Rezolutia de scoatere de sub urmarire penala. Efecte in procedura fiscala.

Rezolutia de scoatere de sub urmarire penala. Efecte in procedura fiscala.

Sentinta civila nr. 81/CF din 12.05.2009, pronuntata de Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ


Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub  nr. 2602/103/04.05.2007, reclamanta SC S.-C. SRL a chemat in judecata parata DGFPN, pentru ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va da in cauza, sa se anuleze Decizia nr. 80/06.03.2007 si Decizia de impunere nr. 1259/14.12.2006 si sa fie exonerat de plata sumei de 271.411 lei.
A solicitat reclamanta si suspendarea executarii Deciziei nr. 80/06.03.2007 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivare reclamanta a aratat urmatoarele:
SC S.-C. SRL a fost infiintata in anul 1995 si are ca obiect de activitate principala, taierea, rindeluirea si impregnarea lemnului iar asociat unic este, S.S.G.
In perioada 19 ianuarie - 13 decembrie 2006, societatea a fost verificata de organele fiscale cu privire la realitatea, legalitatea si sinceritatea declaratiilor, a corectitudinii si modului de determinare, evidentiere si declarare a obligatiilor datorate bugetului de stat general consolidat.
Perioada supusa verificarii a fost 01/01/2002- 30/09/2006, pentru toate contributiile datorate bugetului de stat, cu exceptia impozitului pe profit a carui perioada de verificare a fost de pana la 31/12/2005.
Urmare controlului efectuat, a fost incheiat la data de 13/12/2006 un raport de inspectie fiscala potrivit caruia, S.C. S.-C. SRL a inregistrat in mod gresit in contabilitate, facturile emise de mai multi furnizori pentru ca acestea au fost ridicate de la distribuitori autorizati de catre alte persoane decat reprezentantii legali ai societatilor, persoane fizice cu identitate necunoscuta si ca atare taxa pe valoare adaugata in suma totala de 68.977 lei, inscrisa in registrele contabile, nu poate fi dedusa deoarece nu are la baza documente intocmite potrivit legii.
S-a mai retinut ca formularele fiscale emise de patru furnizori si inregistrate in evidenta contabila si fiscala a contestatoarei sunt completate cu toate elementele care probeaza realitatea operatiunilor semnate si stampilate de furnizori conform dispozitiilor art.155 al.8 din Legea nr.571/2003 si nu rezulta ca furnizorii si cumparatorul au conlucrat in vederea savarsirii unor contraventii sau infractiuni.
De asemeni, organele de control fiscal au stabilit ca pentru neplata taxei pe valoare adaugata, sunt datorate majorari in suma de 35.544 lei si penalitati in suma de 5.000 lei, conform art.115,116 si 121 din O.G. nr.92/2003.
Cat priveste impozitul pe profit, s-a retinut ca SC S.-C. SRL, a inregistrat pe cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil contravaloarea materiei prime achizitionate pe baza de facturi care nu au calitatea de documente justificative, diminuandu-se astfel obligatia privind acest impozit cu suma de 91.537 lei iar pentru neplata acestei obligatii s-au calculat majorari in suma de 58.613 lei si penalitati in suma de 8.978 lei.
Impotriva deciziei de impunere nr.1259 din  14/12/2006 emisa de D.G.F.P.N. - Activitatea de Inspectie Fiscala a formulat contestatie criticand-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr.80 din 06/03/20074, D.G.F.P.N., a respins ca neintemeiata contestatia privind stabilirea in sarcina societatii a taxei pe valoarea adaugata de plata in suma de 69.558 lei, a accesoriilor aferente acestei taxe in suma de 40.544 lei, a impozitului pe profit in suma de 91.537 lei, precum si a accesoriilor aferente impozitului pe profit in suma de 67.5911ei. A respins ca nemotivata si nesustinuta cu documente, contestatia cu privire la diminuarea taxei pe valoare adaugata de plata cu suma de 581 lei, precum si stabilirii in sarcina societatii a impozitului pe profit in suma de 52 lei si a accesoriilor aferente impozitului pe profit, in suma de 2.710 lei.
Apreciaza ca decizia sus-mentionata este nelegala si netemeinica, ca nu  a incalcat dispozitiile 1egale privind aprovizionarea cu materie prima necesara procesului de productie.
