Constatare nulitate absoluta contract

      Deliberand asupra actiunii de fata, instanta retine urmatoarele:
      Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul V D, inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.01.2006, sub nr de dosar 664/2006 s-a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii OM, I D, C C, SC L SRL, anularea contractului de vanzare cumparare nr 1379/9.04.2000 si a contractului de vanzare cumparare nr 1110/16.05.2001.
      In motivarea actiunii, reclamanta a aratat faptul ca prin primul contract de vanzare cumparare parata SC a instrainat garsoniera aflata pe str. MH nr 2, in numele societatii, declarand in fals faptul ca este asociat unic, desi reclamantul avea drepturi egale si avea si calitatea de administrator. In ceea ce priveste cel de al doilea contract de vanzare cumparare reclamanta a aratat faptul ca imobilul a fost instrainat in timpul procesului cu OM
      In dovedirea actiunii a depus inscrisuri.
      Paratii CC si C D au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate, avand in vedere faptul ca au fost de buna credinta la cumpararea imobilului, neavand cunostinta de modalitatea in care primul vanzator a instrainat imobilul. Paratii au invocat exceptia lipsei de interes si lipsa calitatii procesual active.
      Parata Sc LC SRl a formulat intampinare prin care a solicitat anularea celor doua contracte, avand in vedere faptul ca primul contract s-a incheiat cu nerespectarea dispozitiilor art 948 Cod civil, si art 22,23 Cod comercial, persoana care a semnat actul in numele societatii neavand imputernicire in acest sens. Parata a invocat faptul ca nu s-a aplicat stampila societatii, iar pretul nu a fost achitat, nefiind emisa factura in acest sens, la baza actului juridic stand de fapt un imprumut. S-a mai aratat faptul ca paratul OM a depus plangere penala impotriva asociatului VC, care a fost condamnata pentru fals in declaratii. In ceea ce priveste cel de al doilea act de vanzare cumparare s-a aratat faptul ca partile au fost de rea-credinta, fiind incheiat in prejudiciul drepturilor societatii.
      Paratii O. nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a-si face aparari.
      Prin sentinta civila nr 1891/29.03.2006 pronuntata de Judecatoria Bacau instanta a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza in favoarea Tribunalului Bacau.
      Prin incheierea de sedinta din data de 12.01.2007 pronuntata de Tribunalul Bacau s-a solutionat cererea de instituire a sechestrului judiciar.
      Prin sentinta civila nr 89/2.03.2007 pronuntata de Tribunalul Bacau s-au admis exceptia lipsei calitatii procesual active si exceptia lipsei de interes a reclamantului.
      Prin decizia civila nr 102/2007 pronuntata de Curtea de Apel Bacau s-au respins ca neintemeiate apelurile formulate, iar prin decizia nr 1603/13.05.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-au admis recursurile fiind trimis dosarul Tribunalului Bacau pentru judecarea pe fond a actiunii.
      Prin sentinta civila nr 1076/13.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bacau instanta a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza in favoarea Judecatoriei Bacau, dosarul fiind inregistrat sub nr 17448/180/2008.
      S-au atasat actele care au stat la baza incheierii contractelor de vanzare cumparare (filel 16-23).
      S-au administrat urmatoarele probe: proba testimoniala, proba cu interogatoriu, proba cu inscrisuri.
      Prin incheierea de sedinta din data de 24.04.2009 instanta a calificat cererea depusa la fila 30 ca fiind intampinare si nu cerere reconventionala, avand in vedere faptul ca rolul cererii reconventionale este acela de a emite pretentii impotriva reclamantului si nu impotriva unui alt parat.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
      In fapt, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr 1379/4.04.2000 (fila 3 dosar initial) incheiat intre SC LC SRL, in calitate de vanzatoare si OM, in calitate de cumparator, s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bacau, strM, nr , sc B, ap.3, pretul stabilit fiind de 40.000.000 lei vechi.
