Clauze abuzive

Pe rol fiind judecarea cauzei civile  promovata de  reclamantii P.I. si  P.B.L.in  contradictor  cu paratul  SC  B.P. SA  - Sucursala  /Agentia Pascani , avand ca obiect constatare nulitate  act  juridic.
La apelul nominal facut in sedinta publica  lipsesc reclamantii  si  aparatorul  acestora  avocat  C.G., lipsa reprezentantul  legal al  SC  B.P. SA- Sucursala -Agentia  Pascani.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier  dupa care :
Constatand  lipsa partilor  si  ca  s-a  solicitat  judecata cauzei  in  lipsa in  conformitate  cu  dispozitiilor  art. 242 al.2 C.pr.civ.  instanta retine  cauza spre  judecare si  ramane in pronuntare
INSTANTA

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr.2323/866/2012, reclamantii P.I.si P.B.L.au solicitat, in contradictoriu cu parata SC B.P. SA constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de credit ipotecar nr. HL 11323 din 03.08.2007 privitor la dispozitiile cuprinse la articolele 4.3, 4.9, 4.10, 4.11 lit.b, c, d si e, 5.5, 5.8, 5.13, 7.1, 7.4, 7.5, 8.1, 9.3, 10.1, ca fiind clauze abuzive.
In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, reclamantii, in momentul in care a fost incheiat contractul de credit ipotecat, au avut o pozitie inegala, in raport cu banca . Contractul incheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara sa ne dea posibilitatea de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze abuzive . Nu au avut posibilitatea reala sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-le impus, in forma respectiva, de catre banca.
Arata reclamantii, invocand prevederile Legii nr. 193/2000, ca acele clauze ce fac obiectul cauzei de fata sunt abuzive. Se arata ca, in principiu, orice contract trebuie sa reprezinte o formula juridica de colaborare a cel putin doua parti pentru a realiza un beneficiu comun (pentru fiecare parte) si nici pe departe acestea nu trebuie sa reprezinte un punct de intalnire a unor interese divergente si cu atat mai putin un prilej de inavutire nejustificata a uneia dintre parti, in detrimentul celeilalte. Astfel, chiar daca partile unui contract (in special cele comerciale) sunt animate de dorinta realizarii unui castig, totusi, acestea pentru atingerea telului propus, trebuie sa actioneze cu buna-credinta, excluzand orice cale ilicita ori care ar fi lipsita de buna-credinta. Se mai impune a reaminti ca in orice contract (excluzand cele care sunt cu titlu gratuit) trebuie sa existe o echivalenta a prestatiilor, acestea pornind de la premisa ca  fiecare parte contractuala in momentul in care se obliga are in vedere contraprestatia celeilaltei, pe care urmeaza a o primi, astfel incat  se impune a se pastra o apropiere valorica intre prestatii (nu se cere, evident o egalitate matematica).
In scopul combaterii unor asemenea acte de abuz, Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, la art. 1 alin. (3) stipuleaza expres ca "se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii", iar la art. 6 din acelasi act normativ se arata ca acele "clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului."
Legea defineste in mod general notiunea de clauza abuziva, respectiv ca fiind o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, creand in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard.
Arata reclamantii ca in situatiile in care se sesizeaza existenta unor clauze abuzive in contracte, consumatorii au dreptul de a solicita constatarea caracterului abuziv al acestora, urmand ca in raport de dispozitiile cuprinse in art. 6 din Legea 193/2000 aceste clauze sa nu mai produca efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului.
In sustinerea pozitiei lor, reclamantii invoca si Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, care  impune ca la incheierea contractului de credit, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiilor sale; informarea consumatorului asupra costului giobal al creditului (DAE), sub forma unei dobanzi calculate potrivit unei formule matematice unice, avand o importanta esentiala.
Pentru motivele mai sus aratate reclamantii solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, invocand, in drept, dispozitiile art.l alin3 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, art. 6. din Legea 363/2007, privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii, art.l din Legea nr. 313/1879, Decizia Curtii Constitutionale nr. 524 din 2 decembrie 1997, Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, art. 37 din OUG nr, 50/2010 privind contractele de credit si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 l/24.oct.2005, publicata in M.Of. Nr. 123/09.02.2006, privind recursul in interesul legii, vizand O.G.9/2000.
