Competenta solutionarii cererilor privind numirea lichidatorului, potrivit OUG 116/29.12.2009. Conflict negativ ivit intre tribunal si directorul Oficiului Regi

     Competenta solutionarii cererilor privind numirea lichidatorului, potrivit OUG 116/29.12.2009. Conflict negativ ivit intre tribunal si directorul Oficiului Registrului Comertului.
     (Sentinta comerciala nr.310 C din 03.03.2010)
     
     Prin Rezolutia nr.1481 pronuntata la data de 18.02.2010 in dosarul nr. 6111/2010 (fila 2) Directorul Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arges a dispus mentionarea la ORC de pe langa Tribunalul Arges a cererii nr.6111 din 16.02.2010 prin care se solicita inregistrarea cererii de numire lichidator si a trimis dosarul spre solutionare la Tribunalul Comercial Arges, conform art.3 alin.4 din OUG 116/2009.
     Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 22.02.2010, sub nr. de dosar 290/1259/2010.
     Analizand cererea ce formeaza obiectul dosarului 6111/2010 al Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arges, trimis spre solutionare acestei instante prin Rezolutie pronuntata de Director in temeiul dispozitiilor art.3 alin.4 din OUG 116/2009, din oficiu, instanta a invocat exceptia necompetentei materiale in raport de textul legal invocat, exceptie asupra careia, pronuntandu-se in mod prioritar in raport de dispozitiile art.137 Cod proc.civila, constata si retine urmatoarele:
     In fapt, petenta S.C. P. C. S. S.R.L. a fost dizolvata, la cererea asociatului P. V., prin Sentinta comerciala nr.927/C din 16.10.2009 pronuntata de Tribunalul Comercial Arges (fila 11).
     Aceasta sentinta, publicata in Monitorul Oficial Partea a IV-a nr.6105/27.11.2009 (fila 12) a devenit irevocabila dupa 30 de zile de la publicarea sa, adica la data de 27.12.2010.
     Prin hotarare adoptata la data de 03.02.2010, asociatul S.C. P. C. S. S.R.L. intelege sa numeasca un lichidator, in persoana practicianului in insolventa O.P.I., care sa indeplineasca operatiunile legate de finalizarea lichidarii societatii comerciale ce fusese dizolvata, sens in care se adreseaza cu o cerere de inregistrare a acestei numiri in registrul comertului.
     Prin Rezolutia nr.1481/18.02.2010 pronuntata de Directorul ORC, cererea petentei este trimisa tribunalului spre solutionare, fiind apreciata drept o cerere de numire de lichidator ce cade sub incidenta dispozitiilor art.3 alin.4 din OUG 116/2009.
     In drept, sunt incidente urmatoarele dispozitii legale cuprinse in OUG 116/2009 privind instituirea unor masuri privind activitatea de inregistrare in registrul comertului:
     Regula in materie:
     "Art.1 - Prin derogare de la prevederile Legii nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenta de solutionare a cererilor de inregistrare in registrul comertului si, dupa caz, a altor cereri aflate in competenta de solutionare a judecatorului delegat,, pe o perioada de maxim 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, apartine directorului oficiului registrului de pe langa tribunal
     si/sau persoanei sau persoanelor desemnate de catre directorul general al Oficiului National al Registrului Comertului."
     Exceptiile de la regula competentei generale a directorului, adica acele cereri care revin in competenta de prima instanta a sectiei comerciale a tribunalelor sunt enumerate in cuprinsul art.3, art.4, art.5, art.6 alin.3 si art.7 alin.7 din OUG 116/2009.
     Intre acestea, dispozitiile art.3 alin.4 prevad ca:
     "Competenta de numire a lichidatorului a lichidatorului in situatiile prevazute la art.237 alin.(7) din Legea nr.31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si la art.31 alin.(4) din Legea nr.359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, apartine sectiei comerciale a tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul comerciantul."
     Pe de alta parte, cele doua situatii la care face trimitere art.3 alin.4 sunt urmatoarele:
     Art.237 alin.(7) din Legea 31/1990, republicata, prevede ca: "Daca in termen de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare nu se procedeaza la numirea lichidatorului, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane persoane interesate, numeste un lichidator  de pe lista practicienilor in reorganizare si lichidare, remunerarea acestuia urmand a fi facuta din averea  persoanei juridice dizolvate sau, in lipsa acesteia, din fondul de lichidare constituit in temeiul Legii nr.85/2006 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".