      Ulterior, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr 1110/16.05.2001 (fila 4 dosar initial) incheiat intre OM si OID, in calitate de vanzatori si C C, in calitate de cumparator, s-a transmis dreptul de proprietatea asupra aceluiasi imobil, pretul stabilit fiind de 60.000.000 lei.
      Cu privire la cauzele de nulitate absoluta invocate in cauza, instanta retine urmatoarele:
1. vanzarea s-a facut de un neproprietar
      Una dintre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca obiectul contractului de vanzare cumparare este aceea de a se afla in proprietatea vanzatorului, motivat de faptul ca acest contract este translativ de proprietate. In cazul de fata, analizand actul juridic incheiat intre parti, instanta constata faptul ca in calitate de vanzator a figurat Sc LC Srl, bunul aflandu-se in patrimoniul societatii si nu in patrimoniul asociatilor, bunurile aduse ca aport devenind proprietatea societatii, potrivit dispozitiilor articolului 65 din Legea 31/1990. Fata de aceste aspecte instanta retine ca a fost respectata conditia privind calitatea de proprietar al vanzatorului, motivul invocat nefiind intemeiat. Sustinerile reclamantului in sensul ca parata SC avea la data instrainarii doar o cota parte ideala si nu a avut mandat expres din partea celui de al doilea asociat nu pot fi avute in vedere atat timp cat bunul apartine societatii si nu celor doi asociati, pentru a se aplica regulile privind proprietatea comuna a sotilor. Bunul adus ca aport devine proprietatea societatii de la data inmatricularii in registrul comertului, asociatii nemaiavand nici un drept asupra lui, la dizolvarea societatii ei neavand dreptul la restituire ci doar la partea cuvenita prin lichidare.
2. lipsa mandatului , lipsa consimtamantului
      Potrivit dispozitiilor articolului 72 din Legea 31/1990 „obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele speciale prevazute in lege”. Din dispozitiile legale citate mai sus rezulta faptul ca raporturile juridice dintre administrator si societate sunt raporturi de mandat, avand imputernicirea de a indeplini toate operatiunile de gestiune si reprezentare pe care le reclama realizarea scopului societatii. Administratorul este in drept sa incheie actele de conservare, de administrare si de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii, in cazul instrainarii imobilului de fata nefiind necesara aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare, nefiind incidente dispozitiile articolului 441 din lege.
      In cauza de fata sunt incidente dispozitiile legale referitoare la mandatul aparent, intrucat parata SC a avut calitatea de administrator al societatii, aspect care rezulta din statutul societatii depus la fila 33 din dosar, iar din data de 18.11.1998 aceasta calitate a fost conferita reclamantului VD, cei doi asociati avand dreptul de reprezentare a societatii. Mandatul aparent produce efecte ca si cum mandatarul ar fi avut puteri de reprezentare, tertul contractant de buna credinta avand dreptul la executarea contractului incheiat cu mandatarul aparent, efectele producandu-se intre tert si mandant. Potrivit dispozitiilor articolului 1554 Cod civil „Revocarea mandatului, notificata numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, in nestiinta de aceasta, a contractat cu dansul de buna-credinta; in acest caz mandantul are recurs contra mandatarului sau.” Desi a lipsit vointa mandantul de a fi reprezentat, motivat de depasirea imputernicirii sau de incetarea anterioara, tertul a contractat cu credinta scuzabila si legitima ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare, credinta legitima valorand titlu, buna credinta fiind prezumata, conform regulii generale. In cauza reclamantul nu a facut dovada faptului ca paratul OM a cunoscut faptul ca reprezentatul societatii vanzatoare nu mai avea calitatea de administrator, indeplinirea formalitatilor de publicitate prin inregistrarea modificarilor la Oficiul Registrului Comertului nefiind suficienta pentru dovedirea acestui aspect. Vointa persoanei juridice se exprima prin incheierea actelor de catre reprezentanti, in cazul de fata prin intermediul mandatarului aparent, fiind indeplinite conditiile privind consimtamantul, societatea suportand riscul numirii administratorilor si a depasirii limitelor insarcinarilor.
