Asigurari sociale - plangere contraventionala

Deliberand asupra plangerii contraventionale de fata, constata:
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 23.7.2009, petenta S.C. Polifonia Prest S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie nr. 0009098/8.7.2009 si a actelor de constatare ca nelegale si netemeinice, cu cheltuieli de judecata.
Petenta nu a motivat plangerea solicitand obligarea intimatului la depunerea declaratiilor persoanelor gasite fara contract de munca.
Prezenta cerere este scutita de plata taxelor judiciare conform art. 15 lit. i din legea nr. 146/1997 si art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 14.9.2009 (f. 13-18), intimatul a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii, aratand ca procesul-verbal de contraventie contestat a fost legal intocmit, cu respectarea in totalitate a prevederilor legale in vigoare. Intimatul a subliniat ca fapta a fost constatata in baza declaratiilor. pe proprie raspundere ale persoanelor gasite la lucru, ambii angajati declarand ca nu au semnat contract de munca. Lung Iosif a precizat si motivul pentru care nu a semnat contract, respectiv ca este in perioada de proba.  Referitor la perioada de proba, intimatul a invederat ca din art. 31 alin. 1, art. 31 alin. 5 si art. 32 alin. 4 din Codul muncii reiese ca aceasta perioada de verificare poate incepe numai dupa incheierea contractului. Contractul pentru acest angajat a fost intocmit ulterior, aceasta imprejurare nu este insa de natura a o exonera pe petenta de raspundere. Legat de celalalt muncitor gasit fara contract de munca, intimatul a precizat ca petenta nu a indeplinit nici ulterior contractului obligatia de incheia contract individual de munca cu Daroczi Levente. Potrivit art. 38 din Legea nr. 53/2003 salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, prin urmare acceptul persoanei in cauza de a munca fara forma legale nu il scuteste pe angajator de obligativitatea de a-i intocmi acestuia contract de munca.
Intimatul a solicitat ca orice schimbare de declaratiei in fata instantei sa fie privita cu maxima reticenta, tinand cont de raportul de subordonare in care muncitorul se afla cu societatea si, in acelasi timp, este notoriu ca pentru a-si mentine locul de munca obtinut cu atata greutate, mai ales in conditiile dificile pe care traverseaza in prezent economia, unele persoane sunt gata sa faca multe compromisuri, inclusiv sa isi modeleze declaratia in functie de interesul angajatorului. S-a mai precizat ca fapta a fost in mod corect retinuta iar sanctiunea a fost corect individualizata in raport de gravitatea si implicatiile sociale ale fenomenului de munca fara forme legale. Intimatul s-a opus inlocuirii amenzii cu sanctiunea avertismentului, deoarece o asemenea ingaduinta ar conduce in mod cert la incurajarea contravenientilor, prin oferirea atat a unui precedent cat si a unui exemplu.
Referitor la a doua fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei, s-a aratat ca insasi petenta a recunoscut implicit aceasta contraventie prin trimiterea adresei nr. 46/27.7.2009, prin care a admis ca a depus modificarile intervenite in Registrul General de Evidenta a Salariatilor, ca rezultat al masurilor dispuse de catre inspectorii de munca prin anexa nr. 2 al procesului verbal de control nr. 24459/8.7.2009.
Prin precizarile depuse la dosar in data de 23.11.2009 (f. 37-41), petenta a clarificat obiectul cererii sale si a dezvoltat motivele pe care aceasta se intemeiaza. Petenta a subliniat ca plangerea a fost indreptata numai impotriva procesului verbal, nefiind contestate pe aceasta cala si actele administrative mentionate initial in plangere, care pot fi atacate, asa cum a mentionat si intimatul prin intampinare, printr-o alta procedura.
Petenta a aratat ca solicita admiterea plangerii si transformarea sanctiunii de 3.000 lei aplicata pentru prima fapta in avertisment, deoarece societatea se face doar partial vinovata de savarsirea faptei si anularea sanctiunii avertismentului dispusa pentru cea de-a doua fapta contraventionala retinuta.
