Servitute de trecere. Stabilirea intinderii dreptului de servitute constituit cu peste 40 de ani in urma. Fiintarea dreptului de servitute chiar daca terenul ce constituie fond aservit face obiectul unei stari de coproprietate.

Servitute de trecere. 
Stabilirea intinderii dreptului de servitute  constituit cu peste  40 de ani in urma. 
Fiintarea  dreptului de servitute chiar daca terenul ce constituie fond  aservit face obiectul unei stari de  coproprietate.

Prin servitutea instituita in anul 1960 nu a  fost  marcata  portiunea de teren afectata de  servitute, astfel ca delimitarea  acesteia este intrutotul justificata, urmand ca la stabilirea intinderii dreptului sa se tina seama si de interesul celui care suporta  consecintele servitutii de trecere, fara a fi avut in vedere exclusiv  interesul celui ce  beneficiaza de  dreptul de trecere.
Cata vreme dreptul de servitute nu a fost pana in prezent  stins prin vreunul din modurile  prevazute de Codul civil, el continua sa fiinteze chiar daca parcela  care   constituie  fond  aservit  face obiectul unei stari de  coproprietate.
                                                                       
                                (Decizia civila nr.1639/R/ 13 noiembrie 2008;
                           Dosar nr.273/83/2006 a Curtii de Apel Oradea) Prin Sentinta civila nr. 4112/10.11.2005 pronuntata de Judecatoria S. M. in dosar nr. 6091/2005 a fost admisa in parte actiunea civila inaintata de reclamantii V. F. domiciliat in S. M. str. 24 I. nr. 24, V. Z., domiciliata in S. M. str. I. nr. 15, in contradictoriu cu paratul G. V. domiciliat in S. M. str. I. nr. 15, s-a stabilit intinderea dreptului de servitute al paratului conform expertizei efectuate de ing. C. I. si a planului de situatie intocmit de acelasi expert, care face parte integranta din hotarare. S-au respins restul pretentiilor formulate de reclamanti, acestia fiind obligati sa achite suma de 322 lei reprezentand diferenta de onorariu  conform decontului nr. 750 din 06.10.2005 pentru expert C. I., suma ce se va depune in contul Biroului Local de Expertize S. M. cont CEC RO91CECESM 0137 RON 0057950. Paratul a fost obligat sa plateasca reclamantilor suma de 556 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca din expertiza efectuata in cauza rezulta ca imobilul in litigiu, este situat in S. M. str. I. nr. 15, compus din teren in suprafata de 1331 mp cu casa si doua apartamente, curte si gradina, fiind inscris in cartea funciara sub nr. top 3322/7.  Apartamentele sunt inscrise in CF ind. 14766 Satu Mare nr. top. 355/1/1 - apartamentul nr. 1, proprietar fiind V. Z. si apartamentul nr. 2, in CF ind. 14767 nr. top. 355/1/2. In CF ind. 14766 S. M., la foaia de sarcini, este inscris un drept de servitute de trecere cu vehicule si piciorul, in favoarea apartamentului nr. 2. In planul de situatie sunt redate apartamentele, garajul, curtea, drumul pe care se va inscrie servitutea. Din expertiza rezulta ca asupra suprafetelor de 82 mp drum si 76 mp curte betonata se va inscrie servitute de trecere cu piciorul si masina in favoarea  apartamentului nr. 2.
Instanta retine ca al doilea capat de cerere nu este dovedit, desi instanta a dat posibilitatea administrarii acestora.
