Dreptul persoanei pagubite printr-un accident auto de a solicita despagubiri direct de la asiguratorul RCA al persoanei vinovate. Natura cauzei, dispozitiile legale incidente si aspecte privind temeinicia

Dreptul persoanei pagubite printr-un accident auto de a solicita despagubiri direct de la asiguratorul RCA al persoanei vinovate. Natura cauzei, dispozitiile legale incidente si aspecte privind temeinicia (Sentinta comerciala din data de 06.02.2008).
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Vaslui la data de 06.02.2008, sub nr._/333/2008, reclamanta SC C. I. SRL a solicitat obligarea paratei SC A. SA - in calitate de asigurator al SC L. SRL-  la plata sumei de 4000 RON cu titlu de daune materiale.
In motivare, reclamanta a aratat ca, in fapt, la data de _, in timp ce autoturismul nr. de inmatriculare _- proprietatea SC C.I. SRL - se deplasa din directia Vaslui spre Barlad, pe o portiune de drum cu criblura, unde viteza de rulare era restrictionata la 40 km/h si unde se impunea pastrarea distantei intre autovehicule, autoturismul cu nr inmatriculare _ - proprietatea SC L. SRL Iasi a depasit cu viteza celalalt autoturism care circula regulamentar, iar manevra de depasire a facut ca ploaia de pietre sa fisureze parbrizul acestuia.
In cauza s-a intocmit un proces-verbal de contraventie pe numele conducatorului autoturismului proprietatea SC L. SRL Iasi, retinandu-se ca este vinovat de producerea evenimentului rutier. Intrucat acest din urma autoturism era asigurat RCA la SC A. SA, reclamanta a aratat ca s-a prezentat la sediul sucursalei A. din Vaslui cu documentele prevazute de legislatia in vigoare, unde, s-a deschis dosarul de dauna si s-a dispus ca solutie tehnologica inlocuirea parbrizului. A mai aratat reclamanta ca, dupa ce a procedat la inlocuirea parbrizului, parata a inceput sa uziteze de diverse tertirpuri pentru a evita plata contravalorii reparatiei, invocand lipsa acceptului amiabil a celui vinovat de producerea evenimentului rutier. Reclamanta a mai aratat ca vinovatia conducatorului autoturismului proprietatea SC L. SRL a fost stabilita prin procesul-verbal de contraventie care nu a fost contestat, conducatorul auto predand si o copie a politei de asigurare la acel moment si recunoscandu-si astfel vinovatia. Totodata, SC L. SRL si-a exprimat expres acordul ca reclamanta sa se despagubeasca din asigurarea ei iar asiguratorul SC A. SA   i-a indicat solutia tehnica a inlocuirii parbrizului.
Reclamanta a precizat totodata ca a efectuat inclusiv procedura concilierii prevazuta de art.720 ¹ Cod procedura civila.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe disp.art.4, 7, 8, 9, 22, 23, 41, 42, 43, 44 din Legea nr.136/1995.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, aratand ca in cauza nu s-a realizat acordul tripartit pentru solutionarea pe cale amiabila a acestei situatii iar in plus, intre cele doua autoturisme nu a existat un contact material iar pe procesul-verbal de contraventie apar niste modificari, sens in care SC A. SA a deschis un dosar de cercetare in baza caruia sa se stabileasca realitatea celor intamplate. Totodata, parata a invocat faptul ca procesul-verbal de contraventie intocmit pe numele conducatorului autoturismului asigurat a stabilit o vinovatie relativa, agentul constatator nefiind prezent la locul evenimentului rutier. Nefiind un contact material intre cele doua autoturisme, parata a sustinut ca este necesara stabilirea, pe calea unei expertize tehnice auto, a dinamicii accidentului si a vinovatiei angajatului SC L. SRL. A mai aratat parata ca acesta este motivul pentru care SC A. SA nu si-a dat acordul pentru despagubirea SC L. SRL. Conform art.29 din Ordinul CSA nr.3107/2004, valabil la data producerii accidentului, "despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator RCA ori, in cazul in care nu s-a realizat intelegerea, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntata in Romania".
