Raport de inspectie fiscala. Act prin care nu se stabilesc, modifica sau sting drepturi si obligatii fiscale. rolul sau fiind de a sta la baza emiterii deciziei de impunere. Inspectori neavand legitimatii actualizate. Nulitate relativa. Lipsa vatamarii

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila,de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 3445 din 3 mai 2012 Prin sentinta civila nr.4662/28.10.2011 a Tribunalului Cluj s-a respins actiunea formulata de reclamanta P.G. in contradictoriu cu Directia Generala a Finantelor Publice Cluj avand ca obiect anularea deciziei 82/28.05.2010.
Tribunalul a retinut ca reclamanta a devenit PFA autorizata sa desfasoare activitatile prevazute in codul 7485 doar incepand cu luna mai 2007 si ca atare, rezulta ca pentru anul 2007 plafonul de scutire in privinta petentei este 79,33 lei. Ca atare, conform art.152 alin.6 C.fiscal, obliga reclamanta sa se inregistreze in scopuri de TVA in termen de 10 zile de la data depasirii plafonului, iar aceasta data se considera a fi prima zi a lunii calendaristice urmatoare celei in care plafonul a fost atins sau depasit. Referitor la exceptia nulitatii raportului de inspectie fiscala, in considerarea faptului ca ar fi fost facut de persoane fara imputernicire din partea organului fiscal, Tribunalul a retinut ca nu sunt aplicabile dispoz.art.46 din Codul de procedura fiscala.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs P.G. solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea in totalitate cu conseinta admiterii actiunii, anularea deciziei 82/2010 a deciziei de impunere 13.349/2010 precum si a raportului de inspectie fiscala 13349/2010 si obligarea D.G.F.P.Cluj la plata sumei de 1481 lei cu titlul de dobanzi legale pentru perioada 9.04.2010-18.03.2011, suma care sa fie actualizata pana la data platii efective cu radierea inregistrarii reclamantei ca platitor de TVA precum si cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, recurenta P.G. arata ca art.46 C.proc.fiscala, prevede nulitatea actului administrativ fiscal in lipsa unuia dintre elementele referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite. In momentul intocmirii raportului de inspectie fiscala, inspectorii s-au legitimat cu legitimatii de control, care nu mai erau valabile conform OMF nr.1156/2009. Neavand legitimatiile prevazute de normele legale incidente, inspectorii nu aveau calitatea de imputerniciti ai organului fiscal in vederea efectuarii actelor de control. Astfel, raportul de inspectie fiscala este lovit de nulitate.
Tribunalul nu a motivat de ce a respins aceasta exceptie a nulitatii care era incidenta si pentru faptul ca veniturile realizate de reclamanta in 2007 nu trebuiau raportate la 7 luni, perioada 31.05.2007-31.12.2007 ci la 12 luni si astfel, cifra de afaceri nu ar fi depasit plafonul de 35.000 euro care o obliga sa se inregistreze ca platitor de TVA.
In acest sens, sustine recurenta ca reprezentantii D.G.F.P.fac confuzie pentru ca notiunea de activitate economica desfasurata de o persoana de o maniera independenta, nu este sinonima cu definirea veniturilor din activitati independente asa cum este specificata in art.46 din Cod. Din moment ce s-a efectuat plata sumelor stabilite cu titlul de TVA, majorari si penalitati, se impune oblgiarea intimatei la restituirea acestei sume precum si a comisionului bancar aferent cu actualizarea sumelor in tontinuarea pana la plata efectiva. Totodata, intimata trebuie obligata si la plata dobanzii prev.de art.6 din OG 9/2000.
D.G.F.P.Cluj a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Asupra recursului, Curtea va retine urmatoarele:
Actul administrativ fiscal este conform art.41 C.proc.fiscala, actul emis de organul fiscal competent privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Avand in vedere aceasta definitie, se remarca faptul ca raportul de inspectie fiscala nu este un act administrativ fiscal, tipic si nici asimilat conform art.88 C.proc.fiscala. Asa cum arata art.109 C.proc.fiscala, raportul de inspectie fiscala este un act in care se prezinta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal, deci prin el nu se stabilesc, modifica sau sting drepturi si obligatii fiscale, rolul sau fiind acela de a sta la baza emiterii deciziei de impunere.
Ca atare, fiind o operatiune administrativa prealabila emiterii actului administrativ raportului de inspectie fiscala nu ii sunt aplicabile prevederile art.43 si 46 C.proc.fiscala, el fiind guvernat de regulile prevazute la titlul VII din Codul de procedura fiscala. Astfel, el poate fi atacat conform art.18 alin.2 din Legea 554/2004 doar odata cu actul administrativ ce poate face obiectul actiunii judiciare potrivit art.218 C.proc.fiscala ,care este decizia emisa in solutionarea contestatiei administrativ fiscala.
In ceea ce priveste faptul ca inspectorii s-au prezentat cu legitimatii neactualizate conform OMF 1.156/2009 aceasta nu semnifica ca acestia nu aveau calitatea de persoane imputernicite a organului fiscal, nefiind stabilita o cauza de nulitate a inspectiei fiscale in acest ordin ca urmare a utilizarii unor legitimatii neactualizate conform noilor reglementari, iar prevederile art.105 alin.7 C.proc.fiscala, arata ca inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu. Pe de alta parte, aceasta nulitate nu poate fi decat o nulitate relativa, iar persoana vatamata trebuie sa invoce o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acestui act. De fapt, regulile de conducere a inspectiei fiscale prevazute in Codul de procedura fiscala au fost respectate in acest caz de catre inspectori, astfel ca nu se poate retine o nulitate a raportului de inspectie fiscala.
Privitor la aplicarea prevederilor art.127 alin.5 C.fiscal ,reclamanta a fost autorizata in anul 2007 potrivit autorizatiei 11.019/16.05.2007 astfel ca perioada ramasa de la infiintare pana la sfarsitul anului este de 8 luni. Prin urmare, plafonul aferent este determinat prin impartirea sumei reprezentand plafonul de scutire la lunile ramase rezultand suma de 79.333 lei. Nu poate fi luata in considerare solicitarea recurentei de a se lua in calcul intreg anul deoarece anterior autorizatiei ea figura in evidentele administratiei finantelor publice doar ca platitor de impozite pentru dividendele primite ca urmare a pozitiei de asociat si nu pentru ca ar fi desfasurat o  activitate autorizata. Organul fiscal nu a confundat semnificatia termenilor prevazuti in Codul fiscal pentru ca reclamanta-recurenta poate fi considerata potrivit art.127 alin.1 si 2 ca a desfasurat activitate de la data la care desfasoara de o maniera independenta o activitate economica de natura celor aratate in acest articol.
Astfel, recurenta a depasit plafonul de 79.333 lei la data de 21.09.2007 si trebuia sa solicite inregistrarea in scop de TVA pana la 11.10.2007 in conformitate cu prevederile art.152 alin.5 C.fiscal.
Apreciind ca recursul este nefondat, Curtea in conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., raportat la art.20 din Legea 554/2004 il va respinge si va mentine in totalitate sentinta civila atacata.