ORDONANTA PRESEDINTIALA. INADMISIBILITATEA RESTITUIRII BUNURILOR CONFISCATE PRINTR-UN PROCES VERBAL DE CONTRAVENTIE PE CALEA PROCEDURII SPECIALE A ORDONANTEI PRESEDINTIALE PREV. DE ART. 581 COD PROCEDURA CIVILA

.       Sentinta civila nr. 1747 din 06.08.2009 - dosar nr. 2853/740/2009 Ordonanta presedintiala. Inadmisibilitatea restituirii bunurilor confiscate printr-un proces verbal de contraventie pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale prev. de art. 581 Cod procedura civila.
 
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2853/740/2009, reclamantul SC DT SRL in contradictoriu cu parata IPJ Teleorman  a solicitat instantei ca pe cale de ordonanta presedintiala data fara citarea partilor sa se dispuna restituirea autoutilitarei marca Man si a semiremorcii marca Willton pana la solutionarea definitiva  si irevocabila a dosarului civil nr. 2847/740/2009 avand ca obiect plangere contraventionala.
In motivare, s-a aratat, in esenta, ca neeliberarea celor doua bunuri mobile creeaza mari prejudicii reclamantei si o paguba iminenta, deoarece prin nefolosire se conduce la nerealizarea de beneficii si neachitarea ratelor de leasing, astfel ca societatea reclamanta este obligata sa concedieze  soferul. Masura este apreciata ca necesara pentru inlaturarea abuzului savarsit de parata.
De asemenea, reclamantul invedereaza ca detine cele doua bunuri mobile in temeiul unui contract de leasing  in baza caruia se platesc rate lunare in cuantum de 661, 96 Euro.
La data de 01 iunie 2009 reclamanta a incheiat un contract de prestari servicii  cu SC AC SRL  pentru o perioada de 12 luni.
La data de 23.06.2009 a fost incheiat un contract de comodat cu SC DK SRL pentru folosirea bunurilor pentru o perioada de 4 ani.
La data de 29 iulie 2009 IPJ Teleorman a incheiat un proces verbal de contraventiei retinandu-se faptul ca nu se detineau documentele legale de transport pentru cereale.
Reclamantul critica procesul verbal sub aspectul necompetentei organului constatator, al faptului ca  art. 14 alin 3/OUG 12/2006 face vorbire de transportul in scop comercial al cerealelor; de asemenea se critica faptul ca in cuprinsul procesului verbal nu este indicata data, ora si locul comiterii faptei, precum si a tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea pagubelor, nu s-a mentionat termenul de exercitare a caii de atac, organul la care poate fi depusa plangerea, nu s-au facut mentiunile cu privire la sediul persoanei juridice, denumirea, numarul de inmatriculare. Agentul constatator nu a adus la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni, procesul verbal nefiind semnat de societatea reclamanta.  De asemenea, se critica procesul verbal si sub aspectul obligatiei de a se stabili proprietarul mijloacelor de transport confiscate.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 581 alin 1, 3 C. proc. civ..
In dovedire a fost propusa proba cu inscrisuri.
In cursul judecatii, instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar, respectiv copie contract prestari servicii - fila 7, certificat de grefa - fila 8, cerere restituire bunuri - fila 9, contract de leasing - fila 11, plangerea contraventionala - fila 12-15, proces verbal de confiscare - fila 16, contract de comodat - fila 17.
Analizand materialul probator administrat in cauza, retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 29 iulie 2009 IPJ Teleorman a incheiat un proces verbal de constatare si sanctionare contraventionala aplicandu-se si masura complementara a confiscarii, atat  autoutilitarei marca Man cat  si  semiremorca marca Willton,bunuri  ce au fost lasate in custodie DJAOV  retinandu-se ca acestea au fost folosite la transportul unei cantitati de cereale fara documente de provenienta - proces verbal  fila 16.
Impotriva procesului verbal de confiscare, reclamantul prezentei actiuni a formulat plangere contraventionala ce a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Alexandria sub nr. 2847/740/2009  astfel cum atesta certificatul de grefa existent la fila 8.
