capacitate de folosinta

SENTINTA CIVILA NR.3324/26.03.2010
S-a luat in examinare cauza civila avand ca obiect cererea de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, formulata de reclamantul O.V. in contradictoriu cu paratii M.E. si M.Ghe.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta, aparatorul ales al reclamantului, in baza imputernicirii avocatiale emise in baza contractului de asistenta juridica nr.455257/2008.
Procedura neindeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta dupa care aparatorul reclamantului solicita citarea paratilor prin publicitate, in conformitate cu prevederile art.95 din Codul de procedura civila.
Instanta respinge cererea de citare a paratilor prin publicitate si invoca exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratilor.
Aparatorul reclamantului solicita respingerea exceptiei intrucat nu exista dovezi ca paratii au decedat, relatiile comunicate de autoritati vizand alte persoane, aspect ce rezulta cu certitudine din aceea ca, desi se comunica faptul ca M.E. a decedat in anul 1963, in anul 1969 aceasta vindea terenul autorului reclamantului.
Avand in vedere prevederile art.137 din Codul de procedura civila, in conformitate cu dispozitiile art.150 din Codul de procedura civila instanta declara dezbaterile inchise si retine cauza pentru solutionarea exceptiei.

I N S T A N T A
asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 20.02.2008, reclamantul O.V. a chemat in judecata pe paratii M.E. si M.Ghe., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate ca a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. S.V. nr.75, sector 2, compus din teren in suprafata de 225 m.p. si constructie, prin uzucapiunea de 30 de ani si, respectiv, prin accesiune imobiliara artificiala.
In motivarea actiunii, se arata ca la data de 04.09.1960, astfel cum rezulta din inscrisul sub semnatura privata, intitulat Chitanta, intocmit la acea data, tatal reclamantului, O.N., a dobandit de la parati terenul in suprafata de 225 m.p., acestia fiind proprietarii imobilului, conform contractului autentificat sub nr.1234/23.03.1951 de Notariatul de Stat Bucuresti - Biroul nr.1, act transcris sub nr.908/29.03.1951. Pe acest teren, in anul 1970, O.N. a edificat o constructie din caramida, compusa din patru camere si o bucatarie, pentru ridicarea sa fara autorizatie fiind sanctionat contraventional prin procesul verbal de contraventie nr.211/06.08.1970, familia O. - parintii reclamantului si, dupa decesul lor, reclamantul - locuind in acest imobil pana in prezent, calitatea de proprietar fiind recunoscuta atat de vecini cat si de autoritati, astfel cum rezulta din procesul verbal intocmit la data de 04.03.1971 de Circa Financiara a sectorului 2 Bucuresti.
In drept au fost invocate dispozitiile art.1847, art.1850, art.1859, art.1860, art.1861art.1890, art.492 si urm. din Codul civil.
In probatiune s-a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, testimoniala si expertiza tehnica de specialitate, la dosar fiind depuse, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, inscrisurile mentionate in actiune.
Cererea a fost timbrata cu suma de 443,26 lei, taxa de timbru fiind stabilita in raport de valoarea estimata a imobilului, de 6.000 lei, s-a aplicat timbru judiciar de 3 lei.
Intrucat dovada de indeplinire a procedurii de citare a paratilor pentru primul termen de judecata a fost restituita instantei cu mentiunea "destinatar necunoscut", s-a pus in vedere reclamantilor sa intreprinda demersuri pentru aflarea domiciliului paratilor si, totodata, s-au solicitat pe cale oficiala relatii in acest sens de la Inspectoratul National de Evidenta a Persoanelor, in mai multe randuri comunicandu-se instantei ca singurele persoane cu numele si prenumele paratilor, care au avut domiciliul in municipiul Ploiesti, str.M., sunt decedate, in registrele de stare civila ale Primariei municipiului Ploiesti decesul lui M. Ghe., fiind inregistrat la nr.1345/1972 iar cel al lui M.E. la numarul 963/1963. (filele 73, 82, 92, 94-95)
Potrivit art.41 alin.(1) C.proc.civ., "orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata"¸ persoanele fizice dobandind capacitatea de folosinta la momentul nasterii si pierzand-o odata cu moartea (art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954)
Din analiza coroborata a inscrisurilor depuse la dosar, instanta constata ca ultima dovada a faptului ca sotii M.Ghe. si E. erau in viata o reprezinta actul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1234/23.03.1951 (fila 6 din dosar)
Contrar sustinerilor aparatorului reclamantului, chitanta a carei copie este depusa la fila 5 din dosar, despre care se sustine ca ar reprezenta inscrisul constatator al conventiei intervenite intre autorul reclamantului si parati cu privire la terenul in litigiu, inscris dactilografiat si nesemnat de persoanele carora le este atribuit, nu probeaza ca a fost intocmit la data de 4 octombrie 1969 si nici ca, la data la care este vizat pentru conformitate cu originalul - 11.02.1971 - vanzatorii erau in viata, ori ca au fost in viata in toata perioada cuprinsa intre 23 martie 1951 si 11 februarie 1971, cand a capatat data certa.
In aceste conditii si avand in vedere ca Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor a identificat persoanele paratilor, confirmand ca in anul 1951, cand au cumparat terenul in litigiu, sotii M.Ghe. si M.E. domiciliau in municipiul Ploiesti, str.M. - precizand chiar ca M.Ghe. a avut un singur domiciliu, in Ploiesti str.M. nr.23 - pe baza acestor date fiind comunicat si extras de pe actul de deces al paratei (in solicitarea adresata de instanta Consiliului Local Ploiesti anul decesului lui M.Ghe. fiind indicat gresit - 1974 in loc de 1972), instanta retine ca la data introducerii actiunii, 20.02.2008, paratii M.Ghe. si M.E., erau decedati, astfel ca nu pot avea calitatea procesuala de parat.
In baza unor acte de identitate mentionate incomplet in actul notarial incheiat in anul 1951 si, din aceasta cauza neidentificate de autoritati, nu se poate aprecia ca persoanele ale caror date au fost furnizate de INEP sunt altele decat vanzatorii din anul 1951 si, astfel, ca este posibil ca paratii sa fie in viata.
Dincolo de valoarea probatorie a evidentelor oficiale, faptul ca in anul 1951, cu 57 de ani inainte de sesizarea in stantei de judecata, cei doi erau casatoriti, aveau domiciliul in Ploiesti si cumparau un imobil in Bucuresti, naste o prezumtie puternica in sensul ca erau doua persoane mature (si numai la o varsta 18 ani in anul 1951, in 2008 ar fi avut 73 de ani), care au decedat, astfel ca, in conditiile in care reclamantul nu a probat in nici un mod faptul ca paratii nu sunt persoanele identificate in evidentele INEP, instanta urmeaza sa respinga actiunea ca fiind formulata impotriva unor persoane fara capacitate procesuala de folosinta.