Civil - anulare act - CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A TESTAMENTULUI s..a

          Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 29.02.2008 si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de dosar 1829/320/2008, reclamantii FI si FE au chemat in judecata pe paratii KL si MM, solicitand sa se dispuna: constatarea nulitatii absolute a testamentului autentic din 5 iulie 2005 la NBP Holbach si Rozsa, prin care paratul KL a fost instituit legatar universal al defunctei Kovacs Eva; anularea certificatului de legatar autentificat la BNP Holbach si Rozsa sub nr. 348/29.11.2007 emis in baza testamentului sus-mentionat; constatarea ca apartamentul nr. 13 din Tg-Mures, str. Gh. Doja nr. 34/A, inscris in CF nr. 31530/XII Tg-Mures, nr. top 4688/1/1/2/XIII, 4689/1/2/XIII, 4690/1/2/XIII, 4691/2/1/2/2/XIII, compus din 1 camera si dependinte, nu face parte din masa succesorala dupa defuncta Kovacs Eva; stabilirea ca reclamantii au dobandit apartamentul sus-mentionat prin cumparare la insistentele defunctei, la data de 04.03.1992 achitand in intregime pretul acestuia si ulterior toate taxele si impozitele aferente; obligarea paratei MM la predarea apartamentului catre reclamantii proprietari.
In subsidiar s-a solicitat obligarea paratului KL la plata contravalorii apartamentului ce l-a obtinut in baza contractului de vanzare-cumparare autentic cu nr. 32/11.01.2008 incheiat la BNP Dan Valentin Simion, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt s-au aratat urmatoarele: reclamanta FI  a fost prietena si colega de serviciu cu defuncta Kovacs Eva, timp de aprox. 30 de ani. Defuncta nu avea pe nimeni in Tg-Mures, reclamantii au ajutat-o de cate ori a avut nevoie, cand a fost bolnava, au ingrijit-o luni de zile dupa operatie.
In 1992, fiind bolnava, defuncta i-a rugat pe reclamanti sa cumpere apartamentul in care locuia cu titlu de chirie de la stat, pentru a fi scutita de plata chiriei lunare si pentru ca reclamantii sa preia toate sarcinile apartamentului, respectiv impozit, reparatii curente si chiar costul intretinerii lunare.
Ca urmare, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu RAGCL-ul la data de 4 martie 1992, iar reclamantii au achitat in intregime costul locuintei, iar in data de 2 oct. 1992defuncta a semnat un testament autentic cu nr. 16374/1992 la Notariatul de Stat Tg-Mures, prin care reclamanta FI a fost instituita legatara particulara pentru apartamentul ce face obiectul cauzei, document prin care a recunoscut faptul cumpararii apartamentului de catre reclamanti.
Reclamantii mai sustin faptul ca defuncta a anuntat si Asociatia de Locatari ca apartamentul a fost cumparat de acestia si ca in viitor cheltuielile de reparatie a blocului si costul intretinerii vor fi achitate partial de reclamanti. Ca urmare, reclamantii in anii ce au urmat au achitat impozitul, cota ce revenea pentru reparatiile de la bloc, au ajutat-o pe defuncta in tot ce avea nevoie.
Din anul 2004 paratul KL s-a prezentat din partea Comunitatii Evreiesti si a informat-o pe defuncta ca poate primi de la organizatie si de la diverse organizatii, ajutoare materiale, castigand increderea bolnavei. De altfel, din anul 1995-1996 defuncta nu mai iesea din casa si timp de 8-9 ani inainte de deces era netransportabila datorita picioarelor bolnave.
Paratul ii aducea defunctei sa semneze diferite acte, cereri si declaratii in vederea obtinerii de ajutoare materiale, pentru inscrierea la un alt medic de familie etc. Cu cateva luni inainte de deces, reclamantii au rugat-o pe defuncta sa incheie actul autentic, iar aceasta a fost surprinsa si i-a rugat sa aiba incredere in ea, afirmand ca dupa decesul ei, apartamentul va fi trecut pe numele reclamantei FI, inmanandu-le originalul testamentului.
