Recurs. Posibilitatea formularii recursului prin fax. Data certa a transmiterii fax-ului. Tardivitatea recursului.

18. Recurs. Posibilitatea formularii recursului prin fax. Data certa a transmiterii fax-ului. Tardivitatea recursului.
      
      Drept procesual civil. Termenul de exercitare al recursului.
      
       Art. 86 alin. 3 Cod pr. civ.
       art. 93 alin. 1 din Hot. Nr. 387/2005 a C.S.M.
       art. 1182 Cod pr. civ.
      
      Codul de procedura civila reglementeaza posibilitatea transmiterii cererilor si a tuturor actelor de procedura prin fax. In cazul transmiterii, respectiv comunicarii actelor de procedura legea largeste in mod expres continutul notiunii de data certa prevazuta de art.1182 Cod civil in sensul ca prevede, enumera si alte cazuri in care data scripturii private face credinta contra persoanelor a treia interesate si anume la data mentionata in evidentele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.
      
Curtea de Apel Bacau – Sectia civila, minori si familie,
conflicte de munca si asigurari sociale
Decizia civila nr. 1422 din 16 noiembrie 2009
      
      Prin actiunea adresata Tribunalului Bacau si inregistrara sub nr. 2229 din data de 22.04.2008, contestatorul S.M.F. a chemat in judecata U. de S. din B., pentru ca pe cale judecatoreasca sa dispuna:
      - anularea Deciziei rectorului U.S.B. nr. 290/04 aprilie 2008 prin care s-a decis suspendarea indemnizatiei pentru clauza de confidentialitate, de care contestatorul beneficia conform prevederilor contractului individual de munca;
      - obligarea intimatei la plata retroactiva, incepand cu 01.04.2008 a sumelor in cuantum de 70% din salariul lunar, reprezentand sporul de confidentialitate, actualitate la data platii;
      - plata cheltuielilor de judecata.
      In motivarea cererii sale, contestatorul a aratat ca este angajatul intimatei in functia de consilier juridic potrivit contractului individual de munca nr. 2167/1.06.2000 iar prin actul aditional nr.5497/22.07.2005 s-a negociat modificarea acestui contract prin introducerea clauzei de confidentialitate, acordandu-i-se lunar un spor de 70% din salariu. Fara nici un temei legal si fara a notifica salariatului intentia de modificare a contractului de munca, noul rector a emis decizia nr. 290/4.04.2008 prin care a suspendat plata acestui spor.
      Motivand in drept actiunea, contestatorul a invocat dispozitiile art. 20, 26, 40 alin. (2) lit. c) si ale art.41 din L. 53/2003 iar in dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar inscrisuri (f.4-6, 22-33 dosar fond) si a solicitat administrarea probei cu interogatoriu..
      La dosar, intimata U.S.B. a depus prin acelasi inscris (f. 11,12 dosar fond) atat intampinare cat si cerere reconventionala.
      Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata iar prin cererea reconventionala intimata a solicitat constatarea nulitatii actului aditional nr. 5497/22.07.2005 prin care clauza de neconcurenta cuprinsa in contractul individual de munca al contestatorului a fost transformata in clauza de confidentialitate. S-a aratat in intampinare ca atat Codul muncii cat si contractul individual de munca prevad clauza de confidentialitate ca o clauza speciala fara a fi prevazuta obligatia platii unei indemnizatii. Referitor la cererea reconventionala s-a aratat ca modificarea contractului de munca nu a fost aprobata de Biroului Senat sau de Senatul Universitatii, ceea ce atrage nulitatea contractului individual de munca.
      Intimata a depus la dosar inscrisuri (f... dosar fond).
      Prin sentinta civila nr. 104/D19.01.2009 pronuntata de Tribunalul Bacau s-a respins actiunea principala si s-a admis cererea reconventionala cu consecinta constatarii nulitatii absolute a actului aditional nr. 5497/22.07.2007.
      Considerentele retinute de instanta au fost urmatoarele:
      Reclamantul este angajat al U.S.B. in functia de consilier juridic, potrivit contractului de munca nr.2167/1.06.2000 (f.5 dosar fond). Prin actul aditional inregistrat sub nr. 5497/22.07.2005 s-a dispus incetarea acordarii indemnizatiei pentru clauza de neconcurenta si s-a acordat indemnizatia de 70 % din salariu pentru clauza de confidentialitate (f.6 dosar fond). Aceasta decizie a fost semnata de salariat, de rectorul universitatii, de directorul general administrativ, de reprezentantul compartimentului de resurse umane, purtand si viza oficiului juridic.
