Plangere impotriva solutiei procurorului.

Plangere impotriva solutiei procurorului.Amenda administrativa gresit individualizata

Art 278/1 C.p.p

La 23.04.2008 s-a inregistrat pe rolul instantei sub nr. 3541/311/2008 plangerea formulata de petenta Stoiculescu Alina Paula
 in contradictoriu cu intimata Seceta Ionela Filofteia impotriva solutiei dispuse de Parchetul de pe langa Judecatoria
Slatina in dosarul nr. 5346/P/2007, solutie criticata sub aspectul legalitatii si temeiniciei sale.
In esenta in  motivarea plangerii petenta a invederat ca desi situatia de fapt a fost corect retinuta de catre parchet totusi
 s-a individualizat gresit sanctiunea aplicata sub aspectul cuantumului, in sensul ca nu s-a avut in vedere ca in cauza a
fost provocata  de intimata datorita atitudinii acesteia si a imprejurarilor in care a fost comisa fapta, si ca nu s-a avut
in vedere situatia materiala precara a sa si a familiei sale.
Analizand actele si lucrarile dosarului  conformitate cu  dispoz. art.  2781 alin. 7 din C.p.p. instanta retine ca prin
ordonanta nr. 5346/P/2007 din 07.03.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a  invinuitei SA, cercetata sub aspectul
 savarsirii infractiunii prev. de art. 180 alin 2 C.pen, apreciindu-se ca fapta nu prezinta gradul de pericol social
specific unei infractiuni.
Prin aceeasi ordonanta s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1000 lei pentru fapta anterior mentionat
a si totodata s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva numitilor SA si SN sub aspectul savarsirii infractiunilor
prevazute de art 180 si 208-209 alin 1 lit a C.pen, constatandu-se ca faptele reclamate nu exista.
In mod corect in raport de probele administrate in cauza procurorul a retinut ca in data de 17.12.2007 in jurul orei 19.00,
surprinzandu-si sotul in prezenta intimatei SIF intr-o postura compromitatoare,  petenta din prezenta cauza a lovit-o pe
aceasta producandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 7-8 zile de ingrijiri medicale.
Situatia de fapt retinuta in cauza este integral confirmata prin probele existente la dosar, nefiind contestata nici de
catre petenta prin prezenta plangere.
Instanta a considerat ca in mod corect procurorul a retinut fapta de lovire sau alte violente apreciind insa ca aceasta nu
prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicand o sanctiune cu caracter administrativ.
In raport insa de criteriile prev de art 18/1 alin 2 c.p. si de datele si imprejurarile spetei, instanta a apreciat ca fiind
prea ridicat cuantumul amenzii cu caracter administrativ care a fost aplicata petentei.
Se impunea ca procurorul sa aiba in vedere la aprecierea in concret a gradului de pericol social al faptei si la stabilirea
cuantumului sanctiunii, scopul si motivele pentru care petenta a savarsit fapta, respectiv sub imperiul unei puternice
tulburari determinata in principal de conduita imorala a victimei, si din dorinta evidenta de a-si proteja familia - din
casatorie au rezultat doi copii minori, de imprejurarile concrete in care fapta a fost savarsita (victima si sotul petentei
au fost surprinsi de aceasta chiar timp ce se pregateau sa intretina relatii sexuale), de faptul ca urmarile produse nu sunt
foarte grave, de datele despre persoana, conduita si situatia familiala a petentei, cu privire la care din probatoriul
administrat rezulta ca este o persoana cu o comportare anterioara buna, fara antecedente penale, casatorita, mama a doi
copii minori, precum si de conduita sa procesuala dat fiind ca  a recunoscut in mod constant fapta inca de la prima audiere.
Desi aceste imprejuari au fost a vute in mod evident in vedere de catre procuror si la analiza gradului de pericol social
al faptei, justificand solutia de scoatere de sub urmarire penala, se impunea raportarea la ele si cu ocazia individualizarii
 sanctiunii administrative aplicate, amenda maxima prevazuta de lege fiind excesiva in raport de toate datele despre fapta
si persoana invinuitei astfel cum au fost redate anterior.