Din aceste imprejurari reclamantii au dedus faptul ca defuncta nu avea cunostinta de testamentul facut in favoarea paratului la data de 5 iulie 2005. Se mai arata ca este cert faptul ca defuncta nu s-a deplasat la notarul public, fiind netransportabila si nici notarul nu a fost acasa la ea, fiind posibil ca defuncta sa fi semnat testamentul crezand ca este una din declaratiile si formularele pe care paratul i le aducea in mod curent spre semnare.
Reclamantii afirma ca paratul a dat dovada de viclenie atunci cand a inserat in testament, ca o sarcina pentru el, obligatia de a plati la 6 luni de la decesul defuncte, cate 1000 euro celor doua asistente care o ingrijeau pe defuncta, pentru a-si asigura eventuale declaratii favorabile siesi.
In vara anului 2005 reclamantii au fost plecati din tara timp de 2 luni, timp in care prin mijloace viclene, prin inselaciune paratul a obtinut testamentul, despre care nu a stiut nici testatoarea nici reclamantii care au cumparat apartamentul sub numele ei.
Dupa moartea defunctei Kovacs, Eva, reclamantii au solicitat de la parat certificatul de deces in original pentru a dezbate succesiunea, dar acesta i-a informat despre testamentul in favoarea sa si le-a dat o copie de pe certificatul de deces, spunand ca originalul a fost retinut de Comunitatea Evreiasca.
Notarul la care reclamantii au incercat sa dezbata succesiunea le-a spus ca la 8 zile dupa decesul defunctei s-a dezbatut succesiunea de catre paratul de rand 1, care in mai putin de 2 luni a si instrainat apartamentul catre parata de rand 2, despre care reclamantii stiu ca este ruda cu primul parat si are cunostinta de modul in care acesta a obtinut dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Reclamantii l-au notificat pe paratul de rand 1 anterior vanzarii apartamentului, acesta nu s-a prezentat, doar fiica sa care le-a cerut toate documentele de cumparare a apartamentului, iar ulterior paratul a instrainat de urgenta apartamentul, graba sa fiind o alta dovada a vicleniei si imoralitatii acestuia.
In drept au fost invocate prevederile art. 962, 969, 948, 960 si 961 Cod Civil.
Paratul KL a formulat intampinare (f. 22-23), prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare, fata de prevederile art. 111 Cod proced. civila, avand in vedere ca actiunea reclamantilor este in realitate o actiune in revendicare deghizata, deci o actiune in realizare.  A mai fost invocata exceptia netimbrarii actiunii. Prin intampinare s-a aratat faptul ca lipseste motivarea in fapt si in drept a actiunii introductive, respectiv a petitului de constatare a nulitatii absolute a testamentului autentic si a certificatului de legatar redactate in favoarea paratului de rand 1.
Pe de alta parte, paratul arata ca testamentul este ferit de orice critica, testatoarea era perfect lucida la data redactarii testamentului, era doar imobilizata din cauza osteoporozei, iar notarul Holbach Stefan s-a deplasat la domiciliul testatoarei, asa cum se mentioneaza si in incheierea de autentificare nr. 1007/5 iulie 2005. Sustinerile reclamantilor conform carora testatoarea nu a semnat testamentul, ori a semnat fara sa stie continutul sunt sustineri nereale, infirmate de actul autentic.
Se arata ca paratul KL a fost instituit de defuncta legatar universal intrucat din anul 1990 a ajutat-o pe aceasta in aprovizionarea menajului, ii efectua platile curente. O cunostea pe defunta din anul 1940, fiind bun prieten cu fratii sai Kovacs Pal (decedat) si Kovacs Andrei. Din anul 2000 paratul de rand 1 a adus defunctei mancare zilnic timp de 1 an, apoi de 2 ori pe saptamana. Din anul 2000 defuncta a avut osteoporoza la ambele picioare, avand nevoie de ingrijire permanenta. Reclamantii doreau sa o interneze la un azil, ceea ce defuncta a refuzat. La cererea ei si a fratelui Kovacs Andrei din Isarael au fost angajate doua ingrijitoare de catre parat. Administrarea averii defunctei, cumpararea apartamentului si in parte gatitul era in sarcina paratului si a sotiei acestuia.
