Penal - plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 C.p.p.)

Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instanta la data de 1 iunie 2010, petitionara VE a solicitat, admiterea plangerii formulate impotriva  Rezolutiei 671/II/2/2010 al prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures, prin care i-a fost respinsa cererea de anulare a amenzii administrative, pe care o considera neintemeiata si nefondata.
In motivarea plangerii formulate, petitionara a aratat ca prin Ordonanta  emisa in cauza la 23.02.2010 s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala sub aspectul comiterii infractiunii de stopaj la sursa, prevazuta de art.6 din legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, pe temeiul art.18 ind.1 Cod penal si aplicarea unei sanctiuni administrative cu amenda 400 lei, initial fiind acuzata ca a retinut si nu a virat la bugetul de stat suma de 4535,00 lei, reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa.  Petitionara arata ca, parchetul a mentionat initial ca ceea ce a fost cercetat nu prezinta gradul de pericol social concret al unei infractiuni, stabilindu-se in acest sens ca fapta este in mod vadit lipsita de importanta si ca prin ceea ce ar fi savarsit s-a adus o atingere nesemnificativa a valorii sociale, ocrotite de lege.
Petitionara a aratat ca, prim-procurorul adjunct, dupa ce a reanalizat materialul probator administrat, a constatat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de stopaj la sursa, motivat de faptul ca lipsa disponibilului banesc si scaderea veniturilor nu pot constitui motiv de neplata a datoriilor la bugetul de stat si ca atata timp cat societatea si-a continuat activitatea, au fost platite salariile angajatilor.
Petitionara a mai aratat ca, toate aceste afirmatii si sustineri in scopul de a se dovedi intentia sa de a frauda statul, sunt inadmisibil de acceptat fata de dispozitiile Codului Fiscal, Codului de procedura fiscala si Codului de procedura civila. In opinia petentei, intentia nu a fost dovedita, ci din contra, s-a demonstrat pe deplin cu probele depuse la dosar, ca, prin plata altor obligatii prioritate, conform legii fiscale si a Codului de procedura civila, nu a existat intentia de a savarsi o fapta penala, care sa justifice stabilirea amenzii. Indisponibilul banesc pentru plata salariilor a fost compensat prin interventia sa de buna credinta, astfel ca acest argument alambicat acuzator nu este in putere sa atraga intentia de frauda a statului.
In motivarea plangerii, petitionara a mai aratat, ca aspectele invocate nu au scopul de a o exonera de raspunderea penala, ci din contra, este necesar ca instanta de judecata sa aplice legea conform datelor concrete din dosar si in consecinta sa inlature dispozitiile art.10 lit.b ind.1 din Codul de procedura penala si sa faca aplicarea art.10 lit.d din Codul de procedura penala, deoarece lipseste unul din elementele constitutive ale infractiuni.
Petitionara a aratat si faptul ca, plata sumelor reprezentand stopaje la sursa, a fost efectuata, nu in cursul urmaririi penale si nici dupa, ci inainte de instrumentarea acestui dosar, benevol, fapt ce denota pe deplin buna sa credinta rezultata din constiinta ca aceste obligatii fiscale trebuie platite oricum, chiar si cu riscul intarzierii.
In dovedirea plangerii, petitionara a anexat Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala - dosar nr.7547/P/2009 din 23.02.2010, plangerea formulata impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, Rezolutia nr.671/II/2/2010 din 14.05.2010 si Editurs Ch.Beck "Creantele si obligatiile fiscale " autor M.I. Niculeasa.
  La dosarul cauzei a fost anexat dosarul nr. 7547/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures.
Din analiza actelor acestui dosar, instanta a constatat urmatoarele:
La data de 11.11.2009 s-a inregistrat, sub nr. 7547/P/2009 la Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Mures, sesizarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala - Administratia Finantelor Publice Mures sesizarea penala privind pe numitele Balisz Rednic Timea si VE - administratori ai SC Asig Vital Agent de Asigurare SRL Tg.Mures care, in perioada 25.04.2009 - 25.07.2009 au retinut si nu au virat pe destinatiile legale suma totala de 5.386 lei reprezentand debite cu retinere la sursa si accesoriile acestora.