De la infiintarea societatii in anul 1995 si pana in prezent, a participat la nenumarate licitatii publice si urmare adjudecarii a cumparat diferite cantitati de material lemnos pe care le-a folosit in procesul de productie.
De fiecare data a incheiat cu vanzatorii contracte de furnizare sau
contracte de vanzare-cumparare material lemnos.
In toate cazurile marfa a fost cumparata pe baza de facturi personalizate si avize de expeditie cu respectarea intocmai a dispozitiilor art.145 si 155 din Legea nr.571/2003, si de aceea, a procedat la deducerea taxei pe valoare adaugata.
Este adevarat ca urmare controalelor prin incrucisare s-au descoperit nereguli in activitatea anumitor furnizori dar, in calitate de cumparator -nu are nici  o culpa, pentru ca a verificat si  a constatat ca toate documentele de livrare ale furnizorilor sunt intocmite corect cuprinzand informatiile obligatorii, asa cum sunt prevazute in art.155 alin.8 din Legea nr.571/2003.
De altfel, chiar organele de control au constatat si au consemnat in raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 13/12/2006, ca formularele fiscale intocmite de furnizorii S.C."D."SRL Piatra Neamt,  A.F."A. N.", S.C."F."SRL, S.C."M."SRL, sunt completate cu toate elementele care probeaza realitatea operatiunilor, sunt semnate si stampilate de furnizori.
Faptul ca la unele societati furnizoare nu s-au efectuat inspectiile fiscale solicitate, intrucat administratorii nu mai locuiesc la domiciliul declarat  si nici ca aceste societati nu si-au onorat obligatiile ca persoane impozabile platitoare de TVA, nu-i poate fi imputat administratorului SC S.-C. SRL.
Sustinerea intimatei D.G.F.P.N., din decizia nr.80 din 06/03/2007; cum ca precizarile respective ale organului de control se refera la alte documente si furnizori, care nu fac obiectul prezentei contestatii sunt neadevarate. Din examinarea raportului de inspectie fiscala, intocmit de Activitatea de control fiscal la data de 13.12.2006, rezulta contrariul.
Administratorul SC S.-C. SRL, a fost audiat de mai multe ori de organele de ancheta penala si nu s-a putut stabili in sarcina sa, savarsirea vreunei fapte penale, in complicitate cu administratorii societatilor care ii furnizeaza materii prime.
Nici sustinerile D.G.F.P.N., cum ca a procurat facturi pe cai nelegale si ca intre furnizori si cumparator nu au existat niciodata relatii comerciale, nu sunt reale, acestea fiind contrazise de toate probele ce urmeaza a fi administrate in cauza.
In legatura cu suma de 581 lei prin care a fost diminuata obligatia de plata privind taxa pe valoare adaugata suplimentar la control si impozitul pe profit in suma de 52 lei stabilit suplimentar la control - la solicitarea D.G.F.P.N., cu adresa nr.2 din 14/02/2007, a comunicat acesteia lamuririle necesare si argumentele in drept pe care si-a intemeiat contestatia
In dovedire reclamanta a anexat la dosar Decizia nr. 80/06.03.2007, adresa nr. 9096/21.12.2006 si Decizia de impunere.
Parata D.G.F.P.N. a formulat intampinare si a solicitat respingerea actiunii.
In intampinare parata a aratat urmatoarele:
In urma inspectiei fiscale efectuate la SC S.-C. SRL pentru perioada 1.01.2002-30.09.2006 pentru toate contributiile datorate bugetului de stat general consolidat, mai putin impozitul pe profit a carui perioada de verificare a fost pana la 31.12.2005, s-au stabilit in sarcina acestui contribuabil obligatii de plata suplimentare.
Constatarile inspectiei fiscale au fost consemnate in procesul verbal de inspectie nr.9778/13.12.2006 iar pentru diferentele stabilite a fost emisa decizia de impunere nr.1259/14.12.2006. De asemenea, inspectia fiscala a avut la baza si verificarile incrucisate efectuate la societatile care apar ca furnizori pe facturile de pe care SC S.-C. SRL  a dedus taxa pe valoarea adaugata si a inregistrat cheltuieli deductibile in contabilitate.