In consecinta, in baza art. 576 Cod civil, actiunea a fost admisa in parte.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii V. F. si V. Z., solicitand admiterea acestuia, schimbarea in parte a sentintei si admiterea actiunii. Cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 98/Ap din 01.04.2008, pronuntata de Tribunalul S. M., in dosar nr. 273/83/2006 s-a admis apelul declarat de apelantii V. F. si V. Z. domiciliat in S.M. str. I. nr. 15, in contradictoriu cu intimatii G. V. domiciliat in S. M., str. I. nr. 15, E. M. si E. V. domiciliati in S.  M., str. I. nr. 15, impotriva Sentintei civile nr. 4112/10.11.2005, pronuntata de Judecatoria S. M. in dosar nr. 6091/2004 si, in consecinta:
S-a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca stabileste intinderea dreptului de servitute existent in favoarea apartamentului nr. 2, inscris in CF ind. 14767 Satu Mare ca fiind vechea cale de acces, situata la limita cladirilor, in latime de trei metri, conform raportului de expertiza intocmit de expert M. V. si care face parte integranta din prezenta hotarare.
A fost obligat apelantul-intimat-parat G. V. sa ridice poarta edificata de acesta, cu refacerea gardului si desfiintarea caii de acces amenajate, pana la platforma betonata din fata apartamentului nr. 2.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
S-a respins apelul declarat de apelantul-parat G. V.
A fost obligat apelantul-parat G. V. sa plateasca apelantilor-intimati V. F. si V. Z. suma de 2898,35 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Pe parcursul solutionarii cauzei in apel, la 25.07.2006, apelantul parat G.V. a instrainat cota sa de proprietate de 29/375 parte inscrisa in CF 14765 Satu Mare in favoarea numitilor E. V. I. si E. M., motiv pentru care acestia, in calitate de succesori in drepturi cu titlu particular, au fost citati in cauza in calitate de intimati.
In apel a fost administrata proba cu expertiza tehnica judiciara si cercetare la fata locului.
Cu privire la apelul declarat de apelantii-reclamanti V. F. si V. Z., Tribunalul retine urmatoarele:
Imobilul in litigiu este situat in S. M., str. I. nr. 15, fiind compus din casa de locuit cu doua apartamente si teren aferent in suprafata totala de 1331 mp, teren inscris in CF nr. 14765 S. M. nr. top. 3222/7. Conform inscrierilor din coala de carte funciara sub B11, V. F. si V. Z. sunt proprietari ai cotei de 1100/1331 mp teren. E. V. si E. M. sunt proprietari ai cotei de 104 mp teren (29 stanjeni, fiind inscris in unitati vechi), sub B12-13, fiind transcris de la B10, ca urmare a cumpararii de la apelantul-parat G. V.. Asupra diferentei de 127 mp dreptul de proprietate este inscris in favoarea STATULUI ROMAN, sub B5, terenul fiind aferent apartamentului nr. 1.
Asa dupa cum s-a retinut, casa aflata pe terenul descris mai sus, este impartita in doua apartamente: apartamentul nr. 1, situat pe terenul in suprafata de 127 mp ce constituie proprietatea STATULUI ROMAN, este inscris in CF individual nr. 14766 si este proprietatea  apelantei-reclamante V. Z.. Acest apartament are frontul la strada. Apartamentul nr. 2, inscris in CF nr. 14767 a fost, initial, in proprietatea  apelantului-parat G., fiind transmis prin vanzare, pe parcursul derularii cauzei in apel, intimatilor E.. Acest apartament se afla in partea din spate a casei, in prelungirea apartamentului nr. 1, fara iesire directa la calea publica, avand ca teren aferent aflat in proprietatea detinatorilor constructiei, doar suprafata construita, respectiv 104 mp.
Pentru a avea acces la apartamentul nr. 2, proprietarii acestuia sunt nevoiti sa treaca peste terenul proprietatea reclamantilor, locul fiind infundat.
Potrivit inscrierilor de sub C1, asupra imobilului teren de sub nr. top. 3222/7 a fost inscris un drept de servitute de trecere cu piciorul si autovehiculul, in favoarea apartamentului nr. 2, inca in anul 1960. La coala de carte funciara a fost anexat planul de situatie a imobilului, existent in anul 1960, dar acest drept de servitute nu este evidentiat in schita, ci doar descris sumar, in sensul ca "se asigura drept de intrare prin portita curtii, pentru pietoni, iar pentru vehicule prin poarta mare de la strada".
