reincredintare minor

 "Insistentele paratei de a executa silit hotararea prin care minorul i-a fost incredintat nu pot fi interpretate drept o actiune abuziva care sa impuna interventia instantei de judecata prin pronuntarea, pe cale de ordonanta presedintiala, a unei hotarari care sa lipseasca de efecte juridice prima  hotarare, pronuntata de asemenea pe calea ordonantei presedintiale."           ( sentinta civila nr.3552/03.05.2007) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 05.03.2007, reclamantul I.C.  a chemat in judecata pe parata B.R.E., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna, pe cale de ordonanta presedintiala, incredintarea provizorie a copilului minor I.A.,  nascut la data de 09.09.2004, catre tata, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr.18727/300/2006, ce are ca obiect incredintarea copilului spre crestere si educare pe calea dreptului comun.
In motivarea cererii, intemeiata pe dispozitiile art.581 C.proc.civ.,  reclamantul arata ca prin sentinta civila nr.1390/22.02.2007, pronuntata in dosarul nr.18.727/300/2006 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti instanta de judecata a respins cerere principala si a admis cererea reconventionala, dispunand incredintarea copilului rezultat din relatia partilor spre crestere si educare tatalui, dosarul aflandu-se in prezent pe rolul Tribunalului Bucuresti, pentru solutionarea apelului declarat de reclamanta parata.
Anterior pronuntarii acestei hotarari, prin sentinta civila nr.1031/09.02.2007, pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosar nr.1237/300/2007, s-a dispus, pe calea ordonantei presedintiale, incredintarea copilului catre mama, provizoriu, pana la solutionarea definitiva a dosarului nr.18.727/300/2006, aceasta hotarare impotriva careia declarat recurs.
Sustine reclamantul ca este de neconceput ca o hotarare cu caracter esentialmente provizoriu, care doar "pipaie"  fondul cauzei, sa primeze in fata unei hotarari ce se bazeaza pe un probatoriu amplu, care a format convingerea instantei de judecata ca este in interesul minorului sa fie incredintat tatalui, interesul minorului reclamand maximum de atentie din partea tuturor factorilor implicati, in sensul asigurarii echilibrului emotional al copilului astfel incat acesta sa nu fie perturbat si, mai ales, sa nu fie luat de parintele caruia nu i-a fost incredintat.
Se arata ca de la data de 13.01.2007, cand parata l-a fortat sa paraseasca domiciliul comun, copilul a locuit cu bunicii materni timp de 8 zile, cu mama timp de 5 zile iar incepand cu data de 26.01.2007 a locuit impreuna cu tatal si cu bona care l-a crescut de la varsta de un an, parata vizitandu-l numai sporadic cu toate ca nu i-au fost impuse restrictii de vizitare.
In argumentarea indeplinirii conditiilor de admisibilitate a cererii formulate pe calea ordonantei presedintiale, reclamantul arata ca urgenta  este data de faptul ca schimbarea brusca a mediului de viata al minorului, care are o varsta foarte frageda si care a fost deja incredintat tatalui, poate afecta grav echilibrul emotional al copilului, "mai ales prezumandu-se ca hotararea de incredintare data in prima instanta de instanta fondului va fi mentinuta de instantele de control judiciar".  Or’, actiunile paratei, in sensul executarii urgente a ordonantei presedintiale pronuntate in favoarea sa, sunt de natura a destabiliza echilibrul copilului.
Cat priveste neprejudecarea fondului,  arata ca instanta este chemata sa verifice aparenta dreptului care, data fiind existenta sentintei civile nr.1390/22.02.2007, este evident in favoarea sa.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 10 lei, conform chitantei nr.5389797/05.03.2007 emisa de CEC-Ag.Mircea Voda, s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
In data de 13.03.2007, parata a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea cererii ca fiind lipsita de fundament juridic, vadit netemeinica si esential nelegala.
A invocat parata exceptiile lipsei interesului si inadmisibilitatii  cererii, ambele motivate prin faptul existentei, in favoarea reclamantului, a unei hotarari judecatoresti pronuntata ce calea dreptului comun.