De asemenea, mai retine instanta - fila 9 ca reclamantul, fata de dispozitiile art. 32 alin 3/OG 2/2001 a formulat catre IPJ Teleorman cerere de restituire sau lasare in custodie proprie  a bunurilor mobile confiscate.
Fata de situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza ca inadmisibila cererea de ordonanta presedintiala pentru considerente ce vor fi expuse in continuare.
Conform dispozitiilor art. 581 C. proc. civ.  instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Fata de aceste dispozitii legale pentru  admisibilitatea cererii de ordonanta este necesar a fi intrunite cumulativ conditia urgentei, a caracterului vremelnic al masurii si conditia neprejudecarii fondului.
Apararile reclamantului in sensul ca prin luarea masurii confiscarii se provoaca o paguba acestuia fiind astfel indeplinita conditia urgentei sunt considerate de instanta ca neintemeiate. Se apreciaza ca in cauza nu este indeplinita conditia urgentei, intrucat prejudiciul pe care l-ar incerca reclamantul este o consecinta ce decurge din aplicarea in conditii de legalitate si temeiniciei a unei sanctiuni prevazuta de lege ca urmare a savarsirii unei fapte contraventionale de chiar cel care invoca apararea legii. Reclamantul vorbeste de un act abuziv al agentului constatator, fara a tine seama de prezumtia de legalitate si temeiniciei de care se bucura procesul verbal de constatare si sanctionare contraventionala, prezumtii ce pot fi inlaturate in conditii de contradictorialitate numai de instanta de judecata.
Fata de caracterul vremelnic al masurii, instanta retine ca nu se poate lua o masura de restituire pe cale de ordonanta tocmai datorita faptului ca aceasta ar putea deveni o masura definitiva, intrucat bunul mobil ar putea fi scos din patrimoniul reclamantului, autoritatile statului fiind ulterior in imposibilitatea de a aplica definitiv masura confiscarii.
In ceea ce priveste neprejudecarea fondului instanta apreciaza ca prin analizarea criticilor reclamantului s-ar realiza tocmai o antamare a fondului, astfel ca instanta ar depasi cadrul procedurii speciale a ordonantei presedintiale. Reclamantul aduce in discutie pe cale de ordonanta presedintiala aspecte ce tin exclusiv de fondul dreptului cum ar fi spre exemplu necompetenta organului ce a aplicat sanctiunea sau nerespectarea dispozitiilor legale privind intocmirea procesului verbal,  aspecte asupra carora instanta nu se poate pronunta in aceasta procedura.
Pipaind fondul, fata de dispozitiile  art. 14 alin 1 lit. e/OUG 12/2006 transportul in scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificatie, neinsotite de documentele prevazute de lege care sa justifice provenienta licita a acestora constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea marfii si a mijlocului de transport marfa utilizat in acest scop, instanta retine ca aparenta dreptului este in favoarea paratului si nu a reclamantului.
Legiuitorul a inteles sa prevada alaturi de sanctiunea principala si masura complementara a confiscarii mijlocului de transport nefacand nici un fel de distinctie in raport de proprietarul mijlocului de transport sau al marfurilor transportate.
Fata de caracterul obligatoriu al masurii complementare, instanta apreciaza ca singura instanta competenta sa dispuna inlaturarea aceste sanctiuni este instanta de fond dupa verificarea legalitatii si temeiniciei actul de constatare si sanctionare.
In sustinerea acestei opinii, instanta a avut in vedere  si dispozitiile art. 32 alin 3/OG 2/2001 conform carora  plangerea contraventionala suspenda executarea. Aceste dispozitii trebuie interpretate  in sensul ca bunurile confiscate  nu vor putea fi valorificate conform cailor legale, insa in opinia instantei, suspendarea nu echivaleaza cu recunoasterea in favoarea contravenientului a  unui drept la restituirea bunurilor confiscate.
Pe de alta parte, instanta apreciaza ca pretinsele prejudicii determinate de  lipsa de folosinta a bunului s-ar putea realiza adecvat  prin introducerea unei actiuni de drept comun nefiind astfel incalcat dreptul reclamantului.
Pentru aceste considerente instanta a respins ca inadmisibila cererea formulata.