Acordare despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Acordare despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Sectia civila. Sentinta civila nr. 715/C din 07.06.2010       

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 622/103/11.09.2010, reclamantii Balan Teodor si Balan Tudorache au chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor solicitand instantei sa dispuna obligarea paratului la plata de despagubiri morale in valoare de 800.000 euro pentru condamnarea de 3 ani inchisoare si masura administrativa de stabilire a domiciliului obligatoriu suferite de autoarea lor, Balan Veronica.
In motivare, reclamantii arata urmatoarele:
  Prin sentinta penala nr. 344/1953, sotia si, respectiv, mama reclamantilor, Balan Veronica, a fost condamnata la pedeapsa de 3 ani de inchisoare pentru infractiunea de uneltire contra oranduirii sociale, prevazuta de art. 209 din Codul penal din 1936, pe care a executat-o in perioada 30.07.1952-29.07.1955. Ulterior eliberarii din penitenciar i s-a stabilit domiciliu obligatoriu in comuna Humulesti, str. Nucilor nr. 3, raionul Targu-Neamt, regiunea Bacau.
  Suferinta defunctei a inceput in momentul in care tatal sau, Dascalu Neculai, a fost condamnat la doi ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omisiune de denuntare a complotului. O perioada de timp tatal defunctei s-a ascuns, sotia sa si cele trei fete fiind urmarite si persecutate de autoritati.
Conditiile din inchisoare au fost extrem de grele. Defuncta a fost batuta, umilita, jignita, insultata; vedea lumina zilei 30 de minute pe zi cand ieseau incolonati, mergand cu capul in jos si mainile la spate. Daca ridicau capul erau duse in celula, nemaiavand dreptul la plimbare.
Mancarea era foarte putina, frigul foarte mare, dormea pe beton si manca terci de marmelada. In inchisoare era tratata inuman, terorizata, tinuta intre sobolani, in aceeasi celula de doi metri patrati isi facea si nevoile si manca, intr-o camera in care stateau peste 30 de persoane si curgea apa dedesubt.
In timpul domiciliului obligatoriu, Balan Veronica nu avea voie sa paraseasca satul si a indurat foame pentru ca nu-si putea vinde recolta.
In timpul executarii pedepsei i-a fost afectata sanatatea, dar si onoarea si cariera profesionala, neputand sa-si continue studiile.
  In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 221/2009.
  In dovedire, au fost depuse la dosar, in copie, inscrisurile invocate in sustinerea cererii si s-a solicitat administrarea probei testimoniale.
Paratul a formulat intampinare (filele 36-39), prin care invedereaza instantei urmatoarele:
Reclamantii nu au depus la dosar hotararea judecatoreasca de condamnare, iar din actele depuse nu rezulta cu certitudine ca ar fi incidente dispozitiile art. 1 din Legea nr. 221/2009. De asemenea, nu se face nici dovada domiciliului obligatoriu.
  Cuantumul despagubirilor solicitate este foarte mare, in conditiile in care acestea sunt solicitate de sot si descendent si nu de persoana care a suferit condamnarea. Perioada detentiei a fost de numai 3 ani, iar in cazuri similare despagubirile acordate au variat intre 350.000 lei si 300.000 euro.
  Din practica judiciara rezulta ca, in cazul unor condamnari, tot cu caracter politic, s-a acordat, cu titlu de daune morale, suma de 100.000 euro, pentru o perioada de arestare de 13 ani temnita grea si 7 ani de degradare.
  Trebuie avute in vedere, pe langa suferintele celui condamnat politic, perioada arestarii, veniturile modeste ale majoritatii populatiei din tara noastra, astfel incat despagubirea sa constituie o reparatie pentru cei indreptatiti si nu o imbogatire fara just temei.
A fost audiat martorul David Jenica.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
  A. Prin sentinta penala nr. 344 din 12.05.1953 pronuntata de Tribunalul Militar Teritorial Iasi in dosarul nr. 232/1953 (filele 43-61), Dascalu N. Veronica, autoarea reclamantilor, a fost condamnata la 3 ani de inchisoare corectionala, pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevazuta de art. 209 p. IV din C. pen. (in vigoare la acea data).
  S-a retinut ca inculpata a intreprins in cursul anilor 1950-1951 actiuni in favoarea unor membri ai organizatiei „Frontul Patriei”, cu scop contrarevolutionar, urmarind schimbarea formei constitutionale a Republicii Populare Romane.
  Sentinta a ramas definitiva prin respingerea recursului la data de 27.01.1954, conform deciziei penale nr. 160 din 27.01.1954 a Tribunalului Militar pentru Unitatile Ministerului Afacerilor Interne Bucuresti.
Potrivit mandatului de arestare nr. 345/1954 (fila 62), Dascalu Veronica (casatorita Balan) a fost incarcerata in Penitenciarul Iasi la data de 30.07.1952, pedeapsa expirand la 29.07.1955. La 13.05.1955, a fost transferata la Penitenciarul Mislea, conform foii de transferare nr. 6441 din aceeasi data (fila 64), cu recomandarea de „a fi supravegheata”.
Din adresa nr. 4003/29.07.1955 a Formatiunii nr. 0690 Mislea rezulta ca, ulterior eliberarii din penitenciar, fostei detinute i s-a stabilit domiciliul obligatoriu in comuna Humulesti, raionul Targu-Neamt, regiunea Bacau, pe strada Nucilor nr. 3 (fila 65).
B. In raport cu dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, condamnarea autoarei reclamantilor prin sentinta nr. 344 din 12.05.1953 pentru infractiunea prevazuta de art. 209 pct. IV din Codul penal din 1936, republicat in Monitorul Oficial nr. 48 din 2 februarie 1948, constituie de drept condamnare cu caracter politic ce da nastere dreptului de a solicita despagubiri in temeiul art. 5 din aceeasi lege.