In acest context, parata a aratat ca acordul de constatare al asiguratorului este distinct de acordul de plata. SC A. SA a considerat ca evenimentul nu s-a petrecut astfel cum a fost relatat, urmand ca atat acest lucru, cat si vinovatia conducatorului autoturismului asigurat sa se stabileasca pe cale judecatoreasca.
In conformitate cu disp.art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, SC L.SRL a fost citata in cauza in calitate de intervenient fortat.
Ca urmare a dispozitiei instantei, la dosarul cauzei au fost inaintate de catre Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui procesul-verbal de contraventie si actele premergatoare intocmirii acestui, si anume declaratiile conducatorilor auto implicati in evenimentul rutier.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin procesul-verbal de contraventie seria_ nr._ intocmit de IPJ Vaslui  s-a retinut cu privire la autoturismele proprietatea SC C. I. SRL - condus de U. C. si autoturismul proprietatea SC L. SRL - condus de I. I., ca "in timp ce circulau pe DE 581 Banca, din cauza criblurii proaspete asezate pe carosabil,   i-a sarit pe parbriz criblura autoturismului proprietatea SC C. I. SRL de la rotile autoturismului proprietatea SC L. SRL, parbriz ce a fost punctat". La rubrica avarii constatate la auto proprietatea SC C. I. SRL, agentul constatator a consemnat "parbriz punctat - corp contondent".
S-a stabilit prin procesul-verbal ca vinovat de producerea accidentului a fost conducatorul celui de-al doilea autoturism, proprietatea SC L. SRL, in privinta caruia a fost retinuta savarsirea contraventiei prevazute de art.101 alin.1 pct.9 din OUG nr.195/2002, potrivit caruia "constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni, nereducerea vitezei in cazurile prevazute de regulament". Sanctiunea aplicata conducatorului autoturismului a constat in avertisment.
Potrivit declaratiei conducatorului autoturismului proprietatea SC L. SRL, data cu ocazia intocmirii procesului-verbal, acesta a efectuat manevra de depasire a celuilalt autoturism in afara localitatii S., de unde a sarit criblura pe parbrizul acestuia din urma, fisurandu-l.
Din depozitia testimoniala a conducatorului autoturismului proprietatea SC L. SRL data in cursul judecatii, instanta retine ca acesta a admis faptul ca pe carosabil exista criblura amestecata cu asfalt. A precizat insa martorul ca nu stie cu ce viteza circula si nici daca piatra respectiva a parvenit de la autoturismul sau. A mai precizat martorul ca nu crede ca o piatra de dimensiuni atat de mici ar fi putut fisura parbrizul. Cu toate acestea, martorul a declarat ca la sediul SPR Barlad a vazut la parbrizul respectiv o fisura de 4 mm. Totodata, martorul a declarat ca nu isi aminteste ce a scris in declaratia data la politie dar a aratat ca atunci a facut mentiunea ca nu este sigur ca piatra ar fi sarit de la masina pe care o conducea. A mai aratat martorul ca nu a contestat procesul-verbal pentru ca nu i s-a spus pentru ce a fost sanctionat si nu a luat in seama ca a primit avertisment.  A semnat procesul-verbal dar sustine ca a primit o copie ilizibila.
De asemenea, din declaratia acestui martor instanta retine ca acesta a dat agentului de politie o copie de pe polita de asigurare a masinii iar ulterior a adus la cunostinta organelor de conducere ale SC L. SRL incidentul respectiv.
Din adresa emisa de SC L. SRL catre SC C. SRL, instanta retine ca societatea asigurata si-a exprimat acordul fata de societatea pagubita ca aceasta din urma sa se despagubeasca din asigurarea sa RCA .
Din procesul-verbal de constatare a pagubelor intocmit in cadrul dosarului de daune, instanta retine ca inspectorul de daune a stabilit la rubrica "elemente avariate" ca a fost avariat parbrizul autoturismului. Din comanda service nr._, instanta retine ca lucrarile efectuate pentru remedierea avariei produse autoturismului au constat in inlocuirea parbrizului contravaloarea acestuia fiind, conform facturii emise de SC X SRL, de 4000 RON.
