Hotarare

 Dosar nr.5330/327/2011 SENTINTA CIVILA NR.3393
Sedinta publica de la  04 noiembrie  2011

     INSTANTA

          Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
     Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.07.2011 sub nr. .., petenta ... a solicitat, in contradictoriu cu intimata . ..., anularea procesului-verbal de contraventie seria ..nr. ... incheiat la data de 01.07.2011, prin care a fost sanctionata cu avertisment, confiscarea sumei de 294 lei provenita din vanzarea produselor catre diverse persoane fizice ce nu a putut fi justificata prin documente emise de aparate de marcat electronice fiscale, registrul special ori facturi fiscale si cu sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pana la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal (fila 4).
     In motivarea plangerii, petenta a aratat ca practica o procedura directa de promovare a produselor sale prin agenti de vanzari - comis voiajori. Acestia contacteaza direct persoanele fizice in vederea promovarii si vanzarii produselor, iar dupa contactarea mai multor persoane organizeaza prezentari ale produselor in diferite locatii, inchiriate temporar. A mai aratat petenta ca in cadrul acestor prezentari se face si vanzarea produselor cu emiterea de facturi si chitante scrise. Intrucat vanzarea se face printr-o metoda de marketing directa, nu exista obligativitatea utilizarii aparatului de marcat fiscal, exceptie prevazuta in mod expres de legiuitor.
     In drept, au fost invocate prevederile art. 2 lit. k) din O.U.G. nr. 28/1999 republicata si ale O.G. nr. 2/2001.
     In dovedirea plangerii, petenta a solicitat proba cu inscrisuri si a depus la dosar, in fotocopie, adresa de inaintare si procesul-verbal de contraventie (fila 5-6). 
     In conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutita si de plata timbrului judiciar.
     Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca nefondata (fila 14-16) si a depus la dosar, in aparare, nota explicativa nr.. (fila 17), nota explicativa nr. 416/01.07.2011 (fila 18), nota de constatare seria .. nr. 012422/01.07.2011 (fila 19), contracte de vanzare-cumparare si alte inscrisuri (fila 20-25).
     A aratat intimata faptul ca, urmare a unui control efectuat in data de 01.07.2011 in incinta hotelului Select din municipiul Tulcea s-a constatat ca petenta desfasoara activitati de prezentare si vanzare produse direct catre persoane fizice. Procedandu-se la efectuarea monetarului, a rezultat ca a fost incasata suma de 496 lei. Din totalul sumei incasate, 200 lei proveneau din incheierea a doua contracte de vanzare-cumparare pentru care s-a achitat un avans, fiind emise chitante in acest sens. Pentru suma de 249 lei nu au fost prezentate bonuri fiscale intrucat operatorul economic nu era dotat cu aparat de marcat electronic fiscal si nu au fost emise facturi fiscale. Pentru neindeplinirea obligatiei de a emite bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal petenta a fost sanctionata cu avertisment iar potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata s-a dispus confiscarea sumei de 294 lei, suma ce nu a putut fi justificata prin datele inscrise in documentele emise cu aparatele de marcat electronice fiscale, in registrul special ori prin facturi fiscale. De asemenea, in temeiul art. 14 alin. 2 din acelasi act normativ s-a dispus suspendarea activitatii unitatii pana la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal.
     A aratat intimata ca petenta nu se afla in situatia prevazuta cu titlu de exceptie de legiuitor, intrucat s-a inchiriat un spatiu in incinta hotelului Select din municipiul Tulcea, s-a organizat o prezentare cu vanzare de produse care nu s-a realizat la domiciliul clientului. Prin neutilizarea aparatului de marcat electronic fiscal se impiedica organul de control in efectuarea verificarilor operative ce au drept scop combaterea evaziunii fiscale, neputandu-se identifica veniturile realizate de operatorul economic, supuse ulterior impozitarii.
     In temeiul art. 167 Cod procedura civila, coroborat cu art. 33 si 34 din O.G. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile pentru stabilirea situatiei de fapt si solutionarea cauzei.
     Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine:
     Prin procesul-verbal de contraventie seria .. nr. .. din data de 01.07.2011, petenta a fost sanctionata contraventional cu avertisment intrucat suma de 294 lei nu a putut fi justificata prin datele inscrise in documentele emise de aparate de marcat electronice fiscale, in registrul special ori prin facturi fiscale, nefiind dotata cu aparat de marcat electronic fiscal in acceptiunea O.U.G. nr. 28/1999 republicata, fapta fiind prevazuta de art. 10 lit. b) din acest act normativ. Totodata, in baza art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 republicata, suma de 294 lei a fost confiscata fiind incasata cu chitanta seria ... nr. .... Potrivit art. 14 alin. 1 din acelasi act normativ, s-a suspendat activitatea pana la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal.
     Verificand, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
     Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, acesta face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara, in concordanta cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
     Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 28/1999 republicata, operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale; operatorii economici (...) denumiti utilizatori, au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor; la solicitarea clientilor, utilizatorii vor elibera acestora si factura fiscala. Potrivit art. 10 lit. b) din acelasi act normativ, constituie contraventie neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative. 
