Civil - ordonanta presedintiala

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin cererea de ordonanta presedintiala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tirgu-Mures, sub nr. 4698/320/2011, la data de 07.04.2011, reclamantul BM a chemat in judecata pe paratele S.C. CARPAT VAR S.R.L. si S.C. IMPEX ELBOB NIRAJ S.R.L., si a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratelor la eliberarea drumului de acces in suprafata de 302 mp, inscris in CF Miercurea Nirajului, nr. top 252/3/2, 255/2, 256/1/2, care asigura accesul la imobilele de la nr. administrativ 20-22 din str. Trandafirilor, respectiv la ridicarea materialelor depozitate si mijloacele de transport parcate pe acest drum, in mod provizoriu, pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile in actiunea formulata pe calea dreptului comun, in caz contrar, a solicitat indrituirea sa sa le ridice, pe cheltuiala paratelor; si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca la data de 10. 01. 1992 a avut loc licitatia cladirii fostului sediu CAP Miercurea Nirajului si a altor cladiri agrozootehnice edificate de fostul CAP, respectiv un grajd de bovine si o magazie de cereale si ca parata de rd. 1, prin administratorul acesteia, a licitat cu aceeasi ocazie "atelierul" existent la pct. 2 din "Schita" privind dezmembrarea imobilului intravilan proprietatea fostului CAP Miercurea Nirajului, iar parata de rd. 2, prin administratorul acesteia a licitat "atelierul de bobinat" ce se regaseste la pct. 3 din aceeasi schita. Din Adeverinta nr. 85/05.02.1992 eliberata de fostul CAP Miercurea Nirajului rezulta ca toate constructiile licitate de reclamant sunt amplasate pe o suprafata de teren de 6292 mp, acest teren fiind "necesar pentru folosirea normala" a acestor cladiri, sustinere confirmata si de OCAOTA in adresa nr. 453/15 aprilie 1999. Reclamantul a aratat ca pentru atribuirea terenului aferent acestor constructii, a formulat cerere in baza Legii 18/1991 pentru constituirea dreptului de proprietate si, in baza Hotararii Comisiei Judetene de validare a terenului si a procesului verbal de punere in posesie, i s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 80352/2010. De asemenea, reclamantul a mai aratat ca in ceea ce priveste terenul aferent constructiilor licitate de cele doua parate, acestea nu au facut nici un demers pentru a intra in proprietatea terenului aferent constructiilor licitate, asa cum au sustinut fara a aduce nici o dovada in acest sens, astfel ca detinerea terenului este fara nici un titlu. Cu ocazia organizarii licitatiei constructiilor fostului CAP s-a convenit asupra faptului ca parcela de teren de 302 mp reprezentand fostul drum de incinta al fostului CAP, sa fie folosit in continuare cu aceasta destinatie, de drum de acces, pentru deservirea tuturor proprietarilor constructiilor licitate si ca pe baza acestei schite. La solicitarea Primariei Miercurea Nirajului, expertul Parvu Marta a intocmit o documentatie cadastrala in vederea intabularii in cartea funciara a suprafetei de teren in intindere de 6569, 05 mp aferenta constructiilor licitate, documentatie compusa din Plan de amplasament si delimitare a bunului imobil intravilan, Memoriu tehnic justificativ, Fisa bunului imobil din str. Trandafirilor nr. 20, 20/A. Suprafata de teren care corespunde drumului de acces care face obiectul prezentei cauze este cuprinsa in CF 50381 Miercurea Nirajului, nr. top 252/3/2, 255/2 si 256/1/2, in suprafata totala de 4025 mp. Paratele nu au un drept exclusiv asupra terenului reprezentand drumul de acces la imobilele situate la nr. administrativ 20, 20/A din str. Trandafirilor, insa, cu toate acestea, ele amplaseaza pe teren diverse materiale si mijloace de transport, impiedicand accesul liber al celorlalti proprietari ai terenurilor si constructiilor licitate. In continuare, conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, urgenta si nerezolvarea fondului cauzei sunt indeplinite in aceasta cauza, urgenta fiind justificata prin aceea ca prin atitudinea paratelor reclamantul este impiedicat sa acceada la imobilele sale in care desfasoara o activitate care ii aduce profit, prezenta cerere fiind justificata prin necesitatea prevenirii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Caracterul vremelnic al cererii, chiar daca rezulta din lege, este dat de existenta unei actiuni pe calea dreptului comun, iar conditia privind nerezolvarea fondului cauzei, desi nu este prevazuta in textul legal ca fiind o conditie de admisibilitate, presupune un examen sumar al cauzei in cadrul caruia nu sunt examinate validitatea titlurilor prezentate, ci stabilirea aparentelor unei situatii juridice care sa justifice mentinerea sau nu a unei stari de fapt sau de drept pana la solutionarea litigiului pe calea actiunii de drept comun.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 581 si urmatoarele Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila.