Parata nu a contestat lucrarile efectuate si nici contravaloarea acestora, apararile formulate vizand temeinicia procesului-verbal de contraventie, in sensul producerii evenimentului rutier ca atare si al vinovatiei conducatorului autoturismului asiguratului sau.
In drept, potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.136/1995, "in asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de persoanele terte pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil".
Legea confera calitate procesuala pasiva asiguratorului in sensul prevazut de art.42 alin.2, conform caruia "asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite, in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare". Conform art.43 din acelasi act normativ, despagubirea se stabileste si se efectueaza in baza asigurarii valabile la data producerii accidentului, fara a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza caruia s-a produs paguba, ori prin hotarare judecatoreasca. Art.54 prevede ca despagubirea se stabileste si se efectueaza in conditiile art.43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanei pagubite prin accidente produse prin vehicule aflate in proprietatea persoanelor din Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati.
Potrivit dispozitiilor art.29 din Ordinul CSA nr.3107/2004 invocat de parata, "despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator RCA ori, in cazul in care nu s-a realizat intelegerea, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntata in Romania".
Fata de toate aceste dispozitii legale, instanta retine ca ceea ce poate forma obiectul unui astfel de litigiu il reprezinta despagubirile asupra carora se poate realiza acordul tripartit amintit de parata, sau care, in lipsa acestuia, se vor stabili prin hotarare judecatoreasca.
In acest sens, instanta retine ca obligatia de plata a asiguratorului izvoraste din contractul de asigurare si singura conditie pentru nasterea acestei obligatii, daca asiguratul a platit ratele, este producerea evenimentului asigurat. Sustinerea paratei cu privire la conditia stabilirii vinovatiei asiguratului nu este intemeiata, deoarece plata despagubirii se datoreaza in baza contractului de asigurare si obligatia asiguratorului este independenta de vinovatia asiguratului.
In ceea ce priveste, riscul asigurat si fata de sustinerea paratei ca in cauza nu a avut loc un contact material intre cele doua autoturisme, instanta retine ca, potrivit Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.113133/28.11.2006 (valabil la data accidentului), asiguratorul RCA are obligatia de a acorda despagubiri persoanei prejudiciate si in cazul in care paguba s-a produs "prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului" (art.14 alin.2 pct.3).  Producerea evenimentului/ a riscului asigurat este atestata de procesul-verbal de contraventie sub aspectul descrierii faptei si a urmarilor produse.
Referitor la culpa conducatorului auto, prepus al asiguratului, instanta retine ca aceasta rezulta in baza procesului-verbal de contraventie intocmit pe numele acestuia, raportat la incadrarea juridica data a contraventiei si la urmarea produsa astfel cum a fost consemnata in descrierea faptei.  Fata de imprejurarea ca procesul-verbal nu a fost contestat, instanta retine ca prezumtiile de legalitate si de temeinicie de care beneficiaza acest act s-au consolidat.
Apararile paratei cu privire la modalitatea de constatare a contraventiei de catre agentul constatator si cu privire la necesitatea unei expertize tehnice auto care sa stabileasca existenta evenimentului, dinamica acestuia si vinovatia soferului reprezinta motive de netemeinicie ale procesului-verbal care pot fi invocate doar in cadrul procedurii contraventionale judiciare.
Asiguratorul nu are legitimare procesuala activa in a contesta temeinicia procesului-verbal de contraventie care stabileste culpa asiguratului sau, nici pe calea unei plangerii contraventionale intrucat OG nr.2/2001 prevede care sunt titularii contestatiei, si nici ca aparare intr-un litigiu intemeiat pe dispozitiile Legii nr.136/1995, care, dupa cum instanta a subliniat, poate avea ca obiect doar stabilirea despagubirilor. A admite contrariul, echivaleaza cu eludarea dispozitiilor OG nr.2/2001 atat sub aspectul persoanelor care pot contesta procesul-verbal, cat si sub aspectul termenului in care se pot formula asemenea aparari.