      Potrivit art.146 din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, institutiile de invatamant superior sunt conduse de senate, iar facultatile si departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultatilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Hotararile senatelor, ale consiliilor facultatilor si ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenti, daca numarul lor reprezinta cel putin doua treimi din totalul membrilor (alin.1). Institutiile de invatamant superior pot infiinta functia de presedinte al universitatii, cu atributii stabilite prin Carta universitatii (alin.2).
      Potrivit art. 147 din acelasi act normativ, conducerea operativa a institutiei de invatamant superior este asigurata de catre biroul senatului, alcatuit conform Statutului personalului didactic si Cartei universitare, presedintele biroului senatului fiind rectorul.
      Art.50 lit. e din Regulamentului de organizare si functionare a Universitatii de Stat din Bacau stabileste ca Biroul senatului este organul executiv al U.S.B. si este format din rector, prorectori, cancelarul general, directorul general administrativ al U.S.B. si reprezentantul studentilor din Senat (f.47 dosar fond).
      Pe cale de consecinta, orice decizie a rectorului de incheiere, de modificare sau de incetare a unui contract de munca al unui angajat al U.S.B. va trebui sa fie precedata de o hotarare a Biroului Senat, consemnata intr-un proces-verbal de sedinta.
      Raportat la acest fapt, actul aditional incriminat nr. 5497/22.07.2005, prin care clauza de neconcurenta din C.I.M. a fost inlocuita cu clauza de confidentialitate, pentru noua clauza sporul salarial de 70% fiind mentinut, a avut la baza cererea salariatului nr. 5284/14.07.2005 (f.19 dosar fond); insa rectorul U.S.B. a emis decizia de inlocuire a respectivei clauze, direct, fara ca in prealabil sa existe o hotarare a Biroului Senat, prin care acesta sa-si exprime acordul pentru modificarea contractului de munca al contestatorului. Modificarea contractului de munca in conditiile de mai sus, potrivit legii, va atrage dupa sine aplicarea sanctiunii nulitatii absolute a respectivului act aditional la C.I.M.
      Fiind lovit de nulitate absoluta, actul aditional nu va produce efecte juridice, considerandu-se ca si cum el nu ar fi existat niciodata.
      Deci, contestatorul nu se va putea prevala de el, pentru a pretinde un drept salarial inexistent, astfel incat instanta constata ca decizia rectorului U.S.B. nr. 290/04.04.2008 de suspendare a indemnizatiei de confidentialitate in cuantum de 70% este legala avand un dublu rol:
      - pe de o parte, de a stopa prejudicierea patrimoniala a intimatei.
      - pe de alta parte, de a permite efectuarea de verificari, dar si de realizare a unui regulament de acordare a acestui spor, precum si de cuantificare, sub forma unor indicatori cu care sa se poata stabili cuantumul indemnizatiei pentru fiecare salariat.
      Toate apararile contestatorului, prin raportare la institutia juridica a „nulitatii absolute” au fost inlaturate ca netemeinice.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen reclamantul. Recursul a fost motivat prin cererea de recurs.
      Criticile invocate de recurent in sustinerea recursului au fost in esenta urmatoarele:
      Instanta de fond a analizat partial si subiectiv materialul probator. La dosar exista numeroase argumente in sensul admiterii actiunii.
      Nu s-a luat in calcul faptul ca nu exista nicio prevedere legala care sa impuna supunerea spre aprobare biroului senat a contractelor de munca sau a actelor aditionale.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.8 si 9 Cod pr. civila si ale art. 312 Cod pr. civila.
      Instanta a depus intampinare la recurs (filele 14-16 dosar), solicitand respingerea recursului. Apararile invocate in sustinerea intampinarii au fost in esenta urmatoarele:
      Exceptia tardivitatii recursului motivata in esenta de urmatoarele argumente:
      Este adevarat ca cererea de recurs a fost expediata prin fax la 1.06.2009 ora 23,37 insa pentru a fi considerata in termen cererea trebuia depusa la instanta pana la inchiderea programului registraturii (sic!) sau trimisa prin posta recomandat cu confirmare de primire.
      In esenta data care trebuie luata in consideratie ca data a formularii recursului este 2.06.2099 respectiv data la care cererea a fost inregistrata la registratura instantei si nu data expedierii faxului, respectiv 1.06.2009 deoarece ora la care a fost expediat faxul este dupa inchiderea programului registraturii instantei.
      Pe fondul cauzei recursul este nefondat deoarece in mod corect a retinut prima instanta ca raportat la dispozitiile Legii nr. 84/1995 si ale Cartei U.B. atributiile executive in cadrul universitatii revin Biroului Senat in timp ce rectorul universitatii nu are decat functii reprezentative.