In dovedirea afirmatiilor sale, reclamantul a solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri, fiind depuse la dosar planse foto (f. 6-7), adeverinta (f. 8), schita (f. 9), declaratie (f. 10), proces verbal de punere in posesie (f. 11), adrese nr. 7419/09.11.2010 (f. 12) si nr. 1831/01.04.2011 (f. 13), nr. 7609/17.11.2010 (f. 14), plan de amplasament (f. 15), extras CF (f. 16-17), anexa nr. 1 (f. 18).
In aparare, paratele au depus la dosar intampinare, prin care au solicitat respingerea ca cererii de ordonanta presedintiala ca fiind inadmisibila, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, paratele au aratat ca cererea reclamantului este inadmisibila deoarece nu sunt intrunite conditiile de generale de admisibilitate astfel cum sunt reglementate de dispozitiile art. 581-582 Cod procedura civila, privind urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului si ca in al doilea rand nu este indeplinita nici conditia speciala ca, paratele sa aduca atingere vreunui drept al reclamantului, intrucat acesta nu reclama ocuparea terenului proprietatea sa, ci pretinde ca ar exista un drum de acces in imediata apropiere a terenului sau, pe care paratele ar trebui sa permita accesul la terenul sau. De asemenea, paratele au mai aratat ca in ceea ce priveste urgenta au mentionat ca fasia de teren la care face referire reclamantul este in posesia si folosinta lor exclusiva inca din anul 1992, reclamantul nu a folosit niciodata aceste teren pentru accesul la terenul sau si de altfel nici nu are nevoie de acest drum intrucat terenul sau are deschidere directa la drumul public. Terenul denumit de reclamanta "strada mica" este practic terenul aferent constructiilor sale, pe care il folosesc deoarece detin constructii in curte comuna, cu alte persoane si nu au alta cale de acces. In continuare, paratele au invederat ca nici urgenta nu este indeplinita intrucat reclamantul reclama modificarea unei situatii care este veche de aproape 20 de ani, astfel ca cererea de ordonanta presedintiala nu poate fi admisa.
In drept, paratele nu si-au motivat intampinarea.
La data de 14.06.2011 parata S.C. Carpat Var S.R.L. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanta presedintiala ca fiind inadmisibila si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea concluziilor scrise parata a aratat ca din insasi modul de formulare al petitului cererii introductive de ordonanta presedintiala, rezulta ca cererea reclamantului este inadmisibila, deoarece in primul rand nu sunt intrunite conditiile generale de admisibilitate, astfel cum sunt reglementate de dispozitiile art. 581-582 din Codul de procedura civila, privind urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului. In al doilea rand, nu este indeplinita nici conditia speciala ca paratele sa aduca atingere vreunui drept al reclamantului, intrucat acesta nu reclama ocuparea terenului proprietatea sa, ci pretinde ca ar exista un drum de acces in imediata apropiere a terenului sau, pe care paratele ar trebui sa-i permita accesul la terenul sau.
Cu privire la conditiile generale, mentioneaza ca nu este indeplinita niciuna dintre cele trei conditii. Astfel, cu privire la urgenta, mentioneaza ca fasia de teren la care face referire reclamantul este in posesia si folosinta exclusiva a paratelor inca din anul 1992, ca reclamantul nu a folosit niciodata acest teren pentru accesul la terenul sau si de altfel nici nu are nevoie de acest "drum" intrucat terenul sau are deschidere directa la str. Trandafirilor, cu acces nestingherit si nelimitat din acest drum public. Terenul denumit de reclamant "strada mica" este practic terenul aferent constructiilor paratelor, este folosit doar de parate, care detin constructii in curte comuna, cu alte persoane si nu au alta cale de acces. Acest teren nu constituie si nu a constituit niciodata cale de acces la terenul reclamantului si nu a fost clasificat niciodata ca drum de autoritatile locale competente in acest sens. Rezulta ca, cea mai importanta conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale - urgenta - nu este indeplinita, intrucat reclamantul reclama modificarea unei situatii care este veche de aproape 20 de ani. Din acest punct de vedere este foarte important de retinut ca, reclamantul nu a probat in nici un fel faptul ca vreodata a intrat pe terenul sau, pe calea de acces pe care o reclama, ci dimpotriva, prin probele administrate a dovedit ca reclamantul trecea doar pe partea din fata a terenului dintre cele doua imobile dupa care intra nestingherit de nimeni pe terenul sau. De asemenea a mai aratat ca, din starea de fapt dedusa judecatii de reclamant, rezulta ca faptul prejudiciabil pentru el ar consta in ocuparea fara drept a caii de acces de catre parate, prin depozitarea unor bunuri (materiale de constructii si mijloace de transport). Acest fapt prejudiciabil nu exista, deoarece reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de proba ca terenul respectiv ar avea destinatie de cale de acces sau ca asupra imobilului respectiv s-ar fi constituit in favoarea sa vreo servitute de trecere. Acest fapt prejudiciabil nu exista si pentru ca reclamantul detine si alte posibilitati de a intra pe terenul sau - in primul rand calea de acces utilizata din 1991 si pana in octombrie 2010 cand a montat gardul despartitor, sau sa-si deschida drum drept de acces direct din str. Trandafirilor.
Paratele au mai aratata ca faptul prejudiciabil este "comis" de insasi reclamantul BM si consta in montarea gardului despartitor si n-ar fi existat daca acesta ar fi lasat o poarta de acces in zona din fata, langa stalpul de inalta tensiune. De altfel, in aceasta zona, reclamantul nici nu a betonat boltarii din care a edificat gardul, probabil pentru a-l desfiinta daca nu i se va admite cererea de ordonanta presedintiala.
Din punct de vedere temporal, din plansele fotografice depuse rezulta ca gardul despartitor a fost montat de reclamant la sfarsitul lunii octombrie 2010. Astfel, perioada de timp de la sfarsitul lunii octombrie 2010 si pana la data depunerii cererii de ordonanta presedintiala, 7 aprilie 2011, constituie o perioada suficient de indelungata care face ca conditia urgentei masurii necesare a fi luata pe calea ordonantei presedintiale sa nu fie indeplinita. Paratele au mai aratat ca terenul din fata constructiilor lor (cele doua ateliere) il folosesc din anul 1992 si ca nimeni niciodata nu a folosit acest teren ca si drum de acces, pentru ca acel drum nu exista si nici nu ar putea exista, deoarece dupa terenul paratelor este terenul reclamantului,practic acel drum n-ar duce nicaieri. Paratele afirma ca ar putea fi vorba doar de o eventuala servitute de trecere, insa reclamantul nu a cerut niciodata sa i se confere un astfel de drept, si e firesc sa nu fi cerut, deoarece este evident ca la imobilul lui exista acces direct din str. Trandafirilor si astfel cererea de instituire a servitutii de trecere ar fi inadmisibila. In continuare a invederat ca nici din cartea funciara nr. 50435 aflata la filele 19-21 din dosar nu rezulta vreun astfel de drept de trecere constituit in favoarea reclamantului, in aceasta carte funciara fiind inscris dreptul sau de proprietate asupra terenului in suprafata de 4657 mp si constructiile existente. Este evident ca terenul si constructiile au iesit din patrimoniul fostului CAP in anul 1992 cand au fost vandute, iar din acel moment au fost folosite in mod continuu de catre parate in calitate de proprietare, atat pentru ateliere cat si pentru terenul aferent in suprafata totala de 1000 mp, aflat in fata si in spatele atelierelor . Reclamantul nu contesta dreptul de proprietate al paratelor asupra constructiilor (atelierelor) si sustine ca acestea nu ar fi proprietare asupra terenului aferent, insa nu probeaza aceasta sustinere in nici un fel. In realitate paratele detin in proprietate cele doua ateliere si terenul aferent acestora in suprafata totala de 1000 mp, aflat sub constructii si in fata acestora, pana la stalpii ruginiti mentionati in procesul verbal de cercetare la fata locului. Reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de proba nici ca in imobilele sale ar desfasura vreo activitate comerciala si nici ca a avut vreodata vreun profit, ci dimpotriva, la fata locului a constatat ca imobilul din fata este neterminat, iar cu privire la celelalte doua, nu era nici un fel de activitate, pareau chiar de mult inchise si neutilizate. De asemenea, arata ca cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamant nu poate fi admisa si pentru ca, reclamantul nu reclama ocuparea vreunui teren proprietatea sa, iar din CF nr. 50381 Miercurea Nirajului, rezulta in mod evident ca terenul constituie proprietatea CAP Miercurea Nirajului, iar in favoarea reclamantului nu s-a instituit nici un fel de servitute de trecere sau alt drept care sa afecteze acest teren.