Alaturat actiunii, reclamantii depun copia contractului de credit cu ipoteca nr. HL 11323 din 03.08.2007.
Prin intampinare, parata SC B.P. SA solicita respinerea actiunii reclamantilor ca neintemeiata.
Fata de sustinerile reclamantilor ca, clauzele nu ar fi fost negociate, invedereaza instantei ca incheierea Contractului de credit a fost precedata de mai multe etape, astfel: a) analiza ofertei complete de creditare pe care B.P. SA o punea la dispozitia persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate si detaliat descrise incat persoana interesata sa poata alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasa. Prin urmare, banca nu impunea un anumit produs de creditare, ci acesta a fost selectat de catre persoana interesata din intreaga oferta a bancii; b)  completarea cererilor de creditare, in cuprinsul acestora persoanele interesate optand pentru unul dintre produsele de creditare care, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor ai disponibilitatilor financiare; selectarea unui anumit tip de produs de creditare precum si a tipului de dobanda aplicabil pe durata de derulare a contractului de credit a apartinut exclusiv imprumutatului, banca putand aplica pentru acelasi produs de creditare, atat o dobanda fixa, cat si, alternativ, o dobanda variabila; c) analizarea conditiilor generale aplicabile contractelor de credit, in cuprinsul acestora fiind detaliat descrise atat consecintele si conditiile specifice fiecarui tip de dobanda, cat si modalitatea de variatie a dobanzii; d)  particularizarea conditiilor de creditare selectate de catre imprumutati in cadrul conditiilor particulare. Aceasta etapa finala presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exacta a conditiilor de creditare compatibile cu situatia financiara si optiunile exprimate de catre persoana fizica interesata.
Raportat la aceste etape, parata apreciaza ca B.P. SA a oferit acelasi produs de creditare in ambele variante de dobanda (fixa si variabila), alegerea uneia dintre cele doua optiuni revenind imprumutatului, in functie de criterii de oportunitate proprii. Banca a incheiat astfel de contracte de credit aplicand ambele tipuri de dobanda (fixa si variabila), iar in cazul concret, reclamantii P.I.si P.B.L. au optat pentru un produs de creditare cu dobanda variabila; optiunea lor a fost liber exprimata, banca neimpunand nici un fel de clauza, conditie sau orice alt element care sa influenteze aceasta alegere.  Existenta unor produse de creditare predifinite nu afecteaza liberatea imprumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobanda si nici nu poate conduce la concluzia caracterului nenegociabil al contractului.
Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentatiei acceptate de catre debitor, Contractul de credit reglementeaza, in esenta: partile si obiectul contractului, durata contractului, dobanda aferenta creditelor, taxele si comisioanele percepute la acordare si pe parcursul derularii creditelor, modalitatea de rambursare, garantiile instituite pentru rambursarea creditelor si obligatiile partilor.
Prin Contractul de credit s-a agreat aplicarea unei dobanzi variabile, sens in care au fost stabilite atat criteriul de modificare a dobanzii cat si modalitatea de aducere la cunostinta debitorului a modificarilor intervenite cu privire la dobanda. Pe parcursul derularii raporturilor contractuale au intervenit o serie de modificari ale dobanzii aplicate Contractului de credit. Procedura de modificare a dobanzii a respectat intru-totul conditiile contractuale deja agreate si a fost insotita de publicitatea aferenta modificarii, in maniera agreata contactual.
Dobanda mentionata in contractele de credit incheiate intre B.P. SA si imprumutat este una variabila. Potrivit contractului de credit, dobanda variaza in functie de costurile resurselor de creditare ale bancii. O astfel de clauza a fost aplicata contractului de credit la initiativa imprumutatului care, putand opta intre cele doua tipuri de dobanda (fixa sau variabila), a ales in mod expres dobanda variabila.
Arata parata ca legislatia actuala permite aplicarea unei dobanzi variabile, in functie de un indice de referinta intern al furnizorului de servicii financiare. Alegerea acestui tip de contract, cu aplicarea unei dobanzi variabile, a fost facuta de catre imprumutat in considerarea tuturor conditiilor  contractuale implicate de un astfel de produs de creditare. Caracterul variabil al dobanzii a presupus anumite elemente contractuale diferite fata de cele existente in situatia aplicarii unei dobanzi fixt acestea reprezentand la momentul incheierii contractului de credit avantaje pentru imprumutat cel putin, elemente definitorii in alegerea facuta.
