila, Tribunalul a constatat ca recursul este intemeiat urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Desi prima instanta a apreciat in mod just ca raspunderea civila delictuala a paratei S. D. nu poate fi angajata in temeiul art. 1000 alin. 2 din Codul civil – intrucat acesta reglementeaza raspunderea parintilor pentru copiii lor minori, iar paratul S. I. V. era major la data savarsirii faptei de omor calificat – ea a gresit cand a apreciat ca raspunderea paratei poate fi angajata in temeiul art. 998 - 999 din Codul civil, care reglementeaza raspunderea persoanei pentru fapta sa proprie.
Ori, in cadrul raspunderii civile pentru fapta proprie trebuie sa existe o legatura de cauzalitate nemediata intre fapta ilicita si prejudiciu – in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu – conditie ce in speta nu este satisfacuta, deoarece nu parata S. D. a savarsit fapta de omor calificat asupra victimei I. G. F.
Din aceste motive, prima instanta trebuia sa verifice intrunirea cerintelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie in persoana paratului S. I. V., si nu in persoana paratei S. D.
Prin sentinta civila nr. 1176 din 30.03.2011, astfel cum a fost indreptata prin incheierea de sedinta din 01.06.2011, desi actiunea a fost admisa fata de ambii parati, s-a verificat intrunirea cerintelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie numai in persoana paratei S. D., care a si fost obligata la repararea prejudiciului.
Insa, pentru ca parata S. D. nu raspundea pentru faptele paratului S. I. V., in mod gresit prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, iar acest fapt atrage nelegalitatea sentintei pronuntate si incidenta motivului de modificare a hotararii prevazut de art. 304. pct. 9 din Codul de procedura civila.
In privinta celorlalte critici formulate de recurenti, Tribunalul considera ca, in afara celui privind gresita respingere a exceptiei netimbrarii actiunii, analiza lor nu mai este necesara.
Aceasta exceptie a fost corect retinuta de instanta de fond, deoarece intr-adevar, potrivit art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru acordarea de despagubiri civile pentru daunele materiale si morale decurgand din cauzele penale, sunt scutite de taxe judiciare de timbru – motiv pentru care nici in recurs aceste taxe nu s-au datorat.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse Tribunalul va admite recursul paratilor S. D. si S. I. V. si va modifica in totalitate sentinta civila nr. 1776 din 30.03.2011, astfel cum a fost indreptata prin incheierea de sedinta din 01.06.2011, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S. D. si al respingerii actiunii in pretentii fata de aceasta parata.
Intrucat a cazut in pretentii, intimata I. I. va fi obligata sa ii plateasca recurentei S. D. cheltuielile de judecata efectuate.