Fata de aceste considerente, a solicitat respingerea cererii introductive ca fiind inadmisibila, cu cheltuieli de judecata.
La data de 14.06.2011 reclamantul a depus concluzii scrise prin care a solicitat obligarea paratelor la eliberarea drumului de acces (strada mica) in suprafata de 302 mp, inscris in CF 50381 Miercurea Nirajului, nr. top 252/3/2, 255/2, 256/1/2, care asigura accesul la imobilele de la nr. administrativ 20-22 din str. Trandafirilor, respectiv la ridicarea materialelor depozitate si mijloacele de transport parcate pe acest drum, in mod provizoriu, pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile in actiunea formulata pe calea dreptului comun, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca solicita indrituirea reclamantului sa le ridice, pe cheltuiala paratelor; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea concluziilor scrise a aratat in esenta aceleasi solicitari si motive din cererea introductiva din data de 07.04.2011.
In dovedirea apararilor sale, paratele au solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri, fiind depuse la dosar planse foto (f. 56-59).
In cauza, instanta a incuviintat, atat pentru reclamant, cat si pentru parate administrarea probei cu inscrisuri si a dispus din oficiu administrarea probei cu cercetarea la fata locului.
Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul, BM, a solicitat instantei, pe calea ordonantei presedintiale, sa oblige paratele, S.C. CARPAT VAR S.R.L. si S.C. IMPEX ELBOB NIRAJ S.R.L., sa elibereze drumul de acces (strada mica) la imobilele de pe strada Trandafirilor nr. 20-20A din Miercurea Nirajului, judetul Mures, suprafata de teren de 302 mp, inscris in cartea funciara CF nr. 50381 Miercurea Nirajului, nr. top. 252/3/2, 255/2, 256/1/2, prin ridicarea materialelor depozitate pe calea de acces si prin deplasarea autovehiculelor parcate, pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile in cererea formulata pe calea dreptului comun, sau, in cazul refuzului, sa fie indrituit reclamantul prin hotarare judecatoreasca sa elibereze calea de acces, pe cheltuiala paratelor.
Ordonanta presedintiala reprezinta o procedura judiciara speciala prin care legea ingaduie sa se dea o rezolvare vremelnica si fara prejudecarea fondului unor situatii al caror caracter urgent impune solutionarea acestora intr-un termen scurt, ceea ce nu ar fi posibil daca judecata s-ar desfasura potrivit procedurii de drept comun. Asadar, pentru a fi admisa, potrivit dispozitiilor art. 581 Cod procedura civila, cererea de ordonanta presedintiala trebuie sa indeplineasca mai multe conditii specifice, dintre care unele se refera la scopul masurii solicitate (sa fie solicitata pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari), iar altele se refera la anumite caracteristici ale situatiei de fapt si de drept care a generat necesitatea masurii (situatia de fapt sau de drept sa faca necesara luarea de urgenta a masurii; masura dispusa sa fie vremelnica si sa nu prejudece fondul raportului juridic civil concret dintre parti).
Instanta, pentru a hotari asupra cererii de ordonanta presedintiala, va analiza mai intai daca masura este solicitata pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, iar apoi daca sunt indeplinite conditiile speciale referitoare la urgenta masurii, la vremelnicie si la neprejudecarea fondului.
Initial, prin cererea de ordonanta presedintiala, reclamantul a solicitat obligarea paratelor sa elibereze calea de acces, prin obligarea lor la efectuarea anumitor fapte materiale si actiuni de natura caracteristice continutului unei obligatii de a face. Ulterior, reclamantul si-a precizat cererea de ordonanta presedintiala in sensul ca solicita apararea dreptului de servitute de trecere constituit prin destinatia proprietarului.
