Civil - anulare act

    Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
    Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 16.05.2008 si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de dosar 4204/320/2008, reclamanta VR au chemat in judecata paratii RJ-G, BJ si BI, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificate sub nr. 6 din data de 04.01.2000 a BNP Felicia Doinita Albulescu, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 599/18.04.2008incheiat la BNP Balgaradean Stela; radierea inscrierilor in CF 30772 Tg-Mures, nr. top 2501/42/XXXVIII poz. B 2 si B3, prin care s-a inscris dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 38 din Tg-Mures, str. Secuilor Martiri nr. 12, format din 3 camere si 4 dependinte, in favoarea paratilor de rand 2, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
    In fapt, reclamanta a aratat faptul ca la finele anului 1999 si inceputul anului 2000 o cunoscuta de-a sa, numita Bonta Maria, avand nevoie de un imprumut banesc a apelat la ajutorul reclamantei pentru a garanta imprumutul pe care urma sa-l contracteze. In aceste sens reclamanta si-a predat bijuteriile numitului RJ G care detine o casa de amanet, iar in contul acestor bijuterii numita Bonta Maria a primit cu titlu de imprumut de la paratul de rand 1 o suma de bani.
Ulterior reclamanta a aratat ca i-a insotit la notarul public, unde a fost solicitata sa semneze un inscris al carui continut nu-l cunostea, intrucat aceste inscris nu i-a fost citit reclamantei, nu i s-a inmanat un exemplar, nu cunoaste bine limba romana, avand la acea data varsta de 74 de ani. Cele doua persoane, paratul RJ G si Bonta Maria au asigurat-o pe reclamanta ca incheierea acelui act nu o va afecta in nici un fel.
La inceputul anului 2008 reclamanta a primit o notificare din partea paratului RJ G, prin care i s-a pus in vedere ca pana la data de 15.01.2008 sa achite acestuia suma de 4.695 USD pentru imprumutul de 10.000 DEM angajat la data de 04.01.2000 prin contract de imprumut cu garantie imobiliara autentificata la BNP Albulescu  D.F. din aceeasi data, in caz contrar urmand sa se uzeze de toate mijloacele legale pentru recuperarea sumei imprumutate.
Urmare a notificarii, fiica paratei a facut demersuri la cartea funciara, reclamanta afland cu stupoare ca era inscrisa, asupra apaertamentului sau, o ipoteca pentru suma de 10.00 DEM in favoarea paratului RJ G. Ulterior reclamanta a depus o plangere la Parchet pentru savarsirea infractiunilor de fals, uz de fals si inselaciune.
La data de 18.04.2008 paratul RJ G, desi cercetarile penale nu erau finalizate, a vandut cu act autentic apartamentul reclamantei catre paratii de rand 2 B. Cu acea ocazie a aflat reclamanta ca paratul de rand 1 ii vanduse apartamentul in baza unei procuri speciale autentificata sub nr. 6/04.01.2000 la BNP Albulescu, deci la aceeasi data la care semnase contractul de imprumut cu garantie ipotecara, procura prin care reclamanta il mandatase pe parat "sa vanda in numele meu si pentru mine, oricui va crede de cuviinta, la pretul si conditiile pe care le va stabili mandatarul meu imobilul proprietatea mea".
Reclamanta a sustinut prin cererea introductiva faptul ca nu a avut cunostinta de nici un fel de "conventie" trimisa prin notificarea de la inceputul anului, prin care sa fi fost de acord cu transformarea sumei de 10.000 DEM in ISD, avand in vedere retragerea DEM din circulatie.
Reclamanta a aratat ca prin manevre dolosive, paratul RJ G cu concursul paratilor B, i-au vandut apartamentul la varsta sa de 80 de ani si si-a insusit o anumita suma, urmare a radierii ipotecii.