Pentru considerentele retinute in incheierea de sedinta de la 19.04.2007, exceptiile au fost respinse de instanta de judecata ca neintemeiate.
Pe fondul cererii, parata arata ca aceasta nu poate fi primita deoarece este promovata cu rea credinta, contrar art.1 si art.3 alin.2  din Decretul nr.31/1954,  urmarindu-se stoparea si zadarnicirea punerii in executare a unei hotarari judecatoresti precum si exonerarea reclamantului de o sanctiune penala pentru comiterea infractiunii prevazute si pedepsite de art.307  din Codul penal.
Sustine parata ca minorul a fost rapit de reclamant din domiciliul sau si dus in orasul F., cu toate ca era bolnav. Totodata, reclamantul nu este in masura sa ofere copilului conditiile necesare pentru cresterea si ingrijirea copilului, neavand nici macar o locuinta proprie. Contractul de comodat pe care l-a folosit pentru a dovedi ca are o locuinta a fost intocmit pro causa  si antedatat 18 decembrie 2006, in conditiile in care el insusi recunoaste ca despartirea a intervenit la data de 13 ianuarie 2007.
Arata ca minorul, in varsta de 2 ani si 4 luni, este puternic atasat de mama si sufera din cauza ca a fost luat de langa aceasta, cu atat mai mult cu cat reclamantul nu permite exercitarea dreptului la  legaturi personale intre mama si copil.
In dovedirea sustinerilor reciproce, partile au solicitat, instanta incuviintand, administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si testimoniala, in cauza fiind audiati martorii N.M.C., P.M.P., C.A.F. si I.S..
Potrivit  art.581 C.proc.civ.,  "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari".
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata ca prin sentinta civila nr.1031/09.02.2007,  pronuntata pe calea ordonantei presedintiale in dosar nr.1237/300/2007, Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a dispus incredintarea copilului I.A., nascut la data de 09.09.2004, spre creste si educare mamei, pana la solutionarea definitiva a cauzei inregistrate sub nr.18727/300/2006, avand ca obiect incredintare minor.

Aceasta hotarare judecatoreasca a ramas irevocabila prin respingerea recursului declarat de reclamantul din prezenta cauza -  decizia civila nr.561/16.04.2007 -  situatie fata de care analiza conditiilor de admisibilitate a unei noi cereri formulate pe calea ordonantei presedintiale, avand acelasi obiect, impune a se verifica daca imprejurarile  avute in vedere de instanta de judecata la momentul pronuntarii primei hotarari in aceasta procedura au ramas neschimbate.
Sub acest aspect, instanta retine ca o prima modificare intervenita dupa pronuntarea sentintei civile nr.1031/09.02.2007 o constituie solutionarea in prima instanta a cererii de incredintare formulata pe calea dreptului comun, insa, prin simpla sa existenta, sentinta civila nr. 1390/22.02.2007  nu anuleaza autoritatea de lucru judecat  a hotararii judecatoresti prin care copilul a fost incredintat provizoriu mamei pana la solutionarea definitiva a dosarului  18.727/300/2006 si nu o lipseste de puterea executorie pe care legea i-o confera, reclamantul avand obligatia sa o respecte si sa inapoieze copilul mamei.
Nu numai ca reclamantul nu intelege sa se supuna hotararii judecatoresti care i se impune cu putere de lege dar, asa cum rezulta din depozitia martorei I.S., a cautat sa se asigure ca dispozitia instantei de judecata nu va putea fi adusa la indeplinire nici pe calea executarii silite.
In cauza nu intereseaza consecintele juridice ale atitudinii reclamantului fata de hotararea judecatoreasca insa dispretul fata de lege la adapostul interesului superior al copilului ridica  serioase semne de intrebare cu privire la capacitatea acestuia de a asigura dezvoltarea morala si sociala a copilului acum in varsta de 2 ani si jumatate.