Se mai arata ca este falsa sustinerea reclamantilor conform careia pretul locuintei ar fi fost achitat de acestia. Pretul locuintei a fost achitat de defuncta cu chitantele nr. 246/29 iulie 1991 - avans in suma de 24.095 lei si chitanta nr. 154653/4 martie 1992 - diferenta de 53.000 lei. Astfel, defuncta avea o buna stare materiala, avea o pensie de 12.000.000 ROL; trimestrial primea 400 euro din Germania ca despagubire pentru deportare, sume de bani in dolari si euro de la fratele sau din Israel. Apartamentul testat a fost cumparat din economiile personale si banii primiti de la fratele din Israel.
Se mai arata ca in cazul in care reclamantii i-ar fi imprumutat defunctei sume de bani, ar fi existat un contract de imprumut ori chitantele de plata nu ar fi fost in posesia defunctei.
Se sustine in intampinare ca nu defuncta era cea ajutata de reclamanti, ci reclamantii primeau cadouri din partea defunctei pentru orice serviciu prestat acesteia, din resursele defunctei. Paratul personal a scos de la banca 400 de valuta, din care reclamantii au primit 400 de dolari. De asemenea, nu sunt adevarate nici afirmatiile reclamantilor conform carora acestia ar fi achitat impozitul, de vreme ce defuncta, ca persecutata rasial a beneficiat de prevederile Legii nr. 118/1995 si a fost scutita de plata impozitului.
In declaratia autentificata din data de 11.02.2008 data in fata notarului Zwy Manor din Israel, fratele defunctei Kovacs Andrei a aratat ca apartamentul defunctei a fost cumparat cu ajutorul financiar al fratelui, ca defuncta nu a fost multumita de comportamentul familiei Fabian si in luna august 2007 i-a adus la cunostinta schimbarea beneficiarului testamentului.
In drept, prin intampinare au fost invocate prevederile art. 111 Cod proced. civila, art. 856, art. 888 si art. 889 Cod Civil.
Parata MM a formulat intampinare (f. 84), prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca neintemeiata, cu obligarea la cheltuieli de judecata. A aratat parata de rand 2 faptul ca la data de 11.01.2008 a cumparat prin contract autentic apartamentul nr. 13 din Tg-Mures, str. Gh. Doja nr. 34 A, achitand integral si cu buna-credinta pretul acestuia catre vanzator, constatand ca acesta din urma era si proprietarul de drept al acestuia.
In probatiune s-au depus inscrisuri in copie: testament autentificat sub nr. 16374/2.10.1992 (f. 6), testament in favoarea paratului KL (f. 8, 24), certificat de deces (f. 9), extras CF (f. 10-11), contract de vanzare-cumparare nr. 1569/4.03.1992 (f. 12-13, 26), notificare adresata paratului la data de 05.12.2007 (f. 14), adeverinte medicale (f. 25), chitante de plata a apartamentului pe numele Kovacs Eva (f. 27), declaratie notariala (f. 28-29), chitante de plata impozit etc.(f. 30-34), contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 32/22.01.2008 (f. 35-36), rezolutia procurorului din dosarul nr. 1452/P/2008 al parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Mures (f. 120), planse foto (f. 152-154, 198-200), copie carnet CEC al defunctei (f. 162-166), extras de cont al defunctei (f. 168-169), venituri lunare ale defunctei din pensie si despagubiri pentru deportare si munca fortata (f. 177-188), anunt presa (f. 189-190), declaratii extrajudiciare (f. 195-197), concluzii scrise (f. 207, 212).
In notele de sedinta depuse la data de 26 mai 2008 (f. 45), reclamantii au aratat ca pana in anul 2000 defuncta a datorat impozit, pe care l-au achitat reclamantii. Acestia au vizitat-o saptamanal pe defuncta aducandu-i alimente sau dulciuri, ingrijind-o "fara obligatie si fara acte".
Reclamantii au mai depus in probatiune: cerere de cumparare din mai 1991 formulata de defuncta (f. 46), proces-verbal de predare-primire a locuintei (f. 47), contract de vanzare-cumparare a locuintei (f. 56), chitante de achitare a chiriei (f. 50), chitante de plata a impozitului (f. 51-54).
