Civil - contestatie la executare - + SUSP. EXEC. SIL.

La data de 24.07.2009 s-a inregistrat pe rolul acestei instante sub numarul de mai sus contestatia la executare formulata de contestator CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BAND, in contradictoriu cu intimata SM, cerere prin care s-a solicitat anularea executarii silite insasi pornite in dosar executional 113-2008, suspendarea executarii silite si restituirea taxei de timbru. Cu cheltuieli de judecata.
In motivare contestatoarea a aratat ca la data de  09.07.2009 i s-a comunicat de catre BEJ Asociati Soos-Pop somatia prin care i s-a pus in vedere sa achite suma de 2.423 lei reprezentand cheltuieli de judecata, onorariu avocatial si cheltuieli de executare.
 Contestatoarea arata ca executarea silita este nelegala intrucat executorul judecatoresc a continuat executarea silita in dosar 113-2008 desi aceasta era perimata de drept in conditiile art. 389 alin. 1 Cpr.civ..
De la ultimul act de executare au trecut mai mult de 6 luni fara sa fi fost urmat de alte acte de executare, din culpa creditoarei.
Intimata  a depus intampinare solicitand respingerea cererii de suspendare a executarii silite, respingerea contestatiei la executare, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata si obligarea contestatorului la plata unor amenzi in conformitate cu dispozitiile. Art. 404 alin. 2 c.pr.civ.
In motivare intimata arata ca titlul executoriu este reprezentat de incheierea civila nr. 1777/2007 prin care contestatoarea a fost obligata sa achite suma de 1508 lei cu titlu de cheltuieli de judecata sens in care executorul judecatoresc a trimis o somatie Consiliului Local Band. Fata de prevederile OG 22/2002  contestatoarea avea obligatia ca in termen de 6 luni sa ia toate masurile care se impun in vederea indeplinirii obligatiei de plata.
In ceea ce priveste perimarea se arata ca aceasta institutie este reglementata ca o sanctiune pentru creditorul inactiv or in situatia de fata nu poate fi invocata culpa creditoarei ci a debitoarei care nu si-a indeplinit obligatia de plata desi nu avea optiunea de a plati sau nu precum si culpa executorului judecatoresc care dupa emiterea primei somatii nu a mai efectuat nici un act de executare.
Intimata invedereaza instantei ca statul si institutiile publice nu pot refuza executarea unor hotarari judecatoresti definitive prin care au fost obligate la plata unor sume de bani sens in care invoca jurisprudenta CEDO.
De asemenea conform Art. 404 alin. 2 c.pr.civ. a solicitat obligarea contestatorului la plata unei amenzi, motivat de netemeinicia contestatiei ti de intentia acestuia de a tergiversa executarea silita.
Instanta a dispus acvirarea dosarului executional nr.113/2008.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin incheierea civila nr. 1777/2007 a Judecatoriei Tg-Mures irevocabila contestatoarea Consiliul Local Band a fost obligata sa achite intimatei suma de 1508 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In dosarul executional 113/2008 s-a emis somatie pentru suma de 2.173 lei comunicata contestatoarei la data de 25.06.2008.
La data de 07.07.2009 in urma formularii de catre intimata a unei cereri de continuare a executarii silite a fost emisa o noua somatie.
Raportat la sustinerile contestatoarei legate de nelegalitatea executarii silite ca urmare a intervenirii perimarii instanta retine ca potrivit art. 389 C.pr.civ daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei. Daca se face o noua cerere de executare, se va face mai intai, o noua somatie, la care nu se va mai alatura titlul ce se executa.
Din interpretarea dispozitiilor legale sus citate rezulta ca in situatia in care, urmare a inactivitatii creditorului, au trecut 6 luni fara a se indeplini nici un act de executare intervine sanctiunea perimarii executarii silite cu consecinta desfiintarii actelor de executare silita efectuate anterior si  eventual inceperea unei noi executari silite ceea ce presupune intocmirea unui nou dosar de executare in baza unei noi cereri a creditorului, executare silita in cadrul careia se emite o noua somatie.