Instanta apreciaza ca imprejurarile avute in vedere de instanta de judecata atunci cand, prin  sentinta civila nr.1031/09.02.2007 a dispus incredintarea copilului catre mama s-au modificat in rau, modalitatea in care reclamantul, cu sprijinul nemijlocit al martorei Iordache, intelege sa-si exercite drepturile si indatoririle parintesti fiind de natura sa afecteze grav interesul copilului, conditiile in care acesta este crescut prejudiciindu-i dezvoltarea mentala, spirituala si, asa cum deja s-a aratat, dezvoltarea morala si sociala.
Nu este vorba atat de conditiile locative, inferioare celor de care minorul a beneficiat pana in urma cu 4 luni de zile si in care a crescut de la nastere si pana la momentul la care a fost luat de reclamant in absenta mamei sale cat, mai ales, de influenta negativa pe care numita I.S. o exercita asupra copilului, aceasta transformandu-se in "paznic" al  intereselor reclamantului, chiar daca (sau mai ales daca) aceasta inseamna sa impiedice mama sa mentina relatiile personale cu fiul sau.
Nu este clar daca devotamentul acestei persoane este determinat de faptul ca primeste de la reclamant suma de 800 lei lunar sau de faptul ca, in lipsa unei familii proprii si a altor preocupari, are nevoie de o activitate si de o familie, insa folosirea atasamentului pe care, indiscutabil, copilul   l-a dezvoltat fata de ea, pentru a-l indeparta pe acesta de mama sa, este de neacceptat.
 Cu atat mai grav este comportamentul reclamantului care profita din plin de sprijinul pe care I.S. este dornica sa i-l acorde si ii permite acesteia sa se substituie mamei copilului, aceasta pentru ca nu a putut accepta ideea ca fiul sau va locui impreuna cu noul prieten al mamei, personaj a carui existenta nu a fost dovedita.
Astfel, nu este firesc ca minorul A. sa mearga in vizite de familie impreuna cu tatal sau si cu bona, iar mamei sa nu i se permita sa ramana singura cu copilul atunci cand i se permite sa-l viziteze.
Aceasta in conditiile in care, dupa ce partile s-au separat, parata nu a interzis nici un moment reclamantului sa-si vada copilul, i-a lasat singuri, plecand de acasa, reclamantul raspunzand increderii pe care parata i-a acordat-o prin luarea copilului, aflat sub supraveghere medicala dupa varicela, din mediul in care traise pana atunci, fara sa o anunte pe mama unde se afla minorul.
Seninatatea cu care martora a declarat ca nu i se pare normal sa se retraga si sa ii lase singuri pe mama si copil ori ca nu i-ar permite acesteia sa intre singura in casa "dupa experienta avuta cu executorul judecatoresc" nu poate avea decat doua explicatii: fie uita ca A. este copilul altei femei si nu copilul sau, fie nu mai are rolul de angajat ci acela de stapana a casei.
Indiferent care dintre cele doua variante este cea reala, in opinia instantei copilul trebuie scos imediat din sfera de influenta a acestei persoane, chiar daca intr-o atare situatie tatal va fi nevoit sa isi indeplineasca cu adevarat rolul de parinte si nu numai sa se joace cu copilul.
Relevant in ceea ce priveste modalitatea in care fiecare dintre cei parinti si-a indeplinit indatoririle fata de copilul lor este faptul ca in primul an de viata, cel mai dificil, acesta a fost in ingrijirea mamei, care nu a solicitat ajutorul unei alte persoane si care a reusit sa creasca un copil "foarte bun, vesel, receptiv, comunicativ",  aceasta fiind descrierea pe care martora Iordache a facut-o copilului atunci cand a fost intrebata cum era copilul atunci cand a fost angajata ca bona.
Nu i se poate reprosa paratei faptul ca s-a intors la munca atunci cand copilul a implinit varsta de un an si ca este preocupata de implinirea sa nu numai ca mama ci si ca profesionist. Nimic nu-l impiedica pe reclamant sa procedeze in aceeasi maniera si sa intre in concediu de paternitate inca un an de zile oferindu-i-se astfel copilului posibilitatea sa creasca in continuare numai cu parintii sai.