Referitor la taxa pe valoare adaugata , cu ocazia inspectiei fiscale s-au constatat urmatoarele:
Societatea nu a inregistrat in contabilitate, in luna septembrie 2006 taxa pe valoarea adaugata colectata in suma de 2880 lei, fiind incalcate prevederile art.126 lit.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal. Neinregistrarea in contabilitate a  TVA colectata in suma de 2.280 lei a avut ca efect diminuarea in mod nelegal a taxei pe valoarea adaugata de plata cu aceasta suma.
Societatea a inregistrat ca taxa pe valoarea adaugata deductibila suma de 69.558 lei RON de pe facturi emise de furnizori de material lemnos care, din verificarile incrucisate efectuate a rezultat ca nu au fost ridicate de la distribuitorii autorizati de catre reprezentantii legali ai respectivilor furnizori, sau persoane imputernicite de acestia. Organul de control, pentru acest motiv nu a admis la deducere aceasta taxa pe valoarea adaugata in suma de 69.558 lei, intrucat deducerea ei s-a efectuat in mod nelegal de societate, atata timp cat nu a avut la baza documente justificative si provenienta legala, iar situatia acestui TVA si a facturilor in cauza se afla detaliata in anexa nr. 2 la procesul de inspectie fiscala.
Astfel, nu a fost admisa la deducere taxa pe valoarea adaugata in suma de 69.558 lei de pe facturile care la rubrica „Furnizori" au inscrisi urmatorii furnizori cu privire la care, in urma controalelor incrucisate, s-a constatat ca facturile in cauza nu au fost ridicate de la distribuitorul autorizat SC B. SA, de catre reprezentantii respectivelor firme, ci de alte persoane fizice cu identitate necunoscuta: SC R. SRL, SC F. SRL, SC B. C. SRL, SC C. E. SRL, SC I. C. SRL, SC O. I. SRL, SC B. SRL, SC L. SRL , SC C. I. SRL.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 345/2002 si art. 145 alin. 8 lit.a) din Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata si aferenta aprovizionarilor, agentii economici sunt obligati sa justifice suma taxei pe valoarea adaugata prin documente intocmite conform legii de   catre contribuabilii inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.
Ori, atat timp cat s-a constatat ca formularele fiscale pe baza carora SC S.-C. SRL a inregistrat la TVA deductibila suma de 69.558 lei , nu au fost ridicate in realitate de catre furnizorii mentionati in aceste facturi de la SC B. SA, ele nu pot exprima nici operatiuni reale, mai ales ca, cu  privire la acesti furnizori, nu s-a putut verifica daca figureaza inregistrate in evidentele contabile proprii, din diverse motive.
In perioada 01.02.2005 - 30.04.2006 societatea a aplicat eronat
masurile de simplificare referitoare la TVA, in sensul ca pentru materialul
lemnos (lemn foc) in mod eronat a colectat TVA, respectiv a dedus TVA in
suma totala de 8.678 lei , fiind incalcate prevederile art. 160 din Legea nr.
571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ceea ce adus la diminuarea
taxei pe valoarea adaugata de plata cu suma de 8.678 lei RON.
De asemenea, organele de inspectie fiscala au constatat ca a fost declarat eronat in luna martie 2003, taxa pe valoarea adaugata deductibila in valoare de (-) 11.539 lei, organul de inspectie fiscala procedand la reintregirea taxei pe valoarea adaugata deductibila cu aceasta suma, deci aceasta masura este in favoarea reclamantei.
Referitor al impozitul pe profit s-au constatat abateri legale de catre SC S.-C. SRL care au dus la stabilirea de catre organele de inspectie fiscala a unui impozit pe profit suplimentar in suma de 91.589 lei si accesoriile fiscale aferente in suma de 70.301 lei.
Obligatia de plata privind impozitul pe profit a fost diminuata de societate in trimestru II 2005 cu suma de 52 lei prin nedeclararea acestei sume si neplata pana la data controlului.; organul de inspectie fiscala a reintregit cu suma de 52 lei impozitul pe profit, fiind calculate totodata si accesoriile fiscale aferente in suma de 2710 lei.
In perioada ianuarie 2003-decembrie 2004 s-a reintregit profitul impozabil de catre organele de inspectie fiscala cu suma de 366.194 lei, conform facturilor emise de SC R. SRL, SC F. C. SRL,  SC B. C. SRL, SC  C. E. SRL, SC I. C. SRL, SC O. I. SRL, SC B. SRL, SC L. SRL si SC C. I. SRL.