In esenta, reclamanta afirma ca pe actele contestate apar trei tipuri de semnaturi ale sale, la momentul incheierii acestor acte nu a fost asistata de nici o persoana care sa-i explice importanta juridica a actelor pe care le semneaza, nu ar fi avut nici o motivatie pentru a-si vinde apartamentul si sa-l mandateze in acest sens pe parat, paratul nu si-a valorificat dreptul de garantie ipotecara in termenul de prescriptie al infractiunii.
Reclamanta a aratat faptul ca invoca nulitatea absoluta a procurii speciale si a contractului de vanzare-cumparare autentificate, avand in vedere faptul ca nu si-a exprimat un consimtamant valabil in anul 2000 pentru vanzarea apartamentului sau , neavand nici un interes si motivatie pentru a-si vinde locuinta la 74 de ani. Lipsa consimtamantului reclamantei a fost explicata astfel de reclamanta: semnatura de pe procura nu este identica cu cea de pe contractul de imprumut, iar procura speciala se fondeaza, ca si continut, pe o cauza falsa.
    In drept a fost invocat art. 948, 953, 966, 968 si 970 Cod Civil.
    Paratii de rand 2 B au formulat intampinare (f. 26-28), solicitand respingerea ca neintemeiata a actiunii, cu cheltuieli de judecata. In motivarea intampinarii, s-a aratat faptul ca in baza art. 25 din Legea nr. 115/1938, actiunea de revendicare impotriva unui tert care a dobandit imobilul prin act cu titlu oneros nu poate fi admisa decat in ipoteza in care acesta a fost de rea-credinta in momentul in care a contractat. Mai mult, in baza art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep., dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese nici o neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.
Paratii de rand 2 au mai aratat ca au aflat despre oferta de vanzare a apartamentului reclamantei de la paratul de rand 1, care este o cunostinta de a lor, paratii de rand 2 erau tineri casatoriti si, desi nu au vazut apartamentul pe care l-au cumparat, cunosteau tipul acestuia, elementul de pret fiind cel care i-a determinat sa-l cumpere.
Pe de alta parte, au aratat paratii ca in extrasul CF reclamanta figura ca proprietara, dar paratul Rusz Gyorg era trecut ca beneficiarul unei ipoteci si prezenta o procura valabila pentru vanzarea apartamentului, iar in cartea funciara nu era notata existenta vreunui litigiu sau a unui fapt din care sa rezulte o alta stare de drept si de fapt. Mai mult, paratii au solicitat de buna-credinta intabularea dreptului lor de proprietate in cartea funciara.
   Astfel, paratii au invocat in aparare principiile de drept ce ocrotesc buna-credinta, precum si acela al securitatii circuitului civil al actelor juridice.  In drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod proced. civila, art. 25 din Legea nr. 115/1938, art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep.
Paratul de rand 1 RJ G a formulat la randul sau intampinare (f. 30-31), solicitand respingerea cererii de chemare in judecata a reclamantei ca netemeinica si nelegala, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. S-a aratat ca actele in privinta carora se cere constatarea nulitatii absolute sunt legale, reale si incheiate de reclamanta in cunostinta de cauza.
In fapt, in intampinare s-a mai aratat faptul ca a cunoscut-o pe reclamanta la finele anului 1999 prin familia Mircea; reclamanta a avut nevoie de un credit, prin contract de imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 5/04.01.2000 la BNP Albulescu paratul i-a imprumutat suma de 10.000 DEM
Reclamanta si-a exprimat dorinta de a-si cauta o locuinta mai mica, iar paratul,  pentru a-si asigura o garantie suplimentara si a avea posibilitatea de a-si recupera suma imprumutata intr-un timp cat mai scurt, fara a fi obligat la cheltuieli suplimentare, a solicitat reclamantei si o procura speciala, prin care a fost mandatat sa vanda apartamentul reclamantei asupra caruia sa-si instituie si o ipoteca, conditii cu care reclamanta a fost de acord.