In cazul de fata, raportat la calitatea debitoarei instanta retine incidenta prev art. 2 din O G 22/2002, conform carora, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
 Prin instituirea unui regim derogatoriu de la dreptul comun in materia executarii silite impotriva unei institutii publice, legiuitorul a avut in vedere, astfel cum s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, instituirea unei masuri de protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisa indispensabila a derularii in conditii optime a activitatii acestora. Termenul de 6 luni echivaleaza cu o suspendare legala a executarii silite astfel incat, conform art. 389 alin. 2 C.pr.civ  termenul de perimare curge de la incetarea suspendarii - in cazul de fata la implinirea a sase luni de la data comunicarii primei somatii, respectiv de la data de 25.12.2008. Raportat la aceasta data, termenul de perimare a executarii silite s-a implinit la data de 25.06.2009 iar intimata a formulat cererea de continuare a executarii silite la data de 06.07.2007, fiind emisa o noua somatie la data de 07.07.2009.
Avand in vedere consideratiile anterioare precum si aspectele invocate de intimata prin intampinare instanta retine ca, desi in  cauza s-a implinit termenul de 6 luni prev de C. pr.civ, in fapt nu opereaza ca atare sanctiunea perimarii.  Instanta retine ca atat Conventia cat si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se impun judecatorului roman care are obligatia de a face aplicarea directa si prioritara fata de dreptul intern a acestora in cursul solutionarii litigiilor deduse in fata sa, sens in care raportat la circumstantele spetei trebuie analizat in ce masura aplicarea acestei sanctiuni procesuale este in conformitate cu exigentele unui proces echitabil conform art. 6 CEDO.
 Executarea unei hotarari judecatoresti reprezinta o componenta a dreptului la un proces echitabil sens in care revine statului prin institutiile sale, in calitate de depozitar al fortei publice, obligatia pozitiva de a lua masurile necesare in scopul executarii unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile - Ruianu c. Romaniei. Cu atat mai mult in situatia specifica a hotararilor judecatoresti pronuntate impotriva statului, - cauza Hornsby c. Greciei - acesta este obligat sa se supuna dispozitiilor unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva sa, tocmai in vederea asigurarii unei protectii efective a justitiabilului si in vederea reintrarii in legalitate, avand in vedere totodata ca interesul administratiei, ca element al statului de drept se identifica cu interesul unei bune administrari a justitiei.
In cauza Sandor c. Romaniei, Curtea a subliniat din nou, facand trimitere la cauza Metaxas impotriva Greciei ca nu este oportun sa-i ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie. Consideratii similare se regasesc si in cauza Sabin Popescu c. Romaniei (constatand refuzul autoritatilor de a respecta termenii unei hotarari definitive, Curtea a subliniat ca intr-un stat care respecta preeminenta dreptului executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau intarziata in mod excesiv).