Or’ reclamantul nu a facut-o, iar faptul ca dupa ce a luat copilul a cautat sa-si modifice programul de lucru, nu inseamna decat ca, pentru moment, este dispus sa demonstreze ca  ii poate afecta acestuia mai mult timp decat parata. In aceeasi maniera a procedat, de altfel, si parata, sub acest aspect initiativele celor doi fiind, evident, pro causa, inainte de despartire fiecare intelegand sa-si desfasoare activitatea profesionala ca intotdeauna.
Cata vreme amandoi lipseau intreaga zi, copilul ramanand in grija bonei care, ulterior, s-a oferit sa se ocupe de acesta si noaptea, pentru ca parintii sa se poata odihni, nu se poate afirma, din punct de vedere al timpului afectat minorului, ca unul este parintele "bun"  si celalalt este parintele "rau".
Faptul ca parintii sunt ocupati nu inseamna ca nu-si iubesc copilul, existand solutii alternative pentru ingrijirea si supravegherea copilului in timpul in care acestia sunt prinsi in activitatea profesionala. La o astfel de solutie, de principiu cea mai putin traumatizanta pentru copilul ce se vede dintr-o data lipsit de grija mamei sale - bona -   au apelat si partile, numai ca persoana aleasa nu este cea potrivita, cu timpul I.S. uitand ca este un simplu angajat si ajungand pana la a-si permite sa o admonesteze pe parata atunci cand, intr-o ocazie, a aplicat o corectie copilului.
Lipsite de credibilitate,  afirmatiile  privind comportamentul copilului la varsta de un an "si doua, sau trei sau patru-cinci luni",  care nu a facut niciodata nimic gresit pentru ca martora I. ii explica ce are voie sa faca, au fost menite sa evidentieze abilitatile pedagogice ale martorei educator in opozitie cu incapacitatea mamei, cadru didactic universitar,  de a intelege "ca trebuie sa aiba rabdare si sa explice copilului  ce are de facut", insa nu au facut decat  sa sublinieze incapacitatea martorei de a accepta ca "greselile" pe care copiii le fac la aceasta varsta nu sunt decat o manifestare a dorintei de cunoastere si nu reprezinta o carenta educationala ce i-ar putea fi ei reprosata, cu consecinta renuntarii la serviciile sale.
Constienta de faptul ca nu se va mai ocupa de copil in ipoteza in care acesta va pleca la mama sa, martora a cautat sa o prezinte pe parata drept o persoana agresiva, irascibila, violenta in fata copilului si, in acelasi timp, lipsita de moralitate, afirmatiile sale, nesustinute de nici o alta proba, urmand a fi inlaturate ca nesincere.
Este real ca reclamantul a depus la dosar trei certificate medico-legale, insa, pe de o parte,  acestea vizeaza o perioada anterioara primei ordonante presedintiale, iar, pe de alta parte, este de remarcat ca in toate cele trei acte medicale se mentioneaza faptul ca acesta a fost muscat de maini.
Existenta relatiilor conflictuale dintre parti in perioada de dinaintea separarii in fapt este necontestata, parata afirmand ca a schimbat yala din cauza violentelor la care a fost supusa de reclamant, violente despre a caror existenta pe parcursul relatiilor dintre parti a vorbit si martora C., iar modalitatea de producere a leziunilor constatate la reclamant vine sa confirme sustinerile paratei deoarece, data fiind statura si greutatea acesteia, numai muscandu-l se putea desprinde din mainile reclamantului.
In raport de considerentele expuse, urmeaza a se retine ca modificarile intervenite in situatia copilului nu sunt in favoarea incredintarii sale catre tata, nu este indeplinita conditia urgentei, deoarece copilul este la reclamant, iar insistentele paratei de a executa silit hotararea prin care minorul i-a fost incredintat (executare suspendata pana la solutionarea contestatiei la executare) nu pot fi interpretate drept o actiune abuziva care sa impuna interventia instantei de judecata prin pronuntarea, pe cale de ordonanta presedintiala, a unei hotarari care sa lipseasca de efecte juridice prima  hotarare.
In consecinta, instanta urmeaza sa respinga cererea ca inadmisibila si, in temeiul art.274 Cod procedura civila, va obliga reclamantul la 1200 lei cheltuieli de judecata catre parata.