              Instanta apreciaza ca Dascalu Veronica a facut si obiectul unei masuri administrative cu caracter politic in sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, intrucat ulterior eliberarii din Penitenciarul Mislea, la data de 29.07.1955, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu in comuna Humulesti, raionul Targu-Neamt, regiunea Bacau, anterior arestarii ea locuind in satul Davideni, comuna Tibucani. Desi masura nu a fost intemeiata pe vreunul din actele normative enumerate in art. 3 din legea mentionata, caracterul sau politic rezulta din faptul ca s-a grefat pe o condamnare considerata de drept ca avand caracter politic, fata de infractiunea pentru care a fost pronuntata: de uneltire contra ordinii sociale.
C.  Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, „orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare”.
  Stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regula o doza de aproximare, instanta urmand sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele hotararii, masura in care i-au fost afectate situatia profesionala, sociala si familiala si altele asemenea.
  Rezulta asadar ca daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificari exacte, datorita naturii valorilor nepatrimoniale ce au fost lezate.
  Durata privatiunii de libertate este un criteriu puternic si serios pentru calcularea cuantumului despagubirilor, dar nu reprezinta un criteriu unic ori exclusiv, deoarece, de suferinta morala este legat intotdeauna gradul in care celui nedrept lipsit de libertate i-au fost lezate demnitatea, onoarea, statutul social si profesional, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege ori masura in care persoana respectiva a fost  supusa oprobiului public.
Pe de alta parte, posibilitatile probatorii ale conditiilor inumane in care au trait cei condamnati de regimul comunist sunt limitate, martorii, in cele mai multe cazuri, nepercepand prin propriile simturi teroarea deportarilor sau a celorlalte masuri represive. Inscrisurile oficiale consemneaza sec perioadele si temeiul juridic care au stat la baza aplicarii masurii, putinele referinte fiind facute in literatura memorialistica sau in Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania.
Dascalu Veronica, sotia si mama reclamantilor, a fost arestata la varsta de 22 de ani, rupta din sanul familiei, fiindu-i interzis ulterior orice contact cu cei apropiati. Experienta concentrationara, umilitoare si traumatizanta, si-a pus amprenta asupra intregii sale vieti de familie, sociale si profesionale. Putinele referinte din cererea introductiva privind conditiile inumane de detentie creioneaza imaginea temnitei ca un loc de groaza, de umilinta si mortificare, dand masura unei drame interioare imposibil de descris in cuvinte. Suferintei exterioare cauzata de foame, frig si inactivitate, i s-a adaugat suferinta interioara prilejuita de despartirea de cei apropiati.
  Supravietuitorii sistemului penitenciar comunist, printre care si martorul  audiat in cauza, povestesc de trei elemente principale care definesc viata din inchisoare: foamea, frigul si izolarea, toate acestea avand, de fapt, acelasi scop, lichidarea sistematica a detinutilor.
Intr-o apreciere generala privind conditiile de viata din penitenciar, fostii detinuti considerau foamea drept „cel mai mare chin al temnitei”. Regimul alimentar era calculat cu mare grija, pentru ca detinutul sa nu moara imediat, ci sa fie slabit treptat prin infometare (Raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania).
  O intreaga literatura memorialistica descrie conditiile infernale din inchisorile comuniste, privatiunile de nedescris, carora multi dintre detinuti nu le-au rezistat, iar cei care au supravietuit au ramas marcati pe viata. Un caz deosebit il reprezinta femeile Gulagului, ale caror marturii ilustreaza sugestiv starea larvara si grotesca a detinutelor, atmosfera de viermuiala si de subuman, toate elementele mizeriei fiziologice din temnitele comuniste: „cine ar fi putut sa redea acea penumbra misunatoare de respiratii omenesti, acele siluete de umbra intinse direct pe ciment, ghemuite pe closetul acoperit, proiectate spre fereastra, aceste gaturi descarnate, acest ranjet pe fete, toata aceasta omenire subterana care, ca sa se miste, ia forma unor sobolani sau cartite?” (Adriana Georgescu, La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti).
Ulterior eliberarii din penitenciar, calvarul fostei detinute a continuat prin stabilirea domiciliului obligatoriu in comuna Humulesti, raionul Targu-Neamt, regiunea Bacau.
  Nu sunt indoieli asupra caracterului represiv al fixarilor de D.O. El vizeaza deposedarea familiilor si indivizilor de bunurile care constituiau principalele lor mijloace de supravietuire, pierderea reperelor de stabilitate si punerea celor vizati de astfel de masuri intr-o stare de nesiguranta extrema.
  Ulterior ridicarii restrictiilor domiciliare, calvarul continua, marcandu-le practic intreaga existenta. Fostii detinuti aveau dificultati in a-si gasi un loc de munca, stigmatul inchisorii impiedicandu-i sa acceada la functiile la care i-ar fi indreptatit sarguinta si pregatirea profesionala.
  Este evident astfel faptul ca au fost lezate valori esentiale care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, reclamantei fiindu-i grav afectata situatia familiala, sociala si profesionala.
Avand in vedere si faptul ca despagubirile sunt solicitate de urmasii fostului condamnat, precum si practica judiciara in materie a instantei supreme, instanta apreciaza ca suma de 100.000 de  euro este de natura sa compenseze (daca mai este posibil) prejudiciul moral suferit.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite in parte actiunea formulata si va obliga paratul sa plateasca reclamantilor echivalentul in lei la data platii efective al sumei totale de 100.000 euro, cu titlu de despagubiri, si suma de 700 lei cheltuieli de judecata (in temeiul art 274 C.proc.civ.).