INFRACTIUNE DE FURT CALIFICAT. LUAREA BUNURILOR DE LA DEBITOR

INFRACTIUNE DE FURT CALIFICAT. LUAREA BUNURILOR DE LA DEBITOR                          
Sentinta penala nr. 1347/21.09.2004
            
                                                    
Prin rechizitoriul nr 1909/P/2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr 8091/2003, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului P.M., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin.1 - art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
In considerentele rechizitoriului s-a aratat ca, in toamna anului 2002, inculpatul a luat si dus in fata domiciliului sau doua autoturisme Renault, unul diesel, celalalt pe benzina, de la partea vatamata, pentru ca, dupa ce le va verifica, sa le cumpere de la aceasta. Ulterior, motivand partii vatamate modul de functionare a autoturismelor, inculpatul i-a facut cunoscut proprietarului refuzul de achizitionare a bunurilor, autoturismul Renault 9 diesel ramanand parcat langa bl. GA 16, unde domiciliaza inculpatul, din noiembrie 2002 si pana in primavara anului 2003. Avand asupra sa cheile automobilului, in luna martie 2003 inculpatul a sustras din autoturism radiatorul, ventilatorul, acumulatorul, nuca schimbatorului de viteze si bancheta spate cu spatar, duse la domiciliul sau, dupa care a predat cheile proprietarului, spunandu-i ca ii va restitui bunurile in momentul platii de catre partea vatamata a datoriei mai vechi catre inculpat, 4.000.000 lei.
Din examinarea materialului probator administrat atat in faza urmaririi penale, cat si in faza de judecata si anume: declaratiile inculpatului (filele 10,12-13 d.u.p., fila 24 d.p.i.), ale partii vatamate D.N.S. (filele 3,8-9 d.u.p., fila 9 d.p.i.), si ale martorului D.I. (fila 32 d.p.i), instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In toamna anului 2002, inculpatul a luat si dus in fata domiciliului sau doua autoturisme Renault, unul diesel, celalalt pe benzina, de la partea vatamata D.N.S., pentru ca, dupa ce le va verifica, sa le cumpere de la aceasta. Ulterior, motivand partii vatamate modul necorespunzator de functionare a autoturismelor, inculpatul P.M. i-a facut cunoscut proprietarului refuzul de achizitionare a bunurilor, autoturismul Renault 9 diesel, ramanand parcat langa bl. GA 16, unde domiciliaza inculpatul, din noiembrie 2002 si pana in primavara anului 2003. Avand asupra sa cheile automobilului, in luna martie 2003 inculpatul P.M. a sustras din autoturism radiatorul, ventilatorul, acumulatorul, nuca schimbatorului de viteze, becuri halogen si bancheta spate cu spatar, duse la domiciliul sau, dupa care a predat cheile proprietarului, spunandu-i ca ii va restitui bunurile in momentul platii de catre partea vatamata D.N.S. a datoriei mai vechi catre inculpat, 4.000.000 lei. Potrivit probelor administrate in cursul urmaririi penale, bancheta spate cu spatar a fost restituita partii vatamate ulterior (filele 14,15 d.u.p).
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a coroborat declaratiile inculpatului date in cursul urmaririi penale si in fata instantei, cand a recunoscut savarsirea faptelor, cu declaratiile partii vatamate, audiata in faza urmaririi penale si/sau cercetarii judecatoresti. S-a tinut seama si de prezenta martorului asistent D.I. (fila 4 d.u.p.).
Desi instanta a facut eforturi insemnate, pe parcursul a opt luni, pentru citarea legala a martorilor propusi in dovedirea nevinovatiei sale de inculpat, respectiv P.V. si M.F.S., nu s-a putut dovedi nici macare existenta acestora, cu toate ca s-au acordat numeroase termene in acest sens.
Potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, acuzatul are dreptul sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer. Curtea Europeana a  Drepturilor Omului a aratat cum trebuie interpretate si care este legatura intre aceste trei dispozitii (Curtea, Pakelli impotriva. RFG, hotararea din 25 aprilie 1983; Curtea, Campbell si Fell impotriva Regatului Unit, hotararea din 28 iunie 1984). Persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni dispune de doua posibilitati: fie sa se apere singura, fie sa recurga la serviciile unui avocat. Alegerea intre aceste doua posibilitati nu revine statului contractant, ci chiar acuzatului. Intrucat articolul 6 paragraf 3 c) vorbeste despre asistenta si nu despre simpla numire, rezulta ca acest drept trebuie sa aiba un caracter efectiv. Acest lucru inseamna ca obligatia statului nu se limiteaza la numirea avocatului ci se intinde si asupra modului in care acesta isi indeplineste atributiile (Curtea, Daud impotriva Portugaliei, hotararea din 21 aprilie 1998).
In speta, inculpatul s-a bucurat de o asistenta efectiva din partea avocatului ales, care a participat activ la audierea partilor si a pus concluzii in aparare. Inculpatul nu s-a mai prezentat in fata instantei la ultimele sedinte, locuind temporar in Italia, potrivit sustinerilor aparatorului sau.
Aspectele anterioare nu se opun judecarii in lipsa a unei persoane cu conditia ca statul sa fi depus eforturi rezonabile pentru a-l gasi si cita conform procedurii (Curtea, Colloza si Rubinat impotriva Italiei, hotararea din 12 februarie 1985; Curtea, F.C.B. impotriva. Italiei, hotararea din 28 august 1991). Curtea a aratat ce intelege prin eforturi rezonabile: o notificare personala (Curtea, Stamoulakatos impotriva Greciei, hotararea din 26 octombrie 1993), oficiala si intr-un termen rezonabil (Curtea, Godi impotriva Italiei, hotararea din 9 aprilie 1984) cu privire la desfasurarea procedurilor. In orice caz, persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei nu dispune de dreptul sa ceara rejudecarea cauzei.