Petenta a aratat ca retinerea faptei s-a realizat in mod unilateral de catre inspectorii intimatei si cu luarea in considerare a celor doua declaratii impuse persoanelor gasite la locul de munca, nefiind acceptata nicio justificare din partea administratorului firmei, procedura care incalca prezumtia de vinovatie si dreptul al aparare, asigurate de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. La aplicarea sanctiunii nu s-a tinut cont de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, neluandu-se in considerare ca atelierul de tamplarie controlat in noiembrie 2008 a fost distrus complet intr-un incendiu, activitatea societatii fiind intrerupta. Administratorul a facut eforturi considerabile sa refaca atelierul, ajutat fiind de rude si vecini, unul dintre acestia fiind Daroczi Levente care a acordat un sprijin neconditionat in refacerea atelierului, acesta nefiind angajatul societatii, sanctiunea aplicata fiind nejustificata. Corespunde adevarului ca numitul Lung Iosif a inceput activitatea la firma incepand cu data de 29.6.2009, insa nu s-a pus nicio clipa ca acesta sa nu fie angajat, insa s-a considerat ca aceasta este doar o formalitate anterioara inregistrarii contractului in cele 20 de zile la ITM, mai ales ca aceasta persoana avea o problema cu vechiul angajator care nu i-a platit drepturile salariale in ultimele trei luni ti pe care l-a actionat in justitie, rugandu-ne sa mai asteptam cateva zile inaintea de perfectarea formelor de angajare, pentru clarificarea situatiei. Este indubitabil ca acordul de vointe intre cele doua parti s-a realizat la 29.6.2009, moment din care petenta mai avea o singura obligatie legata de contractul de munca, respectiv inregistrarea acesteia conform Legii nr. 130/1999. Petenta a subliniat ca in cauza contractul a existat, nu s-au eludat normele referitoare la plata contributiilor de asigurari sociale, vechimea in munca etc., iar potrivit dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 53/2003, incheierea contractului in forma scrisa este facultativa, fiind ceruta numai ad probationem. Petenta a solicitat transformarea sanctiunii aplicate pentru aceasta fapta in avertisment, avand in vedere ca fapta nu a fost comisa cu intentie si sanctiunea pecuniara nu ar trebui sa reprezinte un scop in sine, ci un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate si de educare a contraveninetului.
In privinta celei de-a doua fapte, petenta a argumentat ca s-a conformat obligatiilor legale inaintea termenului de realizare dispus de intimat, astfel ca aplicarea unei sanctiuni pentru aceasta fapta s-a facut in mod nelegal.
Prin notele de sedinta primite la dosar in data de 15.3.2010 (f. 67), intimatul a raspuns la apararile formulate de petenta, aratand ca motivarea petentei privitoare la caracterul impus al declaratiilor celor doua persoane nu poate fi acceptata, inspectorii de munca realizand controlul in limitele stabilite prin dispozitiile legale, cum ar fi art. 19 alin. 1 lit. k din Legea nr. 109/1999 care indreptatesc inspectorul sa ceara informatii de la orice persoana despre orice problema ce are legatura cu obiectul controlului. Cu privire la angajatul Daroczi Levente, intimatul a aratat ca aceasta persoana a declarat pe proprie raspundere ca lucreaza din 15.6.2009 in functia de muncitor, precizand timpul de lucru si suma pe care o incaseaza. Toate aceste elemente caracterizeaza prestarea unei munci sub autoritatea unui angajator, in schimbul unei remuneratii denumite salariu. Nici imprejurarea ca acest lucrator mai avea un loc munca nu poate justifica neintocmirea contractului de munca, deoarece orice salariat poate cumula mai multe functii conform art. 35 alin. 1 din Codul muncii. Mai mult, contractul angajatului in discutie incheiat cu S.C. Antik Moebel S.R.L. a incetat la 22.6.2009, asadar la data controlului nu mai avea contract munca activ. In masura in care aceasta persoana nu si-a dat consimtamantul la incheierea uni contract, raspunderea ii revine societatii, deoarece nu avea dreptul sa primeasca la munca o persoana fara respectarea obligatiilor imperative prevazute de legislatia muncii. Cu privire la cel de-al doilea angajat, intimatul a atras atentia asupra faptului ca petenta nu a fost sanctionata pentru neinregistrarea contractului individual de munca la inspectoratul teritorial de munca competent, ci pentru neincheierea in forma scrisa a contractului. Totodata, s-a opinat ca contractul de munca are caracter consensual, pentru nasterea contractului nefiind necesara incheierea inscrisului constatator, insa petenta nu a fost sanctionata pentru inexistenta contractului individual de munca, ci pentru primirea la munca fara intocmirea, in forma scrisa, a contractului individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca. Prin faptul ca petenta sustine existenta contractului de munca la momentul inspectiei, nu face decat sa probeze incalcarea obligatiilor analizate.