In cauza au mai fost administrate urmatoarele probe: interogatoriul reclamantilor (f. 107-108), interogatoriul paratului de rand 1 (f. 109-110), interogatoriul paratei de rand 2 (f. 122), proba testimoniala cu martorii Marginean Minodora Adela (f. 123), Moiceanu Ioan Dorel (f. 124), Miklos Paraschiva (f. 191), Csernovits Samoila-Farcas (f. 192), Papai Susana (f. 203), Szabo Anamaria (f. 204).
Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
          Reclamanta FI  a fost prietena si colega de serviciu cu defuncta Kovacs Eva, timp de aprox. 30 de ani. Defuncta nu avea nici o ruda apropiata in Tg-Mures, iar reclamantii au ajutat-o adeseori, inclusiv cand a fost bolnava, au ingrijit-o periodic anumite perioade de timp.
In 1992, fiind bolnava, defuncta Kovacs Eva a apelat la reclamanti pentru ca acestia sa o ajute faptic si financiar sa-si cumpere apartamentul in care locuia cu chirie, iar reclamantii au ajutat-o adeseori sa achite sarcinile apartamentului, respectiv impozit, reparatii curente si chiar costul intretinerii lunare.
Ca urmare, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu RAGCL-ul la data de 4 martie 1992 (f. 12-13) pe baza unui imprumut pe care l-au acordat reclamantii defunctei, iar in data de 2 oct. 1992 defuncta a semnat un testament autentic cu nr. 16374/1992 la Notariatul de Stat Tg-Mures, prin care reclamanta FI a fost instituita legatara particulara pentru apartamentul ce face obiectul cauzei (f. 6).
           Ulterior la data de 5 iulie 2005 defuncta Kovacs Eva a redactat un alt testament autentificat sub nr. 1007 la BNP Holbach (f. 24), prin care a lasat intreaga sa avere mobila si imobila paratului KL.
     Actiunea reclamantilor este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
In baza art. 1169 Cod civil, "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".
     Testamentul ca act juridic unilateral, gratuit, personal si solemn, pentru cauza de moarte este esentialmente revocabil. (art. 800-802 Cod Civil)
     Prin cererea introductiva de instanta s-a solicitat in principal constatarea nulitatii absolute a testamentului autentic din 5 iulie 2005 al defunctei Kovacs Eva. Nulitatea este o sanctiune civila constand in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea cerintelor legale. Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt prevazute de art. 948 Cod Civil: capacitate deplina, obiect determinat, consimtamant valabil si cauza licita.
     Nulitatea absoluta intervine atunci cand actul juridic este lipsit cu desavarsire de unul din elementele sale esentiale sus-mentionate sau cand este intocmit cu nerespectarea formei solemne prevazute de lege.
     Desi reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute in cauza, prin motivele de fapt si prin textele de lege invocate in drept, in sustinerea actiunii introductive au fost invocate si motive de nulitate relativa ale actului juridic atacat, respectiv dolul si eroarea la incheierea testamentului de catre defuncta, reglementate de art. 853 si urm. Cod Civil.
     Analizand cauzele de nulitate invocate de reclamanti, din probele administrate in cauza instanta retine ca defuncta Kovacs Eva era lucida si pe deplin constienta pana in ultimele zile ale vietii sale, desi imobilizata la pat, astfel incat instanta nu poate retine lipsa capacitatii testamentare a defunctei, cauza de nulitate care ar fi fost incidenta doar in ipoteza in care ar fi fost lovita de incapacitate.
     Starea de sanatate mentala nealterata, starea de constienta deplina a defunctei Kovacs Eva in momentul redactarii testamentului atacat este atestata de martorii audiati in cauza, respectiv Moiceanu Ioan Dorel (f. 124), Miklos Paraschiv (f. 191), Csernovits Samoila (f. 192). Pe baza acestor probe, neinfirmate de nici o alta proba administrata in cauza, instanta retine ca nu s-a dovedit de catre reclamanti afectarea capacitatii testatoarei in momentul redactarii testamentului din 5 iulie 2005. De altfel, reclamantii nici nu au propus administrarea probei cu expertiza medico-legala psihiatrica a defunctei pe acest aspect, neoperand motivul de nulitate absoluta invocat prin cererea introductiva si prevazut de art. 949, 950 Cod civil rap. la art. 948 Cod Civil.