Mai arata parata, raportat la criticile aduse prin actiunea introductiva, ca banca a respectat intocmai procedura de informare a clientilor, reglementat contractual, afisand la sediul sau toate modificarile intervenite. De asemenea, Banca a comunicat imprumutatilor, prin adrese scrise si extrase de cont actualizate, cu toate modificarile intervenite. Se sustine ca prin contractul de credit ce face obiectul analizei instantei de fond, clientul a acceptat posibilitatea modificarii dobanzii fara a mai fi necesara incheierea unui act aditiona in acest sens. O astfel de modificare urma a produce efecte prin simpla afisare la sediul bancii, a modificarilor intervenite.
Parata arata ca aplicarea comisionelor s-a facut in mod legal, cuantumul lunar al acestor comisioane regasindu-se in graficul de rmabursare anexat contractului de credit si reprezinta o componenta a produsului achizitionat de catre reclamanti in calitate de clienti, urmare a optiunii acestora de a contracta in conditii prealabil cunoascute si a unui consimtamant valahii exprimat.
Potrivit art. 969 C. Civ. conventiile legal incheiate au valoare de lege intre panii; contractante, astfel incat punctul de vedere al reclamantilor si al instantei este in contradictie cu aceste dispozitii legale.
Comisioanele, indiferent de natura acestora, sunt incasate de institutiile financiare ia intervale regulate (lunar, trimestrial sau anual dupa caz) pe toata durata finantarii. Se arata ca aceste comisioane acopera cheltuielile ocazionate de monitorizarea finantarii (analist ce credite, ofiter de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare si monitorizare a finantarii) urmarirea tragerilor din finantare (daca este cazul) si alte cheltuieli operationale ale institutiei finantatoare.
Concluzionand, arata parata ca din analiza tuturor elementelor prezentate reiese faptul ca si-a respectat in totalitate prevederile contractuale, astfel incat nu poate fi retinuta in sarcina sa caracterul abuziv al unor clauze contractuale asa cum sustin reclamantii. Mai mult, sub aspectul legalitatii, potrivit art. 982 C. Civ. "toate clauzele contractuale se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act".
In cauza s-a administrat doar proba cu inscrisurile depuse de catre parti.

Analizand cererea de chemare in judecata, in raport de dispozitiile legale incidente, instanta retine urmatoarele:
Instanta retine  ca la data de 03.08.2007  s-a incheiat intre reclamanti, in calitate de imprumutati si parata, in calitate de banca imprumutatoare,contractul de  credit ipotecar nr. HL 11323, avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 99,450 franci elvetieni pentru o perioada de 300 de luni.
Contractului i-a fost atasat un grafic de rambursare, in care partile au prevazut suma de plata lunara pe care imprumutatii era obligat sa o achite catre banca.
Prin prezenta cerere de chemare in judecata, reclamantii au solicitat sa se constate ca o serie de articole din respectivul contract de credit  (4.3, 4.9, 4.10, 4.11 lit.b, c, d si e, 5.5, 5.8, 5.13, 7.1, 7.4, 7.5, 8.1, 9.3, 10.1) reprezinta clauze abuzive si, prin urmare, sunt lovite de nulitate.
Instanta mai retine ca raporturile contractuale dintre reclamanti si parata intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgand dintr-un contract comercial incheiat intre un comerciant (parata) si consumatori (reclamantii), astfel cum aceste doua categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege. In consecinta, instanta va analiza temeinicia pretentiilor reclamantilor prin raportare la acest act normativ, invocat de reclamant ca unic temei de drept al actiunii, precum si in baza prevederilor Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Instanta este obligata sa aiba in vedere ca Legea nr. 193/2000 prevede insa si o serie de clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000  prevede ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza  nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil. 
Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere in dreptul national a cerintelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si, in mod corespunzator, art. 4 alin. 6 din actul normativ national transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directiva care, de o maniera mai clara, mentioneaza ca "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici justetea pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
Se are in vedere ca potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Asadar, un prim pas in analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, in temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea imprejurarii daca acea clauza a fost negociata cu consumatorul. Insa, instanta are in vedere ca simplul fapt ca respectivele clauze au avut un caracter preformulat si nu au fost negociate cu reclamantii nu este suficient in a constata caracterul acestora ca abuzive, aspect ce trebuie sa rezulte din disproportia intre drepturile si obligatiile partilor pe care l-au generat. Altefel spus, nu trebuie considerate ab initio ca fiind clauze abuzive dispozitiile indicate de catre reclamanti, instanta trebuind sa se raporteze la efectele contractului de credit incheiat intre parti.
De asemenea, instanta analizeaza caracterul abuziv al clauzelor in raport de constatarea existentei unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor
Intrucat in cauza s-au pus in discutie mai multe clauze contractuale, instanta a analizat  fiecare dintre aceste clauze in raport cu considerentele si dispozitiile incidente, apreciind ca urmatoarele clauze supuse atentiei  constituie clauze abuzive:

a) 4.3. “Dupa aceasta perioada (cuprinsa intre data primei trageri din contul de credit si 12.00 luni) dobanda curenta se calculeaza in functie de Indicele de referinta stabilit de Banca pentru creditele ipotecare acordate in CHF. Indicele de referinta al Bancii pentru creditul ipotecar se stabileste in functie de costul surselor de finantare si evolutia dobanzii la creditele ipotecare de pe piata bancara din Romania, se publica in presa si se afiseaza la sediile unitatilor teritoriale ale Bancii. 4.2. La data semnarii Contractului dobanda curenta este de 4.85 % pe an. Nivelul dobanzii variabile este egal cu Indicele de referinta al Bancii pentru creditul ipotecar acordat in CHF plus o marja de 0 puncte procentuale. Pe parcursul derularii creditului, cu exceptia perioadei mentionate la art. 4.1., nivelul dobanzii curente se poate schimba in functie de evolutia Indicelui de referinta stabilit de Banca."
Raportat la aceasta clauza, care se solicita a se constata ca fiind abuziva, instanta are in vedere ca dobanda se calculeaza de catre banca pe tot cursul derularii raportului contractual, in functie de schimbarile ce vor interveni pe piata monetara(exprimat prin indicele de referinta la care se refera contractul), comunicand imprumutatului noua structura a ratei dobanzii.
Fara indoiala ca dobanda reprezinta  un element component al costului creditului, ceea ce ar putea plasa aceasta clauza sub incidenta art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 si, deci, aceasta clauza nu ar putea fi supusa controlului privind caracterul abuziv, dupa cum s-a aratat mai-sus. Insa, in prezenta cauza, clauza referitoare la posibilitatea unilaterala a bancii de a revizui rata dobanzii este doar o parte a costului contractului. Perspectiva paratei, potrivit careia, in cazul unor schimbari semnificative pe piata monetara, sa poata modifica unilateral rata dobanzii, nu poate fi primita de catre instanta, intrucat scindarea costului contractului induce ideea unor ratiuni diferite de percepere a componentelor pretului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie sa fie transparente, conditie ce nu e indeplinita in cauza de fata. Se prevede ca "Indicele de referinta al Bancii pentru creditul ipotecar se stabileste in functie de costul surselor de finantare si evolutia dobanzii la creditele ipotecare de pe piata bancara din Romania", exprimare, apreciaza instanta, ca fiind extrem de generica, fara o fundamentare obiectiva si rezonabila, lasand loc arbitrariului bancii. Din aceasta reglementare, se poate deduce posibilitatea unilaterala si discretionara a bancii parate de a modifica rata dobanzii bancare acordata reclamantilor pentru creditul obtinut de acesta, fara ca acestia sa fi putut avea cel putin o previziune aproximativa asupra viitoarelor costuri.
Instanta apreciaza ca o astfel de clauza  are natura unei clauze abuzive, prin crearea, in detrimentul consumatorului-reclamant si contrar cerintelor bunei-credinte, unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, dezechilibru reliefat de cresterea ratei imprumutului de rambursat.