In ceea ce priveste fapta de la pct. 2 din procesul verbal, intimatul a subliniat ca obligatia trebuia indeplinita in termen de 5 zile de la modificarile intervenite, iar nu pana la 27.7.2009, asa cum sustine petenta, termen de remediere stabilit in urma controlului.

Analizand actele dosarului, instanta retine ca in data de 8.7.2009 a fost intocmit de catre un inspector din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca Mures procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 0009098 prin care petentei i s-a aplicat:
- o amenda in cuantum de 3.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, respectiv pentru faptul ca, in urma controlului efectuat la 3.7.2009 la punctul de lucru al petentei, din Curteni nr. 88 s-a constatat primirea la munca a numitilor Daroczi Levente care lucreaza din 15.6.2009 si Lung Iosif care lucreaza din 29.6.2009, fara intocmirea contractelor individuale de munca.
- un avertisment in temeiul art. 8 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 161/2006 pentru netransmiterea in termenul legal la ITM Mures a modificarilor intervenite la Registrul general de evidenta a salariatilor.
Reprezentantul legal al petentei semnat procesul verbal. In rubrica destinata consemnarii obiectiunilor s-a mentionat ca "obiectiuni voi formula in contestatie".

Fiind investita, potrivit dispozitiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, instanta retine ca, in materia plangerii contraventionale, este obligata ca din oficiu sa examineze aspectele care tin de legalitatea procesului-verbal de contraventie si, in subsidiar, in masura in care nu exista un motiv de natura sa atraga nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe baza de probe, a temeiniciei situatiei de fapt astfel cum a fost constatata.
Sub aspectul legalitatii procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii. Instanta nu poate primi apararile petentei privind caracterul nelegal al controlului efectuat de inspectorii de munca, in sensul ca nu s-au luat in considerare justificarile sale, in conditiile in care petenta nu a facut dovada imprejurarii refuzului inspectorilor sa asculte explicatiile petentei. In acelasi timp, instanta observa ca actul de sanctionare s-a incheiat la cateva zile dupa efectuarea controlului, reprezentantul legal al societatii fiind invitat la sediul intimatului, unde putea prezenta eventualele sale justificari sau explicatii, pe care nu a probat ca le-ar fi formulat, mai mult, astfel cum reiese din rubrica corespunzatoare din procesul verbal reprezentantul petentei nu a dorit sa formuleze obiectiuni la data redactarii actului de sanctionare. Legat de modul de administrare a declaratiilor celor doua persoane gasite la lucru la societatea petenta, instanta urmeaza sa se pronunte mai jos, cu ocazia evaluarii probelor administrate in cauza pe temeinicia constatarilor realizate de inspectorii intimatului.
Nu pot fi primite nici apararile legate de confuzia procesului verbal in privinta datei comiterii faptelor, deoarece din actul de sanctionare reiese cu claritate atat data la care inspectorii de munca au efectuat controlul si au constatat faptele contraventionale, cat si data la care s-a incheiat procesul verbal.
Analizand prima fapta retinuta de inspectorii de munca, instanta constata ca petenta a fost sanctionata pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 276 alin. 1 lit. e din Codul muncii, care incrimineaza primirea la munca a unei persoane pentru care nu a fost intocmit in scris contract individual de munca.