    Asupra sustinerilor reclamantilor conform carora semnatura testatoarei de pe testamentul autentic din data de 5 iulie 2005 nu i-ar apartine acesteia, instanta constata ca in cursul judecatii reclamantii nu au contestat semnatura defunctei Kovacs Eva de pe actul autentic, aceste afirmatii fiind facute la ultimul termen de judecata din 08.02.2010, atunci cand instanta a constatat inchisa cercetarea judecatoreasca, iar proba cu expertiza grafologica, respectiv verificarea de scripte a fost respinsa ca tardiva de instanta.
Pe de alta parte, actele a caror anulare se solicita prin actiunea introductiva de instanta sunt inscrisuri autentice. Conform prevederilor art. 1173 Cod Civil, un inscris autentic face dovada pana la inscrierea in fals in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute cu propriile simturi. Aceste constatari se refera la identitatea partilor, prezenta partilor in fata notarului public, insusirea continutului actului, semnarea actului juridic de catre parti, data certa.
    Singura modalitate de a demonstra lipsa consimtamantului partilor la incheierea unui act autentic ar fi sa se demonstreze ca actul a fost semnat de o persoana incapabila sau de o alta persoana decat autoarea. Admiterea concluziei opuse ar determina aprecierea ca se contesta faptul ca notarul public si-ar fi indeplinit atributiile legale la acel moment, legat de realizarea formalitatilor de autentificare a inscrisului, ceea ce nu este cazul in speta.
Alte motive invocate de reclamanti in vederea anularii contractului de vanzare-cumparare si a certificatului de legatar subsecvent autentificate, respectiv lipsa consimtamantului, eroarea obstacol  si dolul, se circumscriu prevederilor art. 953 si urm. din Codul civil, care prevad urmatoarele: "Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol." (art. 953); "Eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra substantei obiectului conventiei." (art. 954); "Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune." (art. 960)
    In sensul celor de mai sus, instanta retine ca nu s-a facut dovada de catre reclamanti a cauzelor de nulitate invocate, raportat la prevederile art. 1169 Cod Civil. Astfel, pentru a dovedi ca actul autentic nu a fost intocmit in prezenta si in fata notarului public si ca testatoarea nu a cunoscut natura actului pe care l-a incheiat, reclamantii nu au declansat in conditiile Codului de procedura civila procedura inscrierii in fals.
     Dimpotriva martorii audiati in cauza au aratat faptul ca, asa cum reiese din continutul incheierii de autentificare nr, 1007/5 iulie 2005, notarul public s-a deplasat la domiciliul testatoarei din Tg-Mures, str. Gh. Doja nr. 34/A (vezi martora Moklos Paraschiva la fila 191).
     Reclamantii au mai invocat nulitatea testamentului autentificat in data de 5 iulie 2005 ca urmare a vicierii vointei defunctei de a testa in favoarea paratului de rand 1, prin eroarea in care s-a aflat asupra substantei actului semnat, determinata de activitatea dolosiva a paratului.
     Asa cum consacra doctrina de specialitate, in materie de liberalitati dolul se manifesta sub forma captatiei si sugestiei. Captatia consta in manopere dolosive si mijloace frauduloase folosite in scopul de a castiga increderea dispunatorului si de a insela buna lui credinta pentru a-l determina sa-l gratifice prin testament pe autorul captatiei. Sugestia se exercita prin mijloace ascunse si tendentioase in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideea de a constitui un legat pe care nu l-ar fi facut din proprie initiativa.
     Liberalitatea poate fi anulata numai daca manoperele frauduloase au avut drept rezultat alterarea vointei dispunatorului in sensul ca fara exercitarea lor nu ar fi facut actul respectiv, situatie care trebuie sa fie apreciata pe baza de probe concludente,
    Asupra manevrelor dolosive si inselaciunii a caror victima ar fi fost testatoarea Kovacs Eva din partea paratului KL nu s-a produs nici o proba certa din partea reclamantilor.