3. lipsa stampilei societatii
      Aplicarea stampilei societatii pe actele juridice incheiate de persoana juridica nu reprezinta o conditie obligatorie pentru manifestarea de vointa a comerciantului, consimtamantul la incheierea actului fiind exprimat prin semnarea contractului de catre reprezentantul acesteia. Vointa sociala este adusa la indeplinire prin actele juridice incheiate de organul executiv-administrator, legea neimpunand conditiile speciale privind aplicarea stampilei. Potrivit dispozitiilor articolului 35 din Decretul nr 31/1954 persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale, actele juridice facute de organele persoanei juridice fiind actele persoanei juridice insasi.
4. lipsa facturii
      In conformitate cu dispozitiile articolului 46 Cod comercial si ale articolului 6 din Legea nr.82/1991, factura fiscala reprezinta doar un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata fiind un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, neavand calitatea de act juridic. Neemitera unei facturi fiscale nu constituie cauza de nulitate a actului juridic, neindeplinirea obligatiilor privind inregistrarea in contabilitate avand consecinte in plan contraventional neputand fi opuse cumparatorului.
5. neplata pretului
      Analizand actul de vanzare cumparare incheiat intre parti instanta retine faptul ca in cuprinsul contractului s-a stipulat faptul ca pretul de 40.000.000 lei vechi a fost achitat anterior autentificarii contractului. In cauza de fata revine reclamantului sarcina de a face proba neexecutarii obligatiei de plata a pretului, neexistand probe in acest sens. Refuzul partilor de a raspunde la interogatorii nu poate constitui o dovada in acest sens, potrivit dispozitiilor articolului 225 Cod pr cv aceasta imprejurare putand fi considerata o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada scrisa. In cazul de fata, fata de obiectul actiunii, si fata de probele administrate in cauza, instanta califica refuzul partilor de a raspunde la interogatoriu ca un inceput de dovada scrisa, care trebuie coroborat cu alte probe, aspect care nu s-a realizat, martorii audiati neavand cunostinta cu privire la acest aspect. Avand in vedere faptul ca nu s-a facut dovada contrara, instanta retine faptul ca mentiunile referitoare la executarea obligatiei de plata a pretului sunt reale.
6. incheierea unui imprumut cu camata
      Potrivit regulilor generale dovada contractului de imprumut se face numai prin inscris daca valoarea lucrului imprumutat depaseste suma de 250 lei (articolul 1192 Cod civil), legea permitand orice dovada daca se pune problema unei fraude la lege, in cazul de fata camata. In speta de fata nu s-a facut dovada incheierii unui contract de imprumut cu camata, nefiind rasturnata valabilitatea cauzei contractului de vanzare cumparare prevazuta de dispozitiile articolului 967 alineat 1 Cod civil.