In ceea ce il priveste pe numitul Lung Iosif, inspectorii intimatului si-au fundamentat constatarea pe declaratia pe proprie raspundere data de aceasta persoana (f. 29) si pe faptul ca reprezentantul legal al petentei nu a putut face dovada existentei in forma scrisa a contractului individual de munca. Fata de aceste mijloace de proba si vazand ca in cuprinsul plangerii contraventionale petenta a sustinut existenta contractului de munca, precizand ca intelegerea nu s-a materializat in forma scrisa, instanta va inlatura declaratia din cursul judecatii a martorului Lung Iosif (f. 81) care a precizat ca nu au stabilit cu administratorul petentei cadrul si forma in care munca va fi prestata.
Trebuie observat ca potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana, iar obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului, anterior inceperii raporturilor de munca. Incheierea in forma scrisa este ceruta pentru ca partile sa fie in cunostinta de cauza, sa isi cunoasca drepturile si obligatiile inaintea inceperii raporturilor de munca, fiind in acelasi timp o masura de protectie pentru partea "mai slaba" in contract, respectiv al angajatului.
Petenta a recunoscut prin plangerea formulata ca nu exista incheiat in forma scrisa contractul individual de munca pentru Lung Iosif, aratand ca nu s-a pus niciun moment problema ascunderii raportului de munca, insa s-a considerat ca incheierea in scris a contractului est o formalitate care poate interveni oricand inaintea inregistrarii contractului de munca la ITM.
Instanta observa ca petenta confunda doua obligatii esentiale si independente care ii incumba angajatorului cu ocazia angajarii de personal. Astfel, odata cu realizarea acordului de vointa intre parti cu privire la conditiile desfasurarii raportului de munca, angajatorul are sarcina de a fixa in scris clauzele contractului individual de munca. Primirea la munca a angajatului fara semnarea contractului de munca intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 276 alin. 1 lit. e, retinuta in cauza de inspectorii intimatului. Dupa semnarea contractului de parti se naste obligatia pentru angajator de a inregistra, conform art. 1 din Legea nr. 130/1999, in termen de 20 de zile, la inspectoratul teritorial de munca contractul astfel incheiat, sub sanctiunea raspunderii contraventionale. Asadar cele doua obligatii aplicatii au o existenta de sine statatoare, iar fata de scopul obligatiei incheierii contractului de munca in forma scrisa si sanctiunea prevazuta in caz de nerespectare a acestei sarcini, nu poate fi vorba de "o simpla formalitate anterioara inregistrarii contractului la ITM".
Asa cum a aratat si intimatul, eventuala existenta in privinta angajatului a unui alt contract individual de munca activ nu are influenta asupra obligatiei incheierii contractului individual de munca la al doilea loc de munca, deoarece art. 35 alin. 1 din Codul muncii recunoaste posibilitatea pentru a angajat de a cumula mai multe functii.
Instanta nu poate primi consideratiile petentei legate de caracterul facultativ al incheierii contractului individual de munca, intrucat norma de sanctionare prevazuta de art. 276 alin. 1 lit. e din Codul muncii si prevederile art. 16 alin. 1 Codul muncii sunt clare si previzibile in privinta obligatiei pe care o instituie in sarcina angajatorului - de a intocmi contractul individual de munca in forma scrisa, anterior inceperii raportului de munca. Intr-adevar, contractul individual de munca nu este unul solemn, raportul de munca luand nastere prin acordul de vointa al partilor, insa angajatorul are obligatia legala de a primi angajatul la munca numai dupa incheierea contractului in forma scrisa. Textul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 invocat de petenta nu infirma existenta obligatiei analizate, reprezinta o norma de protectie pentru situatiile in care s-ar ivi un conflict intre partile raportului de munca care nu au respectat obligatia incheierii contractului individual de munca in forma scrisa si una dintre ele ar nega existenta unui astfel de raport - spre exemplu, angajatul primit la munca fara contract individual si care a suferit un accident de munca, fata de pozitia angajatorului care sustine ca acea persoana nu a prestat in favoarea sa nicio activitate, va putea in baza art. 16 alin. 2 sa recurga la orice mijloc de proba pentru a dovedi existenta raportului de munca si a obtine eventuale despagubiri pentru prejudiciile suferite.
