Revocarea masurii arestarii preventive. Art. 148 lit. h Cod procedura penala. Lipsa probelor certe care din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica

     DECIZIA NR. 702/R din 16 noiembrie 2005
Revocarea masurii arestarii preventive. Art. 148 lit. h Cod procedura penala. Lipsa probelor certe care din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Emitent: Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori Prin incheierea penala nr. 136 din 9.11.2005, Tribunalul Bihor, in baza art. 300/1 rap. la art. 160/b Cod procedura penala, a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul A.O. si a dispune mentinerea acestei masuri.
Prin aceeasi incheiere a fost respinsa cererea formulata de inculpat privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasi tara, respectiv localitatea.
Tribunalul a retinut ca in speta continua sa fie incidente dispozitiile art. 143 Cod procedura penala, coroborat cu art. 148 lit. h Cod procedura penala si ca, prin lasarea in libertate a inculpatului alte persoane ar putea fi incurajate sa comita fapte asemanatoare.
Cu privire la cererea formulata de inculpat, privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu una dintre cele prevazute de art. 136 lit. b Cod procedura penala, tribunalul a retinut ca o asemenea cerere nu se poate discuta in acest cadru procesual si ca dispozitiile art. 300/1 Cod procedura penala au in vedere verificarea legalitatii, dar si a temeiniciei masurii arestarii preventive ceea ce presupune, implicit, raportarea la dispozitiile art. 139 Cod procedura penala.
S-a mai apreciat ca la alegerea masurii dispuse fata de inculpat s-au avut in vedere toate criteriile revazute de art. 136 alin. final din Codul de procedura penala, inclusiv starea de sanatate si varsta inculpatului iar, pe de alta parte motivul invocat de inculpat, respectiv ca ar suferi de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Directiei Generale a Penitenciarelor, nu  poate constitui temei al inlocuirii masurii arestarii preventive, ci eventual unul de revocare a acesteia,
Curtea a retinut ca, asa cum rezulta din actele de la dosar, inculpatul a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal si loviri sau alte violente, prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, aflate in concurs real.
Potrivit dispozitiilor art. 149/1 Cod procedura penala, judecatorul poate dispune arestarea preventiva a inculpatului daca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148 Cod procedura penala.
Cum din probele de la dosar rezulta ca sunt indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, s-a apreciat ca in speta sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala, aspect ce nu comporta discutii, dar nu exista probe certe din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
     Art. 148 lit. h din Codul de procedura penala reglementeaza situatia in care inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
     Aceasta ultima cerinta a textului de lege trebuie motivata in mod special, deoarece nu rezulta din pericolul social al faptei savarsite si nici nu se confunda cu aceasta, ci  trebuie constatata pe baza altor imprejurari privind in principal persoana faptuitorului. Or, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este tanar, in varsta de 19 ani si este incadrat in munca.
     Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lasarea in libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie sa fie de ordinul evidentei si mai ales nemijlocit dovedit, el neputand fi prezumat.
     Fata de considerentele mai sus aratate, curtea a admis recursul inculpatului, a casat incheierea tribunalului in sensul ca a revocat masura arestarii preventive inculpatului si a dispus punerea acestuia in libertate.