Asadar, clauza de la art. 4.3. , reprezinta o clauza abuziva, in conditiile in care nivelul dobanzii se calculeaza in functie de indicele de referinta stabilit decatre insasi banca parata, aspect care permite acesteia ca in mod arbitrar sa modifice cuantumul dobanzii (pretul folosintei banilor, contraprestatia datorata de consumator), afectand astfel interesele legitime ale consumatorilor, intrucat nu se poate sti cu precizie pretul produsului cumparat, acest pret nefiind predictibil.
Clauza care permite bancii calculul dobanzii in functie de dobanda de referinta afisata la sediile acesteia, precum si clauza care permite bancii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobanzilor/comisioanelor acorda un drept discretionar bancii de a modifica acordul de vointa format la momentul semnarii contractelor de credit.
Astfel, aceasta clauza cade sub incidenta disp. Legii nr. 193/2000, cat si ale Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunitatii Europene, potrivit carora  este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (cum este cazul bancii) sa creasca pretul, rata dobanzii trebuind sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare.

b) Potrivit art. 4.11 lit. e, “pentru creditul acordat, imprumutatul va plati ... alte comisioane stabilite de banca pentru orice modificari ale conditiilor de creditare initiale, solicitate de catre client."
Instanta, in raport si de aspectele evidentiate la anterior la punctul a), apreciaza ca  prin necircumstantierea in niciun mod a naturii comisioanelor ce le poate stabili si imputa in viitor imprumutatului,  prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept,  lasand la libera sa apreciere oportunitatea perceperii unor “alte" comisioane, incalca in mod flagrant prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-l prejudicieze pe consumator.  Mai mult, aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca si in ce masura acel “alt"  comision este judicios stabilit si in proportionalitate cu scopul legitim urmarit de banca imprumutatoare.
Urmeaza astfel ca instanta sa constate ca fiind o clauza abuziva dispozitiile cuprinse in art. 4.11 lit. e din contractul de credit ipotecar.

 c) art. 8.4. "In cazul declararii creditului scadent si platibil, imprumutatul si Codebitorul raman direct raspunzatori pentru toate consecintele financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului, fiind obligati sa achite Bancii toate pagubele cauzate."
Instanta apreciaza ca din modalitatea de redactare a acestei clauze, ce reglementeaza situatia neindeplinirii de catre imprumutat a oricarei obligatii din contractul de imprumut, urmare careia banca devine in drept sa declare scadent soldul creditului, s-a inteles de catre parata instituirea unei clauze penale potrivit careia reclamantii, in imprejurarile aratate, ar ramane obligati sa achite toate pagubele cauzate in urma consecintelor  financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului.
Instanta reaminteste ca potrivit art. 1 din Legea 193/2000, orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. Astfel, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului.
Modalitatea de exprimare a bancii in cuprinsul clauzei analizate este de natura a stabili si imputa in viitor imprumutatului (prin nedeterminarea in niciun fel in ce ar consta eventualele consecinte financiare suportate de banca pentru declararea anticipata a exigibilitatii creditului) a oricaror prejudicii pentru  care banca ar aprecia ca fiind indreptatita sa primeasca despagubiri. Se lasa la libera apreciere a acesteia nu doar eventualele prejudicii financiare directe, si care se presupune a fi determinabile la un moment dat, dar si prejudiciile indirecte, asupra carora este greu de apreciat daca si in ce masura imprumutatul ar putea avea posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor raspunderii contractuale in raport cu aceste din urma prejudicii.
Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii impune la incheierea contractului de credit, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiilor sale.
Instanta apreciaza ca asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ce anume consecinta se produce intr-o anumita situatie ce ar interveni, inclusiv in cazul declararii exigibilitati anticipate a creditului.
In baza acestor argumente, instanta a constatat caracterul abuziv si al acestei clauze.

d) art. 9.3. “Banca are dreptul sa declare scadente toate obligatiile din prezentul Contract in cazul in care imprumutatul are alte obligatii fata de Banca care nu au fost onorate la termen si au fost declarate scadente."
Prin reglementarea de fata, instanta observa ca parata stabileste ca fiind un caz de culpa in derularea raporturilor contractuale din prezentul contract de credit eventualele neindepliniri a unor obligatii contractuale, altele decat cele ce fac obiectul contractului despre a carui analiza este vorba.