Totodata, au fost incalcate de SC S.-C. SRL prevederile art.4 alin.6 lit.m din OG nr.70/1994R, art.9 alin.7 lit.j din Legea nr.414/2002, art.21 alin.4 lit.f din Legea nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
Din probele administrate de organul de inspectie fiscala rezulta fie ca facturile inregistrate in evidenta contabila a SC S.-C. SRL apartin altor societati care nu au putut fi identificate in baza de cate a DGFPN., fie ca intre furnizor si cumparator nu au existat niciodata relatii comerciale. Astfel in conditiile in care firmele in cauza nu au procurat documentele cu regim special pe cai legale, rezulta ca documentele emise de acestea nu probeaza legal operatiunile economice inregistrate de SC S.-C. SRL, deci nu sunt documente justificative.
Prin incheierea pronuntata la data de 29.06.2007  instanta a respins cererea de suspendare a executarii  Deciziei  nr. 1259/14.12.2006.
In cauza s-a dispus si efectuat o expertiza contabila.
La data de 09.04.2008 cauza a fost suspendata in temeiul dispozitiilor art. 244 Cod procedura civila. S-a avut in vedere de catre instanta ca suspendarea se impune pana la solutionarea plangerii formulate impotriva rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului S. S. G., a administratorului reclamantei.
Cauza a fost repusa la rol la data de 20.01.2009.
La termenul din 10.03.2009  aparatorul reclamantei a invocat autoritatea de lucru judecat  motivat de faptul ca inexistenta prejudiciului invocat de parata a fost stabilita prin hotarare penala.
Analizand actele si lucrarile instanta constata urmatoarele:
In cauza nu exista autoritate de lucru judecat, asa cum a invocat reclamanta.
Astfel, prin Ordonanta nr. 370/P/31.07.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria R. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului S. S., administratorul societatii reclamante, cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 38 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 si 291 Cod penal. Aceasta ordonanta a fost mentinuta prin rezolutiile nr. 717/11-2/2007 si 797/11-2/2007 ale primului procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul N.
Prin Sentinta penala nr. 390 din 26.06.2008 pronuntata de Judecatoria R. s-a respins ca nefondata plangerea formulata de petentele A.F.P. R. si D.G.F.P.N. impotriva rezolutiilor primului procuror, aceasta sentinta fiind mentinuta prin Decizia penala nr. 478/RP/2008 a Tribunalul N.
Insa, in dosarele penale nu a fost solutionata latura civila, instanta penala fiind investita sa se pronunte asupra legalitatii masurii de scoatere de sub urmarire penala.
Potrivit art. 22 din Codul de procedura penala, hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei  acesteia.
Or, ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nu are caracterul unei hotarari in sensul art. 22 Cod procedura penala, chiar daca legalitatea acesteia a fost cenzurata de instanta penala.
Pentru ca in cauza sa existe autoritate de lucru judecat se impunea ca actiunea civila sa fie rezolvata de instanta penala, asa cum stabileste art. 346 Cod procedura penala, indiferent daca instanta penala pronunta condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Cum insa instanta penala nu a fost investita in acest sens si cum in lipsa unei hotarari judecatoresti care sa produca efecte, in sensul celor prevazute de art. 1201 din Codul civil raportat la art. 166 din Codul de procedura civila,nu exista autoritate de lucru judecat.
Pe de alta parte, in cauza nu opereaza nici prezumtia relativa de lucru judecat.
Astfel,  organul de cercetare penala a retinut ca temei pentru scoaterea de sub urmarire penala art.11 pct.2 lit.b si art.10 lit.d din Codul de procedura penala, respectiv faptei ii lipseste unui din elementele constitutive alte infractiunii. In conditiile in care organul penal nu a retinut inexistenta faptei, nu se poate aprecia ca sumele evidentiate in actul fiscal emis de parata au facut obiectul controlului de legalitate.
Pentru considerentele retinute se va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanta constata urmatoarele:
In sarcina reclamantei au fost stabilite prin decizie de impunere obligatii fiscale cu titlu de taxa pe valoare adaugata, majorari de intarziere si impozit pe profit.