La data incheierii contractului de imprumut cu garantie imobiliara, respectiv 04.01.2000, reclamantul locuia faptic la adresa din Tg-Mures, str. Franz Liszt nr. 11, unde a fost cautat de multe ori de reclamanta inainte si dupa incheierea contractului de imprumut, pentru a solicita alte sume de bani cu titlu de imprumut, care au fost refuzate pana la restituirea imprumutului initial de 10.000 DEM.
Avand in vedere ca reclamanta nu a restituit suma imprumutata pana la data de 04.01.2002, paratul RJ a luat legatura cu reclamanta pentru a clarifica situatia, iar aceasta din urma i-ar fi spus ca suma imprumutata de ea, la randul sau a imprumutat-o directoarei CEC, vecina cu ea, care nu i-a mai restituit-o; isi va schimba apartamentul pe unul mai mic, iar din diferenta ii va returna imprumutul paratului.
In ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta, paratul a aratat ca semnaturile de pe actele atacate ii apartin, pot fi dovedite prin expertiza grafologica, paratul nu poate fi acuzat de rea-credinta, utilizand acte valabile in urma carora si-a recuperat suma imprumutata reclamantei.
La termenul de judecata din 10.11.2008 s-au luat interogatoriile reclamantei si al paratului RJ-G (f. 44-47).
In cauza a fost administrata si proba cu expertiza medico-legala psihiatrica a reclamantei (f. 69.71, 79-80), concluzii scrise (f. 88-90).
    In probatiune s-au depus inscrisuri in copie la dosar, respectiv: contractul de imprumut autentificat sub nr. 5/4.01.2000 (f. 7-8), procura speciala sub nr. 6/4.01.2000 (f. 9), "conventie" de recalculare a imprumutului (f. 10), plangere penala (f. 11-13), notificare si somatie (f. 14-15), CF 30772 Tg-Mures (f. 16-17), contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 599/18.04.2008 (f. 18-19), acte medicale (f. 49-53, 55-60), probe de scris (f. 64), somatie-notificare din partea reclamantei (f. 65), ancheta sociala (f. 54).
A fost acvirat dosarul nr. 614/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Mures.
    Analizand actele si probele dosarului, retine urmatoarele:
     In fapt, in data de 04.01.2000 reclamanta VR a contractat un imprumut de 10.000 DM de la paratul RJ G, incheindu-se un contract de imprumut autentic cu garantie imobiliara (f. 7) la BNP Albulescu. Prin acesta, reclamanta a dat debitoarei-reclamante cu imprumut suma de 10.000 DEM, echivalentul a 94.000.000 lei rol, incepand cu data de 04.01.2000 pana la data de 04.01.2002, data la care reclamanta se obliga sa restituie aceeasi suma in valuta.
Prin acelasi contract reclamanta a garantat imprumutul cu imobilul proprietatea sa si a solicitat inscrierea ipotecii pentru suma de 10.000 DEM, in favoarea creditorului-parat asupra imobilului situat in Tg-Mures, str. Secuilor Martiri nr. 12/38, inscris in CF nr. 30734 Tg-Mures, nr. top 2501/42.
     In aceeasi zi (04.01.2000) si la acelasi BNP Albulescu Felicia s-a incheiat o procura autentica prin care reclamanta in calitate de mandanta il imputernicea pe paratul RJ G in calitate de mandatar "sa vanda in numele meu si pentru mine, oricui va crede de cuviinta, la pretul si conditiile pe care le va stabili mandatarul meu imobilul proprietatea mea situat in Tg-Mures, str. Secuilor Martiri nr. 12/38, inscris in CF nr. 30734 Tg-Mures, nr. top 2501/42 " (f. 9).
  Instanta retine din actele dosarului si imprejurarea ca la data de 10.09.2001 intre aceleasi parti s-a incheiat o "conventie" (f. 10), prin care reclamanta a fost de acord cu transformarea sumei de 10.000 DEM imprumutata de la paratul de rand 1 in USD, avand in vedere retragerea DEM din circulatie, recunoscand astfel contractul de imprumut incheiat in anul 2000.