Nici forma de vinovatie, culpa sau intentie, cu care a fost comisa contraventia nu are importanta in cauza, fiind vorba de o obligatie esentiala de dreptul muncii, petenta trebuia sa cunoasca indatoririle ce ii incumba la angajarea unei persoane.
In concluzie, avand in vedere ca petenta nu a contestat in cauza ca nu s-a incheiat in forma scrisa contractul individual de munca, aceasta dand o interpretare proprie si gresita institutiilor legale aplicabile, instanta apreciaza ca in mod temeinic s-a retinut comiterea de catre petenta a contraventiei prevazute de art. 276 lit. e din Legea nr. 53/2003.
In ceea ce priveste constatarea facuta cu privire la numitul Daroczi Levente, instanta retine ca inspectorii de munca au avut in vedere aceleasi elemente probatorii care au sprijinit concluzia lor si in cazul angajatului Lung Iosif, adica declaratia pe proprie raspundere a persoanei in cauza si neprobarea de catre petenta a existentei in forma scrisa a contractului individual de munca.
In declaratia data in fata inspectorilor de munca, numitul Daroczi Levente a detaliat conditiile raportului de munca, precizand ca lucreaza incepand cu data de 15.6.2009, 9 ore pe zi, cu pauza de masa de o ora, nu a semnat contract de munca si obtine un salariu de 900 lei lunar.  Instanta nu poate primi apararile petentei privind "impunerea" declaratiei de catre inspectorii de munca, intrucat petenta nu a facut in niciun fel proba faptului ca inspectorii ar fi actionat in alta modalitate decat cea impusa de normele care reglementeaza desfasurarea inspectiei. Impunerea cu forta a unor raspunsuri de catre inspectori ar cadea sub incidenta legii penale, or petenta nu a invederat ca ar fi promovat demersuri pe cale penala pentru a atentiona asupra comportamentului reprezentantilor intimatului si nici in cuprinsul obiectiunilor pe care le-a formulat in procesul verbal nu s-a referit la vicierea declaratiei prin exercitarea vieolentei.
In acelasi timp, trebuie retinut ca este posibil ca o persoana sa inteleaga mai greu scopul si continutul declaratiei pe care trebuie sa o formuleze. Avand in vedere si principul nemijlocirii care guverneaza modul de administrarea a probelor in procesul civil si care impune instantei sa isi fundamenteze solutia pe mijloace de probe pe care le-a cercetat direct si imediat, s-a apreciat necesara ascultarea declarantului si in fata instantei, pentru a se stabili conditiile concrete in care au fost luate declaratiile pe proprie raspundere.
Cu ocazia ascultarii martorului Daroczi Levente, persoana de etnie maghiara, instanta a constatat ca acesta are serioase dificultati in a intelege intrebarile instantei in limba romana, motiv pentru care s-a procedat la administrarea probei prin interpret. Martorul a sustinut ca nu a dat declaratia sub amenintare, insa nu a inteles ce i se cere si a completat formularul tipizat dupa cele spuse de inspectori.
Martorul a confirmat apararea petentei in sensul ca nu a existat o intelegere intre societate si martor vizand angajarea, ci martorul, fiind vecin cu administratorul petentei, a venit in mai multe randuri, impreuna cu un alt vecin, pe numele Endre, sa ajute administratorul firmei pentru a repune in functiune atelierul de tamplarie dupa incendiul ce a avut loc in noiembrie 2008 si in urma careia cladirea a ars complet. Instanta a adus la cunostinta martorului ca in situatia in care exista dubii cu privire la sinceritatea sa se vor sesiza organele cercetare penala, martorul declarand ca cele aratate in fata instantei exprima adevarul.