      In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri (relatii de la operatorul de telefonie care a transmis fax-ul) pentru a lamuri daca intr-adevar in data de 1.06.2009 ora 2337 recurentul a expediat prin fax recursul.
      Curtea a unit exceptia tardivitatii cu fondul recursului.
      Conform art.137 Cod pr. civila Curtea se va pronunta cu precadere asupra exceptiei tardivitatii recursului invocata de intimat prin intampinare.
      Exceptia tardivitatii este intemeiata pentru alte considerente decat cele invocate de parat si anume:
      Codul de procedura civila reglementeaza posibilitatea transmiterii cererilor si a tuturor actelor de procedura prin fax. Astfel, art.86 al.3 Cod civil prevede ca „in cazul in care comunicarea prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia”. Este de necontestat ca fax-ul reprezinta un astfel de mijloc tehnic.
      Art.86 al.3 Cod pr. civila se aplica pentru identitate de ratiune si in cazul comunicarii actelor de sesizare a instantelor judecatoresti de catre reclamanti nu doar in cazul comunicarilor de acte de procedura de catre instanta de judecata catre justitiabili. Acest fapt este confirmat in mod expres de art.93 al.1 din Hotararea nr.387/2005 modificata pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti emisa de Consiliul Superior al Magistraturii.
      Rezulta deci din coroborarea acestor dispozitii legale ca legea permite transmiterea cererilor de judecata si prin fax, nu numai prin intermediul postei asa cum eronat a sustinut intimatul-parat.
      Pornind de la aceasta premisa mai ramane de stabilit in cauza pendinte daca mentiunile de pe cererea de recurs „01/06/2009 ora 2337” tiparite de aparatul fax prin intermediul caruia s-a efectuat transmiterea cererii de recurs reprezinta sau nu o data certa in sensul art.1182 Cod civil raportat la art.86 al.3 Cod pr. civila si art.94 al.2 din Hotararea nr.387/2005 modificata.
      In cazul transmiterii, respectiv comunicarii actelor de procedura legea largeste in mod expres continutul notiunii de data certa prevazuta de art.1182 Cod civil in sensul ca prevede, enumera si alte cazuri in care data scripturii private face credinta contra persoanelor a treia interesate si anume la data mentionata in evidentele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.
      Nu trebuie deci confundata data imprimata de aparatul fax care efectueaza transmiterea actului nu data mentionata in evidentele prestatorului de serviciu ca fiind data la care s-a efectuat realmente transmiterea fax-ului. Numai secunda are valoare legala de data certa.
      Pentru aceste considerent Curtea din oficiu a dispus efectuarea de relatii la Romtelecom pentru a verifica daca mentiunea de pe recurs „01. /06/2009 ora 2337” referitoare la data este certa. Aceasta mentiune ar fi putut fi o data certa in sensul legii daca in evidentele prestatorului de servicii s-ar fi inregistrat efectuarea si receptionarea transmisiei fax in intervalul orar 2330-2345 la numarul de fax al destinatarului, recte al instantei de judecata la care recurentul a ca a trimis faxul. Or, din raspunsul Romtelecom (fila 25 dosar recurs) rezulta ca in data de 1.06.2009 in intervalul orar 2330-2345 nu a existat nici un apel de la numarul de apel 033.44.23.795 (numarul de fax de la care recurentul a sustinut ca a efectuat transmisia) la numarul de telefon 023.420.7603 (numarul de fax al Tribunalului Bacau).
      In aceste conditii Curtea retine ca mentiunea de pe cererea de recurs referitoare la data transmiterii fax-ului este neadevarata, motiv pentru care nu o va lua in considerare la deliberare.
      Din probatoriul administrat in recurs nu rezulta decat o singura data certa in legatura cu data transmiterii fax-ului si anume de 2.02.2009 mentionata de Tribunalul Bacau prin aplicarea stampilei odata cu rezolutia pusa la primirea cererii de recurs.
      In cauza de fata ultima zi in care recurentul putea sa formuleze recurs este 1.06.2009, deoarece hotararea recurata i-a fost comunicata la 19.05.2009, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotararii.
      Retinand ca recursul a fost transmis prin fax peste termen la 2.06.2009 si nu la 1.06.2009 ora 2337, este evident ca nu mai are relevanta in cauza de fata faptul ca ora 2337 tiparita de aparatul fax pe cererea de recurs este in afara programului de lucru al registraturii tribunalului.
      Pentru considerentele expuse Curtea va admite exceptia si va respinge recursul ca tardiv formulat.