A. Servitute de trecere constituita prin destinatia proprietarului
In ce priveste analiza formala a dreptului de servitute de trecere constituit prin destinatia proprietarului, instanta statueaza ca, inainte de a analiza si verifica daca cererea de ordonanta presedintiala indeplineste conditiile speciale de admisibilitate prevazute de lege, este datoare sa cerceteze aparenta dreptului litigios, pentru ca solutia sa nu fie arbitrara. Atunci cand evalueaza formal dreptul invocat in cadrul procedurii ordonantei presedintiale instanta efectueaza o examinare sumara a acestuia, in temeiul mijloacelor de proba administrate si prin care acesta se tinde fi dovedit, pentru a stabili de partea cui este aparenta dreptului. Astfel, atunci cand dreptul reclamantei decurge dintr-un titlu sau daca paratele opune pretentiilor reclamantei un titlu, instanta, fara a cerceta in fond valabilitatea actului, va examina validitatea formala a actului, eficacitatea sau inopozabilitatea lui.
Instanta, procedand la o analiza sumara asupra aparentei fondului dreptului dedus judecatii retine ca, potrivit dispozitiilor art. 625 Cod civil, destinatiunea proprietarului tine loc de titlu in privinta servitutilor continue si aparente. Servitutea de trecere este o servitute necontinua si aparenta, prin urmare, in cazul acestui tip de servituti nu sunt aplicabile dispozitiile privitoare la constituirea prin destinatia proprietarului (servitutea de trecere fiind necontinua nu poate fi constituita prin destinatia proprietarului). Aceasta solutie este logica deoarece, atat timp cat cele doua fonduri apartin aceluiasi proprietar, nu poate fi vorba de constituirea vreunei servituti, ci doar de exercitiul firesc al dreptului de proprietate conform intereselor proprietarului, iar dupa instrainarea unuia dintre fonduri nu poate fi vorba de constituirea servitutii de trecere prin destinatia proprietarului, deoarece el nu mai este proprietar si nu poate face acte de exercitiu, succesive si repetate, caracteristice unui drept de servitute de trecere. Acesta este motivul pentru care in cazul servitutii de trecere legea a prevazut dispozitii speciale (art. 627 Cod civil), care prezuma vointa partilor de a mentine o servitute aparenta (chiar si necontinua) existenta intre doua fonduri in favoarea noului proprietar, cu conditia ca in actul de instrainare dintre fostul proprietar si noul proprietar, cel al fondului dominant, sa nu fie prevazuta o dispozitie contrara.
Asadar, convertirea uzului firesc si eficient a doua fonduri invecinate, conform obisnuintei fostului proprietar, intr-un drept de servitute pentru uzul si utilitatea fondului dominant al noului proprietar este conditionata de existenta unui act juridic civil translativ de proprietate a terenului (inter vivos sau mortis causa) in care partile sa nu prevada o dispozitie contrara pastrarii servitutii. In consecinta, instanta retine ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 627 Cod civil, potrivit carora "daca proprietarul a doua proprietati, intre care exista un semn vazut de servitute, instraineaza una din proprietati, fara ca contractul sa contina nici o conventie atingatoare de servitute, ea urmeaza de a exista intr-un mod activ sau pasiv in favoarea fondului instrainat, sau asupra fondului instrainat", deoarece nu ne gasim in ipoteza avuta in vedere de textul de lege mentionat. Astfel, instanta retine ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in temeiul dispozitiilor legii si prin efectul unor hotarari judecatoresti, iar nu printr-un act juridic civil translativ de proprietate dintre intre el si fostul proprietar, asa cum rezulta din cuprinsul extraselor de carte funciara ale imobilului (f. 16-24). Acest mod de dobandire a proprietatii fondului pretins dominant exclude posibilitatea manifestarii de vointa a fostului proprietar al celor doua fonduri invecinate in sensul constituirii sau prezervarii unei servituti de trecere.
In concluzie, analizand formal aparenta dreptului, in aplicarea dispozitiilor art. 1169 Cod civil, instanta retine ca reclamantul nu a facut dovada existentei unui titlu al dreptului de servitute invocat, pretins constituit prin destinatia proprietarului, care sa poata intemeia cererea de ordonanta presedintiala.
Instanta retine ca si in situatia in care ar fi in discutie un drept de acces intemeiat pe o servitute de trecere la un loc infundat (servitute legala), procedand la o analiza formala si sumara a titlului, instanta constata ca existenta dreptului de servitute nu este dovedita formal de vreun titlu sau de inscrierile din extrasele de carte funciara a imobilelor, fond dominant si aservit, unde ar fi trebuit sa apara in "Partea III Sarcini" a cartii funciare.
