Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare stipuleaza in mod expres la art. 2 litera t) ca in aceasta materie instanta de executare este cea care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare stipuleaza in mod expres la art. 2 litera t) ca in aceasta materie instanta de executare este cea care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Sectia civila. Decizia civila nr. 790/RC din 22.09.2010       

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt la data de 29.03.2010, B.E.J. B. I., pentru creditorii petenti C. C. si C. M., a solicitat incuviintarea executarii silite a sentintei civile nr.42/CA/02.03.2007 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. 531/103/2007.
Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt la data de 28.04.2010 s-a respins ca nefondata cererea de incuviintare a executarii silite a sentintei civile nr.42/CA/02.03.2007, pronuntata in dosarul nr. 531/103/2007 de Tribunalul Neamt, formulata de creditorii C. C. si C.M. in dosarul de executare nr. 214/2008 al B.E.J. B. I..
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin reglementarea de ansamblu privind executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, cuprinsa in art. 5802-5805 din Codul de procedura civila, este instituita procedura ce permite ca debitorul unei obligatii de a face sau de a nu face, la care se refera un titlu judecatoresc, sa fie constrans sa indeplineasca acea obligatie fie el insusi, fie alte persoane pe cheltuiala sa.
In cadrul acestei proceduri, prin art. 5803 alin. 1 din Codul de procedura civila s-a prevazut ca: "daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile", mentionandu-se in continuare ca: "instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, in favoarea statului, pe fiecare zi de intarziere, suma datorata cu acest titlu.
Din economia dispozitivului titlului executoriu mentionat, raportat si la faptul ca in considerentele titlului nu se regaseste textul legal aplicabil daunelor de 100 lei/zi admise, avand in vedere fixarea acestui cuantum pe fiecare zi de intarziere si caracterul obligatiei de a face ce incumba intimatei,  instanta de fond a apreciat ca sumele la care a fost obligata parata reprezinta daune cominatorii.
In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a pronuntat Decizia XX din 2005, reprezentand recurs in interesul legii, privitor la imprejurarea daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu.
Inalta Curte a statuat astfel ca, datorita caracterului incert si nelichid al unor asemenea creante, hotararile judecatoresti prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse in executare, fiind necesar ca, in prealabil, sa se stabileasca, dupa regulile dreptului comun in materia raspunderii civile, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii, cu consecinta transformarii daunelor compensatorii.
Daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de infrangere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pana cand acesta isi va indeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va impune.
    Fara sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silita asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totusi o modalitate de constrangere ce rezulta din amenintarea cu o atare executare daca debitorul nu isi indeplineste obligatia asumata.
    Fata de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul executa obligatia, daunele cominatorii trebuie sa fie reduse la cuantumul despagubirilor datorate pentru intarzierea executarii, iar in cazul in care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta solutie nefiind posibila intrucat despagubirea nu poate depasi valoarea prejudiciului pentru ca diferenta s-ar transforma intr-o pedeapsa civila in favoarea creditorului, care s-ar imbogati in acest mod fara justa cauza.
    Prin urmare, Inalta Curte a statuat, prin intermediul procedurii recursului in interesul legii mentionat anterior, ca nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid, revenind instantei de judecata indatorirea ca, dupa executarea obligatiei respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind cuantumul prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii.
Asa fiind, prima instanta a respins cererea de incuviintare a executarii silite a sentintei civile nr.42/CA/02.03.2007 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. 531/103/2007, ca nefondata.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal au formulat recurs creditorii C. C.si C. M., solicitand admiterea caii de atac, casarea in totalitate a incheierii recurate in sensul admiterii cererii de incuviintare a executarii silite a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 42/CA/2007 pronuntata de  Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ.
In dezvoltarea motivelor de recurs arata creditorii ca, prin sentinta civila anterior mentionata, ce a fost investita cu formula executorie, s-a dispus obligarea debitorului Municipiul Piatra-Neamt, prin reprezentant legal primar, la eliberarea neconditionata a certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire pentru imobilul situat in municipiul Piatra-Neamt, str. Stefan cel Mare nr.31, sub sanctiunea platii de despagubiri, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
In aceste  conditii, in mod nelegal s-a respins cererea de incuviintare a executarii silite, cu atat mai mult cu cat toate contestatiile la titlu, inclusiv cele referitoare la lamurirea intelesului dispozitivului acestei hotarari judecatoresti, au fost respinse in mod definitiv si irevocabil prin decizia civila nr. 618/2008 a Curtii de Apel Bacau. Cat priveste argumentele retinute in considerentele incheierii atacate, sustin creditorii ca acestea reprezentau aparari de fond ce se puteau formula doar in analizarea fondului cauzei, ori stabilirea de noi obligatii, ca si formularea de noi actiuni, era inadmisibila.