Instanta constata ca obligatiile de plata au fost stabilite in mod legal in sarcina reclamantei, in cauza nefiind motive care sa duca la anularea sau reducerea acestor obligatii.
Astfel,  prin neinregistrarea in contabilitate a taxei pe valoare adaugata in suma de 2280 lei, pentru operatiunea comerciala evidentiata in factura nr. 6498705 din 19.09.2006, reclamanta nu putea diminua cu aceasta suma obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata, nelegalitatea diminuarii, constatata de organul fiscal, justificand stabilirea obligatiei de plata cu acest titlu.
In ceea ce priveste inregistrarea taxei pe valoare adaugata deductibila pentru suma de 69.558 lei, suma rezultata din operatiunile comerciale rezultate din facturile emise de diversi furnizori de material lemnos, instanta constata ca aceasta s-a facut de catre reclamanta in mod nelegal.
Pentru exercitarea dreptului de deduce a taxei pe valoare adaugata aferenta aprovizionarilor se impunea ca documentele sa fie intocmite conform legii de catre furnizorii inregistrati ca platitori de taxa pe valoare adaugata (art. 145 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 si art. 24 din Legea nr. 345/2002).
Or, in conditiile in care evidenta contabila a furnizorilor reclamantei nu a putut confirma operatiunile comerciale inregistrate de reclamanta in propria contabilitate si in conditiile in care facturile fiscale inregistrate de reclamanta au fost ridicate de la furnizorul documentelor (SC B. SA) de alte persoane sau alti agenti economici decat cei inscrisi in respectivele documente, reclamanta nu indeplineste conditia legala pentru deducerea taxei pe valoare adaugata.
Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile cheltuielile inregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ potrivit legii.
Or, desi reclamanta a facut dovada ca a inregistrat in contabilitate operatiunile comerciale in baza carora a dedus TVA pe baza unor documente (facturi fiscale) aceste nu indeplinesc conditiile de document justificativ intrucat nu s-a facut dovada ca au fost emise de persoane inregistrate ca platitoare de TVA, asa cum prevede art. 155 pct. 8 din Legea nr. 571/2003.
Este adevarat ca, asa cum a aratat si reclamanta, situatia juridica de la data controlului a societatilor furnizoare nu este de natura sa influenteze calitatea de document justificativ a facturilor fiscale emise anterior. Insa, in conditiile in care contabilitatea societatii furnizoare nu a confirmat operatiunile comerciale inregistrate de reclamanta, documentele care au stat la baza inregistrarilor pierd calitatea de document justificativ, societatile comerciale furnizoare nefiind inregistrate ca platitoare de TVA.
La stabilirea obligatiilor fiscale ale reclamantei nu a fost avuta in vedere situatia juridica a societatii furnizoare, respectiv faptul ca erau radiate din registrul comertului, nu functionau la sediul declarat sau se aflau in lichidare ci faptul ca, in lipsa inregistrarii documentelor si la aceste societati nu s-a putut confirma realitatea operatiunilor.
Mai mult, organul fiscal a facut dovada ca parte din facturile fiscale inregistrate de reclamanta apartin altor societati decat furnizorilor inscrisi in acestea.
Pentru considerentele retinute instanta constata ca dispozitiile legale cu privire la deducerea TVA au fost corect aplicate de parata care a respins contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere.
De asemenea, instanta constata ca si celelalte obligatii fiscale au fost corect stabilite.
Prin neaplicarea corecta a masurilor de simplificare referitoare la TVA si colectarea TVA pentru lemn foc, reclamanta a produs un prejudiciu bugetului de stat prin deducere TVA in perioada 01.02.2005-30.04.2006, astfel incat diminuarea dispusa de parata pentru suma de 8678 lei s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 160 din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la impozitul pe profit, instanta constata ca organul fiscal a aplicat, in mod corect actele normative in vigoare pe perioada supusa verificarii, reintregirea profitului impozabil pentru perioada ianuarie 2003-decembrie 2004  fiind determinata tot de neatribuirea calitatii de document justificativ documentelor  avute in vedere la neacordarea dreptului de deducere TVA.
Constatand ca in cauza Decizia de respingere a contestatiei reclamantei formulata impotriva deciziei de impunere a fost corect dispusa de parata, instanta va respinge actiunea ca nefondata, conform dispozitivului.