Cu alte cuvinte, indiferent de indeplinirea corespunzatoare a tuturor obligatiilor asumate decatre reclamantii imprumutati in cadrul contractului de credit ipotecar, orice alta obligatie, asumata in baza unei alte conventii, este de natura sa conduca inclusiv la declararea scadenta a obligatiilor din prezentul contract de credit ipotecar. Acest aspect este de natura a da posibilitatea bancii de a urmarii imobilul ipotecat in baza unor eventuale neindepliniri a altor obligatii decat cele pentru care reclamantii au fost de acord sa se instituie ipoteca.
Aceasta clauza, apreciaza instanta, este de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorului, care ar putea fi, eventual, sanctionat in cadrul prezentului contract, pentru aspecte exterioare acestuia, desi nu i s-ar putea imputa neindeplinirea obligatiilor contractuale asumate prin prezentul contract de credit imobiliar.

Instanta, privitor la celelalte clauze contestate de catre reclamanti, a apreciat ca nu se circumscriu considerentelor potrivit carora ar constitui clauze abuzive.
Situatiile prevazute la art. 4.9 ( pentru plata cu intarziere a ratelor de credit, imprumutatul va plati Bancii o dobanda majorata al carei nivel se stabileste cu 3.00 p.p. pe an peste dobanda curenta), 4.10 (dobanda majorata se aplica la orice suma scadenta si neachitata la termen de catre imprumutat, pe toata perioada cuprinsa intre data scadentei initiale si data platii efective), reprezinta exprimarea unor clauze penale, aplicabile la momentul si in conditiile in care imprumutatul nu si-ar indeplini in mod corespunzator obligatiile ce-i revin. De altfel, avand in vedere cerintele Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive, trebuie avut in vedere ca aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici justetea pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil. Ori, in cazul acestor clauze se arata in mod clar care este “sanctiunea" aplicabila in cazul neindeplinirii corespunzatoare a obligatiilor imprumutatului.
In cadrul acelorasi considerente, instanta apreciaza ca perceperea de catre banca parata a comisioanelor prevazute la art. 4.11 literele a, b, c, d (comision de acordare, de administrare lunara a creditului de 0.10 %, aplicat la valoarea soldului creditului, comision de evaluare a garantiei, in suma de 360.00 lei, comision de rambursare anticipata de 2.50 %, calculat la suma platita anticipat care poate fi modificat oricand de catre banca) nu contravin dispozitiilor Legii nr. 193/2000, intrucat au fost stabilite in mod concret, fiind cunoscute de catre reclamanti intinderea acestor comisioane. Aceste comisioane acopera cheltuielile ocazionate de monitorizarea finantarii, reprezentand parte din plata serviciului oferit de catre banca reclamantilor.
Clauzele de la punctele 5.5(imprumutatul va plati lunar Bancii rata care cuprinde principal, dobanda si comision de administrare datorata conform graficului de rambursare. 5.6.   imprumutatul este raspunzator de efectuarea platilor la timp si in cuantumul stabilit) si 5.8 (din sumele achitate de imprumutat, Banca va acoperi datoriile acestuia in urmatoarea ordine: primele de asigurare, comisioane, dobanzile majorate, dobanda curenta, ratele de credit restante si ratele de credit curente) nu pot fi nicidecum apreciate ca fiind abuzive, reprezentand aspecte ce tin de obligatia imprumutatilor de restituire a imprumutului acordat, fiind de esenta contractelor sinalagmatice existenta unor obligatii reciproce intre parti. In mod evident, imprumutatul datoreaza nu doar capitatulul imprumutat, ci si dobanzi si comisioanele de administrare, acestea fiind de esenta oricarui imprumut bancar. De asemenea, clauza 5.8. crespunde cerintelor art. 1111 si 1113 Cod civil anterior, imputatia platii fiind facuta cu prioritate asupra dobanzilor si a cheltuielilor de administrare (comisioane), iar mai apoi asupra capitalului.
Cat priveste rambursarea anticipata a creditului (reglemantat la punctul 5.9), este indicata procedura pe care imprumutatul trebuie sa o urmeze, iar perceperea unui comision de rambursare anticipata se circumscrie notiunii, din Directiva 93/13/CEE, de justete a pretului sau a remuneratiei pe care banca este in drept sa o primeasca in schimbul serviciului prestat. In cazul platii anticipate, comisionul de rambursare anticipata reprezinta intrumentul prin care banca incearca sa isi recupereze  ‘pierderea’  datorata neperceperii sumelor conform graficului initial stabilit.