     Atat prin plangerea introductiva, cat si ulterior, prin notele de sedinta, petenta nu a negat situatia de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie dar a invocat exceptarea de la obligativitatea dotarii cu aparat de marcat electronic fiscal, motivat de faptul ca efectueaza acte de comert prin comis voiajori.
     De altfel, in nota explicativa nr. .... (fila 17) s-a aratat ca gestiunea nu este dotata cu o casa de marcat, de asemenea, nu s-a emis niciun alt document pentru suma de 294 lei incasata.
     Potrivit art. 2 lit. k) din O.U.G. nr. 28/1999 republicata, se excepteaza de la obligativitatea de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, comertul cu amanuntul prin comis voiajori, precum si prin corespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine si unitatile de alimentatie publica, pe baza de comanda.
     Ratiunea pentru care s-a instituit aceasta exceptie consta, evident, in dificultatea utilizarii unui astfel de aparat in conditiile deplasarii dintr-un loc intr-altul in cautare de potentiali clienti pentru comercializarea produselor sau prestarea de servicii. Cu toate acestea, ori de cate ori livrarea la domiciliu se realizeaza pe baza de comanda de catre un magazin, o unitate de alimentatie publica, exceptia nu opereaza, tocmai pentru ca existand un punct de vanzare, utilizarea aparatului de marcat electronic fiscale si emiterea bonului fiscal este fireasca si posibila.
       In aceasta ordine de idei, simpla afirmatie a petentei ca a desfasurat acte de comert prin comis voiajori nu este suficienta pentru a exclude raspunderea sa contraventionala. Din contra, instanta constata ca in speta, a fost inchiriat un spatiu in incinta hotelului Select din municipiul Tulcea, organizandu-se o prezentare cu vanzare si nu o vanzare la domiciliul clientului, fiind posibila si obligatorie dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal si emiterea de bonuri fiscale pentru fiecare bun livrat sau serviciu prestat. 
     Cum prezumtia relativa de temeinicie de care se bucura procesul-verbal nu a fost rasturnata, instanta urmeaza sa retina ca fapta exista, constituie contraventie si a fost savarsita de petenta.
     In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, instanta retine ca orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate , iar pentru acesta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice o amenda.
     In consecinta, in cazul faptelor cu un grad redus de pericol social, scopul sanctiunilor contraventionale se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului.
     Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar conform art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ, la stabilirea acesteia trebuie sa se tina seama si de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
     Astfel, fata de criteriile mai sus mentionate, sanctiunea avertismentului a fost corect individualizata de organul constatator, fiind proportionala cu gravitatea faptei si suficienta pentru corectarea conduitei petentei.
     Fata de aplicarea sanctiunii avertismentului in materia contraventiilor de natura celor in cauza sunt necesare urmatoarele precizari: actul cadru in materia contraventiilor, O.G. nr. 2/2001, prevede in mod principal in cuprinsul art. 2, ca stabilirea si sanctionarea contraventiilor se face prin legi, ordonante, hotarari ale Guvernului si hotarari ale autoritatilor administratiilor publice locale sau judetene, enumerarea fiind limitativa.
In art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 republicata, privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, se mentioneaza ca prevederile acestei ordonante de urgenta se completeaza cu dispozitiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Textul mai sus precizat deschide astfel, calea aplicarii dispozitiilor legii generale, in masura in care nu intra in contradictie cu reglementarile din legea speciala si ofera posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit carora avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu prevede aceasta sanctiune.
     Sub aspectul sanctiunilor complementare, instanta constata ca acestea au drept scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte prevazute de lege. Sanctiunile complementare nu au caracter de sine statator, ci ele fiinteaza numai pe langa o sanctiune contraventionala principala, astfel incat soarta lor juridica depinde de cea a sanctiunilor principale, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, adica situatia juridica secundara urmeaza soarta juridica a celei principale.
     Nu se poate recunoaste valabilitatea unei sanctiuni contraventionale complementare in lipsa unei sanctiuni principale, deoarece in caz contrar orice persoana s-ar vedea expusa unor masuri adiacente care privesc bunurile sau persoana sa, fara ca in prealabil sa cunoasca fapta ilicita care ii este imputabila si sanctiunea aplicata.
     Potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 republicata, sumele gasite la punctele de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinand operatorilor economici, care nu pot fi justificate prin datele inscrise in documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, in registrul special ori prin facturi fiscale, dupa caz, sunt considerate fara provenienta si se confisca, facandu-se venit la bugetul de stat.
     Potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 republicata, neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevazute de actele normative atrage si suspendarea activitatii unitatii pana la momentul inlaturarii cauzelor care au generat aceasta.
     Prin urmare, cata vreme instanta a constatat ca fapta retinuta prin procesul-verbal incheiat de organul constatator exista, constituie contraventie si a fost savarsita de petenta, fiind stabilita o sanctiune contraventionala principala, aplicarea sanctiunilor complementare expres prevazute de lege este obligatorie.