Cu ocazia administrarii cercetarii la fata locului (f. 61), instanta a constatat faptul ca in luna octombrie 2010 reclamantul a inceput construirea unui gard despartitor la limita dintre terenul proprietatea lui si fasia de teren reclamata in scop de cale de acces la terenul si constructiile acestuia din spate. Gardul a fost construit din fundatie de beton sapata in pamant la nivelul solului peste care au fost amplasati boltari betonati, cu stalpi de sustinere de profil circular (teava) de aproximativ 10 cm diametru. Gardul incepe de la drumul public si delimiteaza spatial terenul proprietatea reclamantului de restul terenului pe toata lungimea fasiei de teren reclamata in scop de acces, asa cum se poate vedea, in scop orientativ, in planul de amplasament al imobilului (f. 15). Instanta a mai constatat, cu aceeasi ocazie, faptul ca in curtea reclamantului se putea observa ca vegetatia naturala la sol (iarba) era "roasa" dupa un traseu serpuit, care incepea cu zona de acces la drumul public pe care partile au recunoscut ca au folosit-o in comun, dupa care vireaza stanga pe terenul reclamantului si continua in lungul gardului pana in spate, inspre cladirea a doua si a treia. Asadar, aceste semne exterioare denota faptul ca reclamantul a creat si a utilizat o cale de acces pe acel traseu, fiind utilizat o perioada indelungata ca traseu firesc de acces la portiunea de teren si la constructiile din spate, pana la momentul in care reclamantul a decis sa construiasca gardul despartitor si, astfel, sa isi obstaculeze prin propria sa fapta calea de acces.
Astfel, chiar si in situatia in care reclamantul ar invoca un drept de servitute de trecere (servitute legala), instanta retine ca, pe de o parte, reclamantul insusi, prin construirea gardului pe fundatie de beton, si-a obstaculat accesul la partea din spate a terenului si constructiilor proprietatea sa, iar, pe de alta parte, ca terenul luat in ansamblu nu poate fi caracterizat ca fiind "loc infundat" atat timp cat printr-o cheltuiala rezonabila isi poate crea acces direct la drumul public prin decuparea unei portiuni din zidul despartitor de la strada, asa cum rezulta din schita si plansele foto depuse la dosar (f. 56).
In concluzie, instanta retine ca in aceste cazuri cererea de ordonanta presedintiala astfel intemeiata si precizata tinde la stabilirea, chiar si vremelnic, a unui drept de servitute de trecere, nu la prezervarea exercitiului unui drept de servitute existent, ceea ce presupune ca cererea de ordonanta presedintiala este inadmisibila.
B. Obligatie de a face si lipsa unui drept de proprietate exclusiva al paratelor asupra fasiei de teren reclamate in scop de cale de acces.
In ce priveste analiza formala asupra dreptului reclamantului care ar fi corelativ obligatiei paratelor la eliberarea caii de acces prin ridicarea materialelor depozitate si deplasarea autovehiculelor parcate, instanta retine ca, in principiu, o asemenea cerere este admisibila in procedura ordonantei presedintiale daca indeplineste conditiile speciale prevazute de lege referitoare la scopul masurii si la caracteristicile situatiei de fapt care a generat aspectul litigios.