Din procesul verbal de cercetare la fata locului, rezulta ca portita si poarta mare la care s-a facut referire mai sus, au fost amenajate inca de la construirea casei, acestea fiind folosite de proprietarii ambelor apartamente, existand si o alee betonata de-a lungul apartamentelor, pentru a favoriza accesul la acestea. Aceasta cale de acces este evidentiata de raportul de expertiza si schita intocmite de expert M..
Din acelasi proces verbal de cercetare la fata locului, Tribunalul retine ca pe cealalta parte a curtii, apelantul-parat G. a amenajat o alta cale de acces cu masina la apartamentul nr. 2, fara acordul apelantilor-reclamanti. Aceasta cale de acces, un veritabil drum, ocupa o suprafata mare de teren, impartind proprietatea apelantilor reclamanti in doua parti, astfel incat pentru a avea acces la gradina din spate sunt nevoiti sa treaca peste drumul amenajat. Aceasta cale de acces este evidentiata in expertiza si schita efectuate la judecata in prima instanta de catre expert C. I..
Raportat la starea de fapt retinuta, dispozitiile legale aplicabile sunt art. 616-618 Cod civil.
Art. 616 "Proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Art. 617 "Trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa din drum".
Art. 618 "Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba celui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa".
Aplicand aceste dispozitii legale la starea de fapt retinuta, Tribunalul a apreciat ca fiind justificata existenta unui drept de servitute de trecere in favoarea apartamentului nr. 2, acesta neavand acces la calea publica. Apelantii-reclamanti nici nu contesta necesitatea mentinerii dreptului in cauza dar, fata de imprejurarea ca, in prezent, exista amenajate doua astfel de cai de acces, solicita a se stabili care din acestea este legala, corecta.
Avand in vedere dispozitiile art. 617-618 Cod civil. potrivit carora in stabilirea dreptului de servitute de trecere trebuie sa se aleaga calea cea mai scurta si mai putin pagubitoare pentru proprietarul fondului aservit, Tribunalul a apreciat ca acestor exigente raspunde doar varianta propusa de expert M. si care a existat inca din anul 1960.
Spre deosebite de aceasta, propunerea facuta de expert C. este excesiv de oneroasa pentru apelantii-reclamanti, fiind amenajata fara acordul acestora si in conditiile in care deja exista o cale de acces. Aceasta cale, impreuna cu platforma betonata amenajata de catre apelantul-parat G. ar ocupa o suprafata de 158 mp din fondul aservit, in timp ce, in varianta veche, propusa de expert M., calea de acces impreuna cu aceeasi platforma betonata ocupa doar 120 mp.
In consecinta, Tribunalul a apreciat ca varianta optima pentru stabilirea dreptului de servitute, cea propusa de expert M, raportul de expertiza intocmit de acesta urmand a face parte integranta din prezenta hotarare.
Prin cererea de chemare in judecata, apelantii-reclamanti au formulat si alte pretentii si care au fost probate doar in parte. Din procesul verbal de cercetare la fata locului rezulta ca apelantul-parat a amenajat o alta cale de acces decat cea deja existenta si apreciata de instanta ca fiind corecta, constand in montarea unei porti prin demolarea unei portiuni din gardul la strada si amenajarea unui drum betonat de la aceasta poarta la intrarea in garaj. Prin aceste lucrari ce se constituie intr-o fapta ilicita, apelantilor-reclamanti li s-a cauzat un prejudiciu - distrugerea gardului si ocuparea unei suprafete de 86 mp din curte. Ca atare, fiind indeplinite cerintele art. 998-999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, Tribunalul il va obliga pe apelantul-parat G sa repare prejudiciul astfel cauzat prin ridicarea portii cu reamenajarea gardului si desfiintarea drumului amenajat.