Avand in vedere ca reclamanta nu a restituit suma imprumutata pana la data scadentei de 04.01.2002, prevazuta in conventia de imprumut a partilor, desi a fost notificata in acest sens, paratul RJ G a vandut in baza procurii autentice data de reclamanta, apartamentul proprietatea acesteia catre paratii de rand 2 BJ si BI prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 599/18.04.2008 la BNP Balgaradean Stela, care si-au inscris dreptul de proprietate in cartea funciara.
Actiunea reclamantei este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
In baza art. 1169 Cod civil, "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".
Reclamanta a formulat plangere penala impotriva numitilor RJ G si Bonta Maria, facand obiectul dosarului nr. 614/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Mures.
    Prin rezolutia procurorului din data de 15.10.2008 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de paratul RJ G si fata de numita Bonta Maria sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Prin aceeasi rezolutie se confirma sustinerile paratului RJ G din intampinare, conform carora acesta a retinut din pretul vanzarii imobilului apartinand reclamantei, suma reprezentand valoarea creantei sale, asumandu-si obligatia de a-i inmana diferenta reclamantei.
Asupra sustinerilor reclamantei conform carora semnatura de pe cele 3 acte incheiate cu paratul nu i-ar apartine, instanta constata ca in cursul cercetarilor penale reclamanta fiind audiata nu a contestat semnatura sa de pe actele autentice, respectiv contract de imprumut si procura.
Asupra aceluiasi aspect, reclamanta nu a inteles sa probeze in nici un fel in prezenta cauza aceste sustineri, conform art. 1169 Cod Civil, renuntand la proba cu expertiza grafologica solicitata initial, iar in consecinta instanta apreciaza ca aceste sustineri nu mai fac obiectul analizei prezentei cauze.
   Actele a caror anulare se solicita prin actiunea introductiva de instanta sunt inscrisuri autentice. Conform prevederilor art. 1173 Cod Civil, un inscris autentic face dovada pana la inscrierea in fals in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute cu propriile simturi. Aceste constatari se refera la identitatea partilor, prezenta partilor in fata notarului public, semnarea contractului de catre parti, plata pretului, data certa, alte clauze contractuale dispuse de parti.
    Singura modalitate de a demonstra lipsa consimtamantului partilor la incheierea unui act autentic ar fi sa se demonstreze ca actul a fost semnat de o persoana incapabila sau de o alta persoana decat autoarea. Admiterea concluziei opuse ar determina aprecierea ca se contesta faptul ca notarul public si-ar fi indeplinit atributiile legale la acel moment, legat de realizarea formalitatilor de autentificare a inscrisului.
In ceea ce priveste lipsa capacitatii, invocata de reclamanta ca motiv de nulitate a actelor autentice atacate, instanta retine ca prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 233/26.02.2009 cu completare, depus la dosarul cauzei, s-a retinut in concluzii faptul ca "referitor la afectarea discernamantului numitei VR la data de 04.01.2000, data la care a semnat contractul de imprumut si procura speciale aflate la filele 7-9 din dosar, va comunicam ca discernamantul acesteia (capacitate psihica de a semna acte) putea fi usor modificat in sensul unei usoare diminuari, avand in vedere diagnosticele psihiatrice cu care a fost luata in evidenta si trecuta in gradul II de invaliditate in anul 1978_, fara insa sa putem preciza cu exactitate cuantumul acestei diminuari din cauza lipsei documentatiei medicale din acea perioada". (f. 72)
Prin suplimentul de expertiza (f. 79-80) s-au reluat aceleasi concluzii, cu mentiunea ca "aceasta stare a susnumitei ar fi necesitat asistarea sa de o alta persoana in momentul incheierii actelor civile, avand in vedere complexitatea continutului acestor acte, in raport cu discernamantul atenuat_"
Din aceste expertize instanta retine faptul ca nu se probeaza sustinerile reclamantei conform carora avea discernamantul abolit la data incheierii actelor autentice atacate, neoperand motivul de nulitate absoluta invocat prin cererea introductiva si prevazut de art. 949, 950 Cod civil rap. la art. 948 Cod Civil.