     In fine, art.31 alin.(4) din Legea 359/2004 prevede ca: "Daca nu exista reprezentant legal ori acesta nu procedeaza la numirea lichidatorului in termenul prevazut la alin. (3), la cererea oricarei persoane interesate, formulata in termen de 6 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. (1), judecatorul delegat numeste un lichidator de pe lista practicienilor in insolventa, remunerarea acestuia urmand a fi facuta din patrimoniul persoanei juridice dizolvate sau, in cazul lipsei acestuia, din fondul de lichidare constituit in temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
     Analizand dispozitiile art.3 alin.4 din OUG 116/2009 invocat drept temei de drept de catre Directorul ORC de pe langa Tribunalul Arges pentru a-si declina competenta de solutionare a cererii de inregistrare a numirii lichidatorului in favoarea tribunalului, in raport de continutul celor doua norme legale, anterior citate, se constata ca intentia legiuitorului, atunci cand a stabilit competenta judecatorului de a proceda la numirea lichidatorului, a avut in vedere numai ipoteza in care nu exista reprezentant legal al societatii dizolvate, ori acesta, daca exista, nu procedeaza el insusi la numirea unui lichidator in termenul prevazut de lege.
     Ori, in speta, societatea dizolvata - S.C. P. C. S. S.R.L. - are reprezentant legal in persoana unicului asociat si administrator, P. V., care si-a manifestat singur vointa numirii unui practician in insolventa ca lichidator ce urmeaza sa se ocupe de formalitatile legate de lichidarea societatii comerciale si radierea ei din registrul comertului.
     In opinia instantei, o astfel de cerere de inregistrare in registrul comertului a numirii unui  lichidator se supune prevederilor art.252 alin.1 lit.b) si alin.2 al aceluiasi articol din Legea 31/1990, republicata cu modificari si se inregistreaza urmare rezolutiei pronuntata asupra ei de Directorul ORC, nefiind aplicabila norma legala de competenta a sectiei comerciale a tribunalului la care se refera dispozitiile art.3 alin.4 din OUG 116/2009.
     Intr-o astfel de situatie, in care insusi reprezentantul legal al societatii isi manifesta vointa cu privire la numirea unui lichidator, instanta nu poate interveni asupra vointei sale, nici nu poate numi ea insasi o persoana cu aceste atributii careia sa-i stabileasca un onorariu, alta decat cea aleasa de reprezentantul societatii, nici nu are competenta de a confirma lichidatorul ales, caci legea foloseste  sintagma "numeste" lichidator, si nu "confirma lichidatorul numit".
     Competenta cererii de inregistrare formulata de petenta  S.C. P. C. S. S.R.L. revine asadar directorului oficiului registrului, in virtutea competentelor generale stabilite acestuia prin dispozitiile art.1 din OUG 116/2009, si nu sectiilor comerciale ale tribunalului conform art.3 alin.4 din acelasi act normativ.
     In raport de aceasta imprejurare si de temeiurile de drept invocate, instanta urmeaza sa-si decline competenta in favoarea acestui organ cu activitate jurisdictionala si, totodata, in raport de imprejurarea ca prin rezolutie directorul oficiului registrului si-a declinat, la randul sau, competenta solutionarii cererii in favoarea tribunalului, urmeaza sa constate ivit conflictul negativ de competenta.
     Intrucat potrivit  dispozitiilor art.22 alin.(4) Cod proc. civila, exista conflict de competenta, in sensul art.20, si in cazul in care el se iveste intre instantele judecatoresti si alte organe cu activitate jurisdictionala, instanta va trimite conflictul de competenta ivit la instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei in conflict, in speta Curtii de Apel Pitesti, in vederea emiterii regulatorului de competenta.
     Prin Decizia pronuntata de Curtea de Apel Pitesti la data de 24.03.2010, s-a stabilit ca revine Directorului ORC competenta de solutionare a unor astfel de cereri.