Celelalte pretentii ale apelantilor-reclamanti nu au fost probate.
Din considerentele de fapt si de drept retinute, in baza art. 296 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelul declarat de apelantii-reclamanti V si va schimba in parte sentinta apelata, conform dispozitivului.
Admitandu-se acest apel, din aceleasi considerente de fapt si de drept a fost respins apelul declarat de apelantul-parat G.
      Instanta  a inlaturat si critica acestuia privind necesitatea introducerii in cauza a sotiei sale, ca avand si ea calitatea procesuala pasiva, intrucat in cartea funciara aceasta nu este inscrisa ca fiind titulara a vreunui drept asupra imobilelor in litigiu.
Retinand culpa procesuala a apelantului-parat G, acesta a fost obligat sa plateasca apelantilor-reclamanti V suma de 2898,35 lei cheltuieli de judecata, din care 2000 lei onorariu de avocat in apel, 650 lei contravaloare expertiza in apel, 200 lei onorariu provizoriu expert la fond si 48,35 lei taxe de timbru si timbru judiciare aferente pretentiilor admise. Onorariul de avocat la instanta de fond nu a fost probat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs  G V, solicitand admiterea recursului, modificarea  deciziei in sensul de a se  respinge actiunea reclamantilor  ca neintemeiata.
In motivarea cererii de recurs, sunt invederate urmatoarele:
- instanta de apel a incalcat dreptul de servitute consfintit  in favoarea recurentului inca din anul 1960;
- instanta de apel nu a  avut in vedere faptul ca drumul de acces si poarta mare exista pe  amplasamentul actual inca din 1960, astfel cum acest  drept  a fost inscris in cartea funciara;
- expertul C I a respectat  starea de fapt si de drept actuala, insa expertul M nu a  avut  in vedere ca intinderea dreptului de servitute era deja lamurita, fiind inscrisa in CF inca din 1960;
      Intimatii V  F si V Z, prin concluziile formulate de  avocatul acestora,  au invocat exceptia  privind  lipsa  de interes a  recurentului in declararea recursului avand in vedere ca acesta a  instrainat imobilul in cursul procesului, iar pe  fond a solicitat respingerea  recursului ca nefondat.
      La termenul de judecata din data de 06.11.2008, recurentul prin avocat  a invocat  exceptia privind prematuritatea actiunii, avand in vedere  starea  de  coproprietate in care  se  afla terenul litigios.
      Intimatii E V  si E M, prin concluziile scrise depuse la  dosar, au solicitat admitere recursului aratand  ca nu se  poate stabili un drept de servitute pana cand sistarea de indiviziune nu se  va desavarsi, intimatii sustinand exceptia invocata de  recurent.
      Examinand decizia prin prisma  motivelor  de recurs, precum si exceptiile  invocate de  partile litigante, instanta retine urmatoarele:
      In primul rand, referitor la cele  doua exceptii invocate, este de retinut caracterul nefondat al acestora, astfel intimatii invoca exceptia privind  lipsa de interes a  recurentului in declararea recursului, fara a avea in vedere  ca acesta, chiar daca a instrainat dreptul sau inscris sub B. 10 din CF nr. 14765 colectiva S M, raspunde in calitatea sa de vanzator, fata de  cumparator, pentru linistita posesiune a  lucrului, elocvente fiind in acest sens prevederile  art. 1336 din Codul civil.
      Prin urmare, este  evident  ca recurentul are interes a ataca cu recurs  decizia  tribunalului prin care a fost schimbata sentinta  judecatoriei in sensul admiterii cererii introduse  impotriva  sa avand ca obiect  stabilirea  intinderii dreptului de  servitute  existent  in favoarea  apartamentului nr. 2.
