Efectul disp.art.1909 C.civ. Buna credinta si posesia bunului mobil de catre tertul dobanditor ii confera acestuia toate prerogativele unui adevarat proprietar.

          Sentinta civila nr.2495/2007
          
          Emitent Judecatoria Tecuci
          
          3. Efectul  disp.art.1909 C.civ.  Buna credinta  si  posesia
bunului  mobil  de  catre  tertul dobanditor  ii confera  acestuia  toate
prerogativele  unui adevarat  proprietar.
          
          
          Prin sentinta civila  nr. 2495/2007 a  Judecatoriei  Tecuci
s-a  admis  actiunea formulata  de  reclamantul TM  in  contradictoriu 
cu paratul VG si l-a  obligat pe  parat  sa restituie  reclamantului
autoturismul  marca  Toyota Land Cruiser  cu nr. de inmatriculare B-
00-000, cartea de identitate,  certificatul de  inmatriculare,  precum  si
cheile  masinii.
          Pentru a  pronunta  aceasta  hotarare,  instanta  de  fond
a  retinut  urmatoarele:
          Obiectul  actiunii deduse  judecatii l-a  constituit o 
obligatie  de a face,  respectiv obligarea  paratului  la restituirea catre
reclamant a unui  autoturism marca Toyota Land Cruiser, cu  numar 
de  inmatriculare B-00-000,  impreuna  cu certificatul de 
inmatriculare,  cartea  de  identitate si  cheile  masinii.
          In motivarea  cererii s-a aratat  ca reclamantul a 
imprumutat masina  unui  prieten care, la  randul  sau,  fara  acordul
reclamantului a  imprumutat-o unei  alte  persoane.
          Cand  reclamantul a  vazut  la  volanul  masinii sale o
persoana necunoscuta, a  solicitat organelor  de  politie  sa o
identifice  si  astfel a  aflat  ca  persoana necunoscuta  se  numeste
V.G. -  paratul  din prezenta  cauza.
          Desi a  solicitat ca  paratul sa-i restituie autoturismul,
acesta a  refuzat  si  astfel s-a promovat actiunea dedusa judecatii,
solutionata  prin sentinta  mai sus-aratata.
          
          Impotriva  acestei  hotarari a  declarat  apel  paratul  V.G. 
pe  motiv  ca  instanta de fond  in mod  gresit a  retinut  ca  sunt
aplicabile  in  cauza disp.art.998 - 999 C.civ.
          
          Prin decizia   civila nr.255/2008 a  Tribunalului  Galati s-a 
admis apelul  declarat de  parat  si in rejudecare s-a  respins  ca
nefondata  actiunea  si  a fost  obligat reclamantul  sa  plateasca
paratului cheltuieli de  judecata.
          Pentru a  pronunta  aceasta  hotarare,  instanta de  recurs
a  retinut urmatoarele:
          In speta dedusa judecatii se  pune problema  revendicarii
autoturismului  de catre  reclamantul   - proprietar de la  paratul -  tert 
dobanditor  de  buna-credinta.
          In aceste  conditii, asa  cum a  aratat  si apelantul, 
instanta  de  fond  trebuia sa analizeze  existenta  titlului de
proprietate  al reclamantului  asupra  bunului  mobil  in  litigiu  si 
calitatea  in  care  paratul  detine  posesia  bunului.
          E adevarat ca pe  cartea de  identitate a  masinii
figureaza  in calitate de  proprietar reclamantul, numai  ca, acesta
asa cum arata  si in  raspunsurile  la interogatoriul  ce i-a  fost  luat de
prima  instanta,  l-a  imprumutat in urma cu 2-3  ani  unui  prieten,
pentru o  perioada de 2-3  saptamani,  iar  acesta  din urma l-a 
vandut  paratului, aspect despre  care reclamantul a  aflat in  vara 
anului  2006.
          Detentorul  precar care  i-a  vandut  masina paratului a 
creat aparenta de proprietar a  bunului, astfel  cum rezulta  din
declaratia  martorului D.G. audiat la  fond, convenind cu  tertul
dobanditor sa perfecteze  actele  ulterior.
          Tertul  dobanditor, respectiv  paratul  din prezenta  cauza,
a  intrat  in  posesia  bunului  cu  buna -  credinta.
          Prin urmare, drepturile  proprietarului, culpabil  de a  fi 
creat prin propria fapta acea aparenta de  proprietate, in  persoana
detentorului  precar  caruia i-a incredintat  posesia bunului, sunt 
sacrificate,  in  folosul  dobanditorului de  buna - credinta,  care a
socotit ca acea aparenta  este  chiar  realitatea.
          Deposedandu-se  de  buna  voie de  bunul  sau,
incredintandu-l  unei  persoane  care  a  abuzat de  increderea  ce  i-
a fost acordata  si a  instrainat  bunul, proprietarul pierde  dreptul  sau 
de  proprietate.  Tocmai datorita  acestei  culpe a  sale,  proprietarul 
isi vede  sacrificat  dreptul  sau  de  proprietate  in  favoarea tertei
persoane.
          Astfel  spus,  prin efectul dispozitiilor  art.1909 C.civ., 
reclamantul - proprietar si-a pierdut  dreptul  in  favoarea tertului
dobanditor de  buna-credinta,  el  avand deschisa  doar o actiune  in
daune  impotriva detentorului  precar.