Este adevarat ca declaratia martorului din cursul procesului deroga de la cele aratate in fata inspectorilor, insa potrivit aprecierii instantei aceasta incongruenta se datoreaza totusi faptului ca acesta nu a inteles suficient declaratia pe care a formulat-o. Tinand cont si de principiul in dubio pro reo, aplicabil si in materie contraventionala si de declaratia data sub prestare de juramant religios de catre martor, instanta apreciaza ca in privinta martorului Daroczi Levente nu sunt intrunite conditiile de existenta ale faptei reglementate de art. 276 lit. e din Legea nr. 53/2003, urmand sa anuleze constatarea si sanctiunea privitoare la aceasta fapta.
Legat de sanctiunea aplicata, instanta porneste de la constatarea ca O.G. nr. 2/2001 impune necesitatea unei proportionalitati intre fapta comisa si sanctiunea aplicata. In acest sens art. 5 alin. 5 prevede ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar art. 21 alin. 3 precizeaza criteriile care trebuie avute la stabilirea pericolului faptei dispunand ca "sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal".
Fara indoiala, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune. Trebuie insa avute in vedere si prevederile alin. 2 din acelasi text normativ, care arata ca avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.
Fata de criteriile legale de individualizare mentionate, instanta apreciaza ca amenda in suma de 1.500 lei, reflecta corect gradul de pericol social al faptei, astfel incat nu se pune problema reindividualizarii sanctiunii fata consecinte deosebit de grave produse de fenomenul muncii fara forme legale in ceea ce priveste persoanele care sunt angajate in aceste conditii. Astfel, aceste persoane sunt excluse de la protectia oferita prin formele de asistenta sociala recunoscute de lege, bunaoara de la pensia de invaliditate in cazul survenirii unui posibil accident de munca urmat de pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca, de retributia aferenta perioadei pentru care se acorda concediul de odihna sau medical sau de la acordarea indemnizatiei de somaj.
Nici situatia patrimoniala a societatii nu poate determina transformarea sanctiunii pecuniare in avertisment, deoarece obligatiile de dreptul muncii incumba fiecarui angajator cu aceeasi forta, indiferent de starea materiala, forma de organizare sau alte asemenea criterii. Avand in vedere consideratiile petentei, care a aratat ca sanctiunea amenzii nu trebuie sa fie un scop in sine, ci un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate si de educare a contravenientului, instanta apreciaza ca amenda in suma de 1.500 lei corespunde acestor functii ale sanctiunii, gradul concret de pericol social al faptei excluzand posibilitatea aplicarii avertismentului.
In ceea ce priveste cea de-a doua fapta retinuta in sarcina petentei, instanta observa ca s-a constatat nesocotirea obligatiei prevazute in sarcina angajatorului de prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 161/2006 constand in netransmiterea modificarilor registrului de evidenta a salariatilor in forma electronica la inspectoratul teritorial de munca in termenul prevazut de art. 4 alin. 4 din acelasi act normativ, respectiv in termen de 5 zile de la data la care au intervenit schimbarile.
Instanta apreciaza ca fapta a fost corect retinuta in conditiile in care petenta nu a facut dovada pozitiva a indeplinirii obligatiei discutate. Avertismentul aplicat fiind cea mai blanda sanctiunea contraventionala nu se pune problema nici a reindividualizarii sanctiunii. Instanta nu poate primi apararea petentei referitoare la gresita sanctionare a sa in conditiile in care organul de control a prevazut un termen, respectiv 27.7.2009, iar masura a fost adusa la indeplinire inainte de expirarea perioadei, deoarece sanctiunea nu a fost aplicata pentru ca petenta nu a indeplinit o masura stabilita de inspectorii de munca, fapta sanctionata prin art. 21 din Legea nr. 108/1999, ci pentru faptul ca, cu ocazia controlului din 3.7.2009, s-a constatat neindeplinirea obligatiei de transmitere catre intimat, in termen de 5 zile, a modificarilor intervenite in registrul analizat. In afara de aplicarea unei sanctiuni contraventionale pentru neregularitatile constatate cu ocazia unui control, pentru reintrarea in legalitate, inspectorul de munca stabileste, independent de sanctiunile contraventionale, si masuri de remediere - in acest sens procedandu-se si in cauza de fata.