      Cat priveste  exceptia  privind  prematuritatea actiunii, este de  observat  ca obiectul actiunii deduse judecatii nu consta in constituirea  unui nou drept de servitute, ci in  stabilirea intinderii unui drept de servitute existent, inscris in cartea funciara  inca din anul 1960, astfel cum rezulta din inscrierea efectuata sub C 1 din coala individuala a CF nr. 14766 S M. ( fila  4 din dosarul judecatoriei); cata vreme  dreptul de servitute  nu a fost pana in prezent stins prin vreunul din modurile prevazute  de Codul civil, el continua sa fiinteze chiar daca parcela cu nr. top. 3322/7 face obiectul unei stari de coproprietate.
      Potrivit  raportului de expertiza intocmit de expertul M. V., zona afectata servitutii de trecere se intinde pe o suprafata de 120 mp, conform  planului de  situatie depus  la dosar la  fila 87, zona de servitute asigurand accesul paratilor la apartamentul nr. 2 pe  jos  si cu mijloace auto. Expertul a  mentionat ca aceasta asigura cele mai mici daune  fondului reclamantilor, se afla la  limita cladirilor  si are  latimea de  trei metri.
       Prin completarea  raportului de expertiza, a fost  lamurita problema privind servitutea de  trecere cu piciorul pe poarta mica si  trecere pe poarta mare notata in cartea funciara pentru apartamentul nr. 2 cu ocazia  dezmembrarii casei in doua apartamente in anul 1960, tot atunci fiind intocmita schita depusa la dosarul de  fond la filele 63 - 64. Pe schita aflata in discutie, dreptul de trecere cu piciorul si respectiv  caruta sau auto pe poarta mare este trecut ca observatie fara a fi marcata pe schita partea de teren afectata de servitute, expertul facand precizarea ca varianta  pe care el a propus-o asigura o zona de servitute de trecere atat  cu piciorul cat si cu mijloace auto cu o delimitare stricta.
      In conditiile in care  prin servitutea  instituita in anul 1960 nu a  fost marcata portiunea de teren afectata de  servitute, delimitarea acesteia  in cadrul prezentului proces este intrutotul justificata, context  in care se impune a se sublinia faptul ca este  necesar a se tine seama si de  interesul celui care suporta consecintele servitutii de trecere, fara a fi avut in vedere  exclusiv interesul celui ce beneficiaza de dreptul de trecere.
      Pe de alta parte, este de  mentionat  ca prin dispozitiile  art. 634 din Codul civil, proprietarului fondului aservit i se  recunoaste  posibilitatea de a oferi proprietarului fondului dominant un alt loc cu aceeasi intrebuintare  in ipoteza in care  servitutea a devenit prea  impovaratoare.
      Intimatul reclamant nu-i contesta recurentului  parat dreptul de servitute de trecere, prin insasi cererea introductiva de instanta precizand ca acesta din urma este beneficiarul unui atare drept,  cererea adresata instantei vizand stabilirea  intinderii dreptului de servitute al paratului.
       Potrivit  raportului de expertiza intocmit de expertul C. I., servitutea de trecere cu piciorul si cu masina in favoarea  proprietarului apartamentului II se intinde  pe suprafata de 82 mp - drum si de  76 mp curte  betonata.
      Prin  modul in care a  fost delimitata servitutea de trecere in lucrarea de specialitate sus-mentionata, este evident ca nu au fost avute in vedere prevederile art. 616 - 618 din Codul civil, varianta propusa de expert  neidentificand calea cea mai scurta de iesire  la  drumul public si respectiv locul ce ar pricinui cea mai mica paguba proprietarului fondului aservit.  Aceste cerinte  sunt intrutotul respectate prin varianta  propusa de expertul M. V., zona afectata servitutii de trecere nu numai ca este mai redusa - avand  suprafata de  120 mp -, dar se afla la limita cladirilor, are latimea de trei metri si produce  cele mai mici daune  fondului aservit.
      Fata de  considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor  art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata in totul.