Sentinta comerciala - Somatie de plata. Solutionarea de catre instantele judecatoresti a litigiilor dintre societatile comerciale care patroneaza cluburile sportive de fotbal.

Somatie de plata. Competenta generala a instantelor judecatoresti in cazul litigiilor dintre societatile comerciale care patroneaza cluburile sportive de fotbal. Rezilierea conventiei civile de prestari servicii de catre un sportiv si achitarea clauzei penale de catre alt club sportiv in locul acestuia.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Vaslui, creditoarea S.C. "X Club" a solicitat in contradictoriu cu debitoarea SC "Y Club" emiterea unei ordonante care prin care aceasta sa fie somata sa plateasca suma de 20.000 RON reprezentand suma restanta din factura fiscala nr., respectiv taxa pe valoare adaugata neachitata.

In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca, in fapt, debitoarea SC "Y Club"  s-a obligat prin factura fiscala nr., sa achite clauza de reziliere a contractului pentru jucatorul S.S. In acest sens, creditoarea S.C. "X Club" a emis factura respectiva pentru o valoare totala de 160.000 RON din care suma de 140.000 RON valoarea clauzei de reziliere si suma de 20.000 RON taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume. Debitoarea a achitat din totalul facturat numai suma de 140.000 RON, neachitand taxa pe valoare adaugata.

Debitoarea SC "Y Club"  a formulat intampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta generala a instantei judecatoresti si a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata. In motivarea exceptiei invocate, debitoarea a aratat ca, din moment ce ambele societati comerciale - parti in prezenta cauza - sunt cluburi de fotbal afiliate la Federatia Romana de Fotbal, orice litigiu existent intre ele este de competenta organelor jurisdictionale ale Federatiei (in continuare FRF). In acest sens, debitoarea a invocat dispozitiile art.56 si art.57 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal care prevad organele jurisdictionale ale FRF, precum si dispozitia expresa conform careia "recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa". Debitoarea a aratat de asemenea ca, potrivit art.59 din Statutul FRF, executarea hotararilor se face de catre comisia care a solutionat litigiul in prima instanta. Totodata, debitoarea a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, aratand ca S.C. "X Club" s-a adresat deja organelor jurisdictionale ale FRF solicitand restituirea de catre S.C. "Y Club" a  sumei de 20.000 RON cu titlu de TVA neachitat. Organele jurisdictionale ale FRF au respins cererea creditoarei, stabilind ca aceasta suma excede clauzei de reziliere din contractul de transfer.

Cu privire la exceptia de necompetenta generala, instanta a retinut ca in cazul de fata, obiectul litigiului il constituie o creanta constand in plata taxei pe valoare adaugata aferente unei facturi emise de o societate comerciala. Creditor si debitor sunt doua societati comerciale, infiintate in baza Legii nr.31/1990, natura litigiului fiind una comerciala.
Potrivit art.57 din Statutul FRF, "litigiile izvorate din, sau in legatura cu, activitatea fotbalistica din Romania  se solutioneaza exclusiv de catre organele cu atributii jurisdictionale ale Federatiei Romane de Fotbal. Recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa". Instanta constata ca notiunea autonoma de "activitate fotbalistica" are in vedere numai cele cuprinse in Regulamentul de organizare a activitatii fotbalistice, precum si in art.7 din Statutul F.R.F. care nu reglementeaza aspectele financiare ale transferului de jucatori de la un club la altul. Instanta admite ca transferul unui jucator de fotbal de la un club la altul tine de activitatea fotbalistica, insa competenta Federatiei Romane de Fotbal, potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta, se limiteaza doar la avizarea transferurilor, in sensul regulilor instituite de art.19 din Regulamentul privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal. Un argument in plus consta in faptul ca nerespectarea clauzelor acordului de transfer in ceea ce priveste obligatiile financiare este considerata o abatere disciplinara a clubului sportiv, ceea ce atrage pe cale de consecinta raspunderea disciplinara a clubului (a se vedea art.23 lit.j) din Regulamentul privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal), iar nu raspunderea contractuala a societatii comerciale in culpa.
Asadar, in ceea ce priveste reglementarea problemelor financiare, deci a relatiilor comerciale dintre societatile ce patroneaza cluburile de fotbal, acestea nu pot fi decat de competenta instantelor judecatoresti, cu atat mai mult cu cat, hotararile organelor jurisdictionale ale FRF neputand fi puse in executare prin intermediul executorilor judecatoresti, nu pot avea finalitatea executarii silite a creantei izvorate din nerespectarea clauzelor financiare ale unui acord de transfer.

Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, avand in vedere ca debitoarea a invocat ca asupra aceluiasi litigiu s-au pronuntat cu autoritate de lucru judecat organele jurisdictionale ale FRF, instanta a apreciat ca nu se poate admite ca hotararea unui organ jurisdictional prezinta acest efect in raport cu o hotarare judecatoreasca, autoritatea de lucru judecat fiind un efect procesual exclusiv al acesteia din urma. In consecinta, instanta a respins ca neintemeiata si aceasta exceptie.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut in fapt ca, initial, intre societatea creditoare si jucatorul S.S. a fost incheiata o conventie de prestari servicii sportive pe o anumita perioada, cu prevederea expresa ca in situatia rezilierii unilaterale a acesteia de catre sportiv, inainte de expirarea duratei, acesta va trebui sa achite o anumita suma de bani (taxa de reziliere). Intrucat jucatorul S.S. a a reziliat acest contract inainte de expirarea duratei prevazute, a fost activata clauza de reziliere. Urmand sa se transfere la  S.C. "Y Club", aceasta din urma societate s-a obligat fata de S.C. "X Club", sa achite valoarea clauzei de reziliere. In acest sens, societatea comerciala care patroneaza Clubul sportiv X a emis factura fiscala nr. pentru suma de 140.000 RON (taxa de reziliere), suma la care a fost calculata si taxa pe valoare adaugata, cuprinsa in rubricatia facturii fiscale, respectiv suma de 20.000 RON. In consecinta, S.C. "X Club" a considerat ca obligatia de plata a  S.C. "Y Club" cuprinde ambele sume, taxa de reziliere a jucatorului S.S si TVA-ul calculat la aceasta suma. 
In drept, analizand intrunirea conditiilor prev.de art.1 alin.1 din OG nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, instanta a constatat ca potrivit conventiei civile de prestari servicii incheiate de SC "X Club" cu jucatorul S.S. (pe care creditoarea si-a intemeiat actiunea impotriva societatii debitoare), in situatia in care se transfera la alt club, jucatorul va returna fostului club suma de 140.000 RON. Fata de aceasta dispozitie contractuala, instanta retine ca plata clauzei de reziliere catre fostul club - societatea creditoare - s-a facut de catre clubul unde jucatorul s-a inscris ulterior, situatie calificata juridic ca fiind plata efectuata de catre un tert in numele debitorului, operatiune permisa de art.1093 Cod civil, conform caruia plata poate fi facuta si de catre o persoana neinteresata, in numele debitorului. Primind plata taxei de reziliere de la un tert, creditoarea a consimtit la subrogatia conventionala a acestuia in drepturile si actiunile sale impotriva jucatorului debitor, subrogatie care nu presupune consimtamantul debitorului.

Analizand caracterul cert al acestei creante, instanta retine ca atat din natura civila a contractului incheiat de club cu jucatorul de fotbal, cat si din dispozitiile conventiei de prestari servicii sportive, rezulta ca suma de 140.000 RON nu este purtatoare de TVA. Desi creditoarea sustine ca lipsa unei asemenea prevederi exprese nu are relevanta juridica, fata de dispozitiile Codului fiscal, instanta nu poate retine aceasta sustinere.
In primul rand, potrivit art.126 si urm. din Codul fiscal, constituie "operatiuni impozabile din punct de vedere al TVA-ului" livrarea de bunuri, prestarea de servicii, schimbul de bunuri sau servicii, achizitiile intracomunitare de bunuri si importul de bunuri. Potrivit art.127, persoanele impozabile sunt cele care desfasoara o activitate economica, fie in calitate de comerciant organizat in conditiile legii, fie de liber profesionist. Cu toate acestea, clauza de reziliere a unui contract civil de prestari servicii asumata de un liber profesionist nu este o operatiune susceptibila de aplicarea TVA-ului, pentru urmatoarele motive: plecarea (iar nu transferul in conditiile Regulamentului amintit) unui jucator de fotbal de la un club la altul nu reprezinta pentru noul club o achizitie in sens comercial si nici un schimb de prestari servicii in sensul art.130 din Codul fiscal; clauza de reziliere are natura unei clauze penale care, in aceasta situatie particulara, reprezinta o evaluare anticipata a prejudiciului suferit de catre club in situatia nerespectarii de catre jucator a duratei contractului, iar nu o operatiune impozabila din punct de vedere al TVA-ului.
Rezulta astfel ca, plata clauzei de reziliere de catre noul club in locul jucatorului de fotbal trebuia facuta in aceleasi conditii ca si jucatorul insusi, fiind fara relevanta ca atat creditoarea, cat si tertul platitor sunt societati comerciale a caror activitate este subordonata Codului fiscal.  Din moment ce jucatorul de fotbal nu avea obligatia de a achita si TVA-ul aferent, pe cale de consecinta, nici tertul platitor nu avea aceasta obligatie. Asadar, instanta retine ca societatea creditoare in mod gresit a emis respectiva factura fiscala, raportul juridic nascut astfel neimpunand intocmirea unui astfel de inscris.
Cu privire la cea de-a treia conditie prevazuta de OG nr.5/2001, instanta constata ca nu se poate retine ca incasarea sumei constand in clauza de reziliere de catre societatea creditoare reprezinta executarea de catre aceasta in beneficiul noului club a anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii pentru care sa pretinda ca si pret taxa de reziliere a contractului. Asa cum instanta a precizat anterior, pe langa faptul ca plecarea unui jucator de la club la altul nu reprezinta o vanzare, respectiv achizitie de bunuri, taxa de reziliere il priveste exclusiv pe jucatorul de fotbal si are natura unei clauze penale. Mai mult, nu se poate interpreta ca fostul club a prestat in acest fel servicii in beneficiul noului club.
In aceste conditii, constatand neindeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art.1 din OG nr.5/2001, instanta considera ca nu se mai impune analizarea caracterului lichid si exigibil al creantei constand in suma pretinsa cu titlu de TVA neachitat, instanta va respinge cererea creditoarei ca neintemeiata.