Contestatie la executare. Interpretare si aplicabilitate OG nr. 22/2002. Lipsa mentiunilor privind denumirea tertilor popriti din adresa de instiintare a luarii masurii popririi. Modalitate de calcul a plafonului maxim prevazut de lege pentru onorar...

Contestatie la executare. Interpretare si aplicabilitate OG nr.  22/2002. Lipsa mentiunilor privind denumirea tertilor popriti din adresa de instiintare a luarii masurii popririi. Modalitate de calcul a plafonului maxim prevazut de lege pentru onorariul executorului judecatoresc.

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta in data de 05.01.2010 contestatoarea A VAS a solicitat in contradictoriu cu intimatul  D G. Ni anularea actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. deschis la BEJ D C, inclusiv a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare cat si suspendarea executarii silite.
In motivarea cererii s-a aratat ca inceperea executarii silite impotriva AVAS este nelegala, deoarece a fost poprita o suma mai mare decat cea solicitata, in cauza impunandu-se suspendarea executarii silite. Potrivit art 1 din OG nr. 22/2002 institutiile publice nu pot efectua decat acele cheltuieli care au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotarare de guver si care face parte din bugetul de stat, instituindu-se anumite limite ale executarii silite, in sensul ca se pot efectua numai operatiuni privind plati dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinatiilor aprobate prin legi. Pe cale de consecinta, AVAS in calitate de ordonator principal de credite, este singura institutie care poate dispune efectuarea de plati catre debitori, BEJ nu poate ,in aceasta faza procesuala, sa infaptuieasca nici un act de executare.
AVAS beneficieaza de un termen de gratie de 6 luni pentru a executa de bunavoie obligatia stabilita prin titlul executoriu, termen care curge de la primirea somatiei de plata de catre debitoare, somatie care nu este insa un act de executare in sensul Cartii a V-a din Codul de procedura civila ,intrucat numai daca AVAS nu si-a indeplinit obligatia in termenul de 6 luni urmeaza sa se procedeze la inceperea executarii silite potrivit dispozitiilor codului de procedura civila. Astfel incat, desi executorul avea obligatia de a trimite o notificare continand somatia de plata, in cauza s-a inceput executarea silita in mod nelegal.
In ceea ce priveste procesul-verbal de cheltuieli de executare acesta incalaca Ordinul Ministerului Justitiei nr. 2550/14.11.2006 prin adaugarea TVA-ului la onorariul de 10%. Se considera nelegala inceperea executarii silite impotriva AVAS deoarece AVAS nu a incalcat dispozitiile art 371 1 CPC facand demersurile legale pentru a aduce la indeplinire obligatiile stabilite in sarcina AVAS. De asemenea, se arata ca prin adresa de aduce la cunostinta a masurii infiintarii popririi nu se mentioneaza tertii popriti ,desi executorul judecatoresc avea obligatia sa faca acest lucru.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art 399  Cpc, O.G. 22/2002.
In baza art 242 Cpc s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului contestatoarei.
Debitorul nu a formulat intampinare si nu a solicitat probe in aparare.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr., definitiva si irevocabila la 10.12.2008, Tribunalul Bucuresti a obligat AVAS sa plateasca intimatului suma de 2.222,88 lei ce urma a se reactualiza cu coeficientul de inflatie pana la executarea hotararii (f.13).
Prin incheierea din camera de consiliu din data de Judecatoria Sector 1 a incuviintat executarea silita a sentintei comerciale nr. pronuntata de  Tribunalul Bucuresti.
Prin procesul-verbal din 10.12.2009 s-a consemnat ca s-a procedat la actualizarea sumei datorate in functie de coeficientul de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica, calculandu-se suma de 6.927 lei si s-au stabilit cheltuieli de executare in suma de 997,21 lei.
Prin adresele de infiintare a masurii popririi din data de 10.12.2009 s-a dispus infiintarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la Trezoreria Municipiului Bucuresti, Trezoreria Sectorului 1 si CEC Bucuresti pentru suma de 7.924,21 lei reprezentand debit plus onorariul executorului judecatoresc si cheltuielile de executare.
Instanta constata ca masura popririi a fost infintata cu respectarea dispozitiilor art 454 prin adresa insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata tertului poprit, fiind instiintat totodata si debitorul despre masura luata.
Nu au fost incalcate dispozitiile art 454 Cpc la momentul instiintarii debitorului despre infiintarea popririi, deoarece alin 1 teza ultima a articolului invocat de contestatoare nu prevede nicio conditie de forma cu privire la adresa de instiintare a debitorului, aceasta adresa fiind diferita de adresa de infiintare a popririi ce se comunica tertului poprit.
Potrivit art. 3717 C.pr.civ. debitorul, inclusiv institutie publica, ce nu isi executa de bunavoie obligatia, va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu. Sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu. Or, prin confruntarea onorariului de executare silita cu Anexa din Ordinul Ministerului Justitiei nr. 2250/2006, se observa ca acest onorariu se incadreaza in limitele prevazute de acest act normativ (10 % din valoarea urmarita).