Prin Rezolutia  din data de 26.01.2010 a fost inceputa urmarirea penala fata de invinuitele VE si DT cercetate pentru savarsirea infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, constand in aceea ca in  calitate de administratoare ale SC Asig Vital Agent de Asigurare SRL Tg.Mures, au retinut  in perioada 25.04.2009 - 25.07.2009 si nu au virat, in cel mult 30 de zile de la scadenta, pe destinatiile legale, obligatiile fiscale retinute prin stopaj la sursa, in suma de 4.535 lei.
Prin Ordonanta din 23.02.2010, in temeiul art.230, art.11 pct.1 lit.b si art.10 lit.b ind.1 din Codul de procedura penala si art.91 din Codul penal, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni  cu caracter administrativ invinuitelor VE si DT, apreciindu-se  ca, din materialul de urmarire penala rezulta ca in cauza sunt aplicabile prev. art.10 lit.b ind.1 Cod procedura penala, deoarece fapta este in mod vadit lipsita de importanta, ce rezulta din atingerea nesemnificativa adusa valorii sociale ocrotite de lege si din continutul concret al faptei, intrucat obligatiile fiscale au fost achitate in intregime. S-a mai retinut ca, invinuitele nu au antecedente penale, au avut o conduita sincera, recunoscand si regretand savarsirea faptei.
Impotriva solutiei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ, petitionara VE a formulat plangere, potrivit art. 278 Cod Procedura Penala, respinsa prin Rezolutia nr. 671/II/2/2010 din 14.05.2010 de catre prim-procurorul adj. Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures.
Prim-procurorul adj. - reanalizand materialul probator administrat a constatat ca, in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de stopaj la sursa, lipsa disponibilului banesc si scaderea veniturilor neputand constitui motiv de neplata a datoriilor la bugetul de stat, de vreme ce societatea si-a continuat activitatea, angajatilor fiindu-le platite salariile, petitionara neavand disponibil banesc doar pentru acea cota de veniturile salariale care trebuia virata la bugetul de stat.
Insa, avand in vedere circumstantele personale ale petitionatei, circumstantele concrete de comitere a faptei si cuantumul relativ redus al prejudiciului, prim-procurorul a considerat ca, in mod temeinic s-a retinut ca aceste aspecte se circumscriu criteriilor instituite de prevazuta de art.18 ind.1 al.2 Cod penal pentru stabilirea, in concret, a gradului de pericol social al faptei.
Analizand, in baza actelor existente la dosarul de cercetare penala, solutia de scoatere de sub urmarire penala, instanta apreciaza ca aceasta este legala si temeinica pentru urmatoarele considerente:
Din actele efectuate in cursul urmaririi penale, respectiv Nota din 29.10.2009 a ANAF - DGFP Mures (f. 19-20 dos.urm.pen.), lista administratorilor societatii SC Asig Vital Agent de Asigurare SRL Tg.Mures (f. 21-22 dos.urm.pen.), declaratia invinuitei DT (f. 26 dos.urm.pen.), fisa de cazier judiciar a invinuitei VE (f. 30 dos.urm.pen.), declaratia invinuitei VE (f. 33 dos.urm.pen.), copia chitantei seria TS6 nr. 8531767 din 21.01.2010 (f. 35 dos.urm.pen.), balanta analitica pe luna iunie 2009 (f. 36-41 dos.urm.pen.), listingul societatii SC Asig Vital Agent de Asigurare SRL Tg.Mures (f. 43-50 dos.urm.pen.), lista angajatilor societatii SC Asig Vital Agent de Asigurare SRL Tg.Mures (f. 51-52 dos.urm.pen.), fisa sintetica totala (f. 53-58 dos.urm.pen.) rezulta ca invinuita, in calitatea sa de co-administrator al societatii comerciale SC Asig Vital Agent de Asigurare SRL Targu-Mures a retinut si evidentiat contributiile catre bugetele de stat - constituite prin retinere la sursa dar nu a procedat la virarea acestora catre destinatiile legale in teremn de 30 zile de la scadenta.
Din probele administrate in cursul urmaririi penale rezulta ca incepand cu data infiintarii societatii comerciale SC Vital Agent de Asigurare S.R.L. invinuita a avut calitatea de administrator, in sarcina acesteia exista, printre alte obligatii, aceea instituita in mod implicit si prin prevederile art. 6 din Legea 241/2005.