    Dimpotriva, martorii audiati au atestat faptul ca relatiile de prietenie si incredere intre defuncta Kovacs Eva si paratul KL erau reale si datau cu mult timp inaintea redactarii testamentului. Astfel, martora Marginean Minodora (f. 123) arata faptul ca paratul o frecventa in virtutea unor relatii de prietenie cu fratele defunctei din Israel, din anul 2003 paratul de rand 1 se ocupa de administrarea banilor defunctei, a platit din banii defunctei asistentele care o ingrijeau. Martora Miklos Paraschiva (f. 191) arata ca din anul 2003 paratul de rand 1 era cel care o platea pentru ingrijirea defunctei Kovacs Eva, ii presta intretinere constata, iar defuncta era "constienta si foarte recunoscatoare pentru ingrijirea pe care i-o acordam noi cat si a paratului care in ultimii 7 ani venea zilnic la ea_ Mancarea zilnica pentru defuncta era furnizata exclusiv de parat si de familia acestuia_". Martorul Csernovits Samoila (f. 192) a aratat faptul ca desi "familia Fabian vizita saptamanal pe defuncta, ingrijirea permanenta o furniza familia Karpelesz. In anul 2005 mi-a spus defuncta ca in urma unei reflectii a ajuns la concluzia ca familia Karpelesz a ajutat-o in mai mare masura, a ingrijit-o in mod permanent si a luat masura sa modifice testamentul care era instituit pentru familia Fabian si sa-l faca beneficiar al testamentului pe KL".
      Dimpotriva, din probele administrate a reiesit deteriorarea constanta a relatiilor de incredere dintre reclamanti si defuncta, asa cum se retine din declaratia martorei Miklos Parachiva (f. 191): "_dupa ce a fost evident ca defuncta nu se va mai insanatosi am remarcat ca familia Fabian oarecum au abandonat-o, nu o mai vizitau, nu o mai sunau la telefon, nu au mai ajutat-o in nici un fel_ In mai multe randuri familia Fabian m-a rugat telefonic sa vorbesc cu defuncta ca sa le inmaneze testamentul prin care erau beneficiarii testamentului insa defuncta nu a fost de acord, a spus ca acesti ar fi in stare sa o dea in strada daca ar intra in posesia testamentului_Defuncta suferea ca fusese abandonata de reclamanti_Am auzit-o pe defuncta certandu-se la telefon foarte tare cu dna Fabian deoarece ea a cerut acesteia din urma un mic ajutor pe care nu l-a primit, drept urmare i-a spus reclamantei ca se simte umilita si tradata de aceasta ca prietena si ca isi va schimba atitudinea la randul ei_"
     Astfel, dispozitiile art. 960 Cod Civil la care se face trimitere prin sustinerile reclamantilor nu au corespondent in probatoriu, nedovedindu-se existenta dolului care nu se presupune. Reclamantii, desi invoca in actiune, nu arata in concret care sunt mijloacele viclene prin care paratul de rand 1 a ajuns sa incheie acea intelegere. Nici prevederile art. 953 Cod civil nu pot fi aplicate in cauza, privind lipsa consimtamantului, deoarece nu s-a demonstrat ca reclamanta nu si-au dat consimtamantul valabil, avand in vedere ca in inscrisul autentificat s-a mentionat faptul ca inainte de a-l semna, partile l-au citit si au constat ca acesta corespunde vointei lor.
    Faptul ca reclamantii nu au stiut despre schimbarea testamentului in favoarea paratului de rand 1 si ca defuncta Kovacs Eva nu le-a spus niciodata nimic despre acest fapt nu constituie in sine o dovada a faptului ca testatoarea insasi nu stia despre modificarea testamentului, asa cum s-a afirmat in mod neintemeiat de reclamanti.
     Pe de alta parte, instanta va inlatura ca nesustinute de probele administrate in cauza si sustinerile reclamantilor conform carora ei au cumparat apartamentul pe numele reclamantei. Martorii audiati in cauza arata ca starea materiala si financiara a defunctei Kovacs Eva dupa anii 1990-1991 s-a imbunatatit in chip substantial, ca urmare a ajutorului material primit de la fratele sau din Israel dar si prin sumele primite cu titlu de despagubiri din parte statului german.