Cu privire la urgenta caracteristica masurii solicitate, instanta retine ca pana la momentul cand a inceput construirea gardului despartitor reclamantul (luna octombrie 2010) folosea propriul sau fond pentru accesul la portiunea de teren si la constructiile din spate, proprietatea lui. Cu ocazia cercetarii la fata locului, instanta si-a format convingerea in sensul ca, desi reclamantul a afirmat faptul ca a folosit fasia de teren reclamata in scop de acces pentru a ajunge la terenul si constructiile din spate, totusi, la fata locului nu s-a observat semne exterioare vizibile caracteristice trecerii cu piciorul sau cu vehicule dincolo de limita fasiei de tren respective, pana la vreuna dintre constructiile de pe terenul din spate. Aceasta constatare conduce cu certitudine la concluzia ca acea fasie de teren a fost folosita de parate ca modalitate de acces la cele doua ateliere care si-au desfasurat activitatea in incinta cladirii licitate de parate si, uneori, ca loc de depozitare temporara a anumitor materiale utilizate in activitatea lucrativa a uneia dintre parate, nicidecum ca drum de acces al reclamantului. De altfel, instanta constata ca utilizarea suprafetei de teren in cauza este singura modalitate in care paratele pot avea acces la propriile ateliere, deoarece latimea fasiei de teren este relativ mica (aproximativ 4 m latime de la coltul soproanelor pana la gardul despartitor), asa cum rezulta si din procesul-verbal de cercetare la fata locului (f. 61). Instanta constata ca reclamantul nu a furnizat nici un motiv sau argument pentru care masura solicitata este urgenta sau a devenit urgenta la momentul formularii cererii (de exemplu, ar fi fost urgenta daca s-ar fi dovedit ca eliberarea caii de acces este necesara reclamantului pentru accesul temporar la portiunea de teren din spate pentru efectuarea unor lucrari necesare si urgente la anumite constructii si care nu ar putea suferi amanare). Situatia in care se gasesc partile la momentul pronuntarii asupra cererii de ordonanta presedintiala dainuie de mai multi ani, nefiind o situatie cu elemente de noutate care odata aparute sa determine luarea de urgenta a anumitor masuri vremelnice. Oricum, instanta statueaza ca nu se poate retine ca existand urgenta pentru luarea masurii atunci cand reclamantul, prin propria sa fapta, isi blocheaza calea de acces indelung utilizata, in aplicarea principiului conform caruia "nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obtine protectia judiciara a unui drept" (nemo auditur propriam turpitudinem in jure allegans).
Cu privire la vremelnicia masurii si la faptul ca masura dispusa nu trebuie sa prejudece fondul, instanta retine ca in cauza intre aceste doua conditii exista o stransa legatura, astfel ca ele vor fi analizate concomitent. Instanta statueaza ca cerinta ca masura solicitata sa nu prejudece fondul semnifica faptul ca nici macar vremelnic instanta nu poate dispune in cadrul procedurii ordonantei presedintiale o masura care tinde sa transeze un litigiu, prin luarea unei masuri prin care se stabileste existenta, intinderea si exercitiul unui drept subiectiv civil. In cauza, reclamantul argumenteaza in repetate randuri in sensul ca paratele folosesc fasia de teren reclamata in scop de cale de acces ca si cum ar avea un drept exclusiv si ceea ce reclamantul solicita este ca si el sa aiba un drept de folosinta asupra portiunii de teren. Acest efect vizat de cererea de ordonanta presedintiala formulata tinde la solutionarea fondului litigiului dintre parti, respectiv la stabilirea drepturilor fiecarei parti asupra suprafetei de teren respective (se tinde la stabilirea naturii, intinderii si exercitiului drepturilor subiective civile ale partilor).
In concluzie, instanta retine ca in acest caz cererea de ordonanta presedintiala astfel intemeiata si formulata tinde la stabilirea, chiar si vremelnic, a unui drept de folosinta asupra unui bun al altuia, nu la prezervarea exercitiului unui drept existent al reclamantului, ceea ce presupune ca cererea de ordonanta presedintiala este inadmisibila.
In continuare, instanta retine ca reclamantul, potrivit dispozitiilor art. 1169 Cod civil, avea sarcina de a dovedi existenta conditiilor speciale ale masurii solicitate prin cererea de ordonanta presedintiala. Instanta statueaza ca in cadrul ordonantei presedintiale se dispune luarea unor masuri efective si necesare in contextul situatiei de fapt concrete, in scopurile expres si limitativ prevazute de lege (pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari), iar nu a unor masuri care fac mai lesnicioasa folosinta sau care sporesc valoarea de circulatie a unuia dintre cele doua fonduri invecinate (faptul ca reclamantul intentioneaza sa portioneze si sa instraineze parte din teren si constructii sau faptul ca reclamantul doreste accesul prin acel loc la constructiile unde desfasoara o activitate profitabila nu justifica luarea masurii solicitate si nici nu dovedeste ca ea tinde la protejarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere sau la prevenirea unei pagube iminente). Astfel, instanta a constatat ca reclamantul, cu o cheltuiala rezonabila, isi poate crea acces la drumul public prin decuparea unei portiuni din zidul despartitor dinspre strada. In concluzie, reclamantul nu a dovedit ca masura este necesara pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere si nici ca masura este necesara pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
In consecinta, constatand ca cererea reclamantei nu indeplineste conditiile speciale prevazute de dispozitiile art. 581 Cod procedura civila, instanta va respinge cererea de ordonanta presedintiala, ca fiind neintemeiata.