Ordonanta de plata

SENTINTA  CIVILA NR. 2562
Sedinta publica de la 13 Octombrie 2008      

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, retine urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei _.sub nr_., creditoarea _.a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa someze  debitoarea _. la plata sumei de 303,64 lei reprezentand contravaloarea marfii livrate si  neachitate, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea cererii introductive, creditoarea a aratat ca a vandut debitoarei materiale de constructii in valoare de 303,64 lei, pentru care a emis factura fiscala nr. _.. Predarea marfurilor s-a facut la data intocmirii facturii, la sediul societatii creditoarei, care este si locul in care raportul juridic obligational a luat nastere.
In drept, invoca disp. OUG 119/2007.
     Cererea a fost legal timbrata.
     In dovedirea cererii a fost atasata factura fiscala nr. _..
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     In solutionarea cererii instanta va avea in vedere ca potrivit disp art.2 alin.1 din O.U.G. nr. 119/2007, privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, aceasta procedura se aplica creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani , care rezulta din contracte comerciale".
     Creditoarea invoca in sustinerea pretentiilor un contract comercial incheiat in forma simplificata, in cond. art.36 C.com., in forma comenzii urmata de executare, fara ca "negotium"-ul  intervenit intre acesta si societatea debitoare din prezenta cauza sa fie constatat printr-un inscris "instrumentum".
      Proba unui astfel de contractul se poate face in conditiile art 46 C.com, respectiv cu facturi acceptate.
      Factura este un inscris  sub semnatura privata, care cuprinde elementele esentiale ale unei operatiuni comerciale, precum identitatea partilor, cantitatea de marfa, calitatea, conditii de livrare etc, si care constituie un contract in forma simplificata, facand proba pe predarea marfurilor cuprinse in factura.
      Or, pentru a putea fi considerata contract, trebuie ca din cuprinsul acesteia sa rezulte existenta consimtamantului la incheierea contractului a ambelor parti contractante. In cazul persoanelor juridice, consimtamantul se exteriorizeaza prin intermediul organelor sale de conducere, conform art. 35 alin.1 din Decretul nr. 31/1954 sau mandatari imputerniciti in acest sens, dupa regulile mandatului.
      Or, un consimtamant valabil exprimat presupune nu numai aplicarea stampilei societatii comerciale, care prin natura sa, nu poate angaja "per se" raspunderea persoanei juridice, ci presupune cu necesitate si executarea olografa a unei semnaturi care sa provina de la persoanele in drept a reprezenta societatea sau mandatare ale acesteia, executarea olografa a semnaturii permitand identificarea celui ce a executat-o si astfel sa se probeze calitatea celui care a semnat.
      In privinta fortei probante, factura face dovada deplina impotriva emitentului si in favoarea aceluia ce o detine, adica a destinatarului. Factura poate sa faca dovada si in favoarea emitentului, daca este acceptata de catre destinatar prin semnatura cu mentiunea acceptat.
      In cauza factura in discutie poarta numai stampila societatii _., fara semnatura si fara mentiunea "acceptat".
      In aceste conditii, instanta urmeaza a analiza caracterul facturii de a fi acceptata de catre _.., pentru a fi in masura sa faca proba impotriva destinatarului facturii.
     Factura nr. _.. poarta numai stampila societatii destinatare, care nu constituie un elemente de identificare al persoanei juridice de drept privat si care nici nu este in masura sa angajeze raspunderea contractuala a persoanei juridice, prin raportare la disp. art. 35 alin.1 din Decretul nr. _, lipsind orice semnatura olografa din partea reprezentantului societatii _..
     Raportand notiunea de "acceptare a facturii" asa cum rezulta din uzantele comerciale la inscrisul depus la dosar, instanta retine ca simpla aplicarea a unei stampile, fara sa se poata proba cine a aplicat-o si daca cel ce a aplicat-o avea imputernicire in aceste sens pentru a angaja raspunderea societatii si fara o semnatura olografa, care prin specificul elementelor de grafie continute ar fi permis identificarea celui care a executat-o si daca acesta poate reprezenta societatea in raporturile cu tertii sau ca macar avea calitatea de angajat a societatii, nu poate echivala cu acceptarea tacita a facturii de catre destinatarul acesteia. In aceste conditii, nu se poate face proba asumarii in mod valabil si in numele societatii _. a obligatiei de a plata.
     Fata de specificul acestei proceduri, instanta nu poate face probatorii complete din care sa rezulte existenta "negotium"-ului intervenit intre parti si faptul executarii in temeiul acestui contract de catre _.. a predarii marfurilor catre _., astfel ca, nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 2 din OUG 119/2007 referitoare la existenta unui contract comercial probat, urmeaza sa respinga cererea de ordonanta de plata ca neintemeiata.
     Fata de precizarea reprezentantului conventional al creditoarei la cuvantul pe fond referitoare la renuntarea la capatul de cerere privind penalitatile de intarziere, instanta retine ca nu a fost investita cu o astfel de cerere, ca urmare actul de dispozitie al creditoarei efectuat prin mandatar cu puteri depline, asa cum rezulta din imputernicirea avocatiala - fila 10 dosar este lipsit de efecte juridice.
     In ce priveste cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, raportat la disp. art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanta apreciaza ca nu se poate retine culpa procesuala in sarcina debitoarei din prezenta cauza fata de solutia data pe cererea introductiva de instanta, astfel ca urmeaza sa o respinga.