Rezilierea unilaterala a contractului de credit ca urmare a neindeplinirii obligatiei de plata de catre imprumutat, prevazuta la punctul 5.13., reprezinta un pact comisoriu de gradul IV, specific contractelor bancare, indeosebi, cu consecinta declararii ca exigibila a intregii sume datorate de catre imprumutat.
De asemenea, aspectele legate de asigurarea obligatorie  a imobilului ipotecat, modalitatea de valorificare a asigurarii in cazul producerii evenimentului asigurat, nu pot fi catalogate ca fiind clauze abuzive, nereiesind in niciun caz existenta vreunui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si nici nu se poate imputa bancii adoptarea unei pozitii de bonus pater familias in relatia sa cu reclamantii, privitor la imobilul care, eventual, ar constitui obiect al recuperarii sumei imprumutate si a dobanzilor si cheltuielilor aferente.
De asemenea, clauza prevazuta la art. 10.1, potrivit careia banca parata poate face verificari legate de conturile reclamantilor in orice alta banca tine de aceeasi atitudine de minima diligenta, exprimata in cadrul legal specific, in vederea observarii solvabilitatii si a comportamentului reclamantilor in raport de obligatiile cotractuale cu alte banci. Nu s-a facut cunoscut de catre reclamanti in ce masura o astfel de clauza trebuie apreciata ca fiind abuziva.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul disp. art. 2, 4 din L. nr. 193/2000, instanta urmeaza a admite actiunea, in parte, si a constata si caracterul abuziv si, implicit, nulitatea clauzelor inscrise la punctele: 4.3. in ceea ce priveste stabilirea nivelului dobanzii curente in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de Banca; 4.11. litera e), privitor la plata altor comisioane stabilite de banca pentru orice modificari ale conditiilor de creditare initiale, solicitate de catre client; 8.4. in ceea ce priveste ramanerea imprumutatului direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului; si 9.3.  in ceea ce priveste dreptul bancii de a declara scadente toate obligatiile din contractul de credit ipotecar  in cazul in care Imprumutatul are alte obligatii fata de Banca care nu au fost onorate la termen si au fost declarate scadente.
Astfel, se va dispune inlaturarea acestor clauze constatate ca avand caracter abuziv din contractul de credit ipotecar nr. HL11323 din 03.08.2007, parata urmand sa procedeze la modificarea clauzelor constatate abuzive, cu respectarea principiilor previzibilitatii, a bunei credinte si a corectei informari ce guverneaza raporturile contractuale dintre parti.
Fata de cele aratate,


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii P.I.si P.B.L., ambii domiciliati in str. X  jud. Iasi, in contradictoriu cu SC B.P. SA, cu sediul in Bucuresti, str. Z  - prin Sucursala Pascani, cu sediul in Pascani, str. Y.
Constata caracterul abuziv al urmatoarelor clauze prevazute in contractul de credit ipotecar nr. HL11323 din 03.08.2007:
- 4.3. in ceea ce priveste stabilirea nivelului dobanzii curente in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de Banca;
- 4.11. litera e), privitor la plata altor comisioane stabilite de banca pentru orice modificari ale conditiilor de creditare initiale, solicitate de catre client;
- 8.4. in ceea ce priveste ramanerea Imprumutatului direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului;
- 9.3.  in ceea ce priveste dreptul bancii de a declara scadente toate obligatiile din contractul de credit ipotecar  in cazul in care Imprumutatul are alte obligatii fata de Banca care nu au fost onorate la termen si au fost declarate scadente
Dispune inlaturarea acestor clauze constatate ca avand caracter abuziv din contractul de credit ipotecar nr. HL11323 din 03.08.2007.
Obliga parata sa procedeze la modificarea clauzelor constatate abuzive, cu respectarea principiilor previzibilitatii, a bunei credinte si a corectei informari ce guverneaza raporturile contractuale dintre parti.
Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 12.02.2013.

Presedinte,                                Grefier,
     NEP                                          CA
NEP/CA/5 ex.
20.03.2013