      Din declaratiile martorilor audiati in cauza instanta apreciaza faptul ca nu s-a facut dovada relei credinte a cumparatorului OM si nici a caracterului ilicit al cauzei. Astfel martorul NG (fila 144), salariat al societatii vanzatoare, a precizat faptul ca nu cunoaste amanunte privind incheierea unui contract de vanzare cumparare, iar martorul PD (fila 179), aflata in relatii de prietenie cu parata SC a declarat ca nu stie cum a pierdut garsoniera, avand cunostinta de existenta unui imprumut incheiat intre aceasta si paratul OM pentru suma de 3000 de dolari. De asemenea martorul TEM (fila 180), aflata in relatie de prietenie cu reclamatul VD ti parata SC, a precizat faptul ca parata a incheiat un contract de imprumut pentru suma de 3000 de dolari cu paratul OM, fara sa cunoasca daca suma finala solicitata de imprumutator, de 10000 de dolari, a fost sau nu restituita. Martorii audiati la solicitarea reclamantului si a paratei Sc LC Srl au declarat faptul ca nu cunosc amanunte despre incheierea contractului dintre OM si CC, iar cu privire la incheierea contractului de vanzare cumparare dintre Sc LC Srl si OM nu au oferit elemente din care sa rezulte daca pretul a fost sau nu platit. In ceea ce priveste contractul de imprumut martorii PD si TE  au declarat faptul ca parata SC s-a imprumutat cu suma de 3000 de dolari, iar la finalul contractului s-a solicitat suma de 10000 de dolari, fara a preciza perioada pentru care a fost incheiat acest contract sau daca suma a fost sau nu restituita. Instanta apreciaza faptul ca declaratia martorului PD nu este edificatoare pentru stabilirea raporturilor juridice incheiate intre parti, urmand sa inlature aceasta depozitie, avand in vedere faptul ca desi avea informatii clare privind incheierea imprumutului incheiat cu 10 ani in urma, nu cunostea exact adresa la care aceasta locuia si nici faptul ca garsoniera a fost vanduta, desi a afirmat ca mergea foarte des la aceasta, precizand ca este prietena a paratei SC; este greu de crezut ca pe de o parte parata ii povestea in amanunt martorei despre imprumutul incheiat cu O, despre sumele care trebuia sa le restituie, iar pe de alta parte aceasta nu a avut cunostinta despre modul cum a fost instrainata garsoniera si nici persoana caruia i-a fost transferat dreptul de proprietate. In ceea ce priveste declaratia martorului TEM instanta va inlatura aceasta depozitie, motivat de lipsa de obiectivitate a acestuia, avand in vedere relatiile de stransa prietenie existenta intre martor si reclamant, acesta botezand copilul martorului.
      Inscrisurile depuse de catre parata Sc LC nu fac dovada incheierii unui imprumut cu dobanda mai mare decat cea prevazuta de lege, notorietatea calitatii de imprumutator nefiind probata. Existenta unor litigii intre OM si alte persoane nu este suficienta pentru a dovedi incalcarea legii, partile fiind libere sa incheie acte juridice si avand dreptul de a se adresa instantelor de judecata pentru solutionarea neintelegerilor referitoare la executarea obligatiilor.
      Fata de probele administrate instanta apreciaza faptul ca nu s-a facut dovada faptului ca vanzarea cumpararea ascunde un imprumut camataresc, acesta presupunand stipularea in cadrul contractului de vanzare drept pret a unei sume disproportionat de mari fata de suma imprumutata, diferenta reprezentand dobanda.
7. condamnarea paratei SC pentru fals in declaratii
      Prin sentinta penala nr 314/22.04.2003 pronuntata de Judecatoria Tecuci, casata prin decizia penala nr 347/R/22.04.2004 pronuntata de Curtea de Apel Galati s-a dispus achitarea inculpatei VC pentru lipsa pericolului social pentru savarsirea infractiunii de fals in declaratii. Desfiintarea actului juridic nu intervine in cazul de fata in mod automat, motivat de faptul ca declararea in fals a vizat calitatea de unic asociat al societatii; in cauza trebuie analizate indeplinirea conditiilor de reprezentare si incidenta unui mandat aparent. Depasirea imputernicirii sau lipsa mandatului nu constituie caz de nulitate a contractului de vanzare cumparare, intrucat tertul de buna credinta nu poate suporta consecintele negative ale incalcarii dreptului de reprezentare, trebuind a fi respectat principiul securitatii raporturilor juridice, element fundamental al suprematiei dreptului.