Astfel, martorul Csernovits Samoila arata ca "defuncta avea venituri suficiente care sa-i permita cumpararea apartamentului din resurse proprii_avea pensie mai mare ca a altor persoane_Avea frati in Israel de la care primea trimestrial bani si bijuterii, avea o excelenta stare financiara_Defuncta a primit despagubiri materiale pentru deportare si persecutie atat de la staul ungar cat si de la statul german_care se ridica la circa 25.000 de dolari_"
In sprijinul aceeasi stari de fapt instanta retine declaratia martorei Szabo Anamaria (f. 204), care arata ca "_eu personal o data la doi ani aduceam diverse sume de bani de la fratele defunctei din Israel pentru a ajuta la intretinerea lui Kovacs Eva_In anul 1991 fratele defunctei mi-a dat suma totala de 700 de dolari pentru a-i duce defunctei si mi-a spus ca stie ca aceasta are intentia de a-si cumpara apartamentul_"
     Desi martorul Moiceanu Dorel (f. 124) propus de reclamanti afirma ca stie din spusele reclamantilor, confirmate ulterior de defuncta, ca ei ar fi achitat pretul apartamentului (defunctei) in mai multe transe si ca in acest scop au facut si un imprumut de la numita Papai Susana, martorul nu a asistat personal la predarea unor sume de bani de catre reclamanti si nici nu poate preciza dincolo de orice dubiu cu ce titlu s-ar fi dat de catre reclamanti sumele de bani catre defuncta.
     Se retine ca intr-adevar reclamantii au contribuit cu sume de bani la cumpararea apartamentului de catre defuncta Kovacs Eva, insa din ansamblul probelor administrate, inclusiv inscrisuri, contract de vanzare-cumparare, chitante de achitare a ratelor, coroborate cu declaratia martorei Miklos Paraschiva, instanta retine ca, in fapt, reclamantii au acordat defunctei in anul 1991 un imprumut pentru ca aceasta sa-si cumpere apartamentul in care locuia cu chirie: "_La sfatul reclamantei FI ca si a fratilor din Israel (defuncta) a incheiat contractul de vanzare-cumparare si a platit avansul din banii oferiti cu imprumut de reclamanti. Acest imprumut l-a returnat ulterior integral reclamantilor si ulterior defuncta a achitat intreg pretul apartamentului din resurse proprii_" (f. 191)
     Acest fapt este confirmat chiar de declaratia martorei Papai Susana propusa de reclamanti (f. 203), care arata ca "cateodata pentru diferite cheltuieli privind impozite sau intretinere la apartament si defuncta le dadea reclamantilor bani sa plateasca o parte din cheltuieli".
     Faptul ca reclamantii au ajutat-o pe defuncta cu seme de bani la cumpararea apartamentului, respectiv sa achite anumite utilitati aferente apartamentului sau sa efectueze reparatii la imobil nu le confera acestora un drept de proprietate asupra imobilului, ci eventual un drept de creanta supus termenului de prescriptie general.
     In ceea ce priveste petitul de obligare a paratei MM la predarea apartamentului catre reclamanti, instanta retine ca parata de rand 2 sus-mentionata a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 13 din Tg-Mures, str. Gh. Doja nr. 34/A prin contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 32/11.01.2008 la BNP Dan Valentin, iar in cauza nu s-a solicitat anularea acestui contract autentic. Reclamanta nu a indicat in concret si nici nu a probat motivele de nulitate ale contractului de vanzare-cumparare incheiat intre cei doi parati.
In baza art. 969 Cod civil, "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", iar art. 971 Cod Civil prevede ca "in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii_proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor_, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului."
In acelasi timp, instanta retine ca in baza art. 25 din Legea nr. 115/1938, actiunea de revendicare impotriva unui tert care a dobandit imobilul prin act cu titlu oneros nu poate fi admisa decat in ipoteza in care acesta a fost de rea-credinta in momentul in care a contractat. Mai mult, in baza art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep., dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese nici o neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.
    In aceste conditii de fapt si de drept expuse anterior, se constata ca parata MM detine apartamentul sus-mentionat in baza unui titlu valabil, neatacat si nedesfiintat, astfel ca petitul respectiv al actiunii introductive este neintemeiat si va fi respins ca atare.
Pentru considerentele de fapt si de drept dezvoltate in prezenta, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamantii FI si FE, in contradictoriu cu paratii KL si MM.
     In baza art. 274 al. 1 Cod proced. civila, reclamantii fiind parte cazuta in pretentii, vor fi obligati la plata catre paratul KL a sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial achitat cu chitanta de la fila 202.