Sustinerea contestatoarei referitoare la includerea nelegala a TVA-ului in onorariul de executare ce se solicita a-l rambursa este neintemeiata. Executorii judecatoresti sunt tinuti a respecta Ordinul nr. 2250/2006 si a stabili onorariile in limitele acolo prevazute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecatoresti au obligatia calcularii si retinerii TVA-ului, taxa ce este suportata potrivit codului fiscal de destinatarul final, in cazul de fata: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat in dosarul de executare analizat, instanta constata ca executorul a respectat prevederile legale, calculand onorariul in raport de valoarea urmarita, in procentul impus de Ordinul nr. 2250/2006, la acest onorariu calculand si percepand TVA, intregul onorariu astfel calculat urmand a fi suportat de contestatoarea-debitoare. Iar cheltuielile de executare contrar celor aratate de catre contestatoare au fost stabilite in conformitate cu Hotararea nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti (fila 34).
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor OG nr. 22/2002,  potrivit art 2 din OG22/2002 “Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului." Iar in art 3 se arata ca “In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie."
Textele de lege mai sus citate si invocate de catre creditoare nu interzic inceperea executarii silite, chiar art 2 facand referire la somatia de plata comunicata debitorului iar nu la o simpla notificare astfel cum se arata in cererea de chemare in judecata.  Mai mult decat atat art 3 in continuare precizeaza ca daca debitorul nu isi indeplineste obligatia de plata in termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita executarea efectiva potrivit dispozitiilor legale aplicabile in materie ( art 3 face referire la “efectuarea executarii" iar nu la inceperea executarii), de unde rezulta ca OG 22/2002 prin art 2 si 3 nu interzic inceperea executarii silite in cadrul termenului de 6 luni, interpretare de altfel imposibila a dispozitiilor legale atata timp cat termenul de 6 luni curge de la data comunicarii somatiei de plata, somatie care in conformitate cu art 387 Cpc reprezinta primul act de executare. 
Din coroborarea dispozitiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 si art. 387 C.pr.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Potrivit art.1 si art.2 din OG nr.22/2002, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita cu sumele aprobate prin bugetele acestora, iar daca executarea creantei nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Din analiza acestor dispozitii legale, instanta retine ca termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai in situatia in care institutia debitoare face dovada incapacitatii de plata a sumelor datorate astfel cum au fost stabilite prin titlurile executorii, determinata de lipsa de fonduri.
Totodata, instanta retine ca o asemenea interpretare este impusa si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, in cauza Sandor c.Romaniei a stabilit ca este nerezonabil sa se solicite unui particular a intreprinde demersuri impotriva statului sau a unei autoritati sau institutii publice; asemenea debitori fiind primii care, in conceptia Curtii, trebuie sa execute voluntar hotararile judecatoresti de condamnare pronuntate impotriva lor.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art. 6 CEDO, art. 11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In cazul de fata AVAS nu a executat de bunavoie obligatia executorie (potrivit art. 851 din OUG nr. 51/1998) inserata intr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila din 10.12.2008, astfel incat, in luna octombrie anul 2009, creditorul s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce ii era datorata de AVAS.
Cum contestatoarea nu a probat lipsa fondurilor pentru a achita suma stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, instanta apreciaza ca nu devin incidente prevederile legale mentionate mai sus, astfel incat in mod corect s-a procedat la declansarea procedurii de executare silita potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
Mai mult decat atat, chiar si in interpretarea data acestor texte de lege de catre contestatoare, in cauza nu poate fi retinuta incalcarea OG nr. 22/2001, in conditiile in care aceasta a fost notificata la data de 7.08.2007 sa plateasca sumele datorate conform sentintei nr. 13732/17.12.2004 astfel cum a fost aceasta modificata prin decizia nr. 203/11.04.2006.
Din art. 4 si 1 din OG nr. 22/2002 rezulta ca creantele asupra statului se executa de bunavoie, prin grija ordonatorilor de credite bugetare, acest lucru reprezentand de fapt o aplicare a principiului prevazut de art. 44 alin 1 din Constitutie, conform caruia creantele asupra statului sunt garantate. Art. 1 si 4 din lege, contrar sustinerilor contestatoarei, stabilesc reguli speciale privind constituirea fondurilor banesti necesrae executarii de bunavoie a obligatiei de plata, fiind enuntat principiul executarii de bunavoie si reguli privind modul concret de realizare(art.4). Nu pot fi retinute sustinerile contestatoarei, in sensul ca daca nu exista sume destinate executarii, prevazute in bugetul de cheltuieli ca atare, executarea silita nu isi poate urma cursul. A interpreta astfel, ar insemna sa se incalce principiul de drept civil, conform caruia nimeni nu poate profita de pe urma propriei culpe. Astfel, in ceea ce priveste faptul ca sumele aflate in conturile poprite nu ar fi destinate efectuarii de plati catre terti, se retine ca acest lucru nu este relevant in cadrul executarii silite deoarece prin ipoteza, daca sumele erau destinate platilor catre terti, ne aflam pe taramul executarii voluntare a obligatiilor de catre debitor.
Fata de toate cele de mai sus, instanta constata ca nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus enuntate, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatoarea AVAS in contradictoriu cu intimatul D G. N si pe cale de consecinta si cererea de suspendare a executarii silite.