Desi dispozitiile art 278/1 alin 8 c.p.p. nu acopera situatia contestarii cuantumului amenzii administrative, instanta,
retinand prevalenta Conventiei Europene a Dreptului Omului (art 6) asupra legislatiei interne, in masura in care aceasta din
urma ar duce la incalcarea unui drept al omului (accesul la instanta) si interpretarea art. 278/1 alin 8 lit c c.p.p. in
sensul ca probele de la dosar sunt suficiente pentru verificarea solutiei in fond, fara a mai fi necesara o incheiere
prealabila si administrarea unor noi dovezi, apreciaza ca plangerea petentei este admisibila sub aspectul reformarii solutiei
 dispuse de procuror in sensul reducerii cuantumului amenzii administrative aplicate.
In argumentarea acestei solutii instanta retine ca legiuitorul a conceput art 278/1 C.p.p ca un raspuns la necesitatea
garantarii unei neingradite exercitari a dreptului de acces liber la justitie al oricarei persoane pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, astfel incat solutiile dispuse in faza de urmarire penala sa
poata fi verificate sub aspectul legalitatii si temeiniciei lor in fata instantei.
Judecand plangerea instanta este datoare sa raporteze la actele existente in dosarul de urmarire penala precum si la
inscrisurile depuse de catre parti, acte in baza carora examineaza solutia dispusa in cauza sub toate aspectele, inclusiv
modul in care a fost individualizata sanctiunea cu caracter administrativ aplicata.
Nu exista nici o justificare ca tocmai acest aspect sa fie exclus verificarilor efectuate in solutionarea plangerii impotriva
solutiei dispuse de procuror, cu atat mai mult cu cat individualizarea sanctiunii nu este o operatiune determinata exclusiv
de criterii subiective ci trebuie sa corespunda unei situatii de fapt dedusa din probele administrate in cauza si argumentata
 in raport de criteriile de individualizare desprinse din dispozitiile legale din materie penala.
In vederea unei reindividualizari a sanctiunii aplicabile faptei savarsite instanta considera ca nu se impune adoptarea
solutiei desfiintarii ordonantei  si retinerii cauzei spre judecare, solutie care nu raspunde finalitatii de remediu
procesual a acestei cai de atac intrucat s-ar ajunge la agravarea situatiei petentei in propriul demers judiciar (aceasta ar
 deveni inculpata) ori principiul "non reformatio in peius" se aplica si in cadrul procedurii reglementata de art 278/1 c.p.
p. ( argumente retinute in mod constant in practica instantelor si chiar in argumentarea deciziilor Curtii Constitutionale-
decizia 508/2004, etc_), instanta avand posibilitatea sa aprecieze asupra justei individualizari a sanctiunii administrative
 in mod direct in baza probelor din dosar.
De altfel in acelasi mod instanta procedeaza si in cazul in care solutionand plangerea formulata apreciaza ca nu se impune
admiterea acesteia, mentinand ordonanta atacata inclusiv in ceea ce priveste cuantumul amenzii administrative, in acest caz
analiza solutiei sub toate aspectele facandu-se strict in procedura instituita de art 278/1 C.p.p, fara o administrare
directa si nemijlocita a probelor, impunandu-se ca pentru identitate de ratiune o solutie similara sa fie adoptata si atunci
cand se apreciaza ca se impune micsorarea amenzii aplicate. 
Fata de aspectele invederate si tinand cont si de principiul "qui potest plus, potest minus" (cine poate mai mult, poate si
mai putin - respectiv atat timp cat instanta poate desfiinta in totalitate solutia parchetului poate cu atat mai mult,
 pentru motive justificate de probele existente la dosar sa dispuna si modificarea acesteia) instanta apreciaza ca singura
 solutie pe care o poate adopta este admiterea in parte a plangerii formulata impotriva Ordonantei nr. 5346/P/2007 din
17.03.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria  Slatina si reducerea cuantumului amenzii administrative aplicate petentei,
 direct in baza art 21 din Constitutie prin sentinta, fara a mai pronunta o incheiere interlocutorie.