     Alte motive invocate de reclamanta in vederea anularii contractului de vanzare-cumparare si a procurii autentificate, respectiv lipsa consimtamantului, eroarea obstacol  si dolul, se circumscriu prevederilor art. 953 si urm. din Codul civil, care prevad urmatoarele: "Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol." (art. 953); "Eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra substantei obiectului conventiei." (art. 954); "Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune." (art. 960)
    In sensul celor de mai sus, instanta retine ca nu s-a facut dovada de catre reclamanta a cauzelor de nulitate invocate. Astfel, pentru a dovedi ca nu s-au prezentat personal in fata notarului public si nu au cunoscut natura contractului pe care l-au incheiat nu au declansat procedura inscrierii in fals.
    Asupra manevrelor dolosive si inselaciunii ale caror victime ar fi fost din parte paratilor (initial a paratului RJ G) nu s-a produs nici o proba certa din partea reclamantei.
Mai mult, prin incheierea conventiei de transformare a DEM in USD din data de 10.09.2001 (f. 10), instanta retine faptul ca reclamanta a recunoscut faptul ca paratul de rand 1 RJ G ii imprumutase in data de 01.04.2000 suma de 10.000 DEM.
    In privinta sustinerilor reclamantei conform carora nu au avut nevoie de un extras CF timp de 8 ani si nu au cunoscut situatia juridica a imobilului in care locuiau, nu pot fi retinute de instanta, nefiind credibile si nici probate, iar reclamanta nu-si pot invoca propria culpa de nediligenta in informarea corecta, un timp indelungat, asupra situatiei legale a imobilului respectiv.
    Astfel, dispozitiile art. 960 Cod Civil la care se face trimitere prin sustinerile reclamantilor nu au corespondent in probatoriu, nedovedindu-se existenta dolului care nu se presupune. Reclamantii, desi invoca in actiune, nu arata in concret care sunt mijloacele viclene prin care paratul de rand 1 a ajuns sa incheie acea intelegere. Nici prevederile art. 953 Cod civil nu pot fi aplicate in cauza, privind lipsa consimtamantului, deoarece nu s-a demonstrat ca reclamanta nu si-au dat consimtamantul valabil, avand in vedere ca in inscrisul autentificat s-a mentionat faptul ca inainte de a-l semna, partile l-au citit si au constat ca acesta corespunde vointei lor.
    In ceea ce priveste petitul de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 599/18.04.2008 incheiat pentru acelasi imobil intre paratul de rand 1 ca mandatar al reclamantei si paratul de rand 2 BJ, se constata ca reclamanta nu a indicat in concret si nici nu a probat motivele de nulitate.
In baza art. 969 Cod civil, "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", iar art. 971 Cod Civil prevede ca "in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii_proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor_, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului."
In acelasi timp, cu privire la actul subsecvent a carui nulitate absoluta se cere a se constata, instanta retine ca in baza art. 25 din Legea nr. 115/1938, actiunea de revendicare impotriva unui tert care a dobandit imobilul prin act cu titlu oneros nu poate fi admisa decat in ipoteza in care acesta a fost de rea-credinta in momentul in care a contractat. Mai mult, in baza art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep., dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese nici o neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.
  Pentru considerentele de fapt si de drept dezvoltate in prezenta, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamanta VR, in contradictoriu cu paratii RJ G, BJ si BI.
Prin aceeasi, instanta va respinge ca neintemeiata si cererea paratului de rand 1 de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial, avand in vedere faptul ca dovada achitarii acestuia a fost depusa dupa incheierea dezbaterilor asupra fondului, odata cu concluziile scrise, cu nerespectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare al partilor ce guverneaza procesul civil.