In sustinerea recursului, legal timbrat cu suma de 5 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar, creditorii au inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, anexand in copie sentinta civila nr. 42/CA/2007 pronuntata de  Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, decizia civila nr. 2425 din 08.07.2009 a Tribunalului Bucuresti, decizia civila nr. 618 din 25.09.2008 a Curtii de Apel Bacau, sentinta civila nr. 2791/03.06.2009 a Judecatoriei Piatra-Neamt, sentinta civila nr. 875 din 22.02.2010 a Judecatoriei Piatra-Neamt, decizia civila nr. 323 /RC/07.04.2010 a Tribunalului Neamt, sentinta civila nr. 2832/2009 a Judecatoriei Piatra-Neamt si decizia civila nr. 849/2010 a Curtii de Apel Bacau, certificatele de urbanism nr. 622/2010 si nr. 967/2009, precum si autorizatia de construire nr. 610/2009, toate emise de Primarul municipiului Piatra-Neamt.
Intimatul Municipiul Piatra-Neamt, prin reprezentant legal primar, a formulat in cauza intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat eliberarea certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire pentru creditorii recurenti a fost conditionata de indeplinirea anumitor conditii si depunerea anumitor diligente pe care acestia nu le-au respectat, astfel cum s-a retinut si prin decizia civila nr. 610 din 11.03.2010 a Curtii de Apel Bacau.
Cat priveste obligatia de plata a daunelor cominatorii, in mod corect s-a retinut ca aceasta nu este susceptibila de executare silita in mod direct, fiind necesara prealabila convertire a acestora in daune interese, astfel cum s-a statuat si prin decizia  de recurs in interesul legii nr. XX /2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti.
Tribunalul, analizand sentinta sub aspectele criticate, precum si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 306 Cod procedura civila raportat si la art. 3041 Cod procedura civila, constata ca recursul este intemeiat, impunandu-se a fi admis, dar pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Potrivit dispozitiilor ART. 373^1 cererea de executare silita, insotita de titlul executoriu, se depune la executorul judecatoresc, daca legea nu prevede altfel, iar acesta, de indata, va solicita instantei de executare incuviintarea executarii silite, inaintandu-i in copie cererea de executare si titlul respectiv. In acest sens, art. 373 alin. 2 Cod procedura civila prevede ca instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
In cauza de fata, insa, titlul executoriu a carui executare silita se solicita este reprezentat de sentinta civila nr. 42/CA/02.03.2007 pronuntata de Tribunalul Neamt – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ, in temeiul dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ ce stipuleaza in mod expres la art. 2 litera t) ca in aceasta materie instanta de executare este cea care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ.
De pe alta parte, in privinta daunelor cominatorii acordate in temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, in forma in vigoare la data pronuntarii hotararii judecatoresti invocata ca titlu executoriu in prezenta cerere de executare silita, deci anterior modificarilor introduse prin Legea nr. 262 din19.07.2007, executarea acestora nu se poate realiza decat in cadrul procedurii speciale prevazute de art. 25 din actul normativ initial citat, ce constituie reglementare speciala ce deroga de la dispozitiile dreptului comun reprezentat in cauza de Codul de procedura civila.
Fata de textele legale anterior enuntate, tribunalul concluzioneaza ca, in privinta solicitarii de incuviintare a executarii silite formulata de creditorii C. C.si C. M., instanta de executare competenta sa solutioneze in aceasta cerere era instanta ce a solutionat in fond litigiul de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, astfel incat incheierea recurata are caracter nelegal, fiind pronuntata cu incalcarea normelor de competenta materiala ale altei instante, aspect de natura a face incident motivul de casare prevazut de art. 304 punctul 3 Cod procedura civila.
In consecinta, exclusiv pe acest considerent, ce constituie motiv de ordine publica ce poate fi  ridicat in cauza si din oficiu de catre tribunal, astfel cum prevede art. 306 Cod procedura civila, recursul declarat de creditori a fost admis si, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 6, a fost casata in totalitate incheierea atacata si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare in prima instanta Sectiei Comerciale si de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamt.