pretentii RCD

"Avand in vedere ca prescriptia extinctiva, astfel cum s-a aratat, este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv, instanta arata ca stabilirea de catre instanta a momentului inceputului prescriptiei in sensul aratat anterior nu indreptateste reclamanta sa invoce faptul ca institutia prescriptiei ar fi deturnata de la finalitatea ei pe motiv ca numai din momentul platii indemnizatiei asiguratorul poate exercita actiunea in regres." (sentinta civila nr. 1526/20.02.2009)

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.07.2008 sub nr. 7913/300/2008, reclamanta SC ASIBAN SA prin Sucursala Arcul de Triumf a chemat in judecata pe paratii SC A. SRL si E.V., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea acestora la plata sumei totale de de 39.585,81 lei formata din suma de 32.099 lei cu titlu de despagubiri civile si suma de 7.486,82 lei - dobanda legala calculata de la data de 25.08.2005, data platii de catre reclamanta a despagubirii, si pana la data introducerii actiunii, precum si acordarea acesteia in continuare pana la recuperarea integrala a debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la data de 13.08.2004, a avut loc un incident in urma caruia a fost avariat miniexcavatorul  marca JCB 803 Plus cu seria de sasiu 766984, incidentul producandu-se la descarcarea unor tuburi din beton dintr-un camion marca Renault Kerax cu nr. de inmatriculare B-37-...In timpul descarcarii, paratul E.V. a bruscat comenzile macaralei atasate de camion si tubul de beton care era atasat  de bratul macaralei a intrat in balans, avariind miniexcavatorul JCB care era asigurat la reclamanta prin polita de asigurare UT 004421/2005. Avariile produse acestui utilaj asigurat de catre ASIBAN au fost consemnate in procesul verbal de constatare a daunelor incheiat la data de 16.08.2004.
In baza contractului de asigurare, reclamanta  SC ASIBAN SA a despagubit pe asiguratul sau SC TERRA ROMANIA UTILAJE DE CONSTRUCTII SRL cu suma de 32.099 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu reparatia autoturismului avariat, suma ce a fost achitata catre unitatea reparatoare prin OP 8341/25.08.2005.
Deoarece persoana vinovata de producerea evenimentului se afla in timpul programului de lucru si indeplinea o dispozitie de serviciu, raspunzator pentru acoperirea prejudiciului se face angajatorul,  in speta SC A. SRL potrivit art. 1000 al. 3.
Conform art. 7201 C.pr.civ, reclamanta arata ca a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila prin conciliere directa cu paratii, insa doar paratul E.V. s-a prezentat la data comunicata pentru conciliere si conform procesului verbal intocmit cu aceasta ocazie nu si-a recunoscut vinovatia in producerea pagubelor.
Intrucat parata SC A. SRL nu s-a prezentat la conciliere, iar adresa de conciliere i-a fost returnata reclamantei, aceasta a efectuat procedura convocarii la conciliere prin intermediul unui anunt publicat intr-un cotidian cu aparitie nationala, parata neprezentandu-se nici la acest nou termen.
In drept au fost invocate disp. art.112, art. 720/3 C.pr.civ, art. 22 Legea nr. 136/1995, art. 998-999 C. civil, art. 1000 al. 1 C.civil, OG 9/2000 mod.
In sustinere au fost solicitata proba cu inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara in cuantum de 2.038,92 lei, potrivit art. 2 lit. f din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si timbru judiciar in valoare de 5 lei potrivit art. 3 alin.2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
In dovedire au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: dosar de dauna UT/002/2004 deschis la SC ASIBAN SA, adresa care notifica societatea T. ROMANIA UTILAJE DE CONSTRUCTII cu privire la producerea daunei, polita de asigurare UT, adresele de convocare la conciliere, copie conforma cu originalul a ziarului in care s-a publicat convocarea la conciliere, proces verbal de conciliere, OP 8341/25.08.2005, proces verbal de constatare a pagubelor, planse foto, instiintarea cu privire la producerea evenimentului asigurat, cerere de despagubire a asiguratului UT, planse foto, in copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Parata SC A. SRL a formulat intampinare la 7.01.2009 prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibila, prescrisa, netemeinica si nelegala.
Parata a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii, sustinand ca invitatia la conciliere trebuie transmisa la sediul partii adverse. Astfel, conform confirmarii de primire parata a fost citata la o adresa gresita si nu la adresa corecta precizata de aceasta, iar factorul postal a mentionat pe recipisa postala ca parata s-a mutat de la adresa neputand lua cunostinta de conciliere si nu s-a putut prezenta la data si ora convocarii.
Parata a mai invocat totodata exceptia prescrierii dreptului material la actiune al reclamantei motivat de faptul ca de la data intocmirii procesului-verbal de constatare a daunei, data inceperii termenului, si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, au trecut mai mult de 2 ani, acesta fiind termenul aplicabil raporturilor ce izvorasc din asigurare.
In drept au fost invocate disp. art. 115 si urm C.pr.civ.
In sustinere au fost solicitate probele cu inscrisuri, martori, interogatoriu si expertiza.

Reclamanta si-a precizat actiunea, detaliind modul de calcul al dobanzii legale si atasand un set de inscrisuri.

Analizand cu prioritate, conform dispozitiilor art. 137 alin.1 Cod proc.civ. care stabileste ordinea solutionarii exceptiilor procesuale, exceptia prematuritatii actiunii invocata prin intampinare de catre parata, exceptie de procedura, absoluta si peremptorie, constata urmatoarele:
Sustinerea paratei in ceea ce priveste nerespectarea dispozitiilor art. 7201 Cod proc.civ. este in sensul ca invitatia la conciliere a fost comunicata la o alta adresa decat cea precizata la termenul de judecata din 12.11.2008 ca fiind sediul social al paratei facuta la sediul social al paratei.
Potrivit dispozitiilor art. 7201 alin.2 Cod proc.civ. coroborate cu dispozitiile art. 87 pct.2 Cod proc.civ., care reprezinta norma generala in materie de citare si comunicare acte de procedura, persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, dupa caz, al reprezentantei.
Instanta apreciaza, in urma interpretarii acestor texte legale, ca exista posibilitatea de a opta intre cele trei variante, respectiv persoana juridica poate fi citata ori la sediul social, ori la sediul sucursalei, ori la cel al reprezentantei, iar in cauza de fata reclamantul a ales sa comunice invitatia la conciliere la sediul social, avand aceasta posibilitate potrivit legii.
In raport de inscrisurile depuse in dovedire la dosar (filele 17-19 si 79-92), instanta constata ca reclamanta a formulat trei convocari la conciliere, pe care  le-a comunicat paratei astfel: - la sediul indicat in adresa emisa de aceasta la 18.08.2004 - str.V.S., nr. 11 (fila 35), factorul postal facand mentiune destinatar mutat de la adresa;  - dupa obtinerea de la Oficiul National al Registrului Comertului a relatiilor privind sediul social al paratei ca fiind pe Sos. M.B. (fila 88), si la acest sediu, factorul postal facand mentiunea destinatar mutat de la adresa la 30.01.2007 (fila 87); in ziar (fila 7).
Avand in vedere faptul ca, potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului "inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, sau in alta publicatie, acolo unde legea dispune astfel. Persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor actele ori faptele neinregistrate, in afara de cazul in care face dovada ca ele erau cunoscute de acestia", instanta apreciaza ca mentiunea privind modificarea sediului social din Sos. M.B. in str. P.L. nu-i era opozabila reclamantei la 30.01.2007 (fila 87), deoarece chiar la aceasta data a fost pronuntata Incheierea nr. 4739 de judecatorul delegat la registru (fila 54), mentiunea in Registru fiind facuta in mod evident ulterior acestei date.
De asemenea, parata nu a facut dovada ca schimbarea sediului acesteia ii era cunoscuta reclamantei la acel moment.
In consecinta, schimbarea sediului social al paratei inainte de inscrierea acestei mentiuni in registru pentru opozabilitate nu-i este imputabil reclamantei, aceasta respectand dispozitiile legale. Mai mult, reclamanta a publicat invitatia la conciliere si in ziar (fila 83).
Avand in vedere faptul ca reclamanta si-a indeplinit obligatia comunicarii invitatiei la conciliere prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, astfel cum prevad dispozitiile art.7201 alin.2 Cod proc.civ., instanta apreciaza ca procedura impusa de aceste dispozitii legale a fost respectata de catre aceasta, exceptia prematuritatii/inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata nefiind intemeiata, motiv pentru care va fi respinsa.

Pe cale de consecinta, instanta va analiza exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, exceptie de fond, absoluta si peremptorie invocata de parata prin intampinare, aratand in primul rand faptul ca, prin interpretarea art.1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia extinctiva poate fi definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Termenul general de prescriptie, aplicabil tuturor actiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligational, este cel instituit de art.3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, fiind de 3 ani.
Exceptia prevazuta de art. 3 alin.2, invocata de parata, se aplica exclusiv raporturilor ce izvorasc din asigurare, exceptia fiind ca regula de stricta interpretare si aplicare. Astfel, instanta arata ca in cauza de fata nu are aplicabilitate aceasta norma legala, pretentia dedusa judecatii, respectiv regresul asiguratorului impotriva persoanei vinovate, izvorand prin subrogatie dintr-un raport juridic nascut  intre parti ca urmare a savarsirii de catre paratul E., in calitate de prepus al paratei persoana juridica, a unui fapt juridic ilicit.
Avand in vedere aceste considerente, instanta constata ca raportul juridic nu izvoraste din contractul de asigurare incheiat de reclamanta, in calitate de asigurator, cu asiguratul sau, al carui bun a fost avariat prin accidentul provocat de parat, ci din chiar raportul juridic dintre asigurat si parat deoarece asiguratorul, potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, se subroga prin plata indemnizatiei in drepturile persoanei pagubite, impotriva celui raspunzator de producerea avariilor la autoturismul asigurat.

In cauza de fata prezinta interes momentul la care a inceput sa curga acest termen de 3 ani, si anume data cand s-a nascut dreptul la actiune, conform art.7 alin.1 din acelasi act normativ.
Avand in vedere ca temeiul legal al actiunii reclamantilor il constituie dispozitiile art.998-999 si 1000 alin.1 Cod civ., care reglementeaza raspunderea civila delictuala, instanta constata ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, potrivit art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru a stabili aceasta data, avand in vedere si considerentele anteriore referitoare la raportul juridic dedus judecatii, instanta va retine exclusiv data cand pagubitul din acest raport juridic, adica asiguratul, a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel raspunzator de ea, aceasta fiind cel tarziu data instiintarii asiguratorului - 19.08.2004 (fila 34).
Avand in vedere ca potrivit dispozitiilor normei speciale - art.22 din Legea nr. 136/1995 - are loc o subrogatie legala in drepturile persoanei pagubite, impotriva celui raspunzator de producerea avariilor la autoturismul asigurat, reclamanta asigurator dobandeste creanta platita cu toate drepturile si accesoriile ei.
Rezulta deci ca, prin subrogatie, potrivit regulilor generale care se aplica in lipsa unor norme speciale derogatorii, asiguratorul preia dreptul nascut deja in patrimoniul asiguratului sau si nu se naste un alt drept la momentul la care se face plata despagubirii.
Faptul ca prin Decizia nr. XXIII/19.03.2007 (publicata in M.Of. nr.123/15.02.2008), pronuntata de ICCJ-Sectiile Unite in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-a stabilit ca natura juridica a actiunii in regres exercitata de asigurator (societate de asigurare) impotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comerciala, iar nu civila, nu schimba cauza, respectiv fundamentul juridic al pretentiilor, aceasta fiind raspunderea civila delictuala a persoanei vinovate.
Faptul ca, prin subrogatie legala, asiguratorul, care desfasoara aceasta activitate cu titlu de continuitate, activitatea sa fiind pur comerciala, si orice act fiind prezumat ca fiind comercial potrivit art. 4 Cod com., dobandeste un drept nascut dintr-un raport juridic civil in baza legii - art.22, imprima caracterul comercial al actiunii in regres. Astfel, dreptul este acelasi, schimbandu-se numai natura sa, fara a se crea un drept nou.
Instanta arata ca aceasta interpretare este atat in litera legii, dar si in spiritul acesteia, intentia legiuitorului fiind aceea de a sanctiona pasivitatea creditorului. Prin coroborarea dispozitiilor art. 3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, art. 22 din Legea nr.136/1995 si art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 analizate anterior, instanta constata ca legiuitorul a reglementat in mod echitabil situatia aratata, astfel: asiguratul are la dispozitie 2 ani pentru a-si realiza creanta izvorata din contractul de asigurare (art. 3 alin.2), pentru ca asiguratorului sa-i mai ramana cel putin 1 an pana la implinirea termenului de prescriptie ce curge impotriva titularului dreptului de creanta si a oricarei persoane care il dobandeste si in favoarea persoanei vinovate (art. 3 alin.1). In acest mod pasivitatea asiguratului nu va afecta in vreun fel dreptul asiguratorului.

Avand in vedere ca prescriptia extinctiva, astfel cum s-a aratat, este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv, instanta arata ca stabilirea de catre instanta a momentului inceputului prescriptiei in sensul aratat anterior nu indreptateste reclamanta sa invoce faptul ca institutia prescriptiei ar fi deturnata de la finalitatea ei pe motiv ca numai din momentul platii indemnizatiei asiguratorul poate exercita actiunea in regres.
In speta, reclamanta a avut la dispozitie suficient timp pentru a actiona impotriva persoanei responsabila de producerea pagubei, avand in vedere ca la data de 19.08.2004 a fost instiintata de catre asiguratul sau (fila 34), iar la data de 16.08.2008 s-a deschis dosarul de dauna intocmindu-se procesul-verbal de constatare a avariilor (fila 21).
Faptul ca plata despagubirii a fost facuta un an mai tarziu, la 25.08.2005, potrivit OP nr. 8341/25.08.2005 (fila 20), nu poate fi opus paratilor, reclamanta neputandu-si invoca propria culpa potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" (nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obtine protectia judiciara a unui drept).

Instanta constata astfel ca s-a implinit termenul general de 3 ani, modul de calcul al acestuia facandu-se cu respectarea art.101 alin.3 Cod proc.civ., astfel ca actiunea reclamantei, introdusa la instanta la 9.07.2008, este prescrisa.
Pentru aceste motive, instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, care, fiind o exceptie peremptorie, va impiedica judecata cauzei pe fond, instanta urmand a respinge cererea ca prescrisa.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod proc.civ., instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre parati.