8. reaua credinta a partilor din cel de al doilea contract de vanzare cumparare:
                   Buna credinta reprezinta, conform definitiei date in articolul 1898 din Codul civil, "convingerea posesorului ca vanzatorul avea toate caracteristicile cerute de lege pentru a putea transfera dreptul de proprietate". In ceea ce priveste reaua credinta, aceasta a fost definita in literatura juridica ca fiind atitudinea unei persoane care indeplineste un act sau o fapta contravenind legii si fiind pe deplin constienta de caracterul ilicit al conduitei sale. Fata de extrasul de carte funciara - 9.05.2001 (fila 19)  privind mentiunile referitoare la incheierea contractului de vanzare cumparare nr 1379/4.04.2000, imobilul aparand ca fiind proprietatea paratilor O. si fata de faptul ca prin incheierea din 9.05.2001 s-a dispus radierea opozitiei inscrise la cererea Sc L, instanta  considera ca paratii C, in calitate de cumparatori au fost de buna credinta avand convingerea ca incheie un contract ca adevaratul proprietar si cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, depunand diligentele rezonabile pentru a cunoaste situatia juridica a imobilului.  Anunturile din ziar privind existenta unor litigii intre Sc L cu privire la acest imobil nu fac dovada relei credinte, atat timp cat formalitatile de publciitate prin inscrierea in Cartea funciara a tranferului de propretate au fost indeplinite. De asemenea faptul ca paratul C se cunostea cu paratul O anterior incheierii contractului de vanzare cumparare nu constituie un motiv de suspiciune, nefiind incalcata nicio dispozitie legala, cu atat mai mult cu cat paratul O a fost de buna credinta la achizitionarea imobilului. Cele doua contracte au fost incheiate la o diferenta de 1 an de zile, neputandu-se stabili o legatura de complicitate, de fraudare a intereselor societatii prin transmiterea proprietatii catre cel de al doilea cumparator, cu atat mai mult cu cat au fost indeplinite formalitatile de publicitate imobiliara. Buna credinta a cumparatorilor nu poate fi pusa la indoiala atat timp cat s-a sprijinit pe inscrierile in Cartea Funciara, fiind prezumata pana la proba contarie, nefiind dovedita cooperarea partilor la incheiera actului juridic. Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor articolului 36 din legea 7/1996” Actiunea in rectificare, intemeiata pe nevalabilitatea inscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe gresita calificare a dreptului inscris, se va putea indrepta si impotriva tertelor persoane care si-au inscris un drept real, dobandit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros, bazandu-se pe cuprinsul cartii funciare, in termen de trei ani de la data inregistrarii cererii de inscriere formulata de dobanditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, afara de cazul cand dreptul material la actiunea de fond nu s-a prescris.” Potrivit dispozitiilor legale aratate dupa expirarea termenului de 3 ani subdobanditorul de buna credinta si cu titlu oneros se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare, dreptul sau inscris in cartea funciara fiind opozabil instrainatorului din actul juridic primar, ceea ce echivaleaza cu mentinerea actului juridic.
            9   frauda la lege
      In jurisprudenta, se socoteste frauda la lege, cand anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire oculta a legii, prin abaterea unor dispozitii legale de la sensul si spiritul lor. Avand in vedere aspectele mai sus examinate, fata de prezumtia de valabilitate a cauzei contractului, instanta apreciaza faptul ca nu s-a facut dovada eludarii dispozitiilor legale prin incheierea celui de al doilea contract, interesele primului vanzator nefiind atinse, atat timp cat primul contract a fost incheiat in mod valabil.
      Fata de aceste aspecte instanta considera faptul ca cele doua acte juridice au fost incheiate in mod valabil, cu respectarea dispozitiilor articolului 948 Cod civil, partile avand capacitate de exercitiu, consimtamantul fiind valabil exprimat, iar obiectul si cauza fiind licite. Reclamantul nu a facut dovada incheierii unui contract de imprumut cu dobanzi camataresti ascuns de contractul de vanzare cumparare, sarcina probei revenindu-i conform dispozitiilor articolului 1169 Cod civil.
      Pentru aceste motive, fata de dispozitiile art 948 Cod civil si pentru respectarea principiului securitatii actelor juridice, instanta va respinge actiunea ca neintemeiata.