PRETENTII

Prin cererea inregistrata sub nr. 1144/17.07.2008 la Judecatoria Zimnicea, reclamantul R.E. l-a chemat in judecata pe paratul B.D., solicitand ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 7000 de lei despagubiri materiale.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca  paratul i-a vandut 2 Kg de erbicid, pretinzand ca acesta combate neghina la grau si ca l-ar fi folosit si el pentru cultura sa, garantand ca produsul este de calitate.
Reclamantul, avand incredere in parat care este si varul sau primar si-a ierbicidat cultura de grau semanata pe 2,5 ha insa aceasta a fost compromisa total datorita acelui erbicid.
Apreciaza ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale iar paratul trebuie obligat in consecinta la repararea pagubei pricinuite reclamantului.
Paratul a formulat intampinare prin care a recunoscut ca i-a vandut reclamantului ierbicidul respectiv, insa i-a indicat sa se intereseze cum se administreaza, nefiind culpa sa ca reclamantul l-a folosit incorect. Apreciaza, de asemenea, ca in speta nu se poate pune problema unei raspunderi delictuale, ci  a unei raspunderi contractuale, intre cele doua parti fiind incheiata o conventie de vanzare care excede notiunii de fapta juridica ilicita.
Desi instanta, in exercitarea rolului sau activ i-a pus in vedere reclamantului ca orice cerere de chemare in judecata trebuie probata, indicandu-i sa-si angajeze un avocat, apoi solicitandu-i sa-si probeze actiunea si indicandu-i ce mijloace de proba se pot folosi intr-un astfel de caz, acesta a refuzat sa-si angajeze un avocat si a renuntat sa mai administreze proba cu martori, pe care instanta o incuviintase, apreciind ca probele cu acte deja depuse la dosar sunt suficiente pentru dovedirea actiunii sale.
Fata de aceste imprejurari, considerand ca principiul disponibilitatii prevaleaza fata de principiul rolului activ al instantei, care exercitat in mod excesiv poate prejudicia partea opusa reclamantului, instanta a constatat inchiderea dezbaterilor si a solutionat cauza in baza probelor cu acte administrate in cauza de catre parti si in baza sustinerilor acestora.
Referitor la tipul de raspundere invocat in mod diferit de catre parti, instanta      a apreciat ca in cauza este incidenta raspunderea civila delictuala, iar nu contractuala. Raspunderea civila delictuala alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile, pe cata vreme raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special, derogator.
In cazul raspunderii delictuale, obligatia incalcata este o obligatie legala, cu caracter general, care revine tuturor - obligatia de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite - in timp ce in cazul raspunderii contractuale, obligatia incalcata este o obligatie concreta, stabilita prin contractul preexistent.
Prin prisma motivarii actiunii reclamantul invoca intentia paratului de a-l prejudicia, impotriva acestuia formuland si o plangere penala solutionata prin rezolutia nr. 478 P/30.06.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea cu neinceperea urmaririi penale impotriva paratului, actiune ce se circumscrie  in sfera faptului ilicit si nu in cadrul contractual al conventiei celor doua parti.
Indiferent de ce tip de raspundere ar fi fost examinata in cauza, conform art. 1169 Cod civil sarcina probei revine reclamantului -  " onus probandi incumbit actori". Problema prezinta o deosebita importanta pentru ca intr-un proces in care nu s-ar putea administra nici un fel de proba, ori probele ar fi insuficiente, va pierde acela caruia ii incumba sarcina probei.
Conform acestei reguli de drept reclamantului ii revenea sarcina sa probeze toate elementele raspunderii civile delictuale enumerate in motivarea actiunii sale, adica existenta unui prejudiciu cert - a dovedit doar existenta unui prejudiciu (compromiterea culturii sale de grau) - existenta unei fapte ilicite, vinovatia paratului si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu - elemente nedovedite si nerecunoscute de catre parat.
In consecinta, constatand ca cererea reclamantului este insuficient probata, in baza art. 1169 Cod civil si art. 998- 999 Cod civil instanta  a respins-o ca nefondata.
In baza art. 274 Cod procedura civila potrivit caruia  "partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata", instanta a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata efectuate in proces de catre parat, in suma de 7.000 lei.