Rezulta de asemenea, din probele administrate in cursul urmaririi penale ca  incepand cu data de 01.09.2007 societatea comerciala administrata de invinuita a avut pana la 6 angajati, in perioada indicata in sesizarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (25.04.2009 - 25.07.2009), societatea avand un numar de cinci angajati, pentru care, potrivit Fisei sintetice totale, s-au depus la organele fiscale declaratiile aferente fiecarui tip de contributie.
Rezulta, de asemenea, din probele administrate in cursul urmaririi penale, respectiv balanta analitica pe luna iunie 2009, respectiv din declaratiile invinuitelor VE si DT ca, in aceasta perioada disponibilitatile banesti ale societatii comerciale pe care o administrau au fost folosite atat pentru plata salariilor cat si pentru plata facturilor curente.
Potrivit prevederilor art. 6 din Legea 241/2005 "constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa".
Astfel, legea instituie obligativitatea administratorului societatii comerciale de a retine de la angajatii societatii contributiile individuale ale acestora catre bugetele statului si de a vira aceste contributii, la scadenta, catre destinatia legala.
Cu alte cuvinte, nevirarea acestor contributii ale salariatilor catre bugetul de stat conform prevederilor legale, in termen de 30 de zile de la scadenta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 6 din Legea 241/2005, sub aspectul laturii obiective.
Tot sub aspectul laturii obiective, in privinta elementului material al infractiunii, instanta constata ca, in conditiile retinerii de la salariati a contributiilor prevazute de lege, urmate de expirarea termenului de 30 de zile stabilit de art. 6 din Legea 241/2005 fara ca aceste contributii sa fie virate catre bugetul de stat constituie elementul material al infractiunii in dicutie.
Sub aspectul laturii subiective, instanta constata pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de art. 6 din Legea 241/2005 este necesar ca retinerea si nevirarea sumelor constituind impozite cu retinere la sursa sa fi fost facuta cu intentie.
Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 Cod Penal "intentia" este principala forma de vinovatie si reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei ori numai acceptarea acelui rezultat.
Ca urmare, trebuie cercetat daca invinuita a actionat cu intentia directa de a produce o paguba bugetului de stat prin neplata in termenul prevazut de art. 6 din Legea 241/2005 a contributiilor cu retinerea la sursa sau numai a acceptat acest producerea acestui rezultat prin actiunea sa.
Analizand probele administrate cauzei instanta constata ca invinuita, in conditiile in care a folosit putinele disponibilitati banesti ale firmei pentru plata facturilor curente ale societatii comerciale pe care o administra in detrimentul platii efective catre bugetul de stat a contributiilor retinute la sursa, a acceptat, in mod implicit, producerea unei pagube bugetului de stat.
Pentru aceste considerente instanta constata ca fapta pentru care impotriva invinuitei s-a inceput urmarirea penala exista.
Potrivit art. 17 Cod Penal pentru ca o fapta sa fie considerata infractiune este necesar a fi indeplinite trei conditii: prevederea ca atare in legea penala sau intr-o norma cu caracter penal, savarsirea faptei respective cu vinovatia ceruta de respectiva norma juridica si fapta sa prezinte pericolul social al unei infractiuni.
Instanta a constat indeplinirea primelor doua conditii mai sus enumerate.
Cu privire la cea de-a treia conditie si anume pericolul social prezentat de fapta sa fie suficient de mare astfel incat fapta sa fie considerata infractiune, avand in vedere prevederile art. 181 Cod Penal potrivit carora gradul de pericol social al unei fapte se apreciaza avandu-se in vedere modul si mijloacele de savarsire, scopul urmarit, imprejurarile in care a fost comisa, instanta constata ca in mod corect s-a apreciat de catre procuror ca fapta invinuitei nu intruneste gradul de pericol social al unei infractiuni.
Apreciind astfel, instanta are in vedere si faptul ca potrivit documentelor atasate dosarului de urmarire penala suma reprezentand contributii cu retinere la sursa aferente perioadei mentionate in sesizarea ANAF a fost achitata.
Instanta apreciaza ca sanctiunea administrativa aplicata ca urmare a aplicarii prevederilor art. 181 Cod Penal raportat la art. 91 Cod Penal a fost corect individualizata, avand in vedere numarul de acte materiale savarsite de invinuita, circumstantele reale ale savarsirii faptei, precum si circumstantele personale ale acesteia.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a respinge, ca nefondata, plangerea impotriva rezolutiei procurorului formulata de petitionara VE si va mentine rezolutiile atacate.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanta va obliga petitionara la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza.