revendicare
(Sentinta civila nr. 900 din data de 06.02.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2)In mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca acestea garanteaza respectarea unui drept de proprietate existent, a unui bun actual sau pentru care exista cel putin o speranta legitima in obtinerea folosintei sale; atata timp cat reclamanta nu se afla in posesia unei hotarari judecatoresti care sa constate nevalabilitatea preluarii imobilului, sa constate ineficacitatea titlului de proprietate al paratei, atata timp cat autoarea reclamantei s-a dezis de bunul sau, primind in schimb o despagubire pe care nu a inteles sa o conteste, instanta apreciaza ca in privinta reclamantei, imobilul in cauza nu reprezinta un "bun actual". (sentinta civila nr. 900/06.02.2007)
Reclamanta T.I. a chemat in judecata pe parata L.S.I.,mostenitoarea numitei L.H, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, in urma compararii titlurilor, sa dispuna obligarea paratei sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul garsoniera situat in Bucuresti, str V.nr. 46, et. 3, ap. 6 bis, sector 2
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a dobandit garsoniera mentionata de la numita B.M. prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1108/11.02.1974, prin decizia nr. 641/28.04.1978 a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, imobilul fiind preluat de catre stat ca urmare a plecarii sale definitive din tara. Imobilul a fost vandut mamei paratei, L.H., prin contractul de vanzare cumparare nr. 2538/21.01.1997, parata L.S.I. fiind unica mostenitoare a acesteia.
A aratat reclamanta ca titlul sau de proprietate este mai bine caracterizat, intrucat provine de la un vanzator necontestat, si nu a fost desfiintat niciodata prin hotarare judecatoreasca, pe cand titlul paratei provine de la un non dominus, dat fiindca statul nu putea instraina un imobil asupra caruia nu primise un drept de proprietate in conditiile legii.
A sustinut reclamanta ca titlul sau este mai vechi fata de cel de data mai recenta al paratei, acesta din urma nefiind dobandit in conditii legale, atata timp cat prin art. 1 din legea nr 112/1995 se interzicea vanzarea imobilelor preluate fara titlu valabil, cazul apartamentului in litigiu.
In consecinta, a solicitat reclamanta ca instanta sa admita actiunea in revendicare prin comparare de titluri, constatand ca titlul sau este preponderent titlului de proprietate al paratei.
In drept s-au invocat disp art 480, 481 C. civil.
In sustinere s-au depus in copii certificate urmatoarele inscrisuri: procura speciala, certificat de casatorie seria CD nr. 509043, autentificare de copie nr. 44/04, ordin de mostenire, certificat de deces R.G., adresa emisa de CGMB Directia Generala de Administrare a Fondului Imobiliar, act de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1108/11.02.1974, plan apartament, decizia nr. 641/28.04.1978, adresa SC Apolodor SA nr. A/760/15.11.2004, proces verbal din 09.05.1978, proces verbal din 08.05.1978, certificat de deces seria DA nr. 927368, contract de vanzare cumparare nr. 2538/21.01.1997, certificat de mostenitor legal nr. 37/30.03.1998, eliberat de BNP E.G..
Parata L.S.I. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, parata a aratat in esenta ca cererea formulata de reclamanta ulterior intrarii in vigoare a legii 10 este inadmisibila, aspect retinut de altfel prin hotarare judecatoreasca anterioara. S-a aratat ca se impune urmata procedura administrativa prevazuta de legea nr. 10/2001 care este obligatorie si prealabila sesizarii instantei judecatoresti si care nu elimina accesul la justitie , atata timp cat procedura mentionata poate fi supusa controlului judecatoresc. A mai aratat parata ca reclamanta nu poate invoca incalcarea prevederilor art. 1 din primul protocol aditional al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, in raport de jurisprudenta cererii retinuta prin deciziile pronuntate atat in cauze privind cetateni romani, cat si cetateni straini. A mai solicitat parata sa retina buna sa credinta la incheierea contractului de vanzare cumparare de catre autoarea sa si sa constate ca sunt indeplinite conditiile validarii actului incheiat de un subdobanditor de buna credinta.
In sustinerea intampinarii, s-au anexat urmatoarele inscrisuri: procura legalizata , sentinta civila nr. 2800/30.03.2006 a Judecatoriei sectorului 2.
Prin incheierea interlocutorie de la 20.06.,2006, instanta a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii in revendicare invocata prin intampinarea paratei.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, imobilul in litigiu, apartamentul nr. 6B din Bucuresti, str. V. nr. 46, et.3, sector 2, s-a aflat in patrimoniul autoarei reclamantei, numita G.R., fiind dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1108/11.02.1974 la fostul Notariat de stat al sectorului 2 Bucuresti. Ulterior, ca urmare a primirii avizului de a parasi teritoriul Romaniei, autoarea reclamantei a formulat o cerere de preluare a imobilului, in temeiul D. 223/1974, cerere inregistrata sub nr. 4045/15.04.1978 la fostul ICRAL Colentina. Prin decizia nr. 641/28.04.1978 a Consiliului Popular al Mun. Bucuresti, s-a dispus preluarea, cu plata, in proprietatea statului, a imobilului in cauza, la data de 03.06.1978 G.R. primind cu titlu de despagubire suma de 18.590 lei. G.R. a decedat la 07.09.1999 pe teritoriul statului Israel, unica mostenitoare acesteia fiind reclamanta T.I., asa cum atesta inscrisurile depuse la filele 9,10 dosar.
Prin contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 2538/21.01.1997 apartamentul in cauza a fost vandut, in temeiul Lg. 112/1995 numitei L.H., care-l ocupa in baza unui contract de inchiriere incheiat in 1983. Parata L.S.I.este unica mostenitoarea a numitei L.H., asa cum atesta certificatul de mostenitor legal nr. 37/1998 eliberat de BNP E.G..
La 06.10.2005 reclamanta a promovat pe rolul acestei instante o cerere in contradictoriu cu parata L.S.I. si cu Primaria Mun. Bucuresti prin care solicita restituirea imobilului mentionat, invocand prevederile Lg. 10/2001 si Lg. 247/2005. Prin sentinta civila nr. 2800/30.03.2006 Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a respins ca inadmisibila cererea reclamantei, solutie ramasa definitiva si devenita irevocabila ca urmare a neexercitarii caii de atac.
Prin prezenta cerere reclamanta urmareste revendicarea imobilului, urmand calea dreptului comun, prin procedura compararii titlurilor existente pentru imobilul in litigiu.
In raport de situatia de fapt retinuta anterior, instanta apreciaza ca cererea reclamantei este neintemeiata si va fi respinsa in consecinta pentru urmatoarele considerente:
Potrivit practicii si doctrinei in materie, in cazul conflictului de titluri se distinge dupa cum titlurile invocate de parti provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti. In ipoteza in care atat reclamantul cat si paratul exhiba titluri de proprietate ce provin de la autori diferiti, pornindu-se de la principiul nemo plus iuris ad allium transfere potest quam ipse habet, va avea castig de cauza cel care un titlu mai preferabil prin compararea acestora.
Comparand titlurile partilor, instanta apreciaza ca titlul paratei este preferabil celui exhibat de reclamanta. Astfel, buna credinta ce se impune a fi retinuta in privinta autoarei paratei cumparatoare, cu efect de valabilitate a contractului de vanzare cumparare nr.2538/21.01.1997, califica pe aceasta ca fiind titulara unui drept preferabil, dreptul sau nascandu-se din lege, art.9 din Legea nr.112/1995.
A apreciat instanta existenta bunei credinte in persoana autoarei reclamantei avand in vedere ca, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare nr.2538/21.01.1997, imobilul se afla in patrimoniul vanzatorului, fiind preluat cu plata unei despagubiri necontestate, ca dispozitiile legale in vigoare permiteau cumpararea unor astfel de imobile, dar mai ales fata de lipsa de diligenta a reclamantei si a autoarei acesteia, care desi clameaza nevalabilitatea preluarii, nu au depus niciun demers in vederea recuperarii imobilului. Mai trebuie mentionat ca, la data cumpararii imobilului, in aplicarea Lg. 112/1995 se emisese, cu titlu de norme metodologice, doar HG 20/1996, care definea imobilele nationalizate cu titlu ca fiind acelea intrate in patrimoniul statului in aplicarea unei dispozitii legale, mai precis a unei norme legale care sa permita nationalizarea. In aceste imprejurari, autoarea paratei indeplinea toate cerintele legale pentru a putea cumpara imobilul in cauza.
Buna credinta a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil din categoria celui de mai sus paralizeaza principiul resolute iure dantis resolvitur jus accipientis, avand efect retroactiv si validand actul si producand efectele pentru care a fost incheiat, in pofida criticilor ce pot fi aduse titlului celui de la care a dobandit, in speta statul roman. O consacrare legislativa a acestui principiu a fost data prin intrarea in vigoare a Lg. 10/2001 (art.46, <45 in redactarea anterioara>), care impune prevalenta actelor de instrainare avand ca obiect imobile preluate de stat, daca au fost incheiate cu buna credinta. Nu pot fi retinute sustinerile reclamantei in sensul neaplicarii prevederilor Lg. 10/2001, cata vreme acestea sunt dispozitii normative de drept substantial; or ce eficienta ar avea acest principiu, daca i s-ar da valoare juridica doar intr-o actiune avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui contract de vanzare cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995, ci nu si intr-o actiune avand ca obiect revendicare imobiliara, mult mai energica si avand ca efecte chiar stabilirea valabilitatii sau nevalabilitatii dreptului de proprietate al subdobanditorului cumparator.
Apreciaza instanta ca prezenta solutie, de respingere a cererii in revendicare, nu este in masura a aduce atingere dreptului reclamantei, prin raportare la disp. art. 1 din primul protocol aditional la CEDO. Astfel, dupa cum am aratat anterior, autoarea reclamantei a dispus de bunul sau, primind despagubire baneasca de la statul roman in urma preluarii imobilului, preluare care s-a facut la solicitarea proprietarei, in temeiul unui act normativ in vigoare. Despagubirile acordate autoarei reclamantei au fost stabilite printr-o expertiza evaluatoare, ale carei concluzii nu au fost niciodata contestate de proprietara sau de succesoarea in drepturi a acesteia. Mai retine instanta ca nici autoarea reclamantei si nici reclamanta nu au initiat nici un demers in sensul constatarii nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat si restituirii acestuia timp de aproape 16 ani, desi atat anterior intrarii in vigoare a Lg. 112/1995, cat si ulterior, pana la intrarea in vigoare a Lg. 10/2001, instantele judecatoresti au decis in mod constant in favoarea proprietarilor deposedati de bunurile lor de fostul regim. Revenind la dispozitiile legale evocate mai sus, trebuie mentionat ca in mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca acestea garanteaza respectarea unui drept de proprietate existent, a unui bun actual sau pentru care exista cel putin o speranta legitima in obtinerea folosintei sale; atata timp cat reclamanta nu se afla in posesia unei hotarari judecatoresti care sa constate nevalabilitatea preluarii imobilului, sa constate ineficacitatea titlului de proprietate al paratei, atata timp cat autoarea reclamantei s-a dezis de bunul sau, primind in schimb o despagubire pe care nu a inteles sa o conteste, instanta apreciaza ca in privinta reclamantei, imobilul in cauza nu reprezinta un "bun actual".
Cat priveste cererea paratei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, instanta o va respinge ca neintemeiata, avand in vedere ca parata nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli.
Reclamanta T.I. a chemat in judecata pe parata L.S.I.,mostenitoarea numitei L.H, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, in urma compararii titlurilor, sa dispuna obligarea paratei sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul garsoniera situat in Bucuresti, str V.nr. 46, et. 3, ap. 6 bis, sector 2
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a dobandit garsoniera mentionata de la numita B.M. prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1108/11.02.1974, prin decizia nr. 641/28.04.1978 a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, imobilul fiind preluat de catre stat ca urmare a plecarii sale definitive din tara. Imobilul a fost vandut mamei paratei, L.H., prin contractul de vanzare cumparare nr. 2538/21.01.1997, parata L.S.I. fiind unica mostenitoare a acesteia.
A aratat reclamanta ca titlul sau de proprietate este mai bine caracterizat, intrucat provine de la un vanzator necontestat, si nu a fost desfiintat niciodata prin hotarare judecatoreasca, pe cand titlul paratei provine de la un non dominus, dat fiindca statul nu putea instraina un imobil asupra caruia nu primise un drept de proprietate in conditiile legii.
A sustinut reclamanta ca titlul sau este mai vechi fata de cel de data mai recenta al paratei, acesta din urma nefiind dobandit in conditii legale, atata timp cat prin art. 1 din legea nr 112/1995 se interzicea vanzarea imobilelor preluate fara titlu valabil, cazul apartamentului in litigiu.
In consecinta, a solicitat reclamanta ca instanta sa admita actiunea in revendicare prin comparare de titluri, constatand ca titlul sau este preponderent titlului de proprietate al paratei.
In drept s-au invocat disp art 480, 481 C. civil.
In sustinere s-au depus in copii certificate urmatoarele inscrisuri: procura speciala, certificat de casatorie seria CD nr. 509043, autentificare de copie nr. 44/04, ordin de mostenire, certificat de deces R.G., adresa emisa de CGMB Directia Generala de Administrare a Fondului Imobiliar, act de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1108/11.02.1974, plan apartament, decizia nr. 641/28.04.1978, adresa SC Apolodor SA nr. A/760/15.11.2004, proces verbal din 09.05.1978, proces verbal din 08.05.1978, certificat de deces seria DA nr. 927368, contract de vanzare cumparare nr. 2538/21.01.1997, certificat de mostenitor legal nr. 37/30.03.1998, eliberat de BNP E.G..
Parata L.S.I. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, parata a aratat in esenta ca cererea formulata de reclamanta ulterior intrarii in vigoare a legii 10 este inadmisibila, aspect retinut de altfel prin hotarare judecatoreasca anterioara. S-a aratat ca se impune urmata procedura administrativa prevazuta de legea nr. 10/2001 care este obligatorie si prealabila sesizarii instantei judecatoresti si care nu elimina accesul la justitie , atata timp cat procedura mentionata poate fi supusa controlului judecatoresc. A mai aratat parata ca reclamanta nu poate invoca incalcarea prevederilor art. 1 din primul protocol aditional al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, in raport de jurisprudenta cererii retinuta prin deciziile pronuntate atat in cauze privind cetateni romani, cat si cetateni straini. A mai solicitat parata sa retina buna sa credinta la incheierea contractului de vanzare cumparare de catre autoarea sa si sa constate ca sunt indeplinite conditiile validarii actului incheiat de un subdobanditor de buna credinta.
In sustinerea intampinarii, s-au anexat urmatoarele inscrisuri: procura legalizata , sentinta civila nr. 2800/30.03.2006 a Judecatoriei sectorului 2.
Prin incheierea interlocutorie de la 20.06.,2006, instanta a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii in revendicare invocata prin intampinarea paratei.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, imobilul in litigiu, apartamentul nr. 6B din Bucuresti, str. V. nr. 46, et.3, sector 2, s-a aflat in patrimoniul autoarei reclamantei, numita G.R., fiind dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1108/11.02.1974 la fostul Notariat de stat al sectorului 2 Bucuresti. Ulterior, ca urmare a primirii avizului de a parasi teritoriul Romaniei, autoarea reclamantei a formulat o cerere de preluare a imobilului, in temeiul D. 223/1974, cerere inregistrata sub nr. 4045/15.04.1978 la fostul ICRAL Colentina. Prin decizia nr. 641/28.04.1978 a Consiliului Popular al Mun. Bucuresti, s-a dispus preluarea, cu plata, in proprietatea statului, a imobilului in cauza, la data de 03.06.1978 G.R. primind cu titlu de despagubire suma de 18.590 lei. G.R. a decedat la 07.09.1999 pe teritoriul statului Israel, unica mostenitoare acesteia fiind reclamanta T.I., asa cum atesta inscrisurile depuse la filele 9,10 dosar.
Prin contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 2538/21.01.1997 apartamentul in cauza a fost vandut, in temeiul Lg. 112/1995 numitei L.H., care-l ocupa in baza unui contract de inchiriere incheiat in 1983. Parata L.S.I.este unica mostenitoarea a numitei L.H., asa cum atesta certificatul de mostenitor legal nr. 37/1998 eliberat de BNP E.G..
La 06.10.2005 reclamanta a promovat pe rolul acestei instante o cerere in contradictoriu cu parata L.S.I. si cu Primaria Mun. Bucuresti prin care solicita restituirea imobilului mentionat, invocand prevederile Lg. 10/2001 si Lg. 247/2005. Prin sentinta civila nr. 2800/30.03.2006 Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a respins ca inadmisibila cererea reclamantei, solutie ramasa definitiva si devenita irevocabila ca urmare a neexercitarii caii de atac.
Prin prezenta cerere reclamanta urmareste revendicarea imobilului, urmand calea dreptului comun, prin procedura compararii titlurilor existente pentru imobilul in litigiu.
In raport de situatia de fapt retinuta anterior, instanta apreciaza ca cererea reclamantei este neintemeiata si va fi respinsa in consecinta pentru urmatoarele considerente:
Potrivit practicii si doctrinei in materie, in cazul conflictului de titluri se distinge dupa cum titlurile invocate de parti provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti. In ipoteza in care atat reclamantul cat si paratul exhiba titluri de proprietate ce provin de la autori diferiti, pornindu-se de la principiul nemo plus iuris ad allium transfere potest quam ipse habet, va avea castig de cauza cel care un titlu mai preferabil prin compararea acestora.
Comparand titlurile partilor, instanta apreciaza ca titlul paratei este preferabil celui exhibat de reclamanta. Astfel, buna credinta ce se impune a fi retinuta in privinta autoarei paratei cumparatoare, cu efect de valabilitate a contractului de vanzare cumparare nr.2538/21.01.1997, califica pe aceasta ca fiind titulara unui drept preferabil, dreptul sau nascandu-se din lege, art.9 din Legea nr.112/1995.
A apreciat instanta existenta bunei credinte in persoana autoarei reclamantei avand in vedere ca, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare nr.2538/21.01.1997, imobilul se afla in patrimoniul vanzatorului, fiind preluat cu plata unei despagubiri necontestate, ca dispozitiile legale in vigoare permiteau cumpararea unor astfel de imobile, dar mai ales fata de lipsa de diligenta a reclamantei si a autoarei acesteia, care desi clameaza nevalabilitatea preluarii, nu au depus niciun demers in vederea recuperarii imobilului. Mai trebuie mentionat ca, la data cumpararii imobilului, in aplicarea Lg. 112/1995 se emisese, cu titlu de norme metodologice, doar HG 20/1996, care definea imobilele nationalizate cu titlu ca fiind acelea intrate in patrimoniul statului in aplicarea unei dispozitii legale, mai precis a unei norme legale care sa permita nationalizarea. In aceste imprejurari, autoarea paratei indeplinea toate cerintele legale pentru a putea cumpara imobilul in cauza.
Buna credinta a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil din categoria celui de mai sus paralizeaza principiul resolute iure dantis resolvitur jus accipientis, avand efect retroactiv si validand actul si producand efectele pentru care a fost incheiat, in pofida criticilor ce pot fi aduse titlului celui de la care a dobandit, in speta statul roman. O consacrare legislativa a acestui principiu a fost data prin intrarea in vigoare a Lg. 10/2001 (art.46, <45 in redactarea anterioara>), care impune prevalenta actelor de instrainare avand ca obiect imobile preluate de stat, daca au fost incheiate cu buna credinta. Nu pot fi retinute sustinerile reclamantei in sensul neaplicarii prevederilor Lg. 10/2001, cata vreme acestea sunt dispozitii normative de drept substantial; or ce eficienta ar avea acest principiu, daca i s-ar da valoare juridica doar intr-o actiune avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui contract de vanzare cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995, ci nu si intr-o actiune avand ca obiect revendicare imobiliara, mult mai energica si avand ca efecte chiar stabilirea valabilitatii sau nevalabilitatii dreptului de proprietate al subdobanditorului cumparator.
Apreciaza instanta ca prezenta solutie, de respingere a cererii in revendicare, nu este in masura a aduce atingere dreptului reclamantei, prin raportare la disp. art. 1 din primul protocol aditional la CEDO. Astfel, dupa cum am aratat anterior, autoarea reclamantei a dispus de bunul sau, primind despagubire baneasca de la statul roman in urma preluarii imobilului, preluare care s-a facut la solicitarea proprietarei, in temeiul unui act normativ in vigoare. Despagubirile acordate autoarei reclamantei au fost stabilite printr-o expertiza evaluatoare, ale carei concluzii nu au fost niciodata contestate de proprietara sau de succesoarea in drepturi a acesteia. Mai retine instanta ca nici autoarea reclamantei si nici reclamanta nu au initiat nici un demers in sensul constatarii nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat si restituirii acestuia timp de aproape 16 ani, desi atat anterior intrarii in vigoare a Lg. 112/1995, cat si ulterior, pana la intrarea in vigoare a Lg. 10/2001, instantele judecatoresti au decis in mod constant in favoarea proprietarilor deposedati de bunurile lor de fostul regim. Revenind la dispozitiile legale evocate mai sus, trebuie mentionat ca in mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca acestea garanteaza respectarea unui drept de proprietate existent, a unui bun actual sau pentru care exista cel putin o speranta legitima in obtinerea folosintei sale; atata timp cat reclamanta nu se afla in posesia unei hotarari judecatoresti care sa constate nevalabilitatea preluarii imobilului, sa constate ineficacitatea titlului de proprietate al paratei, atata timp cat autoarea reclamantei s-a dezis de bunul sau, primind in schimb o despagubire pe care nu a inteles sa o conteste, instanta apreciaza ca in privinta reclamantei, imobilul in cauza nu reprezinta un "bun actual".
Cat priveste cererea paratei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, instanta o va respinge ca neintemeiata, avand in vedere ca parata nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Revendicare (actiuni, bunuri, drepturi)
Revendicare imobiliara - Decizie nr. 583 din data de 13.09.2017Calificare actiune. Actiune in constatare sau actiune in realizare. Admisibilitatea actiunii in constatare in situatia in care partile au posibilitatea de a formula actiune realizarea dreptului - Sentinta civila nr. 272 din data de 16.03.2016
Revendicare imobiliara. Folosirea unui teren agricol fara titlu. Despagubiri - Sentinta civila nr. 296 din data de 08.04.2015
Revendicare unui imobil trecut in proprietatea statului. Actiune in revendicare inadmisibila - Decizie nr. 497 din data de 17.05.2012
Actiune in revendicare. Obligatia proprietarului de a permite traversarea terenului pentru cauza de utilitate publica. - Decizie nr. 466 din data de 14.05.2012
Revendicare imobiliara. Folosirea unui imobil fara titlu - Decizie nr. 539 din data de 14.11.2011
Restituire imobil preluat abuziv de catre stat - Decizie nr. 384 din data de 01.09.2011
Cerere de restituire a imobilelor trecute in proprietatea statului prin expropriere. - Decizie nr. 386 din data de 02.09.2011
Revendicare - Sentinta civila nr. 335 din data de 29.03.2011
Revendicare - Decizie nr. 6798 din data de 28.01.2011
Revendicare - Decizie nr. 4979 din data de 10.02.2011
Revendicare imobil in baza legii 10/2001 - Decizie nr. 401 din data de 28.10.2010
Revendicare - Decizie nr. 220 din data de 25.03.2010
Revendicare.Nulitatea absoluta a actelor juridice si operatiunilor de cf. - Decizie nr. 67 din data de 04.03.2010
Revendicare mobiliara - Sentinta civila nr. 307 din data de 26.01.2011
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 1311 din data de 19.10.2011
Revendicare - Sentinta civila nr. 115 din data de 17.02.2010
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 129 din data de 24.02.2010
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 129 din data de 24.02.2010
Legalitatea dispozitiei de recuperare a sumelor incasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri, ca urmare a nedeclararii corecte a numarului membrilor de familie, veniturilor ori bunurilor detinute. - Decizie nr. 103/F din data de 16.01.2014