In cauza, inculpatul a refuzat sa se prezinte in fata instantei, insa a fost reprezentat de aparatorul ales, care are dreptul de a conduce apararea si in lipsa clientului sau (Curtea, Poitrimol impotriva Frantei, hotararea din 23 noiembrie 1993; Curtea, Lala impotriva Olandei, hotararea din 22 septembrie 1994; Curtea, Van Geyseghem impotriva Belgiei, din 21 ianuarie 1999).
Fapta inculpatului P.M. de a sustrage din autoturismul partii vatamate radiatorul, parcat intr-un loc public, ventilatorul, acumulatorul, nuca schimbatorului de viteze si bancheta spate cu spatar, duse la domiciliul sau, dupa care a predat cheile proprietarului, spunandu-i ca ii va restitui bunurile in momentul platii de catre partea vatamata D.N.S. a datoriei mai vechi catre inculpat, 4.000.000 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
Elementul material al faptei il reprezinta luarea bunurilor mobile din detentia persoanei vatamate, iar forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta este intentia directa, in acceptiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, inculpatul prevazand rezultatul si urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte. Totodata, din probatoriul administrat reiese scopul insusirii pe nedrept a bunurilor mobile, acela al apropriatiunii, precum si lipsa consimtamantului persoanei vatamate, nefiind probat acordul acesteia.
Creditorul care ia un bunuri mobile de la debitorul sau, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a-l determina sa-si indeplineasca obligatia savarseste infractiunea de furt, manifestandu-si dorinta de a le trece fara drept in proprietatea lui.
Impejurarea ca faptuitorul se credea indreptatit la aceasta deoarece avea de incasat o suma de bani de la partea vatamata conditionand restituirea bunurilor de o situatie incerta - plata pretinsei datorii - este lipsita de relevanta in ceea ce priveste existenta laturii subiective a infractiunii si nu inlatura intentia de insusire.
Pretentia inculpatului in legatura cu restituirea unei datorii in situatia in care ar fi fost legitima, nu poate fi valorificata prin savarsirea unei astfel de fapte socialmente periculoase, nimanui nefiindu-i ingaduit sa-si faca, in acest mod, singur dreptate, fapta constituind infractiunea de furt.
Ca atare, intentia de insusire pe nedrept la care se refera art. 208 din Codul penal exista si in situatia in care bunul este sustras de catre inculpat in scopul de a determina pe partea vatamata sa indeplineasca in afara cadrului legal in vigoare, pretentiile sale, derivand dintr-un litigiu patrimonial intrucat victima este constransa sa indeplineasca pretentiile inculpatului pentru redobandirea bunului,iar in caz contrar, inculpatul urmand a dispune de el.
La individualizarea pedepsei, se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmarea produsa, atingerea adusa valorii sociale ocrotite si circumstantele reale de savarsire, faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict antisocial major.
Pentru aceste considerente, in baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e din Codul penal., va condamna pe inculpatul P.M. la pedeapsa inchisorii orientata spre minim, in cuantum de 3 (trei) ani, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, care raspunde scopului pedepsei definit de art. 52 din Codul penal.
Totusi, constatand indeplinite conditiile prevazute de art. 81 din Codul penal, instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia avand in vedere imprejurarile in care s-au savarsit faptele si personalitatea infractorului.
Asadar, in temeiul art. 81 din Codul penal, va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 5 (cinci) ani, ce constituie termen de incercare pentru inculpat, stabilit in conditiile art. 82 alin. 2 din Codul penal.
In baza art. 359 alin. 1 din Codul de procedura penala, va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor savarsirii unei noi infractiuni ori a neindeplinirii obligatiilor civile stabilite in sarcina sa, in cursul termenului de incercare.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca partea vatamata D.N.S. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 50.000.000 lei, respectiv 35.000.000 lei contravaloarea pieselor sustrase, 10.000.000 lei manopera necesara punerii in functiune a autoturismului si 5.000.000 lei lipsa de folosinta a bunului mobil. Partea civila a depus la fila 12 din dosar o lista detaliata a preturilor practicate pe piata, pentru piese auto, de o societate specializata S.C. R. D. S.R.L. si a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru toate bunurile din lista, cerere respinsa de instanta, ca inutila in cauza, cat timp valoarea bunurilor sustrase stabilita in cursul urmaririi penale nu a fost contestata de parti.
Din toate probele administrate pe parcursul urmaririi penale si/sau cercetarii judecatoresti, nu reiese utilizarea autoturismului Renault 9 diesel, neinmatriculat, si nici nu se dovedesc cheltuielile reprezentand manopera necesara punerii in functiune a autoturismului, dupa sustragerea bunurilor de catre inculpat.
In aceste conditii, in temeiul art. 346 raportat la art. 14 din Codul de procedura penala cu referire la art. 998 din Codul civil, instanta va admite in parte actiunea civila si va obliga inculpatul la plata sumei de 4.500.000 lei, despagubiri civile, catre partea civila D.N.S., reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase si nerestituite, astfel cum au fost retinute in prezenta sentinta, suma care corespunde inclusiv preturilor practicate pe piata, pentru piese auto, de societatea specializata S.C. R. D. S.R.L., utilizate in dovedire de partea civila (fila 12 d.p.i.).
De regula, in procesul penal, inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea, insa in situatia in care actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata partiala a cheltuielilor judiciare.
Astfel, in baza art. 193 alin. 1 si 2  din Codul de procedura penala, va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei catre partea vatamata - parte civila D.N.S., cu titlu de cheltuieli judiciare tinandu-se seama si solutia pronuntata in cauza.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, va obliga inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.