Aspectele invederate de prepusul asiguratului cu privire la imprejurarea ca i s-a inmanat o copie ilizibila, ca ar fi declarat numai ca a depasit autoturismul persoanei pagubite nu vizeaza aceasta procedura si nu pot fi avute in vedere, mai ales ca acesta a recunoscut faptul ca a semnat procesul-verbal, a declarat la politie ca in urma depasirii a sarit criblura pe parbrizul celuilalt autoturism, fisurandu-l, si a precizat ca nu a luat in seama faptul ca a fost sanctionat cu avertisment.
Asa cum instanta a precizat, temeiul juridic al cererii de fata nu permite analizarea temeiniciei procesului-verbal iar faptul ca prepusul asiguratului nu a formulat plangere contraventionala nu ii poate fi imputat persoanei pagubite si nici nu poate aduce atingere dreptului sau de a fi despagubita, prin formularea tardiva a acestor aparari.
Or, in cauza, instanta nu este investita cu analizarea temeiniciei procesului-verbal, sens in care sunt aplicabile disp.art.129 alin.6 Cod procedura civila conform carora "in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii".
Rezulta asadar ca prezentul litigiu este intemeiat pe raspunderea contractuala a asiguratorului conform contractului de asigurare (in sensul art.41 din Legea nr.136/1995) iar nu pe raspunderea civila delictuala a celui asigurat, sens in care instanta retine ca acest act normativ  - care vizeaza exclusiv despagubirile ce au a fi acordate - nu distinge cu privire la necesitatea existentei altei conditii decat a celei producerii riscului asigurat. Acest aspect rezulta pe calea procedeului de interpretare per a contario, din dispozitiile care acorda asiguratorului drept de regres impotriva asiguratului (art.58).
Instanta precizeaza totodata ca prezentul litigiu are natura comerciala prin aceea ca este intemeiat pe contractul de asigurare RCA incheiat intre SC A.SA si SC L. SRL. Potrivit art.3 Cod comercial, sunt fapte de comert asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii (pct.7). Desi acest contract reprezinta  un res inter alios acta  pentru reclamanta, aceasta are o actiune directa impotriva asiguratorului in temeiul art.41 alin.1 si art.54 din Legea nr.136/1995.
In ceea ce priveste despagubirile, instanta retine ca in cauza nu s-a realizat acordul tripartit, adresa SC L. SRL catre SC C. I. SRL necontinand mentiuni cu privire la cuantumul acestora.
Cu toate acestea, prin aceasta adresa, asiguratul si-a asumat raspunderea fata de persoana pagubita, necontestand culpa prepusului sau. Totodata, din depozitia martorului audiat, instanta retine ca acesta a instiintat de indata conducerea societatii de cele intamplate iar aceasta nu a luat niciun fel de masuri in acest sens. Este adevarat ca nici aceasta societate nu avea calitatea de a contesta procesul-verbal dar, odata ce culpa prepusului sau a fost astfel stabilita, raspunderea sa este angajata fata de terti in temeiul art.1000 alin.3 Cod civil (raspunderea civila delictuala a comitentului pentru fapta prepusului), cu posibilitatea de regres impotriva prepusului.
Cu privire la despagubirile datorate persoanei pagubite, instanta retine ca parata nu a contestat in niciun fel natura prejudiciului, solutia tehnica a inlocuirii parbrizului si nici contravaloarea reparatiilor.
Din copia politei de asigurare RCA incheiata pentru autoturismul proprietatea SC L SRL, instanta retine ca asigurarea era valabila la data producerii accidentului.
Pe cale de consecinta, constatand indeplinite conditia producerii riscului asigurat si a valabilitatii asigurarii, fata de dispozitiile art.41 alin.1, art.42 si art.54 din Legea nr.136/1995, instanta constata ca cererea reclamantei este intemeiata, sens in care o va admite ca atare.