Analizand situatia dedusa judecatii prin prisma jurisprudentei CEDO instanta constata ca in fapt contestatoarea in calitatea de autoritate publica, avea obligatia de a executa intocmai si deindata obligatia de plata stabilita prin hotarare judecatoreasca irevocabila, nefiind necesar in acest sens ca intimata sa intreprinda demersuri suplimentare in vederea executarii silite. De asemenea trebuie mentionat faptul ca, prevederile OG 22/2002 trebuie interpretate nu doar in sensul in care instituie un termen de gratie fata de o institutie publica ci si in sensul in care stabilesc o obligatie legala in sarcina acestora, ca in termenul acordat sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Raportat la cele ce preced, instanta apreciaza ca in cauza, data fiind pasivitatea de care a dat dovada contestatoarea, intimata a fost nevoita sa efectueze demersuri pentru declansarea executarii silite suportand totodata o serie de cheltuieli in acest sens. Cu atat mai mult, aplicarea in cauza a sanctiunii perimarii si obligarea intimatei sa reia executarea silita (in conditiile in care a formulat cererea de continuare a executarii la scurt timp de la data implinirii termenului de perimare) ar avea ca efect intarzierea in mod excesiv a executarii silite si implicit o incalcare a dreptului intimatei la acces la justitie prim prisma art. 6 CEDO. Din aceasta perspectiva instanta nationala are obligatia ca in limitele competentei sale sa interpreteze si sa aplice dreptul intern avand totodata in vedere necesitatea de a respecta drepturile si libertatile fundamentale, astfel cum sunt recunoscute si protejate de Conventie (in acest sens cauza Sabin Popescu si in cauza Virgil Ionescu c. Romaniei Curtea  a statuat in sensul ca instantele nationale au competenta de a interpreta legislatia interna, fiind in mod special vorba de reguli de natura procedurala insa Curtea urmeaza sa verifice compatibilitatea cu Conventia a efectelor unei asemenea interpretari ). Prin urmare revine in primul rand instantei nationale obligatia de a face aplicarea directa a Conventiei si urmand principiile trasate pe cale jurisprudentiala,  de a interpreta si aplica dreptul intern de asa maniera incat sa nu se aduca atingere substantei drepturilor recunoscute prin Conventie.
Avand in vedere cele ce preced si fata de situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza ca nu se poate retine in cauza o culpa a intimatei - in sensul inactivitatii, de natura sa justifice aplicarea sanctiunii perimarii in conditiile in care a priori nu se poate retine in sarcina sa obligatia de a declansa executarea silita impotriva unei autoritati publice.  Cu atat mai mult apare ca excesiv sa i se impuna intimatei care a formulat de altfel doua cereri prin care si-a manifestat vointa in sensul executarii dispozitiilor hotararii judecatoresti, sa urmareasca si sa respecte cu strictete termenul de 6 luni in conditiile in care modul de calcul al termenului de perimare, data fiind incidenta OG 22/2002 depinde esential de data la care contestatoarei i s-a comunicat prima somatie, sens in care revenea in primul rand executorului judecatoresc obligatia de a starui pentru realizarea  cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu (art. 373/2 alin. 2 c.pr.civ.)
Avand in vedere considerentele anterioare instanta apreciaza ca admiterea contestatiei formulate de CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BAND si desfiintarea executarii silite cu consecinta reluarii intr-un nou dosar a executarii silite ar constitui o sarcina disproportionata raportat la procedurile pe care intimata deja le-a urmat, aspect de natura sa incalce dreptul intimatei de acces la instanta.
Instanta retine totodata ca perimarea ca institutie juridica are o natura mixta reprezentand atat o sanctiune procedurala - ale carei efecte se rasfrang asupra intregii activitati desfasurate anterior - cat si o prezumtie de desistare dedusa din lipsa de staruinta a persoanei interesate. In conditiile in care nu se poate stabili o culpa a intimatei, date fiind circumstantele, cauzei si in nici un caz nu se poate aprecia data fiind atitudinea sa procesuala ca a inteles sa renunte la dreptul de creanta recunoscut prin incheierea civila nr. 1777/2007, instanta constata inaplicabile prevederile art. 389  C.pr.civ , sens in care va respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestator CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BAND.
In ceea ce priveste cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata unei amenzi judiciare, aceasta va fi de asemenea respinsa ca neintemeiata, nefiind indeplinite  conditiile prev. de art. 404 alin. 2 c.pr.civ. in sensul exercitarii dreptului la actiune cu rea-credinta din moment ce cererea formulata de contestatoare are o baza in dreptul intern iar solutia de respingere a contestatiei la executare nu determina aplicarea automata a unei amenzi.
Fata de dispozitiile art. 274 c.pr.civ, instanta va obliga contestatoarea la plata catre intimata a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata - onorariu avocatial.