Plangere impotriva actelor procurorului.Casarea cu trimitere spre rejudecare

DECIZIA NR. 654/R din 20 octombrie 2005
Plangere impotriva actelor procurorului. Casarea cu trimitere spre rejudecare.
Emitent: Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori

Prin sentinta penala nr. 22/P din 24 iunie 2005, Tribunalul Bihor a respins plangerea formulata de petentul T.G. impotriva ordonantei din 1.03.2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, care a fost mentinuta in totul.
Prin ordonanta din 1 martie 2005, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a petentului si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, precum si confiscarea speciala a substantelor toxice gasite fara autorizatie de comercializare.
S-a retinut ca, in data de 1 martie 2005, ca urmare a unui control efectuat de organele de cercetare penala ale Politiei judiciare din cadrul Biroului AEST al IPJ Bihor la o  A.C. M.3 C. SRL Cluj-Napoca, cu sediul secundar in Oradea, ce are ca principal obiect de activitate comertul cu ridicata a produselor farmaceutice, societate la care petentul este administrator, s-au descoperit mai multe fiole de medicamente ce aveau in compozitie substante cuprinse in anexa la Decretul nr. 466/1979, pe care petentul nu era autorizat sa le detina.
Parchetul a retinut ca fapta petentului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, raportat la imprejurarile in care a fost comisa, scopul urmarit si faptul ca, pe timpul cercetarii sale acesta a obtinut autorizatia necesara.

Prin rezolutia data de prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor s-a mentinut ordonanta sus-aratata, plangerea petentului fiind apreciata ca nefondata.
Impotriva sentintei au declarat recurs petentul T.G. si SC M. 3 SRL Oradea, solicitand casarea sentintei si desfiintarea rezolutiilor atacate si, in principal achitarea petentului, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala, cu consecinta inlaturarii masurii de siguranta prev. de art. 118 Cod penal cat priveste bunurile apartinand SC M. 3 SRL, iar in subsidiar achitarea petentului, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala si inlaturarea masurii privind confiscarea produselor farmaceutice.
Cum, potrivit dispozitiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 Cod procedura penala, impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala data de procuror, persoana vatamata sau orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Curtea a apreciata ca, incontestabil, in cauza dedusa judecatii, SC M. 3 SRL se inscrie in categoria persoanelor ale caror interese legitime au fost vatamate prin ordonanta din 1 martie 2005 data in dosarul nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, mentinuta prin ordonanta prim-procurorului.
Prin urmare, in minuta si dispozitivul hotararii, prima instanta trebuia sa se pronunte si cu privire la plangerea formulata de SC M 3 SRL, fata de prevederile legale care guverneaza materia judecatii in prima instanta, respectiv art. 310 si art. 375 Cod procedura penala.
In consecinta, din moment ce plangerea SC M 3 SRL nu a fost solutionata de prima instanta, prin admitere sau respingere,  vazand si dispozitiile art. 385/6 alin. 2 Cod procedura penala, s-a dispus admiterea recursului si trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor, pentru ca prima instanta de judece plangerea formulata de petenta.
Prin aceeasi decizie a fost admis si recursul petentului T.G., a fost casata hotararea primei instante si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor, fata de imprejurarea ca prin art. II din Legea nr. 263/2005 publicata in M. Of. partea I nr. 899 din 7.10.2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase s-a abrogat Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor si substantelor toxice.
Prim urmare, cu ocazia rejudecarii, avand in vedere adresa nr. 305/2/7.10.2005 emisa de Ministerul Sanatatii - Directia Generala Farmaceutica si Aparatura Medicala, precum si anexele 1 si 2 ale Legii nr. 263/2005, se va aprecia daca plangerea petentului este sau nu intemeiata, procedandu-se in consecinta, conform prevederilor art. 278/1 alin. 8 Cod procedura penala.
S-a apreciat ca aceasta solutie se impune si pentru ca partile si participantii la procesul penal sa nu fie privati de un grad de jurisdictie.
De asemenea, Tribunalul Bihor, fata de incadrarea juridica a faptei, va proceda si la verificarea competentei sale materiale de a solutiona cauza.
Un membru al completului, in opinia separata, a apreciat ca instanta de control judiciar, constatand ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra plangerii formulate de petenta SC M 3 SRL, motiv de recurs ce se regaseste in cazurile limitativ prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, la alineatul 1 punctul 10 si care, potrivit dispozitiilor alineatului 3 al aceluiasi articol trebuia luat in considerare din oficiu, avea obligatia, in conformitate cu dispozitiile art. 385/9 alineat ultim Cod procedura penala, sa-l puna in discutia partilor. Or, neprocedand in acest mod, nu se putea pronunta o hotarare de casare cu trimitere, deoarece s-au incalcat principiile de drept ce garanteaza drepturile procesuale ale partilor, precum si oralitatea, contradictorialitatea si publicitatea procesului penal.
In masura in care cazul de ordine publica a fost sesizat numai cu ocazia deliberarii, se impunea redeschiderea cauzei, tocmai pentru a se respecta dispozitiile art. 385/9 alineat ultim Cod procedura penala si drepturile procesuale ale partilor.
In ceea ce priveste recursul petentului T.G., s-a considerat ca se impunea respingerea acestuia ca nefondat, deoarece, la data constatarii savarsirii faptei, Decretul 466/1979 era inca in vigoare, iar datorita faptului ca in compozitia produselor medicamentoase se regasea si adrenalina, alaturi de alti compusi, petentul trebuia sa obtina in prealabil o autorizatie de detinere.
Ordinul Ministerului Sanatatii si Familiei nr. 95 din 6 februarie 2003 nu poate modifica, completa ori abroga o norma juridica cu caracter de lege, actul normativ invocat, in temeiul caruia petentul avea obligatia sa obtina autorizatia, respectiv Decretul nr. 466/1979, fiind abrogat ulterior prin art. 2 din Legea nr. 263/2005.
Modificarea incadrarii unor preparate farmaceutice cuprinse in anexa ordinului ministerului de resort nu inlatura culpa petentului, iar apararea acestuia in sensul ca produsele farmaceutice Septansestul si Scandonestul nu apareau in lista anexa si nu a avut cunostinta ca datorita compusilor acestora, printre care se gasea adrenalina, era obligat sa obtina autorizatie de detinere nu poate fi primita, deoarece necunoasterea legii nu poate fi invocata ca o aparare in fata instantei.
De altminteri, aceasta aparare a inculpatului este pro causa, cata vreme la cateva zile dupa constatarea savarsirii faptei a obtinut autorizarea prevazuta de Decretul nr. 466/1979.