Incheiere de sedinta - revocare masura arest preventiv

     
     Prin cererea inregistrata in data de 01.07.2010 aparatorul ales a inculpatei,  a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar,  cerere insusita de inculpat la termenul din data de 02.07.2010.
     In motivarea cererii inculpata a aratat ca nu a savarsit faptele pentru care este cercetata , nu a ajutat la punerea in circulatie a nici unei bancnote falsificate si nici nu a vazut macar o astfel de bancnota , de asemenea ca nu a mai fost cercetata penal , la perchezitie nu au fost gasite bunuri care sa dovedeasca implicarea in mod direct sau indirect , are in intretinere doi copii minori in varsta de 3 si 6 ani .
      Instanta retine urmatoarele :
     Fata de inculpatii RV, SC, IB, CV, s-a dispus la data de 17-06-2010 punerea in miscare a actiunii penale si retinerea de catre procuror timp de 24 h, a inculpatilor, toti pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 Cp., art. 282 al. 2 C.p. cu ref. la art. 282 al. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. si art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.,
     Ulterior, urmare a referatului DIICOT , Judecatoria Bacau a dispus prin incheierea de sedinta din data de 18-06-2010, admiterea propunerii de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpati, pentru o perioada de 29 de zile.
           Inculpata a mai aratat ca nu exista date din care sa rezulte ca ar fugi ori s-ar sustrage de la urmarirea penala, sau ca ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului si nici probe din care sa rezulte ca a participat in mod direct la savarsirea faptelor pentru care este cercetat, de asemenea ca nu exista probe din care sa rezulte ca lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, nefiind indeplinite cumulativ conditiile prev. de art. 148 lit.f Cprpen.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
        Prin incheierea din 18.06.2010 pronuntata de Judecatoria Bacau s-a dispus arestarea preventiva a inculpatei , pe o durata de 29 zile pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 Cp., art. 282 al. 2 C.p. cu ref. la art. 282 al. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. si art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
     Cererea formulata de inculpata indeplineste conditiile prevazute de art. 1602 alin. 1 si 2 Cprpen in ceea ce priveste admiterea in principiu  in sensul ca pentru infractiunile savarsite legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, respectiv de la 2 ani la 7 ani.
     Indeplinirea conditiilor prevazute de lege nu creeaza in favoarea inculpatului un drept de a fi liberat provizoriu, instanta fiind obligata sa aprecieze asupra temeiniciei cererii.
     Arestarea preventiva si durata ei sunt conditionate, numai in masura in care ea poate servi scopului legii: impiedicarea de a fugi  , de a nimici urmele sau probele , salvarea ordinii publice etc.
     Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau de a-i avertiza pe ceilalti participanti sau pericolul de a fi tulburata ordinea publica.
     In acelasi sens s-a pronuntat si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a cursului justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava.
     Punctul 4 al Recomandarii specifica in plus ca , daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita , detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica , in mod exceptional , in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
     Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca in cauza nu exista dovezi privind existenta cazului comiterii unei infractiuni grave apreciate, atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare masurii arestului preventiv.
     Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp.(cauza Letellier contra Frantei).
      Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent si suficient, decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica.
     Or in prezenta cauza, apreciind in concret, instanta constata nu se impune detentia in continuare fata de inculpata , desi fiind comisa o infractiune deosebit de grava  - cu efect grav asupra increderii populatiei in moneda nationala si de natura sa duca la grave prejudicii economice  iar raportat la imprejurarile concrete in care au fost savarsite faptele : de un grup infractional organizat , de faptul ca  a fost negata participarea la savarsirea unei astfel de fapte de catre alti participanti , membri ai aceleiasi familii , la momentul de fata instanta nu constata indicii sau probe certe care sa indice ca planeaza asupra cercetarii vreunul din motivele ce fac necesara lipsirea in mod legal de libertate a inculpatei .
           Potrivit jurisprudentei CEDO  Curtea a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventiva a unui acuzat suspectat ca a comis o infractiune : pericolul ca acuzatul sa fuga (Stögmuller impotriva Austriei, Hotararea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, paragraful 15) ; riscul ca acuzatul, odata repus in libertate, sa impiedice aplicarea justitiei (Wemhoff impotriva Germaniei, Hotararea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, paragraful 14), sa comita noi infractiuni (Matzenetter impotriva Austriei, Hotararea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, paragraful 9) sau sa tulbure ordinea publica (Letellier impotriva Frantei, Hotararea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, paragraful 51 si Hendriks impotriva Olandei (Hotararea), nr. 43701/04, 5 iulie 2007).
Pericolul de a impiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat in mod abstract de autoritati, ci trebuie sa se bazeze pe probe faptice (Beccies impotriva Moldovei, nr. 9190/03, paragraful 59, 4 octombrie 2005).
         La fel se intampla in cazul tulburarilor aduse ordinii publice : daca un asemenea motiv poate fi luat in calcul potrivit art. 5 in circumstante exceptionale si in masura in care dreptul intern recunoaste aceasta notiune, acesta nu poate fi considerat relevant si suficient decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa indice ca eliberarea detinutului ar tulbura cu adevarat ordinea publica (Letellier, citata anterior, paragraful 51).
         In aceasta privinta, Curtea reaminteste ca, potrivit art. 5 alin. 3, autoritatile trebuie sa ia in considerare masurile alternative la arestarea preventiva cata vreme acuzatul ofera garantii in privinta prezentarii sale la proces. (Patsouria, citata anterior, paragrafele 75-76).
           In prezenta cauza inculpata nu are antecedente penale , are in ingrijire doi minori , indiciile si probele administrate nu dovedesc in mod clar modalitatea in care a savarsit fapta si nici rolul detinut in cadrul gruparii .
           Analizand temeiurile care au stat la baza masurii luarii arestului preventiv fata de inculpati ,  constata ca acestea nu subzista , ca  probatoriului administrat , in ceea ce priveste pe inculpata este bazat in mare parte pe prezumtii motivate de faptul  ca este sotia unuia dintre inculpati  , inculpata nu recunoaste savarsirea faptei si in acest sens nu exista indicii ca doreste sa zadarniceasca in mod direct  aflarea adevarului  , pentru toate aceste considerente instanta va admite cererea si va inlocui masura arestarii preventive cu liberarea sub control judiciar si va stabili obligatiile ce revin inculpatei pe perioada liberarii  .
 Se va atrage atentia inculpatei asupra prevederilor art  16010 alin 1 si 3 CPP cu privire la revocarea liberarii sub control judiciar .